Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload





















































Fundamentele teoretice ale consilierii

Psihologie




Fundamentele teoretice ale consilierii

Bazele teoretice ale consilierii presupun aportul multor directii de abordare stiintifica.

A. Thomson aprecia ca principalele domenii din care deriva fundamentele teoretice ale consilierii se refera la:




psihologia dezvoltarii umane.

psihologia privind dezvoltarea constiintei de sine, ca structura majora a personalitatii.

viziunea stiintifica psihologica asupra sanata 323b13d tii.

teoria deciziei.

Pentru multi autori consilierea psihologica beneficiaza de aportul elaborarilor teoretice in domeniul psihoterapiei. Autorii care au tratat indeosebi problematica speciala a consilierii psihoterapeutice au extrapolat metodele teoretice de abordare privind sistemul de psihoterapii in sfera problematicii teoretice a consilierii.

Teoriile consilierii sunt prezentate de catre unii din acesti autori ca si cum ar fi echivalente (corespondente). Modelul teoretic asupra proceselor decizionale (ca aplicabilitate in diferite domenii ale stiintei socio-umane) a fost valorificat si in domeniul consilierii.

Ivey trateaza demersul de asistenta psihologica, cel specific interviului psihologic, psihoterapeutic sau consiliator, ca proces decizional. Consilierea in diferitele sale domenii si, cu deosebire, in domeniul carierei, in domeniul OSP - cuprinde o procesualitate complexa ce incorporeaza si acte decizionale. In acest demers isi extinde suportul informativ necesar, formuleaza multiple alternative, antreneaza persoana consiliata intr-un proces decizional pentru ca ea sa devina autor al unor decizii rationale, realiste.

In domeniul metodelor teoretice ale consilierii se apreciaza ca Bramer poate fi considerat autorul modelului asupra procesului de consiliere abordat pe baza teoriei deciziei. El considera ca demersul practic al consilierii presupune succesiunea a zece pasi corespunzatori unor procesualitati decizionale:

stabilirea relatiei de comunicare apropiata cu persoana consiliata, stimularea colaborarii, convingerea.

identificarea si clarificarea problemelor.

determinarea si analiza alternativelor posibile in solutionarea problemelor.

recoltarea unor informatii.

studiul implicatiilor ce decurg din datele obtinute cu privire la subiect si consecintele ce pot decurge din adoptarea diferitelor alternative.

clarificarea consilieului asupra sistemelor de valori ce stau la baza alternativelor pentru care opteaza subiectul.

reexaminarea scopurilor, obiectivelor si solutiilor alternative, precum si a unor riscuri ce pot decurge din adoptarea unora dintre acestea.

decizia cu privire al optarea pentru una dintre alternative si formularea unui plan de actiune pentru atingerea lor.

generalizarea celor invatate pe baza demersului de consiliere in raport cu noi situatii de viata.

testarea demersului parcurs pe baza unor reevaluari periodice, luind in considerare si eventualele schimbari survenite.

Acest model teoretic ilustrat pune in valoare mai ales viziunea psihologica asupra demersurilor de rezolvare a problemelor abordate corelativ cu modelul teoretic asupra proceselor decizionale.

Se impune sa conferim consilierii fundamente stiintifice intr-o viziune psihologica mult mai complexa. Modelul teoretic abordat de C. Rogers poate ilustra un altfel de demers intrucit el se bazeaza pe o viziune psihologica asupra dezvoltarii umane, asupra premiselor sanatatii psihice si cu privire la resorturile psihologice majore ce permit dezvoltarea autonoma a personalitatii umane.

Din ansamblul tipurilor si formelor de psihoterapii, sistemul psihoterapiei nondirective centrate pe client constituie nu numai unul dintre cele mai populare modele teoretice de abordare a consilierii, dar si o teorie care a avut cel mai mare impact asupra dezvoltarii preocuparilor stiintifice si practice din domeniul consilierii.

Analizind diversitatea directiilor de abordare teoretica in domeniul psihoterapiei, ansamblul tipurilor si formelor de psihoterapii descoperim ca doar unele dintre acestea pot oferi elemente etice utilizate in domeniul consilierii.

Watson clasifica terapiile in:



terapii reconstructive - au in vedere demersuri complexe ce isi propun modificari in planul structurii personalitatii in cazul abordat.

terapii de suport - urmaresc sa sustina psihologic pe individ in depasirea anumitor situatii nefavorabile care ii pot perturba viata si activitatea. Scopul lor este acela de a-i ajuta pe oamenii aflati in dificultate, sa-i invete cum sa-si organizeze propria viata pentru a se putea adapta la diferite dificultati. Psihoterapiile de suport sunt mai apropiate de ceea ce este propriu demersurilor de consiliere.

Holdevici considera consilierea ca fiind psihoterapie suportiva. Modelele teoretice ale psihoterapiei suportive pot fi extrapolate la sfera modelelor teoretice privind consilierea.

Psihologii francezi analizeaza specificul modelului teoretic al psihoterapiei nondirective si se apropie foarte mult de ceea ce este propriu consilierii. Ansamblul caracteristicilor psihoterapiei nondirecti-ve determina ca aceasta sa fie simultan o baza teoretica si metodologica pentru consiliere in general. Asa se explica faptul ca se vorbeste de "consiliere centrata pe client", iar ideile teoretice ale lui C. Rogers sunt tot mai frecvent invocate in lucrarile fundamentale care se refera la consiliere.

In domeniul orientarii lui C. Rogers sunt prezentate in mod reformativ prin 10 teze esentiale care pot reprezenta si paradigmele teoretice ale consilierii centrate pe client.

C. Rogers (1902 - 1987) s-a impus ca psiholog, ca psihoterapeut prin aportul sau la fundamentarea domeniului de preocupari deosebit de complex, care este consilierea. El a fost un spirit deschis catre domeniul stiintific, a fost atras de studiul experimental al fizicii si biologiei. Parcurge studiul stiintelor socio-umane intr-un orizont larg cu profilul filosofiei si teologiei. Specializarea profesionala este in domeniul psihopedagogic in cadrul Institutului American de pregatire a profesorilor. Aici descopera psihologia clinica. Primul domeniu de activitate practica l-a constituit un institut de orientare pentru copii.

Anul 1930 a fost legat de domeniul consilierii. Sub aspect teoretic C. Rogers ofera idei fundamentale pentru orice tip de consiliere psihologica. El elaboreaza o viziune teoretica asupra dezvoltarii umane, ideea fundamentala de la care porneste fiind aceea ca "omul traieste esentialmente intr-o lume subiectiva si personala". Pentru consiliere este important sa ia in considerare modul in care subiectul resimte situatiile reale de viata.

Ideile referitoare la vectorii esentiali in dezvoltarea omului:

fiecare individ traieste intr-o lume in continua schimbare, individul aflindu-se in centrul ei.

subiectul uman reactioneaza la lumea exterioara in functie de experientele sale de viata si de modul de percepere a lumii ("felul cum el percepe lumea constituie insasi realitatea sa psihologica").

fiecare individ reactioneaza ca intreg si el dispune de capacitatea de a se intelege pe sine si de a-si rezolva problemele.

fiecare persoana dispune de o tendinta esentiala, tendinta spre actualizare, tendinta spre a-si valorifica resursele, potentialitatile.

comportamentul individual are drept scop satisfacerea unor trebuinte, nevoi.

trairile emotionale favorizeaza comportamentele umane orientate spre scop.

comportamentele sunt determinate de modul de percepere a lumii iar acest mod este determinat de cadrul intern de referinta care insumeaza ansamblul influentelor perceptiilor. In consecinta cel mai avantajos demers pentru consiliere in vederea intelegerii comportamentului cazului abordat este acela ce are in vedere intelegerea cadrului intern de referinta. Acest cadru are legatura si cu imaginea de sine, perceptia eu-lui.

o anumita secventa din cimpul perceptual psihologic al subiectului este treptat diferentiata si resimtita psihologic ca sine, ca eu.

Pivotul teoriei lui C. Rogers il constituie conceptul de rol si de imagine de sine, al eu-lui si a tendintei de actualizare in dezvoltarea personalitatii. Eul cuprinde un pattern perceptual, o structura de perceptii referitoare la caracteristicile, realitatile, atributele, defectele, atitudinile subiectului recunoscute ca fiind descriptive pentru el insusi si ca fiind cele care ii ofera propria personalitate.

Constiinta de sine (imaginea) este aceea care il situeaza pe om in raport cu altii si cu lumea, ea devine o forta psihologica interna cu rol esential in directionarea dezvoltarii fiecarei individualitati.

Comportamentul uman rezulta din corelarea celor doua elemente esentiale: eul si tendinta de actualizare; imaginea de sine (eul) este un factor reglator care determina directia, iar tendinta de actualizare este un factor dinamic ce-i furnizeaza energiile necesare.











Document Info


Accesari: 2617
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )