Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Leonardo

personalitati










Leonardo





Deceniul dintre 1490 si 1500 a fost perioada cea mai infloritoare a carierei sale oficiala.

Activitatea lui Leonardo din acest deceniu este o cheie pentru intelegerea lui ca om de stiinta, perioada in care a emis cele mai interesante idei bazate pe experienta si experiment. In 1491 a inceput primul caiet consacrat unui singur subiect. Acesta e cunoscut acum sub numele de "Manuscrisul C". In acest caiet de insemnari, Leonardo exploateaza natura luminii si a umbrei si formuleaza intrebari cu privire la comportamentul luminii inainte de a oferii sugestii 21121k109v pentru confectionarea unor aparate optice si cercetarea naturii reflectiei si a refractiei. Evident toate aceste idei ii erau foarte dragin calitatea lui de filozof al naturii si de artist plastic

In cursul pregatirii sale invatase mult despre natura luminii si despre modul cum interactioneaza ea cu materialul de creatie, cum apar umbrele si cum diferite suprafete provoaca diferite grade de reflectie si absorbtie. Era foarte familiarizat si cu principiile combinarii culorilor primare, cu felul in care este distorsionata imaginea prin reflectie sau marita prin lupa. Pina in acest moment, insa a ajuns la aceste idei ca artist plastic si era preocupat de modul in care lumina si umbra pot fi folosite pe panza.

Platonicienii au insistat ca filozoful se putea apropia mai mult de Dumnezeu studiind modelele fundamentale din natura si prin acestea sa consolidat ideea ca studiul opticii il aduce de asemenea pe cercetator mai aproape de Creator: eleganta simpla si frumusetea fenomenelor optice reflectau liniile abstracte pure ale matematicii si prin acestea ale fundamentelor Universului. De aici era numai un pas mic pina la credinta specifica scolasticilor ca studiul opticii era o investigatie a iluminarii lumii.

Dar pe vremea lui Leonardo intelegerea opticii era inca franata de conceptii gresite si contradictii si multi dintre contemporanii lui ramasesera inca la ideile emise de Aristotel si Platon.

Pecham si alti ganditori medievali , inclusiv Roger Bacon, care a consacrat un sfert un sfert din capodopera sa Opus Majus stiintei numite pe atunci perspectiva (bazele opticii), au explicat cum este umplut vidul cu imagini ale obiectelor solide. Leonardo a parafrazat aceasta idee in felul urmator: "orice corp opac umple aerul din jur cu imagini infinite, prin care piramide infinite difuzate in aer prezinta acest corp in intregime si in fiecare parte a lui". In terminologia moderna, aceasta s-ar putea exprima in felul urmator: "Lumina    este reflectata de toate partile obiectelor opace solide in toate directiile si aceasta lumina calatoreste in linii drepte"..

Problema plagiatului si a prioritatii nu este atat de importanta, cat simplul fapt ca Leonardo, care a lucrat cu un echipament cit se poate de rudimentar si a trait intr-o perioada in care filozofii erau de parere ca lumina este produsa de ochi si reflectata de obiecte, a putut sa elaboreze o teorie ata de apropiata de cea gandita de un savant care a trait doua sute de ani mai tarziu, considerat drept unul dintre marii fondatori ai Iluminismului stintific din Europa.

Leonardo este adesea criticat de oamenii de stiinta moderni precum si de filozofii si istoricii stiintei fiindca se considera ca a mers adesea prea departe cu afirmatiile lui, introducand ceea ce se considera a fi acum a fi idei mistice si metafizice in afirmatiile sale, ceea ce i-a intunecat rationamentul si descrierile.

Pe vremea lui Leonardo parea unanim acceptata ideea despre lumina si comportamentul acesteia ce era un amestec de ideologie aristoteliana si platonica. Cu exceptia notabila reprezentata de Alhazen si Pecham, se inregistreaza foarte putine progrese in teoria opticii din antichitate pina atunci. Leonardo si-a dat seama de acest lucru, era nemultumit ca trebuie sa se bizuie numai pe mostenirea intelepciunii antice si si-a propus sa formuleze o noua si detaliata teorie a luminii.

Prima lui concluzie originala si diametral opusa fata de ideile contemporanilor a fost aceea ca lumina are o viteza finita. In Manuscrisul F afirma: "Priveste la lumina si gandestete la frumusetea ei. Ichide si deschide ochii, apoi priveste la ea: ceea ce vezi acum nu exista mai inainte: si ceea ce a fost din ea, acum nu mai este."

Anticii acceptau parerea destul de vag dupa care natura merge pe calea cea mai rapida si mai usoara spre orice fel de concluzie. Luand aceasta idee drept punct de plecare, Leonardo a tras urmatoarea concluzie: "In natura, orice actiune are aloc pe calea cea mai scurta cu putina".

O fila cu insemnari si desene aflata acum la Biblioteca Regala din Windsor arata un experiment al lui Leonardo in care el descompune componentele luminii albe in partile sale constitutive, folosind o prisma.

Iata descrierea experientei:

"Daca pui un pahar plin cu apa pe pervazul ferestrei asa fel incat razele soarelui sa-l loveasca dintr-o parte, vei vedea culorile formate de razele soarelui care au patruns prin pahar si au cazut pe partea intunecata de pe marginea ferestrei si pentru ca aici nu este folosit ochiul putem spune cu toata certitudinea ca aceste culori nu se datoreaza in nici un caz ochiului."

Newton a refacut acest experiment in anii 1660 si a devenit celebru.

Motivul pentru care cerul este albastru este un alt fenomen explicat prin analiza principiilor opticii. Explicatia a fost data de lordul Rayleigh in 1871. El si-a dat seama ca aceasta culoare se datoreaza difractiei luminii solare care trece prin particulele de aer. Cu adevarat uimitor, Leonardo a dat aceasta explicatie cu trei sute de ani inaintea lui. Iata ce scria el in Codex Leicester:



"Eu spun ca nuanta albastra ce se vede in atmosfera nu este culoarea ei proprie, ci este cauzata de umezeala incalzita care s-a evaporat in particule mici, imperceptibile, pe care le atrag razele soarelui si le fac sa para luminoase pe fundalul intunericului profund intens al regiunii de foc ce formeaza acoperirea lor."

Succesele lui Leonardo ca inginer militar, lucrarile lui de la teatrul din Milano si proiectele pentru obiecte ca parasuta, vehiculele mecanizate, pompe, sisteme de irigatii si masini de sapat demonstreaza incontestabil geniul lui practic. Din pacate, maiestria lui practica nu se ridica la inaltimea intelegerii principiilor teoretice ale subiectului.

Prin 1490, Leonardo stransese o colectie impresionanta de insemnari si studiicare acopereau un numar mare de tematici, iar in 1495 avea vreo 40 de carti in biblioteca personala. Acestea erau in marea parte volume tiparite care se ocupau de subiecte foarte eclectice, ceea ce era de asteptat din partea lui Leonardo. Ele reprezentau un spectru foarte amplu, de la Ovidiu la Albertus Magnus, inclusiv o Cronica a Sf. Isidor, o carte despre memorie, o alta despre chirurgie, un tratat de retorica si multe dintre lucrurile marilor clasici, Decadele lui Livy, Istoria Naturala a lui Pliniu si Fizica lui Aristotel. Timp de cativa ani a folosit si resurse din afara colectiei sale din ce in ce mai bogate, inclusiv admirabila biblioteca din Pavia, colectiile manastirii Sf. Ambrogio si altele din Milano.

In ultimii ani petrecuti la Milano, Leonardo incepe sa-si largeasca si mai mult reteaua. In timp ce descria utilizarea masinilor de razboi si proiecta masinarii deosebit de variate, cum ar fi parasute si pompe de apa, scria si despre religie si filozofie si continua sa impleteasca la un loc firele viziunii sale holistice despre lume.

Daca stiinta este stiinta numai atunci cand este intru totul inradacinata intr-o combinatie de analiza matematica si experiment, atunci multi vor sustine ca Leonardo nu poate fi definit ca om de stiinta. Totusi daca avem o vedere ceva mai larga asupra stiintei si ne gandim la ea ca o modalitate de descoperire a Universului prin experiment si rationament, atunci fara indoiala ca a fost om de stiinta. Ceea ce nu poate fi negat este faptul ca Leonardo a avut multe talente si abilitati de om de stiinta si, inca mai importanta, o adevarata colectie de alte calitati stralucite pe care nici un alt om d stiinta nu a avut privilegiul sa le posede. Avea o minte iscoditoare si era hotarit sa descopere secretele Universului, era analitic si metodic.

Leonardo a putut sa ne dea o imagine generala a lumii si aceasta il face sa fie nu numai un mare descoperitor a ceea ce fusese pana la el un mister, ci si un om cu exceptionale calitati de a-si comunica, peste secole, descoperirile si viziunea celor din zilele noastre.





































Document Info


Accesari: 1429
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )