|
Veninul de albine este o substanta
organica foarte complexa, formata din proteine toxice, lipide, acizi
organici, uleiuri volatile, saruri minerale si apa. Este un lichid incolor,
dens, usor solubil in apa. Se solidifica in 20 de minute in contact cu
aerul. 838x235i 838x235i 838x235i
Albinele au cantitati maxime de venin primavara si vara si mai mult cand sunt
tinere. Fiecare albina are in medie 0,1 mg venin la
fiecare intepatura. In decursul vietii ei, poate fabrica pana la 20 mg.
Veninul dizolvat in apa se inactiveaza foarte rapid. In privinta tipurilor de
venin se poate vorbi numai de sortimentele ce sunt folosite ca
medicamente. 838x235i 838x235i 838x235i
Actiuni farmacologice
Doctorul Langer (chimist german) a descris
in 1897 urmatoarele trei actiuni ale veninului de albine:
- hemolitica (produce
distrugerea globulelor rosii);
- hemoragica (produce iesirea
sangelui din vas);
- neurotoxica (produce blocarea nervilor).
Indicatii terapeutice
Tratamentul cu venin de albina este poate
chiar mai vechi si mai faimos decat tratamentul cu miere. In bolile
reumatismale (poliartritele infectioase si de alta origine, spondiloza,
poliartrita deformanta, nevrite, radiculo-nevrite, nevralgii rebele,
sciatica, ulcere trofice ale pielii, plagi atone), maladii chirurgicale ale
vaselor periferice (flebite nesupurate, endarterite), infiltratii
inflamatorii nepurulente, astm bronsic, boala hipertonica vasculara in
stadiile I si II (hipertensiune arteriala), irite, iridociclite,
tireotoxicozele in stadiile I si II (hipertiroidiile fara visceralizare, fara
complicatii cardiace).
Cele mai bune rezultate se obtin insa in tratamentul bolilor neurologice
(nevrite, nevralgii, miozite). Mai putem observa rezultatele interesante
pentru tratamentul nevrozelor climacteriale (de menopauza), in boli
infectioase la ochi (trahom, ulceratii corneene sau panus).
Veninul albinelor este produsul apicol cel mai bine studiat. Deosebit de
toxic, mai ales pentru mamifere, nu declanseaza fenomenele de aparare, deci
nu are antidot recunoscut, creand la apicultori o scadere a fenomenelor de
reactivitate de raspuns.
Contraindicatii
Profesor Dr. N. M. Artemov a stabilit in
practica sa de peste 20 de ani urmatoarele contraindicatii ale
apitoxinoterapiei: hipersensibilitatea alergica individuala la veninul de
albine, tuberculoza, maladiile infectioase acute, hepatitele, nefritele,
bolile venerice, anumite boli psihice, infectiile purulente acute,
insuficientele cardiovasculare, starile de epuizare a organismului, diabetul
zaharat si starea de graviditate.
Pe langa acestea, acelasi autor arata inconvenientele produse de reactiile
locale ale intepaturilor de albine, dificultatile de a procura albine iarna
sau de a obtine solutii injectabile cu actiune
dovedita.
Pentru prima oara in istoria apiterapiei, in anul 1927, in Germania
a fost elaborat un preparat injectabil de venin de albine numit Apicosan. De
atunci, multe firme de medicamente din diverse tari ale lumii produc variate
alte preparate, dar activitatea lor nu este sigura. Conform
numeroaselor studii, apitoxinoterapia actuala ar trebui parasita in favoarea
celei experimentale.
Veninul de albine trebuie evitat
Din punct de vedere
fiziologic toate actiunile veninului de albine sunt toxice. Nu exista vaccin
impotriva veninului de albine. Anumiti cercetatori considera ca antidot al
vaccinului de albine solutia apoasa de propolis, stabilizata si standardizata
- Propolis H4.
In afara utilizarii sale intentionate si supravagheate medical, veninul de
albine trebuie evitat.
|
