Factorii dezvoltarii psihice
1. Definirea conceptului de dezvoltare psihica.
2. Factorii dezvoltarii psihice - prezentare analitica
3. Modele teoretice ale dezvoltarii psihice
1. Definirea conceptului de dezvoltare psihica
Dezvoltarea
proces prin care organismul si psihicul se schimba pe parcursul īntregii vieti;
presupune un ansamblu de transformari cantitative si calitative 424g63e ;
surprinde ansamblul schimbarilor de natura biologica, psihica si sociala care au loc la nivelul individului uman (caracterul biopsihosocial al dezvoltarii).
Mergānd pe linia determinarii cāt mai exacte a sensului conceptului de dezvoltare vom prezenta cāteva acceptiuni ale dezvoltarii psihice:
proces caracterizat prin transformari cantitative si calitative 424g63e cu sens ascendent (trecerea de la niveluri de dezvoltare primare, slab diferentiate, nespecializate la niveluri psihice superioare, bine definite, specializate.)
proces de formare a unor noi seturi de procese, īnsusiri si functii psihice ce determina o mai buna adaptare
Ex.: trecerea de la psihicul animal la cel uman
trecerea de la gāndirea concreta la gāndirea formala
proces ce surprinde devenirea continua a structurilor psihocomportamentale (aspectul dinamic al psihicului).
2. Factorii dezvoltarii psihice - prezentare analitica
Asa cum am precizat īn cadrul primei secvente de curs, psihicul uman are un caracter de sistem. Un sistem deschis, īn cadrul caruia interactiunile informationale si energetice au loc atāt īntre componentele interne (procese, activitati si īnsusiri psihice) cāt si cu factori ce vin din afara sistemului. Dezvoltarea psihica este influentata de caracteristicile interdependente ale factorilor reprezentati de ereditate, mediu si educatie.
Factorii dezvoltarii psihice:
reprezinta influentele constante, profunde, esentiale īn devenirea fiintei umane;
fac ca dezvoltarea sa aiba un caracter complex, plurideterminat;
Psihicul uman este rezultatul interedependentei dintre factorii naturali (ereditatea) si cei sociali (mediul si educatia).
Ereditatea este īnsusirea fundamentala a materiei vii de a transmite de la o generatie la alta mesajele de specificitate (ale speciei, ale grupului, ale individului) sub forma codului genetic.
Īn ceea ce priveste influenta factorului ereditar aspra dezvoltarii psihice trebuie remarcate urmatoarele:
Ereditatea ofera unicitatea biologica, premisa a unicitatii psihice;
Mostenirea ereditara este un complex de predispozitii si potentialitati;
Ereditatea caracteristicilor morfologice si biochimice este mai bine cunoscuta decāt ereditatea īnsusirilor psihice;
Ceea ce este ereditar nu coincide īntotdeauna cu ceea ce este congenital (la nivel congenital fiind vorba de trasaturi dobāndite īn urma influentelor mediului exercitate īnaintea nasterii);
Ceea ce tine de ereditate se poate exprima īn diverse momente de vārsta sau poate ramāne īn stare de latenta pe tot parcursul vietii, daca nu apare un factor activator;
Din perspectiva filogenetica, ereditatea umana confera cea mai mica "īncarcatura" de comportamente instinctive;
Ereditatea ofera un "orar" al proceselor de crestere si maturizare , creānd premisele unor momente de optima interventie din partea mediului si educatiei - asa numitele "perioade sensibile" sau "critice". (ex: achizitia mersului, a limbajului);
Unele aspecte ale vietii psihice poarta mai puternic amprenta ereditatii (temperament, aptitudini, emotivitate), iar altele mai putin (atitudini, vointa, caracter);
Aceeasi trasatura psihica poate fi, la persoane diferite, rodul unor factori diferiti. Pentru anumite persoane, hotarātoare este ereditatea, īn timp ce pentru altele hotarātor poate contribui mediul sau educatia.
Tip de actiune a ereditatii: probabilist (+/-) - nu putem sti cu exactitate daca prezenta unui anumit factor ereditar īnseamna un plus sau un minus pentru dezvoltarea individului
Rolul ereditatii: premisa naturala (fundamentul, baza naturala a dezvoltarii)
Mediul este constituit din totalitatea elementelor cu care individul interactioneaza, direct sau indirect, pe parcursul dezvoltarii sale.
Este foarte important de subliniat faptul ca pentru a fi considerat mediu al dezvoltarii, un element nu trebuie sa constituie o simpla prezenta, ci sa fie sursa unei reactii din partea celui influentat de acel element. El trebuie sa poata avea o rezonanta īn psihicul celui influentat, sa genereze o interactiune. Factorul de mediu neutru sau indiferent subiectului dezvoltarii este inert din perspectiva dezvoltarii (lumea sunetelor, oricāt de complexa si stimulativa ar fi ea, nu reprezinta factor de dezvoltare pentru o persoana surda īntrucāt nu genereaza o reactie cu semnificatie īn planul dezvoltarii psihice). Prezentele neutre, indiferente (atāt obiecte cāt si membri ai familiei, profesori, relatii sociale) nu stimuleaza dezvoltarea psihica a persoanei.
Tipuri de mediu
dupa continut: mediu natural geografic sau mediu social sau informational;
dupa actiune: mediu cu actiune directa (alimentatie, clima) sau indirecta (nivel de trai, grad de civilizatie);
dupa apropierea influentei: mediu proximal (obiecte, persoane, situatii zilnice) sau distal (razboiul din Irak, prabusirea turnurilor gemene).
Īntrucāt modul de actiune al mediului este foarte diferit de la o cultura la alta si de la o vārsta la alta, s-a considerat necesara o operationalizare a conceptului de mediu. Aceasta a fost realizata de cercetatorii Super si Harkeness īn 1986 prin conceptul de nisa de dezvoltare. Nisa de dezvoltare reprezinta totalitatea elementelor cu care un copil intra īn relatie la o vārsta data.
Structura unei nise de dezvoltare vizeaza:
a) obiectele si locurile accesibile copilului la vārste diferite;
b) reactiile anturajului fata de copil;
c) cerintele adultului fata de copil (competente cerute, vārsta la care sunt solicitate, nivel de performanta);
d) activitatile propuse, impuse sau acceptate de copil.
Comparati
influenta nisei de dezvoltare traditionale asupra dezvoltarii
copilului de 3 ani cu cea a nisei occidentale la aceeasi
vārsta. Care este mai stimulativa? Ce se poate spune cu privire
la nisa specifica vārstei de 6 ani pentru cele doua culturi?
Tip de actiune a mediului: probabilist (+/-)
Rol īn dezvoltare: cadrul socio-uman al dezvoltarii.
Educatia reprezinta activitatea constienta, organizata, specializata exercitata asupra unei generatii cu scopul dezvoltarii potentialului individual īn sensul unei adaptari cāt mai eficiente la realitate.
Educatia reprezinta un factor cu actiune constienta, deliberata care īsi propune sa realizeze un echilibru īntre ceea ce poate un individ la un moment dat, ceea ce doreste si ceea ce i se cere. Īn acest sens educatia emite īn mod sistematic acele cereri care sa solicite dezvoltarea individului. Cererile emise se caracterizeaza prin raportarea dificultatii lor atāt la premisele interne create de ereditate, cāt si la solicitarile mediului astfel īncāt dezvoltarea individului sa poata fi optima. Īn acest sens, pentru a fi stimulativa pentru dezvoltare, orice cerere educativa va depasi īntr-o oarecare masura ceea ce poate, vrea sau stie deja individul respectiv.
Fiind totusi o activitate care depinde de ceilalti doi factori, educatia nu poate compensa o ereditate profund afectata si nici nu poate suplini sau reorienta un mediu prea putin prielnic dezvoltarii. Īnsa actiunea ei se orienteaza clar spre dezvoltarea psihica a persoanei.
Tip de actiune: determinant (+)
Rol īn dezvoltare: factorul conducator al dezvoltarii.
Modele teoretice ale dezvoltarii psihice
Este cunoscuta disputa care a avut loc intre diferite curente teoretice cu privire la dominanta influentei īn dezvoltare a celor trei factori.
Teoriile psihologice ale dezvoltarii s-au grupat de-a lungul timpului formānd trei modele explicative.
modelul organicist(activ)
modelul mecanicist (reactiv)
modelul interactionist
Adoptarea uneia sau alteia dintre modelele teoretice mentionate genereaza o anumita atitudine pedagogica fata de educabilitatea fiintei umane. Aceste modele teoretice stau de fapt la baza raspunsului afirmativ sau negativ la īntrebarea "Este fiinta umana educabila?". Astfel īncāt se pot contura trei raspunsuri corespunzānd celor trei atitudini diferite: "Da"(optimism pedagogic), "Nu" (scepticism pedagogic) si "Depinde" (realism pedagogic).
Figura urmatoare surprinde corespondenta īntre cele trei modele teoretice si atitudinile pedagogice corespunzatoare (completati schema precizānd modelul si atitudinea determinata)
Figura 1. Educabilitatea - modele teoretice si atitudini pedagogice (cf. A.Cosmovici, L. Iacob, 1999)
|
