Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























DEZINSTITUTIONALIZAREA - O ETAPA DIN VIATA ADOLESCENTULUI INSTITUTIONALIZAT

Asistenta sociala




DEZINSTITUŢIONALIZAREA - O ETAPĂ DIN VIAŢA  ADOLESCENTULUI INSTITUŢIONALIZAT



Absenta unor cunostinte deprinderi si experiente indispensabile vietii, independente ca

adult reprezinta o caracteristica a multora dintre ,,absolventii" institutiilor de ocrotire rezidentiala.

Iata cāteva aspect ale traiului īn institutii care contribuie la aceasta problema:

Rareori institutiile reusesc sa ofere modelele de rol necesare. Predominanta personalului

feminin reprezinta doar 18418t191s una dintre cauze. Exista situatii īn care la parasirea institutiei, tinerii, īn

special tinerele, nu au folosit niciodata ustensilele dintr-o bucatarie si au tendinta sa si le

reprezinte sub forma cazanelor folosite īn centru pentru pregatirea supelor de portii.

Īngrijirea īn casele de copii duce la detasarea de familie si īn cazul copiilor carenu sunt

orfani sau nu au fost abandonati definitiv (saracia familiei fiind motivul internarii lor).

Institulionalizarca determina o stare de dependenta si o marcata lipsa de

automotivare. Atunci cānd totul este asigurat de altcineva (alimente, adapost, obiecte

personale,dar si reguli si rutina), atunci cānd si cea mai usoara deviere de la

comportamentul impus este pedepsita, nu este de mirare descoperirea faptului ca

tinerii īntāmpina dificultati la viata adulta care solicita independenta si

autodeterminare. Aceasta constatare face mai pulin socanta proportia īn care fostii

copii institutionalizati se regasesc īn penitenciare sau īn spitalele psihiatrice.

O tendinta comuna institutiilor rezidentiale este aceea de izolare de comunitatea

īn care se gasesc amplasate. Situatia este cu atāt mai grava atunci cānd institutia

dispune de propria gradinita, scoala, sau de propria baza sportiva, limitānd si mai mult

contactul cu persoane din exterior. Marile institutii dispun de servicii de aprovizionare

centralizata (pe baza de licitatie publica) ce nu permite copiilor a iesi in magazinele

comunitatii, experienta cumparaturilor rezumāndu-se doar la o gama redusa de produse

accesibile sumelor de care dispun ca bani de buzunar. Exista situatii cānd si cheltuirea

acestei sume este supravegheata si limitata.

Multe institutii esueaza īn ai invata pe copii gesturi, deprinderi, abilitati cotidiene

īn societate: vorbitul la telefon, comunicarea cu persoane de sex opus, pregatirea

pentru un concurs pentru un post si numeroase altele.

Majoritatea institutiilor (exista īnsa si exceptii) nu par a fi interesate de soarta

tinerilor dupa ,,absolvire"(G..Neamtu,2003, pag.817)

Trist este faptul ca institutiile nu-si mai urmaresc īn continuare ,,absolventii",

dar mai ales ca nici familia nu se mai intereseaza de ei. Acum cu adevarat este

abandonat de catre familia a doua oara. Singur si īn derivia nu stie īncotro sa se

īndrepte si ce sa faca.

Īn regimul politic premergator anului 1989 sistemul institutional de ocrotire a

minorilor desi imperfect functiona totusi, copii asistati ai caselor de copii reusind dupa

īncheierea perioadei de ocrotire o oarecare insertie sociala.

Ei erau dirijati spre locuri de munca īn intreprinderile socialiste care dispuneau

de regula de camine si cantine, continuānd astfel sa functioneze īn conditii aproximativ

conforme vechilor deprinderi si comportamente dobāndite īn institutiile de ocrotire.

Ne referim īn principal la lipsa deprinderilor de viata independenta, si a

capacitatilor de a-si planifica autonom existenta pe termen lung. Nevoia aceasta de



dirijare si ocrotire permanenta pare a fi dupa opinia specialistilor o caracteristica

importanta a tuturor tinerilor care sunt educati īn afara familiei.

Astfel dupa cum subliniaza si John Bowlby īn cartea,,Child care and Grouwht

of love", Penguin Books, U K 1974, pag.240, īntr-o familie obisnuita parintii care īntr-o

prima faza preiau toate responsabilitatile privind viata si dezvoltarea copilului lor, īi

transfera treptat acestuia o parte tot mai mare a acestei responsabilitati si vegheaza, la

dezvoltarea lui tot mai autonoma si mai constienta de sine.

Ei se straduie sa transmita si sa formeze deprinderile legate de necesitatea

satisfaceri tot mai depline a propriilor nevoi prin propriile resurse, precum si de

necesitatea planificarii atente a acestor procese.

Aceste lucruri nu se īntāmplau desigur īn casele de copii unde un numar mic de

personal educativ si auxiliar reuseau cu greu sa mentina educatia si sa asigure

satisfacerea uniforma la nivel minim a nevoilor diverse ale tinerilor asistati- fara a

avea deci posibilitatea ( timpul, energia, pregatirea sau intentia necesare) pentru a

realize o educatie eficienta si o buna pregatire a existentei viitoare a copiilor.

Lipsa deprinderilor de viata dependenta era adesea dublata la tinerii asistati de

o lipsa de cunoastere si acceptarea normelor sociale, din cauza lipsei contactelor cu

lumea din afara, ceeac e contribuia īn momentul iesirii īn aceasta lume la respingerea

tinerilor de cate societatea exterioara, respingerea de catre ei a acestei societati si

tendinte care s-au amplificat astazi de endogrupare de a considera institutia ca un

model ideal de viatd, si pe colegii de institutie ca modele de comportare umana care

pot fi cu greu parasiti.

Adesea tinerele fete provenite din casele de copii se confruntau cu probleme

legate de activitatea sexuala care devia de la ,,normele etice ale societatii socialiste",

devenind fara voia lor mame necasatorite,avānd copii nelegitimi, nerecunoscuti, cu

paternitate incerta sau chiar abandonāndu-si adesea īn maternitate copiii nedoriti.

Solutii existau desigur si pentru aceste situatii: ele constau īn intemarea acestor

copii in leagane sau diverse sectii ale spitalelor de copii cu īncuvintarea autoritatilor

medicale, care coordonau aceste institutii. Astfel ciclul reīncepea, sistemul de ocrotire

institulional avānd proprietatea de a se autoreproduce!

Toate acestea dovedesc faptul ca pāna īn decembrie 1989 sistemul de ocrotire si

integrare sociala a minorilor institutionalizati, desi nesatisfacator si cu īnsemnate

carente, functiona totusi ( M. Alexiu, 2001, pag1 6-18).

Trebuie actionat cāt mai repede pentru ca sistemul de ocrotire sa īnceteze sa-si

mai continue ciclul. Pentru aceasta este o mare nevoie de educatie sexuala si de

prevenirea sarcinilor nedorite īn rāndul tinerelor inca īn institutie.

Aceste tinere inca cu trauma abandonului īn minte, vor fi incapabile sa aiba

grija de un copil, vor fi un copil care trebuie sa īngrijeasca de un alt copil, fara sa aiba

cunostinte minime. i in acest context inevitabilul se va produce- īl va abandona si ea

la rāndul ei.

Faptul ca īl abandoneaza,se datoreaza si īntr-o oarecare masura relatiilor cu

tatal copilului si cum se raporteaza la el. Daca pentru el copilul acesta nu reprezinta

nimic, atunci nici pentru ea nu va reprezenta ceva mai mult, fiind gata sa-l abandoneze.

Abandonul copilului se mai datoreaza si deficientei mamei de a se atasa. Ea se

ataseaza de nu conteaza cine, fara a crea legaturi profunde, ca si cum s-ar pastra sau

apara.Ea īnsasi a trecut prin institutie si s-a dezvoltat. Acelasi lucru īl asteapta acum si

pe copil.

Pentru a stopa acest fenomen este nevoie sa se actioneze la īmbunatatirea

imaginii de sine a copiilor institutionalizati.










Document Info


Accesari: 2259
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2022 )