F. TÖNNIES sI S. H. MAINE. DE LA STATUT LA CONTRACT. SISTEMUL "SOCIOLOGIEI PURE". POLARITATE sI SCHIMBARE
1. Legea alternarii erelor istorice. 2. Omul societal si comunitar
1. Exista deci o lege a sch 141c24b imbarii si aceasta aduce pe urmele ei clasele, lupta lor, amenintând sa distruga statul, si determina transformarea culturii în "civilizatie sociala si politica". Se poate vorbi deci, arata Tönnies, despre doua ere ale marilor dezvoltari culturale: era societatii si cea a comunitatii. Una este caracterizata printr-o vointa sociala care îmbraca forma conventiei, a politicii si a opiniei publice, cealalta, printr-o vointa sociala care îmbraca forma concordiei, a cutumei si a religiei.
Iata formele exterioare ale modului de viata în cele doua ere:
1. Viata familiala
= concordie. Omul se gaseste în cadrul ei cu întregul sau caracter. Subiectul concordiei este poporul.
|
2. Viata satului |
= cutuma. Omul este cuprins în aceasta cu toate sentimentele sale; subiectul cutumei este fiinta sociala. |
|
3. Viata burgului |
= religia. Omul se afla în interiorul ei cu întreaga sa constiinta. Subiectul ei real este Biserica. |
Prin urmare omul comunitar are caracter pasnic, familial, sentimente modelate de cutume si constiinta religioasa. Viata lui se desfasoara în familie, în sat sau în burg. Subiectul social al acestor cadre de viata colectiva este: poporul, fiinta sociala si Biserica.
1. Viata marelui oras
= conventia. Aceasta cuprinde omul cu toate aspiratiile sale. Subiectul ei real este societatea.
|
2. Viata nationala |
= politica. Ea presupune omul cu toate speculatiile sale. Subiectul real este statul. |
|
3. Viata cosmopolita |
= opinia publica. Ea presupune omul cu toate cunostintele sale. Subiectul sau real este Republica savanta" (Tönnies, p.237). |
2. Deci, omul societal este, caracterial, un om conventional, sentimentele sale sunt modelate de politica, este, afectiv, un om politic, starea lui mentala este dominata de cunostinte. Viata lui se desfasoara în marele oras, în cadrul natiunii sale si în mediul cosmopolit al circulatiei informatiilor si opiniilor.
Omul comunitar, dimpotriva, caracterial este un om "de suflet", sentimentele sale sunt modelate de cutuma (fel traditional de a fi si a actiona) afectul lui e predominant religios, starea mentala e impregnata de "trairi de constiinta", nu de stari reflexive (intelectualizate) etc. Viata lui se desfasoara în familie, în sat si în mediul burgului si al spiritului corporatist.
|
