Functionalitatea concreta a diferitelor modalitati si structuri motivationale genereaza aparitia unor fenomene deosebit de importante:
o fenomenul de saturare - ca urmare a persistentei în timp a aceluiasi tip de relatie ireferentiala dintre individ si mediu (aceeasi trebuinta, acelasi obiect- mod de satisfacere etc.); tendinta de cautare a schimbarii, fie a obiectului trebuintei, fie a modului de satisfacere.
o fenomenul substituirii - dat fiind faptut ca structurile motivationale nu sunt statice, ci extrem de mobile, ele se pot deplasa spre alte obiecte decât cele care au stat initial la baza lor; de exemplu, dupa multe esecuri într-o sarcina dificila, subiectul va trece sa realizeze scopuri mai simple, mai usoare.
De asemenea, agresivitatea unui copil fatâ de tatal sau poate fi s 343c26d ubstituita prin agresivitatea fata de un partener de joaca. fenomenul de perfectionare a structurilor motivationale, individul urmarind nu doar realizarea unui scop, ci si a unui grad de perfectiune în activitatea desfasurata. El tinde spre depasirea stadiului atins, spre progres.
o fenomenul diferentierii structurilor motivationale, realizat atât în plan orizontal (bazat pe trecerea de la un obiect la altul), cât si în plan vertical (unul si acelasi obiect urmarit la diferite niveluri de perfectiune) exprima si mai pregnant dinamica structurilor motivationale.
4. Motivatie si performanta. Optimum motivational
Motivatia nu trebuie considerata si interpretata ca un scop în sine, ci pusa în slujba obtinerii unor performante înalte. Performanta este un nivel superior de îndeplinire a scopului.
Din perspectiva diferitelor forme ale activitatii umane (joc, învatare, munca, creatie) ceea ce intereseaza este valoarea motivatiei si eficienta ei propulsiva. în acest context, problema relatiei dintre motivatie si performanta are nu doar o importanta teoretica ci si una practica.
Relatia dintre motivatie, mai corect spus, dintre intensitatea motivatiei si nivelul performantei este dependentâ de complexitatea activitatii (sarcinii) pe care subiectul o are de îndeplinit.
Cercetarile psihologice au aratat ca în sarcinile simple (repetitive, rutiniere, cu componente automatizate, cu putine alternative de solutionare) pe masura ce creste intensitatea motivatiei, creste si nivelul performantei.
- în sarcinile complexe însa (creative, bogate în continut si în alternative de rezolvare) cresterea intensitatii motivatiei se asociaza, pâna la un punct, cu cresterea performantei, dupa care aceasta din urma scade. Se întâmplâ asa deoarece în sarcinile simple existând unul, maximum doua raspunsuri corecte diferentierea lor se face cu usurinta, nefiind influentata negativ de cresterea impulsului motivational. în sarcinile complexe, prezenta mai multor alternative de actiune, îngreuiaza obisnuirea indivizilor de a percepe cât mai corect dificultatea sarcinii . In cadrul activitâtii trebuie sa ne multumim nu cu orice fel de performanta, ci cu pertormante cât mai bune, cât mai înalte, care sâ însemne nu doar o simpla realizare a personalitatii, ci o autodepasire a posibilitatilor ei.
Stimulul motivational, care împinge spre realizarea unor progrese si autodepasiri evidente, poarta denumirea de nivel de aspiratie si trebuie raportat la posibilitatile si aptitudinite subiectului (un 7 va fi un nivel de aspiratie crescut pentru un elev slab, acceptabil pentru unul mediocru, dar o deceptie pentru unul bun).
este bine ca nivelul de aspiratie - pentru a avea un efect pozitiv - sa fie cu putin peste posibilitatile de moment. Nu trebuie uitat niciodata ca discrepanta prea mare dintre capacitati si aspiratii este periculoasa. La Fontaine spunea, într-o fabula a sa, ca atunci când o broasca îsi propune sa se umfle pentru a ajunge elefant , sfârseste prin a plesni.
Teorii asupra motivatiei
Cercetatorii, constientizând cu timpul faptul ca motivatia include faza activa a comportamentului, permitând sau nu, alaturi de alti factori de natura psihica sau strict materiala, obiectiva obtinerea succesului, a unui randament crescut al activitatii, au început sa elaboreze unele conceptii si teorii asupra fenomenelor motivationale..
A. Teoriile Instrumentaliste
presupun stablirea unor inventare, unor liste de trebuinte.
H. A. Murray (1938) pornind de la investigarea unor caracteristici ale personalitatii, stabileste o lista de "trebuinte" corespunzatoare unor tipuri de comportamente motivate social, cu aplicabllitate în alte domenii. El se refera la doua categorii de trebuinte
- unele primare sau viscerogenice (nevoia de aer, apa, hrana, sex etc.),
- altele secundare sau psihogenice (nevoia de afiliere, recunoastere, autonomie, realizare etc.). Acestea din urma sunt implicate, în larga masura, în explicarea diferitelor comportamente sociale ale oamenilor. Exista, astfel, în lista lui trebuinte apartinând exercitiului puterii, deci conducerii ori acceptarii puterii exercitate de altii. De asemenea, altele regleaza relatiile afective cu semenii.
R. B. Catell vorbeste de:
trebuinte organice;
înclinatii organice viscerogenice, apetitive; înclinatii neapetitive, în acestea din urma incluzând si diferite tipuri de comportament motivat social si psiho-social.
A. Maslow critica aceste teorii bazate pe liste atomiste de motive sau pe simpla "cartografiere" a motivelor. El arata ca, dupa parerea sustinatorilor, fiecare dintre motivele enumerate au o probabilitate egala de a se manifesta, ceea ce nu este exact, deoarece aparitia lor este în functie de o multitudine de factori, cum ar fi: starea individului, gradul de satisfacere a altor trebuinte etc. Apoi, lista implica izolarea motivelor, aparitia lor distincta în diverse conduite, fapt care iarasi nu este exact, deoarece în conduitele particulare, ele se contopesc, se amesteca, se întretaie unele pe altete.
B. Teoriile holist-umaniste
o deplaseaza centrul de greutate de pe nevoile considerate în sine, spre structurarea, organizarea si ierachizarea acestora.
o Teoria lui Maslow, cunoscuta în literatura de specialitate sub denumirea de "piramida trebuintelor".
o are cinci niveluri distincte: trebuintele organice, trebuintele de securitate, trebuintele de apartenenta la un grup; trebuintele de stima si statut social; trebuintele de autorealizare. Primele patru categorii sunt numite de Maslow trebuinte de deficit si corespund motivatiei de tip homeostazic, ultima categorie este denumita trebuinte de crestere si corespunde dezvoltarii personale a individului.
o O trebuinta nu apare ca motivatie decât daca cea inferioara ei a fost satisfacuta;
o succesiunea trebuintelor nu trebuie înteleasa si interpretata rigid în sensul câ trecerea la o alta trebuinta ar necesita satisfacerea în întregime si durabila a trebuintei anterioare; aparitia unei trebuinte noi dupa satisfacerea alteia anterioare vechi, nu se realizeaza brusc, naprasnic, ci gradual.
o Teoria lui Maslow ofera posibilitatea explicarii functionarii simultane a trebuintelor, a fenomenelor de compensare, de sub sau supramotivare.
Limite. Erich Jantsch (1975) arata ca:
o modelul Maslow 'presupune o lume statica a lui "aici si acum", o Lume în care nevoile pot fi "real satisfacute într-o ordine secventiala".
o tendinta lui Maslow de a generaliza anumite valori proprii culturii occidentale asupra tuturor celorlalte culturi. "'Piramida" sa are deci un caracter cultural limitat, deoarece nu în toate culturile, nu în toate mediile socio-culturale se pastreaza ierarhizarea presupusa de ea.
Catalin Mamali propune o teorie dinamico-evolutiva asupra motivatiei, bazata pe evolutia sistemului motivational al indivizilor ca urmare a interactiunii dintre ei.
o El introduce termenul de balanta motivationala, prin intermediul caruia explica raporturile dintre indivizii intrati în actiune si mai ales relatiile dintre rolurile lor, fiecare dintre ei, tiind concomitent producator (sursa) de factori de satisfactie pentru nevoile celui cu care se afla în interactiune, dar si beneficiar al factorilor de satisfactie produsi de celelalte sisteme umane cu care se afla în interactiune.
Principalele ei stari sunt:
stagnare motivationala, partile ramanand la acelasi nivel motivational prioritar pe care îl poseda;
dezvoltare motivationala inegala sau contradictorie, evolutia sistemului motivational al unei parti producându-se prin stagnarea sau chiar regresia sistemului motivational al celeilalte parti;
involutie motivationala reciproca. când ambele parti trec în procesul interactiunii de la niveluri motivationale superioare la niveluri inferioare;
coevolutia motivationala, când ambele parti aflate în interactiune trec spre niveluri motivationale superioare. Alternanta în timp a statusurilor motivationale a partenerilor acorda balantei motivationale un caracter extrem de dinamic, marind, totodata, valoarea ei explicativa.
Un loc aparte în psihologie îl ocupa modelul relational al motivatiei, elaborat de J. Nuttin
o Motivatia este abordata de Nuttin în cadrul unei conceptii renovate si largite a comportamentului, a unui comportament "cu fata umana", dupa cum se exprima el, încercând sa depaseasca limitele impuse de behaviorism. Punctul de plecare al acestui model teoretic îl reprezinta relatiile preferentiale, pe care omul, în comportamentul sau, le stabileste cu lumea; Trebuintele de crestere, autorealizarea, interactiunea, schimbarea, progresul, alaturi de cele de altruism, placere, satisfactie în munca îsi gasesc functionalitatea în contextul relatiilor biologice, psihologice si cognitive, pe care individul le întretine cu lumea înconjuratoare.
o Principalele asertiuni ale acestui model sunt urmatoarele:
individul - ca potential de actiune, si mediul - ca material situational, formeaza o unitate bipolara a carei functionare interactionala reprezinta celula de baza a stadiului comportamentului, din aceasta perspectiva definindu-se ca ''subiect în situatie', iar mediul ca o "situatie a subiectului;
sistemul relational individ-mediu are un caracter dinamic.
o trebuintele, înainte de a fi canalizate spre un obiect specific, exista sub o forma .
o comportamentele sunt intrinsec motivate în masura în care tind sa atinga obiectul care se afla la capatut lor;
o orientarea fundamentala a trebuintelor este înnascuta, ceea ce nu înseamna ca ele nu se dezvolta si nu se concretizeaza în forme infinit diferentiate, modelate de factori experentiali (învatare si canalizare) si situationali, ca si de procese de elaborare cognitiva;
o dat fiind caracterul relational al procesului motivational, activarea lui îsi are originea fie în conditiile individului, fie în obiect care poate creste, la individ, trebuinta latenta
Opusul personalizarii motivatiei este alienarea motivationala, care presupune efectuarea unor actiuni contrare dorintelor si intentiilor, sub influenta presiunii sociale, a autoritatii sau din nevoia conformitatii.
Prin accentul pus pe relatia dintre individ si lume, se depaseste atât introspectionismul, cât si behaviorismul; prin surprinderea rolului trebuintelor psihologice, a unor forme motivationale specific umane, se atenueaza excesul de biologizare a motivatiei, se echilibreaza ponderea diferitelor forme motivationale în comportamentul uman; în sfârsit, prin legarea motivatiei de functiile cognitive j; aceasta este ridicata la niveluri functionale calitativ superioare, | permitând o întelegere muit mai adecvata si completa a comportametelor umane.
|
