Forme speciale de perceptie

Forme speciale de perceptie

7.1. Perceptia subliminala

Consta în capacitatea organismului de a înregistra si de a raspunde la stimuli ce nu ating pragul absolut minimal. Pentru aceasta situatie termenul "perceptie" este impro­priu. De aceea, unii autori fac o serie de distinctii menite a contribui ia o mai buna întelegere. De exemplu, Ftotnik si MoIIcnauer (1986, p, 127) diferentiaza pragul fiziologic (caracterizat prin acea intensitate a stimulului capabila de a excita receptorii si de a se transmite la creier, fara a se integra constient) de pragul perceptiv (intensitatea stimulului ce este perceputa constient). La rândul lui, Reuchlin (1988, pp. 110 si 111) foloseste termenul de subceptie (subception) pentru a denumi procesele de recunoastere a stimulului anterior perceptiei propriu-zise. Indiferent de termenii întrebuintati, fenomenul în sine nu poate fi contestat. Faptul ca subiectul manifesta o serie de reactii la un stimul, chiar si atunci când nu este capabil sa-1 denumeasca, a fost demonstrat experimental. Doi cercetatori francezi, Noizet si Brouchon (1967), au înregistrat raspunsurile electro-dermale (RED) ale unor subiecti în timpul prezentarii subliminale la tahistoscop a 12 cuvinte (unele afectogene, altele neutre). S~a constatat, asa cum se poate vedea din figura 2.41, ca subiectii au reactionat electrodermal Ia ambele categorii de cuvinte, dar mai puternic la cele afectogene. Acest experiment demonstreaza faptul ca mesajele senzoriale sunt încadrate psihic chiar daca subiectul nu are constiinta actiunii lor.

în vederea sustinerii existentei perceptiei subliminale au fost folosite mai multe modalitati experimentale. Una dintre ele consta în înregistrarea undelor electrice din creier în timpul prezentarii rapide, sub pragul absolut, a unor cuvinte. Desi cuvintele prezentate nu pot fi denumite, in zona proiectiei corticale a analizatorului excitat în experiment (vizual sau auditiv) se constata o activare a undelor electrice. Daca într-o faza ulterioara cuvintele initiale sunt prezentate amestecate cu altele, ele sunt mai usor recunoscute. Se probeaza astfel ca informatia v 535c29f izuala sau auditiva a fost procesata de creier chiar si atunci când ea a actionat subliminal asupra subiectului (Ghevrin, 1975). O alta modalitate prin intermediul careia se demonstreaza existenta acestei forme de perceptie o constituie sensibilizarea subliminala a subiectului pentru anumiti excitanti, care, mai apoi, tocmai datorita acestei sensibilizari, sunt perceputi mult mai usor. Un experiment interesant în acest sens a fost imaginat de Corteen si Dunn (1974). Ei au sensibilizat subiectii la unele cuvinte prin soc electric. Mai apoi, subiectului îi este prezentat un set de cuvinte la o ureche si un alt set Ia cealalta ureche, el trebuind sa fie atent numai la cele care i se prezinta la o singura ureche. în mod normal, cuvintele transmise "urechii neatente" n-ar trebui sa fie procesate. S-a descoperit însa ca informatia este procesata de creier, evident la un anumit nivel, chiar si atunci când cuvintele sunt adresate urechii neatente. în acest din urma caz, arousal-\il fiziologic era mai ridicat la cuvintele pentru care subiectul fusese sensibilizat prin soc electric, decât la cele neutre. Zajonc (1980) a prezentat unor subiecti, pentru un timp extrem de scurt, poligoane de forme variate. Apoi, aceleasi poligoane amestecate cu altele au fost prezentate atât timp cât era nevoie pentru a putea fi recunoscute. Multi subiecti recunosteau si denumeau mai usor si mai rapid poligoanele prezentate subliminal, chiar daca nu puteau face constient distinctia dintre cele "vechi" si cele "noi".

Toate aceste experimente au dovedit existenta perceptiei subliminale. Una este însa sa constati existenta unui fenomen, si cu totul alta sa sustii si sa demonstrezi influenta fenomenului respectiv asupra comportamentului, asa încât cercetatorii s-au orientat spre imaginarea unor experimente care sa evidentieze efectele perceptiei subliminale asupra diverselor tipuri de conduite ale omului. Zuckerman (1960) a proiectat 30 de tablouri, pornind de la care doua grupuri de subiecti (unul experimental si unul de control) trebuiau sa redacteze povestiri descriptive. La început, cele doua grupuri (cel experimental gi cel

de control) au fost tratate similar, lucrând dupa aceeasi procedura: mai întâi avea loc prezentarea tabloului, apoi descrierea lui. S-a constatat ca lungimea povestilor redactate de subiecti celor doua grupuri nu era semnificativ diferentiata. Urmatoarele zece tablouri sunt însotite la grupul experimental de mesajul subliminal "scrie mai mult". Tot la grupul experimenta! prezentarea a înca zece tablouri a fost insolita de mesajul subliminal "scrie mai putin". S-a constatat, în final, variatia conduitei subiectilor din grupul experimental tocmai în functie de continutul mesajului subliminal. Se demonstreaza, în felul acesta, ca perceptia subliminala nu este un fenomen gratuit, fara efecte asupra comportamentului, dimpotriva, ea este capabila de a "induce" anumite conduite subiec­tilor fara ca acestia sa fie constienti de un asemenea fapl.

Nu toti cercetatorii sunt însa de acord cu o asemenea concluzie. Dimpotriva, multi dintre ei considera ca mesajele subliminale sunt incapabile sa influenteze comporta­mentul. "Nu exista nici o dovada practica în stare sa probeze teoria efectelor subliminale de genul inducerii unui comportament particular sau schimbarii motivatiei. Mai mult. aceste enunturi sunt în contradictie cu majoritatea cercetarilor si incompatibile cu conceptele fundamentale experimentale ale procesarii si învatarii informatiei si ale motivatiei" (Moore, 1992,apu(/Corsini, 1994, voi. III, p. 485). S-a reprosat cercetarilor referitoare la influenta mesajelor subliminale asupra comportamentului ca nu se supun replicabilitajii pe care orice experiment o cere. De asemenea, faptul ca pretentiile unor cercetatori de a fi descoperit influentele subliminale nu sunt altceva decât un deficit metodologic. Nu se poate determina cu precizie daca o serie de "efecte comportamentale" apar datorita stimulului subliminal sau datorita altor factori, cu atât mai mult cu cât cercetatori nu folosesc decât grupuri experimentale, fara grupuri de control,

Unele investigatii au demonstrat chiar lipsa efectelor mesajelor subliminale asupra comportamentului. Pratkanis si altii au lucrat cu subiecti ce ascultau casete audio destinate a le îmbunatati stima de sine sau memoria. Jumatate dintre subiecti au acceptat ascultarea casetelor fara a cunoaste eticheta lor (unii credeau ca asculta caseta pentru îmbunatatirea memoriei când, de fapt, o ascultau pe cea a îmbunatatirii imaginii de sine ; altii, exact invers, credeau ca asculta caseta pentru îmbunatatirea imaginii de sine, în realitate ascultând-o pe cea pentru îmbunatatirea memoriei). Dupa cinci saptamâni de ascultare, rezultatele au demonstrat ca nu a existat nici o îmbunatatire a stimei de sine sau a abilitatilor mnezice. La cealalta jumatate a subiectilor, care ascultau casetele cunoscând corect eticheta lor, s-au obtinut îmbunatatiri în ambele sensuri, însa nu sustinute. Subiectii din ambele categorii au fost tentati, chiar încântati sa creada ca astfel de îmbunatatiri s-au obtinut datorita ascultarii casetelor. în realitate, ascultarea casetelor nu a condus nici la îmbunatatirea imaginii de sine, nici la îmbunatatirea abilitatilor memoriei.

Controversa ni se pare a fi nefondata, iar reprosurile mult exagerate. Dupa opinia noastra, mai aproape de adevar se afla autorii care se refera nuantat la influentarea sau schimbarea comportamentului prin utilizarea mesajelor subliminale. Este greu de crezut ca prin astfel de mesaje s-ar putea obtine o schimbare profunda, semnificativa a atitudinilor, motivatiilor si comportamentelor individului sau ca ea ar produce actiuni si atitudini specifice. în schimb, este mai credibila ideea modificarii usoare, de suprafata, tranzitorii a comportamentului. La fel, autorii care introduc ideea nivelurilor procesarii subliminale se afla mai aproape de adevar. Se pare ca procesarea subliminala are loc mai mult la nivel afectiv, emotional decât la nivel cognitiv. De exemplu, stimulii subliminali emotionali negativi sunt mai usor recunoscuti decât stimulii emotionali neutri. si complexitatea stimulilor subliminali pare a fi extrem de importanta, stimulii simpli

putând fi usor procesati subliminal în timp ce stimulii complecsi neputând fi procesati subliminal sau, oricum, procesarea lor fiind mult mai dificila.

Cum poate fi explicata perceptia subliminala ? în principal, prin procesarea subcon-stienta a informatiilor, care asigura activari si relationari neobisnuite si "invizibile". Apoi, prin însumarea energiei stimulului subliminal la aceea a stimulului perceptibil. Dupa opinia unor autori, perceptia subliminala poate fi constatata întotdeauna, în ciuda unor rezultate contradictorii. Situatiile în care eficienta subliminala nu apare s-ar datora "nedeterminarii cu precizie a alegerii acelei zone de viabilitate a informatiei fiziologice subliminale" (Ciofu, 1994, p. 9). Autorul citat considera ca satisfacerea a doua conditii este absolut necesara:

fixarea unuia dintre nivelurile de intensitate cu care se experimenteaza, si nu oricare,
din zona subconstientului, aflat între pragul fiziologic si cel al perceptiei;

luarea în considerare a factorilor care depind de starea subiectului de experimentare
(oboseala, prezenta sau absenta interesului, a motivatiei, a anxietatii etc).
Fenomenul perceptiei subliminale, o data descoperit, a fost preluat si aplicat rapid,

chiar extrem de precipitat în practica, în diferite sectoare ale vietii sociale. Perceptia subliminala a fost folosita mult în comert, ca mijloc de lupta împotriva hotilor sau ca mijloc de crestere a vânzarilor. înregistrarea pe banda sonora cu melodiile transmise în cursul zilei în marile magazine a unor mesaje de tipul "nu voi fura; daca fur merg la închisoare" ; "cumparati Popcorn" ; "beti Coca-Cola" etc. s-au soldat cu efecte bene­fice. Se apreciaza chiar ca, în urma unei campanii de publicitate bazata pe stimuli subliminali, vânzarile la floricele de porumb au crescut cu 58%, iar la cafea cu 18% (Morse si Steoler, 1982, apud Wortman, Loftus si Marshall, 1985, p. 97). Multe alte domenii, cum ar fi cel ale lecturii rapide, încetarea fumatului etc. au intrat în atentia cercetatorilor si practicienilor. S-a pus chiar problema daca nu s-ar putea obtine scaderea în greutate (slabirea) pornind de la utilizarea stimulilor subliminali. De un real folos s-a dovedit a fi tehnica procesarii subliminale a actiunii stimulilor în vederea obtinerii unor influente terapeutice, mai ales în starile de depresie, anxietate, neîncredere în sine, alcoolism etc. Aria de aplicabilitate poate fi extinsa si mai mult: mesajele subliminale pot directiona derularea unor fenomene cum ar fi visele si halucinatiile, ele pot creste performantele memoriei si învatarii. Prin anii '8O-'9O în Statele Unite a aparut o adevarata industrie a benzilor cu mesaje subliminale purificatoare sau menite a îmbunatati aproape orice: stima de sine, memoria, relatiile cu semenii, excitabilitatea sexuala, scorul la bowling, diminuarea traumelor etc. Se apreciaza ca de pe urma "ajutorului subliminal" în 1984 americanii au obtinut un beneficiu de peste 55 milioane de dolari. Uneori practica stimularii subliminale a fost folosita în scopuri nu tocmai corecte. De exemplu, în S.U.A., radioul a utilizat-o împotriva televiziunii, inserând în transmisiile lui mesajul "Televiziunea este plictisitoare". Nu de putine ori aceasta tehnica a fost folosita si în scopuri politice, mai ales ca mijloc de propaganda electorala. S-au declansat chiar si o serie de "scandaluri", muzica rock fiind acuzata ca ar contine mesaje satanice sau ca i-ar împinge pe adolescenti sa se sinucida. în aceste conditii, atacurile publice si actiunile civice n-au întârziat sa apara. în S.U.A., Comisia Federala a Comunicatiilor a interzis folosirea mesajelor subliminale de catre membrii ei. Aceeasi interdictie a fost impusa si în Australia si Anglia.

în ciuda acestei situatii confuze si contradictorii, atât în plan teoretico-metodologic, cât si în plan practic-actional, perceptia subliminala, ca forma speciala de perceptie, atrage atentia asupra a trei idei:

omul este capabil de a înregistra si procesa mai multa informatie decât poate
constientiza;

viata si comportamentul uman pot fi influentate într-o maniera subtila, chiar fara ca
cel care suporta o asemenea influenta sa-si dea seama ;

efectele influentarii subliminale sunt dependente de intentiile celui care o utilizeaza
(influentarea subliminala este poate exemplul cel mai tipic care arata cum o desco­
perire stiintifica cu valente deosebite în largirea câmpului cunoasterii stiintifice a fost
preluata si aplicata uneori necritic în practica, fara respectarea principiilor acceptabile
moral, etic, democratic, chiar fara respectarea principiilor deontologice).

7.2. Perceptia extrasenzoriala

Este una dintre cele mai complexe, dar si controversate forme de perceptie. Ea consta în abilitatea de a primi informatii despre lume prin alte canale decât simturile normale. Sunt cunoscute mai multe forme de perceptii extrasenzoriale, dintre care mai raspândite sunt: telepatia (abilitatea de a citi gândurile altei persoane sau de a transfera gândul de la o persoana la alta); precognitia (abilitatea de a vedea sau de a prezice evenimentele viitoare); clarviziunea (abilitatea de a ob[îne cunostinte despre evenimente care nu sunt detectabile prin simturile uzuale); psihokinezia (abilitatea de a misca obiectele prin puterea vointei fara a le atinge). Recent, pentru denumirea lor s-a propus termenul de fenomene "PSI".

Unii oameni detin într-o masura mai mare o asemenea capacitate. Frecvent americanii se refera la cazul lui Uri Geller, iar francezii la cel al lui Edgar Coyce, persoane la care capacitatile extrasenzoriale erau deosebit de dezvoltate. Printre oameni, mai ales printre americani, exista si credinta ca aceasta abilitate este detinuta de multi dintre ei. Se apreciaza, de exemplu, ca 58% dintre americani cred ca ar dispune de capacitati parapsihologice (Myerr, 1981 ; Hadden si Swann, 1981). Este interesant de stabilit cum s-a ajuns si cum se ajunge, de obicei, la o asemenea credinta. Scarr si Vander Zanden (1987) arata ca aceasta convingere a posedarii unor abilitati extrasenzoriale se sadeste în oameni în urma trairii unor experiente personale intense, mai ales de ordin afectiv, care nu pot fi validate stiintific. La fel de importanta este si coincidenta unor evenimente. De pilda, arata ei, înainte de calatorii oamenii au tendinta de a-si imagina tot ce-i mai rau (prabusirea avionului, deraierea trenului, scufundarea vaporului etc). Cum, de obicei, aceste "previziuni" nu se îndeplinesc, oamenii uita repede temerile pe care si le-au facut. Daca însa asemenea evenimente se produc, premonitiile lor sunt luate drept argumente pentru existenta fenomenelor de perceptie extrasenzoriala. Are loc în acest caz o inversare a relatiilor dintre cauza si efect. Dupa cum se stie, cauza preceda efectul, relatia dintre cauza si efect producându-se în decursul evolutiei. Când întâmplarile din viata produc coincidente naturale, oamenii sunt tentati sa le caute o cauza, asa încât coincidenta devine uneori suport pentru argumentarea fenomenelor paranormale. Oamenii uita însa usor toate celelalte situatii in care premonitiile lor s-au dovedit a fi eronate. Se sustine si ideea ca fenomenele de perceptie extrasenzoriala ar fi un exemplu tipic de "autoprofetie" : se întâmpla ceva numai pentru ca "ai prezis" sau "te-ai asteptat" sa se întâmple. Cercetarile au aratat ca atunci când în experimentele de perceptie extrasenzoriala sunt folositi oameni care cred în existenta acestor fenomene, rezultatele sunt pozitive; când se folosesc sceptici, rezultatele sunt negative.

în ciuda încrederii sau neîncrederii oamenilor în existenta unor asemenea abilitati, multi cercetatori s-au straduit sa demonstreze atât realitatea, cât si efectele lor. Merita a fi amintit numele lui Rhine, cel mai celebru investigator al acestor fenomene, la ale carui cercetari ne-am referit în alta parte (vezi ZIate, 1996, pp. 202-203), de aceea nu mai revenim. Cercetarile experimentale cu "ghicirea" cartilor de joc (Tart, 1976; Child, 1985) au aratat prezenta la unii oameni a capacitatilor de perceptie extrasenzoriale. Asa se explica §i interesul practic suscitat de aceste cercetari, mai ales în anumite sectoare ale vietii sociale. Pentagonul, de exemplu, a cheltuit milioane de dolari pentru investigarea perceptiei extrasenzoriale, cu scopul de a afla daca mintea umana este capabila de a efectua acte de spionaj, de a localiza submarine, de a penetra secrete (Târg, Harary, 1984). De asemenea, armata sovietica a aratat interes pentru aceste fenomene în timpul razboiului (Ebon, 1983, apud Scarr si Vander Zanden, 1987, p. 181). Cu toate acestea, se manifesta înca o foarte mare rezerva fata de perceptia extrasenzoriala. Marea majoritate a psihologilor care au scris despre ea (Marks si Kammanon, 1980 ; Gardner, 1981; etc.) îsi manifesta scepticismul în ceea ce priveste existenta unor asemenea fenomene. "Psihologii se mândresc cu faptul ca au o minte deschisa, dar atunci când vine vorba despre perceptia extrasenzoriala, marea lor majoritate sunt sceptici. Se pare ca pentru acestia exista trei motive principale : 1. nu se cunoaste mecanismul fizic al senzatiei si perceptiei care faciliteaza transferul gândurilor de la o persoana la alta; 2. nu exista nici o evidenta obiectiva verificabila a ESP; 3. psihologii se tem de raul pe care l-ar putea produce celor care cred orbeste" (Halonen si Santrock, 1996, p. 127). Se considera chiar ca s-a ajuns la afirmarea lor prin înselatorie. Randi (1978) aprecia ca Uri Geller nu era nimic altceva decât un bun iluzionist. Verificarile experimentale mai riguroase asupra clarviziunii au aratat ca repetarea probelor cu "ghicirea" cartilor de joc se soldeaza cu varierea performantelor, fapt care ar demonstra caracterul particular, specific al fenomenului. Diferentele de concentrare ale subiectilor sunt, de asemenea, factori importanti care explica prezenta sau absenta capacitatilor extrasenzoriale. Consta­tarea manifestarii fenomenelor de perceptie extrasenzorialâ cu precadere în situatiile cu mare încarcatura emotionala i-a condus pe unii cercetatori spre sustinerea punctului de vedere potrivit caruia cele care se manifesta în conditii artificiale de laborator ar fi irelevante.

Probabil ca dezvoltarea tehnicilor corespunzatoare de testare a prezentei unor ase­menea fenomene va aduce noi lamuriri si totodata va determina progresul cunoasterii in acest domeniu. De altfel, si în legatura cu alte fenomene, oamenii, chiar si cei de stiinta, s-au dovedit sceptici. Scarr si Vander Zanden se refera la sustinerea de catre Pasteur a existentei unor microorganisme care produc îmbolnaviri, idee respinsa la început, dar acceptata mai târziu, când mijloacele tehnice au facilitat descoperirea microorganismelor si a rolului lor în viata omului. N-ar fi exclus ca si scepticismul manifestat vizavi de fenomenele de perceptie extrasenzoriala sa fie depasit o daia cu progresul tehnic si, Iara îndoiala, cu cel al cunoasterii în general. Rathus arata ca datorita neîncrederii în fenomenele perceptiei extrasenzoriale, marea majoritate a psihologilor a preferat studiul perceptiilor care implica senzatii.

7.3. Perceptia fenomenelor luminoase rare

La 24 iunie 1947, un pilot civil nord-american declara ca a vazut obiecte stranii zburând pe cer. De atunci si pâna astazi numarul unor asemenea declaratii s-a înmultit considerabil. S-au creat si termeni speciali pentru denumirea fenomenului (UFO - Unidentified Flying Object; OVNI - objet volant non identifîe ; OZN - obiect zburator neidenlificat). Din 1974 jandarmeria franceza a introdus obligativitatea pentru politisti de a redacta un proces verbal cu marturisirile celor care pretindeau ca au vazut asemenea obiecte.

Atitudinea specialistilor fata de acest nou tip de perceptie a fost extrem de diversa. Unii reduceau perceppa fenomenelor luminoase rare la o chestiune de patologie a perceptiilor, ea neftind altceva decât o halucinatie, o psihoza colectiva, o eroare perceptiva, iar marturia asupra ei un delir. Altii, pornind de la marturiile oamenilor, au dedus natura extraterestra si inteligenta a fenomenelor observate. în sfârsit, specialistii mai realisti au facut apel la modelul constructivist al perceptiei, potrivit caruia orice perceptie este construita. Cum însa gradul de constructivism al perceptiei nu este identic, ci extrem de diferit de la un individ la altul, de la o situatie perceptiva la alta, s-a presupus ca în cazul perceptiei fenomenelor luminoase rare intervine un tip special de constructivism. în unele perceptii gradul de constructivism este mai redus, fapt care face ca imaginea perceptiva sa fie foarte apropiata de cea a obiectului reflectat, în alte perceptii însa gradul de constructivism, de implicare subiectiva a individului este mult mai mare, fapt care permite elaborarea unor imagini perceptive extrem de diferite comparativ cu însusirile obiectului reflectat. Se pare ca în perceptia fenomenelor luminoase rare intervine cel de-al doilea tip de constructivism, pe care unii autori îl numesc radical. Potrivit constructivismului radical, dat fiind faptul ca fenomenul (obiectul) observat este construit, nici nu este obligatoriu ca el sa existe obiectiv. în timpul oricarei perceptii actuale, subiectul îsi reactualizeaza o schema cognitiva particulara, specifica, preexistenta. Când obiectul perceput este familiar iar observarea lui are loc în conditii firesti, normale, corespondenta dintre schema perceptiva si caracteristicile obiectului va fi mai mare. Când obiectul perceput este nou, nefamiliar iar perceptia lui are loc în conditii dificile (viteza rapida de expunere, prezentare scurta ca durata, distanta mareetc), apare tendinta ca obiectul sa fie "absorbit" de vechea schema cognitiva. Acest din urma caz este propriu perceptiei fenomenelor luminoase rare sau OZN-urilor. în timp ce percepe un OZN, observatorul îsi mobilizeaza o schema cognitiva particulara, apoi atribuie fenomenului observat caracteristicile schemei mobilizate, fapt care face ca însusirile atribuite OZN-ului sa nu fie de fapt ale lui, ci ale schemei mobilizate. Ca urmare, se "construieste" în chiar timpul perceptiei o imagine perceptiva particulara. Procesua-litatea parcursa ar fi deci urmatoarea: stimul - mobilizarea schemei cognitive particulare (preexistenta) - identificarea stimulului (mai degraba conform caracteristicilor schemei decât celor care îi apartin lui) - elaborarea reprezentarii perceptive subiacente.

Cercetarea amanuntita a marturiilor facute de diversi oameni asupra perceperii fenomenelor luminoase rare sau a OZN-urilor a stabilit cel putin doua constatari: a) marea majoritate a obiectelor percepute erau astre, meteoriti, resturi de sateliti (deci, corpuri solide ce se deplaseaza cu viteze mari si care fac zgomot în contact cu aerul; vazute de pe Pamânt, aceste "intrari in atmosfera" se prezinta ca obiecte luminoase, rotunde sau alungite, având culori vii si multiple, cu durata scurta de actiune);

b) imensa varietate a marturiilor cu privire la aceste obiecte, atât în ceea ce priveste denumirea, cât si caracteristicile lor.

Prima constatare nu a ridicat probleme dificile în fata cercetatorilor, ea fiind extrem de apropiata de situa[ia întâlnita frecvent în investigatiile experimentale bazate pe utilizarea unor stimuli vagi, ambigui, slab structurati, fugaci. Cea de-a doua constatare a ridicat însa o problema extrem de dificila, si anume, daca fenomenele observate sunt unele si aceleasi pentru mai multi indivizi, atunci cum se explica varietatea declaratiilor (marturiilor) asupra lor ? în conturarea raspunsului la aceasta întrebare, ipoteza construc­tivismului radical îsi gaseste aplicabilitatea deplina. Lasând la o parte unele coordonate spatio-temporale (unde au fost observate fenomenele respective? ; când au fost obser­vate ele?), în mod firesc diferite de la un individ la altul, ceea ce explica varietatea perceptiilor este varietatea si specificitatea schemelor perceptive mobilizate de fiecare om în momentul perceptiei si mai ales corelarea individualizata între caracteristicile stimulului si caracteristicile schemelor cognitive. Unii indivizi au în schemele lor cognitive termeni specifici pentru denumirea unor asemenea fenomene, ca urmare, în momentul perceperii si apoi al descrierii lor, numai acesti termeni vor fi reactualizati si nu altii. Apoi, unii oameni introduc în schemele lor cognitive diferite unitati de masura pentru distante sau viteze (în kilometri, de pilda), altii fac apel la alte unitati de masura (metri, centimetri), fapt care îsi va pune pregnant amprenta asupra aprecierii distantei la care se afla obiectul perceput sau cu privire la viteza lui de deplasare.

Cercetari interesante referitoare la specificitatea schemelor cognitive au fost efectuate, în mai multe rânduri, de Manuel Jimenez, care a sustinut în 1994 o teza de doctorat referitoare la aspectele psihologice ale perceperii fenomenelor luminoase rare (vezi Jimenez, 1997, pp. 95-108).

într-una dintre aceste cercetari el si-a propus identificarea termenilor folositi de oameni în relatarile lor despre OZN-uri. Studiind 134 de marturii si repertoriind termenii folositi în denumirea obiectelor observate, el a stabilit sapte modalitati denominative : lumina, fenomen, forma, obiect, masina, obiect zburator, obiect zburator neidentificat. Se poate lesne observa ca unii termeni sunt foarte generali (lumina, fenomen), în timp ce altii sunt specifici (OZN), fapt care i-a permis autorului lansarea ipotezei potrivit careia identificarile anterioare largi sau specifice vor favoriza identificarile actuale largi sau specifice.

într-o alta cercetare efectuata pe un esantion compus din 1225 de marturii, la care s-au adaugat st cele 134 de mai înainte, Jimenez a încercat sa descopere în ce masura între modalitatile denominative ale OZN-urilor si descrierea diferitelor lor însusiri (marime, viteza, altitudine, distanta, detalii accesorii) exista vreo corelatie. Folosirea analizei factoriale cu corespondente multiple a reliefat existenta a trei situatii tipice:

fenomenele denumite prin "termeni slabi" (lumina, fenomen, forma) se asociaza cu
raportarea unor caracteristici ale obiectelor observate (viteza, distanta);

fenomenele denumite prin "termeni tari" (masina, obiect zburator, OZN) se asociaza
cu relatarea distantei, altitudinii, vitezei în unitati de masura precise;

fenomenele denumite cu "termeni medii" (obiect) se asociaza cu relatarea câtorva
caracteristici relative ale obiectelor percepute. Autorul considera ca aceste date i-au
confirmat ipoteza constructivista de la care a pornit:  precizia caracteristicilor
descriptive creste o data cu specificitatea denominativa. Când identificarea este
specifica, schema cognitiva mobilizata de ea creeaza o reprezentare structurala precisa
ce asimileaza elementele senzoriale sau figurative indistincte. Când identificarea nu

se realizeaza cu precizie, elementele figurative indisticte se cristalizeaza într-o

reprezentare structurala generala sau vaga, aceste perceptii traducându-se în marturii

prin caracteristici absente, imprecise, largi si prin termeni generali.

Datele din aceste doua cercetari au fost confirmate si de rezultatele unei anchete

sociologice întreprinse de Jimenez si de matematicianul Philippe Bese, tn care 1195 de

subiecti au fost solicitati sa-si imagineze un OZN, sa-1 descrie si sa expuna circumstantele

observarii lui. Cele trei situatii obtinute - a) nonraspunsuri corelate cu absenta denumirii

explicite a obiectului; b) modalitati metrice asociate cu denumiri precise; c) modalitati

ordinale cuplate cu denumiri mai putin precise - sunt perfect compatibile cu rezultatele

relatate ceva mai înainte.

Se degaja din cele de mai sus ideea ca perceptia fenomenelor luminoase rare, a OZN-urilor nu tine de domeniul anormalului si patologicului, ci ea este rezultatul aplicarii efemere sau permanente a unor scheme cognitive diferite sau mobilizate de o sarcina originala.