A PERCEPE SI A GĀNDI LUMEA - MECANISME, STRUCTURI, ANALIZA

Lumea plastica a artei, domeniul creativitatii ofera un material documentar bogat, expresiv, obiectiv care confirma ca modul īn care percepem, cunoastem si gāndim lumea e dinamic, surprinzator si deci producator de istorie; dupa ce mai īnainte aceasta a fost o perceptie inedita poate initial respinsa, ulterior, cu trecerea timpului, a creat noi viziuni, directii de perceptie si gāndire, poate un nou stil de viata, curente filosofice, directii stilistice, un academism.

,,Omul e masura tuturor lucrurilor " - Protagoras

Cel care percepe , impune o structura, o anumita stabilitate dar si un sens stimulilor la care e expus. Perceptia nu corespunde unei reproduceri pasive a stimulilor ci e o activitate complexa, īn care īntre subiect si obiect apar interelatii.

Acest lucru a fost definit de fizica nucleara prin paradoxul observatorului - orice observare implica o distorsiune, o perturbare, aducerea īn act a unei virtualitati. Universul e o realitate care depinde de observatorul care-o priveste, m 858f53i asoara si evalueaza. Se poate vorbi de rolul activ al observatorului chiar si īn cele mai elementare acte psihologice: senzatii, perceptii. Altfel, perceptia unui obiect, implica o atentie selectiva, adesea personalizata, diferite persoane confruntate cu acelasi obiect nu īl percep īn acelasi mod (daca facem analiza frumusetii femeii īn pictura, vom vedea ca fiecare curent si stil de expresie a cultivat subliminal o perceptie proprie despre estetica feminina: Renascentismul, Classicismul, Impresionismul, Expresionismul, Perioada Cubista, au subliniat si accentuat subiectivitatea perceptiei dar si calea cea mai complexa de acces spre realitate care devine un construct īn care rolul activ apartine observatorului).

Experimentul lui Leeper 1935, demonstreaza faptul ca primele perceptii le structureaza si le influenteaza pe celelalte. Experimentul se deruleaza in 2 etape. Īn prima faza, subiectii privesc 2 imagini clare - imaginea unei femei tinere si imaginea uneia batrāne. Dupa aceia toti privesc o imagine ambigua si descriu ce au vazut. Din analiza rezultatelor reiese ca rolul primei perceptii e fundamental si el directioneaza si a doua etapa a experimentului perceptiv .

Principalele diferente dintre perceperea persoanelor si cea a obiectelor

Fiske si Taylor 1991 au īntocmit o lista a principalelor diferente dintre perceperea persoanelor si perceperea obiectelor: īntre acestea cea mai importanta subliniaza caracterul circular si deci feed-back-ul pe care se cladeste acest proces.

Persoana care e tinta perceptiilor noastre īsi modifica sub presiune conduita, e un observator totodata al reactiilor noastre - perceptiile sunt reciproce (la interviul si analiza psihologica avertizam adesea, vedeti cine pe cine analizeaza, facānd o invitatie la profesionalism si decenta).

Formarea impresiilor cu privire la oamenii.

Solomon Asch 1946 influentat de teoria gestaltului, a configuratiei, a īncercat sa surprinda modul īn care ne formam primele impresii cu privire la o persoana pe care nu o cunoastem.

Experiment: 2 loturi au ca sarcina sa realizeze o descriere libera a unei persoane. Se va oferi o lista de trasaturi, dupa prima etapa va fi oferita cea de-a doua lista de trasaturi pereche din care va trebui aleasa trasatura care se potriveste cel mai bine pentru a realiza portretul persoanei.

Grupa A primeste lista: inteligent, muncitor, impulsiv, critic, īncapatānat, invidios. Grupa B primeste lista: īncapatānat, invidios, critic, impulsiv, muncitor, inteligent.

Rezultatele: primele informatii influenteaza sensul atribuit ulterior īntregului. Relatia ,,pars pro toto", ,,efectul de halo" si ,,efectul de ghimpe". Configuratia generala (contextul) modifica valoarea si adevarul partii. Pentru cei care au pus inteligenta pe primul loc, trasatura de ,,īncapatānare" a fost interpretata ca un fapt pozitiv, coerenta īn conduita. Pentru lotul B (tipul invidios) īncapatānarea a fost interpretata ca marginire. Teza gestaltista e ca: semnificatia unei trasaturi depinde de reteaua de trasaturi īn care e inserata. Īn plan axiologic, unele trasaturi pot capata o conotatie pozitiva mult amplificata astfel: harnicia. spiritul gospodaresc pot prevala valoric inteligenta, spiritul flexibil, socializarea.

Experimentul 2: unui grup i s-a prezentat o lista ce cuprindea 3 trasaturi (inteligent, muncitor, impulsiv) si i s-a cerut sa-si formeze o opinie asupra persoanei.

Acelorasi subiecti li s-a cerut sa-si formeze o opinie si cu privire la o alta lista (critic, īncapatānat, invidios).

La sfārsit li s-a solicitat sa caracterizeze o persoana care dispune de aceste 6 trasaturi. Pentru subiectii care au stiut ca e vorba de una si aceeasi persoana, reconcilierea trasaturilor nu a fost atāt de dificila.

Informatiile deja disponibile dau un sens celor care urmeaza sau completeaza unele lacune īn directia de echilibru si consonanta a legii gestaltiste.

Statutul special al unor trasaturi īn formarea impresiilor

Introducerea celor 2 trasaturi, cald si rece, modifica perceperea celorlalte trasaturi si impresia globala asupra persoanei. Gestaltistii ar spune ca aceasta determina o organizare diferita a īntregului.

Ingeniozitatea experimentala.

In locul trasaturilor cald-rece sunt introduse cuvintele politicos-insensibil. Optiunile pentru alte trasaturi sunt mai reduse - capacitatea lor de a atrage alte trasaturi e mai mica. Concluzie: unele trasaturi joaca un rol central īn formarea impresiilor, au o putere seductogena mai mare, valente puternice de evocare a unui īntreg (coloratura unei personalitati).

Locul trasaturilor de personalitate

Studiul personalitatii prin apel la trasaturile de personalitate e confirmat de prezenta masiva a peste 18000 cuvinte īn limba engleza care desemneaza trasaturi de personalitate.

Fiske si Cocs

Experiment: timp de 2 saptamāni, persoanele tinta si cei care sunt subiecti au ocazia de a interactiona. Periodic, fiecaruia i se cer impresii cu privire la ceilalti. A fost īntocmita o grila de analiza.

Trasaturi de personalitate (dispozitii, capacitate, particularitati - timid, zgomotos, amabil);

Comportamente (actiuni) - participa la activitati sportive, īsi īngrijeste parul;

Atitudini, sentimente, credinte;

Caracteristici ,,demografice", sociale, familiale, economice (casatorita, sanatoasa, originea familiei);

Caracteristici fizice si biologice.

Rezultatele confirma faptul ca trasaturile de personalitate sunt cel mai frecvent folosite, 65%, reprezinta culorile portretului, comportamente 23%, caracteristici fizice 6%, atitudini si credinte 3%, caracteristici demografice 3%.

Pe masura ce persoanele se cunosc mai bine frecventa evocarii trasaturilor de personalitate e mai mare.

Trasaturi de personalitate si comportamente

Ex: adaptare, interelatie T_p → R → evaluare  - Top - etica - valori organizationale → Medii.

Oamenii normali dintr-o arie culturala data tind īn mod necesar sa dezvolte unele moduri de adaptare comparabile īn general (generos - zgārcit, sincer - ascuns).

Trasaturile comune sunt acele aspecte de personalitate īn raport cu care majoritatea oamenilor dintr-o cultura pot fi comparati.

Īntre comportamente si trasaturi exista o strānsa legatura, iar trasaturile de personalitate sunt utilizate īn limbajul curent pentru ca ofera informatii despre comportamente, adica despre reactii. Īn dialogul interpersonal cotidian, avem nevoia de a ne evalua si cunoaste partenerul, de a ne adapta psihosocial-existential.

Trasaturile ofera explicatii pentru comportamentele observate si permit evaluarea lor.

Organizarea ideilor cu privire la persoane

Īntrebarea e ce anume organizeaza ideile noastre (perceptiile) despre persoane.

l. Ideile, conceptele (categorii, scheme, scenarii, teorii explicative)

2. Faptele empirice

Primatul teoriilor

Teoriile se construiesc pornind de la experientele noastre, sunt caracteristice si sensibile unei arii socioculturale. Ele exprima credintele generale, de genul ,,toate femeile sunt vorbarete" si "inteligenta e un atribut masculin".

Avānd consistenta unor credinte, aceste teorii subiective nu sunt formalizate, ele sunt puternic absorbite īn contextual socioexistential īncāt pierd din caracterul de naivitate: sunt aprecieri si generalizari profane, fara o baza stiintifica, dar cu efecte puternice de influenta: stereotip.

Primatul faptelor

Norman Anderson 1981 - ne fondam impresiile pe fapte (date) si nu pe teorii. El propune modele matematice, cu ponderare si fara ponderare cu privire la 2 persoane fictive. Jean: īntārzie, e cinstit, seducator. Maria e vesela, urāta si stralucita. Ce putem spune despre sociabilitatea fiecaruia? Care vi se pare mai sociabil?

Importanta unei trasaturi variaza īn functie de obiectiv, de context sau de cauza judecatii. Pentru corectitudinea impresiilor noastre e mai util sa obtinem informatiile care au importanta īn functie de context, obiectiv, scop, decāt de multitudinea lor.

Trecerea de la judecatile categoriale la cele individualizate are loc īn baza unor interventii active ale proceselor de gāndire, de analiza si evaluare concreta a faptelor.

Ex: e prezentata īnregistrarea video a unui student care iese din casa. El trece pe lānga fostul liceu (pe fundal se observa Pantheonul-Paris) si se prezinta la un examen la universitate. Se care sa se evalueze sansele sale de reusita.

Al 2-lea tablou, este īnregistrarea aceluiasi student care iese din casa, trece pe lānga fostul liceu (pe fundal se observa cladiri de periferie, magazine ornate cu tehnica graffiti). Se cer care sunt sansele sale de reusita. Apelul la teoria categoriala legata de mediu si educatie, sansele sunt mai mari pentru studentul care a locuit īn zona rezidentiala centrala.

Ambiguitatea informatiei individualizate e īnlocuita de informatia categoriala.

Un alt experiment: se alege reactia pe care ar putea sa o aiba un jurist sau un profesor de matematica atunci cānd i se defecteaza calculatorul personal.

1. Subiectii nu primesc decāt informatia categoriala

2. persoana e casatorita, are 2 copii are 40 de ani, primeste informatia individualizata. Informatia individualizata aparent nu exista si atunci interpretarea are loc īn baza unor stereotipuri. Juristii lovesc calculatorul dar acest lucru nu e exprimat (stereotipul: juristii sunt seriosi, metodici, verifica totul).

Tipuri de informatii si rolul īn formarea impresiilor

Primele informatii si trasaturi centrale (sociabilitate, inteligenta) orienteaza si dau sens celor urmatoare:

A. informatii saliente - sunt frapante, ies din relief, dominante. Se refera mai curānd la cazuri particulare decāt la tendinte generale, care sunt adesea cifrate, impersonale, abstracte (la caracteristicile direct vizibile - sex, vārsta, culoarea pielii)

B. informatii diagnostice - faciliteaza inferentele, sunt legate de: caracteristici cu o conotatie mai curānd negativa, aparente categoriale

Metainformatiile si judecabilitatea

Īn formarea impresiei despre cineva continutul se afla īn raport cu calitatea si cantitatea informatiilor disponibile.

Metainformatiile ne ajuta sa ne facem o idee daca avem sau nu dreptul sa formulam o apreciere, o impresie sau o judecata despre cineva.

Suntem īndreptatiti de a judeca? - a percepe valoric persoane din jur?

Pentru a judeca o persoana trebuie sa avem cel putin iluzia de a fi informati īn legatura cu ea.

Experiment: se creaza unor grupuri iluzia de a fi informati, īn timp ce altora nu li se ofera informatii. Efectul de judecata, de emitere de ipoteze e mai mare la primul lot (care se bazeaza pe informatii categoriale) - stereotipuri.

Prezenta unor informatii individualizate disipeaza efectul unui stereotip, dar respectivele credinte nu dispar sau se modifica.

Exemplu: exista idei preconcepute despre studentii diferitelor facultati. Se cere studentilor sa precizeze 2 lucruri: nivelul de socuri electrice pe care accepta sa le primeasca īntr-un experiment si numarul de filme pe care l-au vazut īn timpul respectiv.

Conform stereotipului perceptiv: nivelul socurilor e mai mare pentru studentii disciplinelor tehnice decāt pentru cei cu studii muzicale. Numarul de filme vizionate e mai mare pentru studentii de la litere decāt pentru cei de la medicina.

Rezultatele confirma aceste asteptari si atesta prin aceasta existenta ideilor preconcepute asupra studentilor de la aceste specializari.

Īn a doua faza a experimentului predictiile nu mai vizeaza categorii de subiecti, ci indivizi: subiectii primesc 2 categorii de informatii despre acesti indivizi, una categoriala privind sectia universitara si una individualizata (indicarea numelui persoanei tinta - īn scris). La alt grup subiectii obtin informatia vizionānd īnceputul unei convorbiri īn care aceasta persoana indicāndu-si numele vorbeste despre timpul liber (informatii nepertinente) īn raport cu predictia ceruta.

Īn prima conditie rezultatele sunt aceleasi : studentii tinta de la facultatile tehnice ar trebui sa accepte un nivel al socurilor mai ridicat.

Aceasta tendinta dispare. Explicatia: informatia individualizata nonpertinenta (petrecerea timpului liber) ajuta subiectii sa constientizeze ca vor avea de judecat o persoana, un individ concret si deci nu e suficienta informatia categoriala pentru a emite judecata fondata.

Dupa toate probabilitatile suntem preocupati de justetea judecatilor noastre. Īn cadrul perceptiei sociale, ceea ce e adevarat sau just serveste interactiunilor sociale.

Situatiile care pun īn joc perceptia sociala sunt (gresit) percepute ca situatii ce presupun rezolvarea de probleme care au o solutie exacta.