Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




Proiectia didactica a sociologiei

profesor scoala


Proiectia didactica a sociologiei


Īn perioada actuala ne aflam īn plin proces de reforma a īnvata-māntului, acest proces ducānd la elaborarea unui plan cadru de organizare si functionare a īnvatamāntului preuniversitar. Acest plan cadru a fost sistematizat īntr-o lucrare intitulata Curriculum national".






Īn perioada actuala īnvatamāntul general se organizeaza dupa o conceptie curriculara, adica īntr-o conceptie care are o sfera generala de cuprindere si care a stat la baza reformei īnvatamāntului din Romānia. Aceasta reforma a 151h76b pornit de la traditiile valoroase ale īnvatamāntului romānesc, īn special de la reforma īntreprinsa de Spiru Haret. Reforma īnvatamāntului romānesc actual a impus deschideri catre politicile educationale, īn special din Europa occidentala, SUA si Japonia. Aceasta deschidere este impusa de doua motive:

motive de ordin informational - etapa pe care o parcurge societatea contemporana este una a informatizarii, acest fapt generānd procesul globalizarii. Spranger vorbea despre educatie ca de un proces al culturii.

motive de ordin birocratic - ne referim aici la birocratie īn sens pozitiv, nu la birocratism (exacerbarea birocratiei). Īn perioada actuala remarcam internationalizarea studiilor, fapt ce conduce spre compatibilizarea documentelor scolare astfel īncāt acestea sa poata fi echivalente din punct de vedere al valorii lor si sa fie recunoscute de institutiile mondiale. Īn acest sens, curriculumul confera posibilitatea echivalentelor de studii.

Deschiderea īnvatamāntului romānesc catre formele de īnva-tamānt modern a impus asimilarea unor concepte noi precum si asimilarea unor metode corespunzatoare stadiului de evolutie actuala a societatii romānesti. Printre aceste concepte, cel mai important este cel de "curriculum" care a stat la baza reformei īnvatamāntului īnfaptuita īn deceniul trecut. Īntregul proces de īnvatamānt actual are la baza o viziune curriculara, reforma īnvatamāntului fiind cuprinsa īntr-un plan cadru.

Termenul de "curriculum" nu reprezinta o noutate. Īn primul rānd din punct de vedere etimologic el are origine latina, provenind de la curriculum, adica cursa, actiune, cale de miscare, termenul fiind folosit si īn astronomie. Trecerea acestui concept din orizontul semantic de origine īn cāmpul faptului educational este corelata cu nevoia de control administrativ al statului si a bisericii protestante asupra fenomenului educational. Aceasta nevoie este resimtita datorita miscarilor sociale din secolul al XVI-lea cānd s-a observat necesitatea subordonarii proceselor formative si contracararea influentelor exercitate de unele miscari antireligioase. Ca efect al presiunilor exercitate de catre institutiile puterii de stat si de catre biserica s-a impus tendinta de centralizare a continuturilor educationale, mai īntāi īn universitati, apoi īn colegii si chiar īn scoli elementare. Centralizarea continuturilor educationale s-a impus mai īntāi īn universitati deoarece prin nivelul lor elevat, prin nivelul superior al cunostiintelor si studiilor, precum si prin calitatea superioara a diplomelor pe care le elaborau plasau (si plaseaza) produsele universitare (absolventii) catre toate nivelele de functionare sociala. Din aceste motive se considera ca fiind absolut necesar controlul oficial asupra acestor institutii pentru ca absolventii acestor universitati sa fie īn concordanta cu anume imperative ale societatii. Documentele educational - formative īn care se obiectivau elementele de continut ale formatiei universitare cerute si aprobate de autoritatea statala s-au numit "curriculum".

Īnca din secolul al XVI-lea aceste documente aveau nevoie nu numai de aprobarea autoritatilor de stat ci si de aprobarea autoritatilor bisericesti. Puterea administrativa si cea spirituala creasera un nou instrument al propriului lor exercitiu care s-a dezvoltat si s-a perectat pāna astazi, dovedindu-si īn primul rānd caracterul lor peren cāt si eficienta. Acest instrument s-a numit "curriculum".

Continuturile predate īn cadrul unui anumit sistem educational la care s-a adaugat modalitatea de organizare a experientelor de structurare si de asimilare a acestor continuturi reprezinta o forma de reflectie a puterii de stat, ca personalitate politica colectiva. De aici au rezultat politicile educationale care nu trebuiesc īntelese ca fiind dependente de partide politice.

Pedagogul englez Hamilton spunea ca initial functia curriculumului a fost aceea de instrument al eficientei sociale, dar ulterior folosirea acestui termen a fost motivata, īn plan extern si intern, prin combinatia realizata īntre autoritatea administrativa si cea pedagogica. Datorita contextului īn care a aparut, termenul de "curriculum" este mentionat cu referire la procesul educational īn unele universitati medievale, mai īntāi īn Olanda la Leiden īn 1582 si apoi īn Scotia, la Glasgow īn 1633.

Termenul de "curriculum" īl īntālnim definit pentru prima data īn Dictionarul Universitatii Oxford unde acest concept se refera la un curs obligatoriu de studiu sau de instruire dintr-un colegiu sau universitate. Acest concept a patruns mai īntāi īn literatura engleza de specialitate, fiind īnsa aplicat īn didactica īn Germania si Franta. Analiza implicatiilor pe care le contine le īntālnim īn SUA, analiza privind problematica pragmatismului procesului educational.

Īn general conceptul de "curriculum" este legat de ideea unei actiuni educative constiente, si deci premeditate, dar nu īntotdeauna īn mod necesar institutionalizata. Curriculumul cuprinde un sistem complex de procese decizionale vizānd managementul educational, procese care privesc monitorizarea procesului instructiv-educativ, decizii care preced, īnsotesc si urmeaza īn primul rānd proiectarea continuturilor instructiv-educative, apoi implementarea acestor continuturi īn procesele si practicile instructiv-educative si apoi vizeaza evaluarea si revizuirea permanenta a experientei de īnvatare oferita de catre scoala.

Curriculumul este o constructie dar si o reconstruire sistematica a cunostiintelor si experientei de īnvatare efectuate sub egida scolii īn vederea permanentei dezvoltari a competentelor personale dar si a competentelor sociale ale generatiilor de scolari. Curriculumul are un sistem de componente unitare care se completeaza si īn acelasi timp se presupun reciproc. El presupune o conceptie generala, precum si consideratii teoretice, atāt asupra societatii cāt si asupra celui educat. Curriculumul presupune o anume filosofie despre orizontul la care se refera. Curriculumul presupune un set de obiective si de finalitati, el implica anumite metodologii si tehnici de īnvatare si totodata de transmitere a mesajelor informationale, fiindca procesele instructive nu se realizeaza īntr-o maniera empirica si nici nu fac abstractie de valoarea continuturilor didactice. Curriculumul presupune metodologii de evaluare a performantelor procesului instructiv-educativ, astfel īncāt īn baza unor standarde etalonate sa se poata estima reusitele sau esecurile procesului instructiv-educativ.

Curriculumul ca dezvoltare a procesului cognitiv implica prioritar dezvoltarea operatiilor intelectuale ale elevilor. De aici decurge necesitatea cunostiintelor de psihologie a īnvatarii, pe baza carei cunoasteri se pot stimula capacitati intelectuale sau procese ale gāndirii scolare. Finalitatea demersului curricular este producerea unor disponibilitati cognitive cu aplicatii īn procesul de īnvatare generala. Curriculumul are rolul de a forma acea propensiune a īnvatarii.

scoala pentru a fi eficienta are nevoie sa adopte anumite strategii de īnvatare, axate pe sintagme cum ar fi:

aplicatii directe, unde esential pentru formarea unor deprinderi este exercitarea concreta a cunostiintelor.

deprinderile fundamentale de īnvatare sa genereze largiri ulterioare ale continutului cognitiv.

curriculumul sa presupuna īnvatarea personala, adica orice proces de īnvatare sa influenteze īntrucātva trasaturile de personalitate.




Procesul cognitiv nu este unul uniformizator, chiar daca se adreseaza unei clase de elevi, acest proces nu anuleaza personalitatea elevului, individualitatea lui. Chiar daca mesajul este acelasi, procesul de receptare a lui se diferentiaza si se particularizeaza īn functie de cultura individuala si de preferintele fiecarui scolar īn parte.

Curriculumul ca tehnologie - orice proces instructiv - educativ presupune scopuri si mijloace. Īn acest sens, tehnologia didactica ia forma unui design al instruirii scolare (model de instruire). Ne referim la lucrarea lui Roger Gagnč, "Principii de design al instruirii" unde se stabilesc anumite similitudini, coincidente, īntre designul didactic si designul unor discipline precum arhitectura, fizica sau chiar psihologia, fiindca proiectarea curriculara ca tehnologie didactica este similara cu proiectarea realizata de catre arhitect. Acesta, gāndind anumite structuri de constructie ce vor fi apoi amplasate īn spatiul fizic si īn care apoi vor functiona institutii si vor actiona oameni. De calitatea designului realizat de arhitect vor depinde reusitele actiunilor umane.

Designul educational are similitudini si cu designul din fizica, acestea urmarind proiectarea de echipamente industriale cu destinatie umana si cu efecte dintre cele mai variate.

Curriculumul ca autoactualizare - acest tip de curriculum este centrat īn primul rānd asupra scolarului, precum si asupra continuturilor educationale, instructive, pentru ca educatia este conceptualizata mai īntāi ca sursa de eliberare umana, ca sursa si forta ce-l ajuta pe elev sa aiba satisfactia experientei si a puterii de a descoperi. Īn acest curriculum instructiv, scolarul e necesar    sa asimileze mesajul disciplinei ca baza de deschidere catre alte orizonturi, ca baza de autoevaluare de sine. scoala are si rolul de a īmbogati universul interior al elevului si de a stimula dinamica personalitatii.

Curriculumul ca proces sau ca reconstructie sociala - reprezentantii acestui tip de curriculum considera scoala ca fiind o institutie a schimbarii sociale, motiv pentru care trateaza īn mod special atāt continutul īnvatamāntului cāt si pe agentii care exercita functiile curriculumului. Spiru Haret considera corpul profesoral ca agent producator de social.

Īntr-un fel, acest tip de curriculum trebuie sa fie relevant īn primul rānd īn raport cu cerintele societatii si numai īn al doilea rānd īn raport cu interesele elevului. scoala īn acest sens, este abordata ca o institutie responsabila de reforma sociala si de calitatea viitorului social.

Aceasta orientare se fundamenteaza pe modelul psihosociologic al educatiei (instruirii) care sustine strānsa corelatie sau interde-pendenta organica dintre dezvoltarea personalitatii si calitatea contextului social īn care se produce dezvoltarea. De aici rezulta rolul metodologic al determinismului contextual, atāt īn ceea ce priveste rolul institutiilor scolare cāt si al implicarii individului īn devenirea societatii īnsasi.

Īn cadrul unui astfel de curriculum se retin doua directii esentiale: directia ce priveste adaptarea individului īntr-un cāmp social instabil, pornindu-se de la ideea dupa care societatea ca sistem deschis este un mediu al transformarilor continue si al schimbarilor atāt conjucturale cāt si legice. A doua directie este cea potrivit careia interventia reformista    asupra socialului este interventia generatiilor succesive pentru dezvoltarea societatii īnsasi. Fiecare directie este reprezentata de curente pedagogice distincte: grupul mai conservativ al curriculumului pentru adaptare conduce la o schimbare progresiva pe cānd grupul reformistilor este unul mai agresiv, vizānd modelarea comportamentelor cu caracter militantist pentru o schimbare mai radicala. Ilustrativa pentru acest tip curricular este tema utopiei ca modalitate de protest social al tinerilor, protest formulat īn modalitati variate.

Elaborarea unui viitor virtual este propusa ca strategie didactica de formare a competentelor ce vor participa la constructia sociala. Un curriculum cu relevanta fata de acest obiectiv trebuie constituit prin metodologii apte sa ofere raspunsuri la cel putin trei tipuri de īntrebari si anume:

Ce fel de societate este preferabila īn concordanta cu criteriile fiecarui elev?

Ce societate va rezulta si daca ea va fi foarte diferita de cea preferata, atunci cum va putea interveni scolarul (personal si īn grup) pentru schimbarea ei si pentru reducerea discrepantelor dintre o societate dizerabila si societatea reala?

Astfel, curriculumul se orienteaza spre scoala activa (exemplu de scoala activa la noi īn tara scoala muncii" initiata la Cluj de catre Florea stefanescu Goanga).

Curriculumul ca rationalism academic - īn scoala traditionala, curriculumul didactic a fost interpretat ca rationalism academic, īntrucāt s-a pornit si chiar s-a accentuat functia primordiala de transmisiune didactica a patrimoniului de cultura umana, fiindca rationalismul academic considera acest patrimoniu si creatiile sale ca rezultate din sistematizari īndelungi ale generatiilor succesive de educatori si de teoreticieni ai educatiei, motiv pentru care s-a considerat ca rationalismul academic este un procedeu consacrat si reluat īn activitati didactice.

Masajul teoreticienilor orientarii rationalismului academic este concomitent, conservator dar si inovator. Conservatorismul este vizibil prin acceptarea disciplinelor traditionale si prin sustinerea perpetuarii lor īn calitate de temei al formatiei intelectuale, atāt al persoanei cāt si al generatiilor de scolari.

Modernismul se afirma prin insistenta cu care se cere o revizuire de fond, precum si o revizuire valorica a continuturilor incluse īn disciplinele traditionale. Se īncearca sa se demonstreze ca nu toate subiectele existente īn disciplinele traditionale sunt de importanta egala, fie ca ne referim la cele de cultura generala, fie ca avem īn vedere nivelele superioare de instructie si educatie. De aici se sustine necesitatea selectionarii continuturilor curriculare īn raport de criteriile moderne ale educatiei. Este necesar īnsa un raport de echilibru īntre patrimoniul traditional si cerintele moderne impuse de evolutia societatii. Modernitatea nu se instituie fara a se īntemeia pe anume modele ale experientei traditionale. Modernismul da sensuri noi traditiei īnsasi, astfel īncāt modernul trebuie sa se instituie prin traditie, iar acesta dobāndeste deschidere si devine perena prin intermediul modernitatii.




Document Info


Accesari: 1565
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )