Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




Gnoseologia (Teoria cunosasterii)

Filozofie


Gnoseologia (Teoria cunosasterii)

Teoria cunoasterii este o componenta necesara oricarei constructii filosofice . În cadrul filosofiei , ea reprezinta dezvoltarea unui raspuns la întrebarea pusa de oameni din vechi timpuri "daca gândirea lor e în stare sa cunoasca lumea reala . Ea explică 555h72f ; ce este si cum se realizeaza cunoasterea lumii de catre om , posibilitatea cunoasterii , legile , nivelele , formele si valoarea acesteia .



Problematica teoriei cunoasterii

În abordarea teoretica a problemelor cunoasterii trebuie sa facem distinctia intre porcesul cunoasterii si teoria cunoasterii .

Procesul cunoasterii e acel proces obiectiv , spontan ce se desfasoara ca urmare a înzestrarii naturale a omului cu capacitati cognitive , omul nefiind constient de el , ci numai de rezultatele lui . De aceea , în primele filosofii problematica gnoseologica lipseste , reflexia filosofica fiind centrata pe probleme de cosmologie , ontologie , si chiar politica si etica . Aceasta situatie e remarcata de Petre Negulescu , care , ocupându-se de geneza problematicii gnoseologice , arata ca la începuturile ei , filosofiei îi era caracteristica o încredere spontana în capacitatea ratiunii de a cunoaste lumea si a dezvalui adevarul .

Filosoful român observa , pe buna dreptate ca pentru oamenii primitivi nu exista nici macar cunoastere , ci numai lucruri cunoscute .

Procesul cunoasterii presupune :

Un obiect (ceea ce e de cunoscut)

Un subiect (cel ce cunoaste , adica omul ca agent cunoscator)

O relatie congnitiva între obiect si subiect (activitatea de cunoastere prin care se dobândesc cunostinte)

Un produs , un rezultat (cunostintele)

Teoria filosofica a cunoasterii se constituie tocmai în functie de aceste elemente ale procesului cunoasterii , aparând în cadrul ei o problematica ce are în centru relatia gnoseologica dintre obiect si subiect , relatie înteleasa ca modalitate de raportare a omului la lume , în care el , ca subiect cunoscator , reproduce lumea în planul gândirii sale .

Dar problematica cunoasterii nu se reduce numai la problemele ce privesc relatiile cognitive obiect-subiect , ci cuprinde si probleme ce tin de obiectul cunoasterii si de subiectul cunoscator .

Problema obiectului cunoasterii

În legatura cu ea s-au conturat înca din antichitate doua linii:

Linia lui Democlid (materialista)

Linia lui Platon (idealista)

Problema subiectului cunoasterii

Din modul în care e conceput subiectul cunoasterii , mai precis posibilitatea lui de a cunoaste rezulta o alta grupare a conceptiilor filosofice si anume :

Optimismul gnoselogic

Agnosticismul

Termenul de optimism gnoseologic desemneaza ansamblul conceptiior filosofice care afirma posibilitatea omului în calitatea sa de subiect cunoscator de a cunoste realitatea .

Termenul de agnosticism desemneaza ansamblul conceptiilor filosofice care neaga in principiu posibilitatea omului de a cunoaste realitatea .

O varianta a agnosticismului e scepticismul , care chiar daca in parte , admite posibilitatea cunoasterii lumii , se îndoieste de valoarea cunostintelor dobândite .

Problema relatiilor cognitive obiect-subiect

În istoria filosofiei mai exista o alta impartire a conceptelor filosofice despre cunoastere , in functie de rolul pe care îl au in cadrul relatiilor cognitive obiectul si subiectul acesteia . Aceasta împartire se refera al empirism si rationalism .

Empirismul porneste în argumentarea sa de la câteva supozitii :

Exista o cunoastere nemijlocita

Cunoasterea prin simturi e rezultatul simplei inregistrari a actiunii obiectului asupra subiectului

Obiectul actioneaza iat subiectul înregistreaza

În procesul cunoasterii , numai obiectul este activ , subiectul fiind pasiv , receptiv , lipsit de spontaneitate

Empirismul , ca filosofie integrala a cunoasterii , a avut o justificare istorica , care consta in faptul ca el a fost legat de dezvoltarea stiintelor naturii .

Rationalismul se opune empirismului prin sublinierea rolului activ al subiectului în procesul cunoasterii . Acest lucru se exprima prin calitatea creatoare a ratiunii care produce notiuni , concepte , independente de datele senzoriale .

Pentru rationalisti subiectul cunoscator e concretizat prin spontaneitate , printr-o activitate creatoare productiva .

Leibnitz spunea "mintea noastra e un izvor de cunostinte independente de datele senzoriale."

Rationalismul defineste cunoasterea ca act de creatie , ca o constructie a subiectului, obiectul fiind creat în procesul cunoasterii . Rationalismul ca doctrina gnoseologica a fost un punct de plecare , si , totodata , o justificare a marilor constructii speculative de sisteme în epoca moderna.


Document Info


Accesari: 8025
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )