Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































SCHIZOFRENIA - PARTCULARITATI LA COPIL SI ADOLESCSENT

Psihiatrie




SCHIZOFRENIA - PARTCULARITATI LA COPIL SI ADOLESCSENT

Schizofrenia este considerata o tulburare a neurodezvoltarii, caracterizata printr-o afectare a gāndirii, afectivitatii si relatiilor sociale. Aparitia ei la copii este rara, dar incidenta ei creste dupa pubertate.

Initial, schizofrenia cu debut īn copilarie a fost considerata ca fiind similara cu celelalte psihoze ale copilului. Multa vreme Autismul infantil, Sindromul Asperger au fost considerate Psihoze infantile, iar conceptul de Schizofrenie infantila era asimilat lor, desi erau citate īn literatura de specialitate cazuri distincte cu debut sub 13 ani (224;262).




Abia din 1980, īncepānd cu DSM III, diagnosticul de Schizofrenie la copii este pus pe baza acelorasi criterii ca la adult. Exista destul de putine studii īn literatura de specialitate care disting adecvat Schizofrenia copilului de Tulburarile pervazive de dezvoltare (46, 423,424,425,426).

Īn ultimii ani a devenit uzuala terminologia Schizofrenie cu debut foarte precoce (SDFP), sub 13 ani si Schizofrenia precoce (SDP) īnainte de 18 ani.

Definitie

Schizofrenia diagnosticata la copil sau la adolescent ar 252d36c e aceeasi definitie DSM ca la adult. Este caracterizata prin prezenta simptomelor pozitive si negative.

Simptomele pozitive constau īn: halucinatii, delir sau comportament si gāndire bizara si dezorganizata. Simptomele negative constau īn saracirea vorbirii, a continutului gāndirii, apatie, abulie si siderarea afectului. Prezentei acestor simptome li se asociaza o deteriorare importanta a functionarii sociale.

Pentru a putea vorbi de Schizofrenie infantila este necesar ca aceste tulburari sa apara dupa o perioada de dezvoltare normala sau aparent normala (185), altfel este vorba despre o Tulburare pervaziva de dezvoltare, care are o evolutie particulara spre Schizofrenie (185).

Multi dintre copiii care dezvolta īnainte de pubertate simptome pozitive si negative au avut un istoric de alte tulburari de dezvoltare precum tulburari motorii si de coordonare, hipotonie musculara, dificultati īn procesarea informatiei, deficit de atentie, labilitate emottionala, dificultati de relationare sociala (29; 224).

Epidemiologie

Exista putine date epidemiologice īn literatura, fapt datorat si neconsiderarii Schizofreniei infantile ca o entitate aparte, separata de Autismul infantil.

Debutul īnainte de 12 ani este foarte rar. Totusi, unii autori au raportat cazuri cu vārsta mai mica de debut: īntre 3 si 5-7 ani (262). Numarul cazurilor creste cu vārsta, ajungānd la adolescenti la o incidenta de 0.1% (cazuri noi) (424).

SDFP apare predominant la baieti, cu un raport īntre sexe de aproximativ 2:1 (224;262).

Cu cāt vārsta creste, cu atat acest raport tinde sa devina egal cu 1. Studiile efectuate la adulti sugereaza ca vārsta de debut la barbati este semnificativ mai mica decāt la femei (224).

SDFP are īn general un debut insidios (29, 262). La adolescenti, exista unele cazuri cu debut acut iar altele cu debut insidios.

Etiologie

Mecanismele etiologice ale Schizofreniei, neelucidate īnca, sunt, fara īndoiala, complexe, cu implicarea a numerosi factori: genetici, de neurodezvoltare, virali si psihologici. Vom mentiona īn acest subcapitol numai date despre functionarea premorbida a copiilor care au dezvoltat ulterior Schizofrenie.

Unii autori au pornit de la premiza ca schizofrenia poate fi o tulburare neurodevelopmentala, cu leziuni precoce īn SNC, care afecteaza procesele neuronale de maturare (185,262,). Complicatiile perinatale, alterarile īn structura si dimensiunile creierului, alterarea dezvoltarii neurale fetale īn cel de-al II-lea trimestru de sarcina se coreleaza cu incidenta schizofreniei la adult (224). Sugarii cu risc genetic de Schizofrenie pot manifesta un deficit neurointegrativ descris ca pandismaturare (262); astfel, anomaliile prenatale si īntārzierile īn dezvoltare pot reprezenta manifestarile neuropatologice ale tulburarii.

54-90% dintre copiii cu SDP si īn special cei cu SDFP prezinta modificari ale "personalitatii premorbide" (29,423,425). Cele mai frecvente manifestari sunt: retractie sociala, bizarerii de comportament, izolare.( 203)

Sunt prezente, de asemenea, īntārzierea īn dezvoltare de tip cognitiv, motor, senzorial si social (92; 262). FARAONE si colab (2001) arata ca, īn ultimii 4 ani, s-au reluat cercetarile privind schizotaxia (termen folosit īn 1962 de catre MEEHL pentru a descrie predispozitia genetica pentru schizofrenie); īn articolul mentionat se descriu anomaliile afective, cognitive si de functionare sociala ale rudelor non-psihotice ale pacientilor schizofreni; autorii īncearca sa dovedeasca faptul ca schizotaxia nu este numai un concept teoretic ci reprezinta trasaturi psihiatrice si neurobiologice si deficite neuropsihologice; este un sindrom care exprima «brain disfunction «(75)

Recentele progrese in tehnologia neuroimagistica cresc posibilitatile noastrre pentru studiul tulburarilor psihice neurodevelopmentale. Istoric, tulburarile psihice au fost studiate de la momentul cind ele au fost clar diagnosticate. Acum tulburarile emotionale si comportamentale pot fi sigur studiate longitudinal la copiii care au sau prezinta factori de risc pentru dezvoltarea tulburarilor mintale si aceste tulburari pot fi comparate cu ce este cunoscut despre dezvoltarea normala. Cuplate cu studiile genetice, neuroimagistica ofera oportunitati de a invata mai mult despre influenta reciproca dintre trasaturile particulare neurodevelopmentale ale copilului si mediul care influenteaza acest copil

HENDREN 2000 intr-un articol de sinteza privind modificarile de neuroimagerie gerebrala afirma:



-Schizofrenia cu debut precoce se coreleaza cu o marire progresiva a ventriculilor, reducerea volumului cerebral total si a talamusului, modificarea structurii lobului temporal si reducerea metabolismului in lobul frontal.

-Tulburarea autista este asociata cu modificari cerebelare, marirea volumului cerebral total si al ventriculului lateral si asimetrie. Cortexul prefrontal si ganglionii bazali sunt concordant raportati ca anormali in THDA.

-Pacientii cu anorexie nervoasa au prezentat o crestere a spatiilor LCR si reduceri la nivelul substantei cenusii si albe care este doar partial reversibila la revenirea la greutatea normala.

Caracteristici clinice. Diagnostic pozitiv

Pentru diagnosticul pozitiv de schizofrenie, conform DSM IV sunt necesare:

A. simptome psihotice caracteristice - pe o perioada de cel putin o luna trebuie sa fie prezente: halucinatii, stari delirante, vorbire dezorganizata, comportament bizar sau catatonic si / sau simptome negative;

B. disfunctie sociala/ocupationala - pe o perioada de timp semnificativa, de la debutul bolii este afectata activitatea scolara, cu insuficienta capacitate de achizitionare a cunostintelor adecvate vārstei. Relatiile cu ceilalti copii pot fi modificate.

C. durata tulburarii - trebuie sa fie prezenta pe o perioada de cel putin 6 luni. Aceasta include faza activa, de simptome pozitive si/sau negative - cu sau fara faza prodromala - si cea reziduala. Faza prodromala este cea relatata de familie si care uneori nu este destul de grava pentru a atrage atentia acesteia. Modificarile comportamentale si afective, firesti la pubertate sau adolescenta, care, uneori, par chiar explicate de evenimentele de viata ale copilului, pot trece neobservate de familie. Īn aceasta faza prodromala copiii pot prezenta comportament bizar, uneori dezinhibat, cu un grad crescut de agitatie psihomotrie sau afectivitate inadecvata, gāndire dezorganizata (manifestari de tip tangentialitate si circumstantialitate), credinte sau perceptii bizare - uneori adolescentul adera chiar la grupari de orientare si conceptii diferite de cele ale familiei din care face parte.

D. excluderea tulburarilor schizo-afective si de dispozitie este un criteriu important mentionat de DSM IV - dar acest diagnostic diferential este dificil de facut la copil si adolescent. Primul episod psihotic prezinta de multe ori o mixtura de simptomatologie halucinatorie, deliranta si exaltare afectiva, care īmpiedica formularea diagnosticului. Acest criteriu va fi evaluat sistematic pentru ca, īn timp, se va putea face diferentierea celor doua tulburari.

E. criteriul de excludere a abuzului de substante sau altor boli medicale - este important la copil si adolescent, fiind deja stiut ca īn aceasta perioada īncep primele experiente de folosire a drogurilor. Unii dintre pacienti sunt la prima utilizare, iar efectele pot fi uneori exagerate.

A.     se va analiza cu rigurozitate posibila legatura cu Tulburarile pervazive de dezvoltare. Chiar daca exista antecedente de comportament autist sau de alta manifestare de tip Tulburare pervaziva de dezvoltare, existenta delirului si a halucinatiilor pe o perioada de timp mai mare de o luna obliga la formularea diagnosticului de Schizofrenie.

B.    

Criterii ICD 10 enumeram :

-ecoul gandirii sau furtul gandirii

-idei delirante de control , influenta ,actiuni sau sentimente specifice , perceptie deliranta

-halucinatii auditive facand un comentariu continuu despre comportamentul subiectului, sau discutand intre ele

-idei delirante persistente care sunt cultural inadecvate si complet imposibile

-halucinatii persistente de orice tip care sunt insotite de idei delirante si care apar zilnic timp de mai multe zile sau luni succesiv

-intreruperi sau alterari prin interpolare in cursul gandirii din care rezulta incoerenta vorbire irelevanta sau neologisme

-comportament catatonic

-simptome negative cum ar fi :apatie marcata, saracie a vorbirii ,racire sau incongruenta raspunsurilor emotionale

-o modificare semnificativa si intensa in calitatea globala a unor aspecte ale comportamentului ce se manifesta prin lipsa de interes , de finalitate , atitudine de tip auto-repliere si retragere sociala

Probleme de diagnostic

Aspecte clinice tipice conform criteriilor ICD sau DSM intilnim numai la adolescent .

Schizofrenia cu debut īn copilarie este supusa unor influente importante, datorate aceluiasi proces de neurodezvoltare despre care am pomenit si īn celelalte capitole, astfel: tipul de debut este insidios, cu durata de cel putin 1 an; functionarea premorbida este marcata de anomalii precum:



- retractie sociala (confundata de multe ori cu Autismul), izolare - copiii prefera sa stea singuri si sa se joace singuri, par deranjati de amestecul celorlalti, "par ca se joaca īn lumea lor";

- multiple īntārzieri īn dezvoltare - īn ariile motorii, de coordonare, senzoriale, cognitive, de relationare sociala. Acesti copii par neīndemanatici, nu fac nici un sport, sunt inabili desi par inteligenti, au dificultati de īnvatare a scrisului si cititului. Preocuparile lor sunt uneori bizare, de tip "paranormal". Sunt ridiculizati de ceilalti copii, care nu le īnteleg comportamentul si preocuparile;

Simptomatologia are cāteva particularitati precum:

- delirul este mai putin complex, cu teme care reflecta preocuparea copiilor (personaje fantastice din benzile desenate sau povestiri);

- halucinatiile la copii pot reprezenta: teme imaginative, interpretarea fantastica a experientelor intrapsihice, fenomene confabulatorii si onirice, prezente uneori frecvent īn peisajul dezvoltarii imaginatiei la copii, fenomene disociative, simptome factice .

Au fost raportate tulburari formale de gāndire semnificative la copii precum: pierderea asociatiilor si gāndirea ilogica; este dificil de facut diagnostic diferential cu adevaratele tulburari formale de gāndire prezente la adultul care a achizitionat deja toate mecanismele fundamentale ale gāndirii (generalizarea, abstractizarea, comparatia, concentrarea etc). Trebuie sa tinem seama de mecanismele imaginatiei si a jocului de fantasme pe care multi copii īl prezinta.

Disfunctiile cognitive si de limbaj sunt prezente pe parcursul dezvoltarii iar copilul poate avea particularitatile lui de procesare a informatiei.

Se considera ca 10-20% dintre copiii cu Schizofrenie au un coeficient de inteligenta scazut (224).

O problema de diagnostic este si aceea de a diferentia fenomenele psihotice de gāndurile si perceptiile non- psihotice ale copilului, "idiosincrazice", datorate unor cauze severe. Fenomenele de tip pareidolii , dismegalopsii, poropsii pot apare frecvent la copii īnainte de adormire sau dimineata la trezire - ele pot fi mult amplificate de un proces imaginativ mai bogat si mai stimulent.

Un "copil bizar" nu este neaparat un viitor schizofrenic; este necesara o evaluare corecta a statusului sau mintal si a conditiilor de viata; aparitia clara a halucinatiilor poate duce la suspiciune de Schizofrenie (115; 160) chiar daca nu are persistenta necesara si simptomatologie asociata.

Criteriul timp face de multe ori imposibila formularea diagnosticului. La adolescenti "episodul psihotic halucinator delirant" cu sau fara simptomatologie afectiva de tip maniacal sau depresiv se poate remite īn 3-6 saptamāni. De aceea, se formuleaza un diagnostic provizoriu (de suspiciune) care va fi confirmat sau nu īn evolutie. De obicei, īn formele care evolueaza spre Schizofrenie, remisiunea nu este de tip A, ci pacientul continua sa prezinte īnca diferite grade de simptome negative sau pozitive «  incapsulate « 

Formularea diagnosticului pozitiv se face concomitent cu un riguros diagnostic diferential, care, īn patologia infantila are alte conotatii decāt la adultul cu Schizofrenie

Sunt necesare :

- evaluarea simptomelor pozitive si/sau negative;

- observarea directa a comportamentului copilului si adolescentului;

- eventual, aplicarea de interviuri si chestionare de diagnostic;

- date de istoric, despre comportamentul premorbid, dezvoltarea psihomotorie si antecedentele personale;

- istoricul familial de tulburari psihotice;

- examen clinic obiectiv;

-.date de laborator - paraclinice;
Diagnosticul de Schizofrenie este un diagnostic sever de aceea trebuie formulat cu mare grija preferand diagnostice de asteptare precum : Episod psihotic halucinator -delirant  sau diagnostice criptice poate incorecte din p.d.v. al manualelor de diagnostic dar protective pentru familie (psihoza endogena , sindrom Bleuler . sindrom discordant ) ; nu se formuleaza acest diagnostic decat daca avem toate criteriile mentionate in ICD sau DSM si mai ales criteriu timp .

Diagnosticul diferential

Diagnosticul diferential este diferit in functie de varsta : la varste mici SDFP se va diferentia de :

-Autismul infantil

-Tulburare Asperger , diagnostice dificile care necesita experienta si criteriu timp ,pentru a putea spune ca nu este o decompensare psihotica a unui copil cu TPDD, la acesti copii nu exista halucinatii si idei delirante dar creascand aceste pot apare.Anamneza foarte completa poate evidentia existenta comportamentului bizar inca din primii ani de viata .

-Intarzierea Mintala poate prezenta in evolutie momente in care comportamentul sa se modifice si sa apara agitatie psihomotorie bizara ,dar anamnestic se poate afla ce schimbare a aparut in viata acestui copili i-a modificat starea .

-Tulburarea reactiva de atasament poate avea ca simptom ingustarea de constienta copilul parand « pierdut , bizar «  in momentul crizei de separare , dar anamneza edifica diagnosticul .

La adolescent unde simptomatologia este mai caracteristica gandirea diagnostica urmeaza cateva etape :



O prima etapa de diagnostic diferential va cuprinde toate tulburarile psihotice cu etiologie: toxica, infectioasa, tumorala, traumatica, epileptica, neurodegenerativa si in care pot fi prezente simptome schizofrenia -like dar » casetul organic » si investigatiile paraclinice orienteaza diagnosticul

A doua etapa de diagnostic vizeaza tulburarile psihice īn care pot apare simptome din spectrul schizofren cu agitatie psihomotorie astfel :

-Episoadele maniacale sau depresive cu elemente psihotice sunt dificil de diferentiat de debutul Schizofreniei ,numai criteriul timp ajuta la diagnostic pentruca la adolescenta cele mai multe episoade de debut prezinta o mixtura de simptome afective si tulburare formala de gandire.

-Tulburare hiperkinetica prin agitatia psihomotorie cu crize de manie se poate confunda cu S. dar absenta caracterului bizar si lipsa halucinatiilor orienteaza diagnosticul

-Tulburarea de conduita in care pacientul pleaca de acasa lipsind zile in sir obliga la diagnostic diferential , dar coerenta pacientului si motivatia lui cat si absenta simptomelor pozitive ajuta la diagnostic .

-Tulburarea disociativa ridica probleme de diagnostic mai ales in situatia fetelor care pot avea o simptomatologie polimorfa cu iluzii si halucinatii dar « disocierea « psihica nu este cea caracteristica schizofreniei.

-Tulburare de stres post traumatic poate avea la debut agitatie psihomotorie severa ,si modificari de comporament bizare dar anamneza elucideaza diagnosticul .

-Tulburarea obsesiv compulsiva uneori poate fi debut de schizofrenie iar la preadolescent este destul de dificil de facut diferenta idee obsesiva , idee prevalenta , idee deliranta , manierisme , ritualuri , stereotipii; uneori TOC se poate complica cu aparitia halucinatiilor si pseudohalucinatiilor , incoerenta si comportamentul bizar anuntand astfel transfomare in S .

Tratament

Tratamentul Schizofreniei la copii si adolescenti necesita un program multimodal care include:

terapii specifice psihofarmacologice care vizeaza simptomatologia caracteristica, pozitiva si negativa;

Olanzapin

Risperidon

Clozapin

Butirofenone

Fenotiazine

In doze adecvate pe kg.corp si pe zi in asociere sau nu aceste medicamente sau dovedit eficace in cele mai multe forme de Schizofrenie iar administrarea precoce a neurolepticelor atipice a redus aparitia deficitul cognitiv

- tratament general care vizeaza atāt copilul cāt si familia acestuia, cu nevoile

sociale, psihologice, educationale. Este vizat si tratamentul tulburarilor comorbide precum abuzul de substante, stressorilor biopsihosociali, efectelor psihologice si sociale inevitabile acestei tulburari.

Terapiile psihosociale au un rol important īn reducerea morbiditatii si scaderea ratei recaderilor;

Evolutie si prognostic

Consensul clinic afirma ca Schizofrenia cu debut īn copilarie are un prognostic defavorabil. Schizofrenia cu debut īn adolescenta poate avea aceeasi proportie de remisie ca si la adult, desi majoritatea pacientilor au diferite grade de dificit (280).

Cazurile cu evolutie severa sunt īn principal acelea īn care functionarea

premorbida a fost deficitara si cānd exista si īntārziere mintala asociata (262).O observatie empirica a ultimilor ani arata ca introducerea noilor antipsihotice a modificat mult aspectul de debut imbunatatind rapid simptomatologia



loading...








Document Info


Accesari: 11698
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )