Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























INTELIGENTA EMOTIONALA

Psihologie




INTELIGENTA EMOTIONALA

Multa vreme psihologia nu a stiut aproape nimic despre mecanica emotiilor.
Īn ultimii 20 de ani, īn urma progreselor neurobiologice s-a īnteles mai clar felul cum functioneaza emotiile, acest lucru aducānd īn prim plan noi remedii pentru crizele emotionale colective.Īn viata de zi cu zi, oamenii cu un Q.I. ridicat s-a īntāmplat sa nu faca fata greutatilor īn timp ce altii cu un Q.I. modest sa se descurce surprinzator de bine.Factorul care face diferenta dintre ei se pare ca este adesea capacitatea numita inteligenta emotionala, care include autocontrolul, zelul, perseverenta si capacitatea de automotivare. Toate aceste aptitudini pot fi insuflate copiilor (deci pot fi īnvatate), fapt care da o sansa mai mare de reusita īn viata individului, independent de potentialul intelectual primit pe linie genetica.




Īn lumea de azi inteligenta emotionala poate fi un element esential al legaturii dintre sentimente, caracter si instincte morale. Cei care sunt sclavii impulsurilor (cei lipsiti de autocontrol) au mult de suferit din punct de vedere moral. Capacitatea de a controla impulsurile sta la baza vointei si a caracterului, iar radacina altruismului se gaseste īn empatie (capacitatea de a citi emotiile celorlalti).Exista dovezi ca sentimentele sunt cele mai importante resurse cu care este īnzestrata fiinta umana; ele ne dau constiinta de sine, nevoia autoconservarii, ne ajuta sa ne cunoastem pe noi īnsine si pe ceilalti, ne spun care sunt lucrurile esentiale īn viata.

Majoritatea oamenilor, ca urmare a educatiei primite sunt predispusi sa venereze intelectul si sa desconsidere emotiile. Dar, oricāt de inteligenti am fi, fara o constientizare a emotiilor noastre, fara o recunoastere si evaluare a sentimentelor si fara un comportament pe masura acestor sentimente nu putem avea relatii armonioase cu ceilalti oameni, nu ne vom putea croi un drum īn viata.Se poate spune ca atunci cānd, instinctiv, ascultam ce ne spune inima nu gresim cu nimic, desi avem senzatia ca procedānd astfel gresim.


CREIERUL EMOTIONAL

Emotiile ne calauzesc īn īnfruntarea situatiilor dificile si a īndatoririlor mult prea importante pentru a fi lasate īn grija intelectului: primejdia, o pierdere dureroasa, perseverarea īn atingerea unui scop īn ciuda frustrarilor, legatura cu un partener de viata, cladirea unei familii etc. Fiecare emotie ne da impulsul de a actiona īntr-o directie distincta, fiecare ne indica directia cea buna īn rezolvarea situatiilor problematice si cum aceste situatii s-au repetat mereu īn decursul istoriei evolutiei noastre s-a format un repertoriu emotional imprimat īn structura nervoasa ca niste tendinte automate, īnnascute ale sufletului omenesc.De multe ori, la bine si la rau, inteligenta poate sa nu mai aiba nici o importanta, atunci cānd sentimentele īi iau locul.Aceste reactii emotionale sunt gravate īn sistemul nostru nervos, deoarece pentru o lunga si cruciala perioada din preistoria umana au asigurat supravietuirea. Totusi, īn zilele noastre, ca urmare a realitatilor sociale aparute cu repeziciune, 919s1814j evolutia nu mai tine pasul cu ceea ce se īntāmpla īn jur. A aparut o inadecvare a reactiilor emotionale la situatiile concrete. Ca urmare societatea a trebuit sa emita si sa īntareasca anumite legi pentru a putea stapāni excesele emotionale, care altfel ar fi fost mult prea nesabuite, caci nu rareori ne confruntam cu un repertoriu emotional modelat de nevoile imediate.Īn esenta emotiile sunt impulsuri care ne determina sa actionam, sunt planuri imediate de abordare a vietii, planuri pe care le avem īnnascute. Fiecare emotie joaca un rol unic, fiecare pregatind corpul pentru o reactie diferita.Īnclinatiile biologice de a actiona sunt modelate si de experienta de viata si de cultura a noastra. Cu timpul, amenintarile care au creat reactiile noastre emotionale atāt de pretioase pentru supravietuire au īnceput sa fie stapānite, dar a īnceput sa dispara si armonia partilor repertoriului nostru sentimental.Avem de fapt, doua minti, una care gāndeste si una care simte. Aceste doua moduri fundamental diferite de cunoastere interactioneaza pentru a crea viata noastra mintala.Cele doua minti actioneaza de cele mai multe ori īn strānsa armonie (desi sunt facultati semi-independente), īmpletindu-si caile atāt de diferite pentru a ne calauzi prin lume.Cunoasterea felului īn care a evoluat creierul ne ajuta sa īntelegem puterea pe care o au emotiile asupra gāndirii. De-a lungul evolutiei creierul a crescut de la baza spre vārf, centrii superiori dezvoltāndu-se mai tārziu ca o prelucrare a celor de jos, mult mai vechi. Creierul primitiv nu ajuta la gāndire sau la īnvatare, el este programat dinainte sa regleze functionarea corpului ca atare si sa reactioneze pentru a asigura supravietuirea. Din forma cea mai veche primitiva, trunchiul creierului, au aparut centrii emotionali, deci a existat un creier emotional cu mult īnainte sa existe cel rational. Cea mai veche radacina a vietii noastre emotionale sta īn simtul olfactiv (lobul olfactiv), deoarece, īn vremurile primitive, mirosul era un simt de o importanta capitala pentru supravietuire.Ulterior, a aparut la primele mamifere sistemul limbic sau creierul emotional, dispus īn jurul trunchiului cerebral si care pe masura evolutiei si-a rafinat doua instrumente extrem de eficiente: īnvatatul si memoria. La om s-au dezvoltat emisferele cerebrale si neocortexul, care reprezinta creierul rational. Acesta a reusit sa asigure o mai buna adaptabilitate si supravietuire prin crearea de strategii si planificari pe termen lung, a permis nuantari īn viata emotionala. Datorita faptului ca zonele emotionale sunt radacina de la care s-a dezvoltat noul creier, acest lucru da o putere enorma centrilor emotionali, putānd astfel sa influenteze restul creierului- inclusiv a centrilor nervosi.Īn unele situatii, un anumit centru din creierul limbic declara ca este vorba de o urgenta, concentrānd tot restul creierului asupra acestei realitati care nu sufera amānare. Apare astfel un blocaj, declansānd o reactie dramatica (o explozie emotionala) īnainte ca neocortexul, creierul care gāndeste, sa reuseasca īn acel timp scurt sa analizeze ce se īntāmpla si sa hotarasca ce e de facut.Aceasta preluare a controlului īsi are originea īn nucleul amigdalian, un centru al sistemului limbic (considerat ca sediu al vietii emotionale), denumit " magazin al memoriei emotionale" (D.Goleman).Acest nucleu actioneaza la nivelul memoriei afective, fara nucleul amigdalian viata este lipsita de sens personal. S-a descoperit ca īn momentele īn care reactia impulsiva o copleseste pe cea logica, nucleul amigdalian are un rol crucial. El este un fel de" santinela" psihologica, ce īnfrunta toate situatiile, toate perceptiile si care īn situatiile de criza trimite semnale catre toate partile importante ale creierului ducānd la reactii de aparare. Mai mult, el primeste informatii directe de la simturi prin intermediul unui grup mic de neuroni care face legatura cu talamusul, lucru care īi permite sa aiba o reactie īnainte ca ele sa fie īnregistrate complet de catre neocortex.Se poate spune ca emotiile noastre au o minte proprie, una care sustine puncte de vedere independent de mintea noastra rationala.Īn creier exista doua sisteme de memorie, unul pentru faptele oarecare si unul pentru cele cu īncarcatura emotionala Reactiile care apar ca raspuns la o situatie prezenta ce seamana cu ceva din trecut poate sa nu fie adecvata, deoarece apare īnaintea unei confirmari complete.
Drumul direct pe care se transmite mesajul senzorial de la talamus la nucleul amigdalian permite reactii rapide si optiuni care economisesc cāteva fractiuni de secunda cruciale īn reactia fata de pericol.Formatiunea corticala cu rol īn temperarea reactiilor emotionale prea puternice este cea a lobilor prefrontali: cel stāng este comutatorul care " stinge" emotiile tulburatoare, iar cei drepti sunt locul unde se gasesc sentimentele negative precum frica si agresivitatea. Exista o permanenta influenta īntre sistemul limbic si neocortex care se poate concretiza īntr-o colaborare sau dimpotriva. Astfel, emotiile conteaza īntr-un rationament, capacitatea emotionala ne calauzeste hotarārile de moment asa cum si creierul gāndirii joaca un rol conducator la nivelul emotiilor, mai putin īn momentele cānd acestea scapa de sub control.Intr-un fel avem doua creiere, doua minti si doua feluri de inteligenta: cea rationala si cea emotionala, iar felul cum reusim īn viata este determinat de ambele.

DEFINIREA SI CARACTERIZAREA INTELIGENTEI EMOTIONALE
Termenul "inteligenta emotionala" a fost formulat pentru prima data īntr-o teza de doctorat, īn S.U.A., īn 1985, de catre Wayne Leon Payne care considera ca aceasta este o abilitate care implica o relationare creativa cu starile de teama, durere si dorinta.D. Wechsler a remarcat ca adaptarea individului la mediul īn care traieste se realizeaza atāt prin elementele cognitive, cāt si prin cele non-cognitive. Aspectele non-cognitive ale inteligentei include factori de ordin afectiv, personal si social, fiind esentiale pentru reusita īn viata a individului. Studiile privind inteligenta emotionala sunt relativ recente, ele debutānd īn jurul anilor 90. S-au conturat trei mari directii īn definirea inteligentei emotionale, reprezentate de: John D. Mayer si Peter Salovey; Reuven Bar-On; D.Goleman.
1. Mayer si Salovey (1990, 1993) considera ca inteligenta emotionala implica:
- abilitatea de a percepe cāt mai corect emotiile si de a le exprima;
- abilitatea de a accede sau genera sentimente atunci cānd ele faciliteaza gāndirea;
- abilitatea de a cunoaste si īntelege emotiile si de a le regulariza pentru a promova dezvoltarea emotionala si intelectuala.
Prin aceasta definitie autorii evidentiaza interconditionarile pozitive īntre emotie si gāndire.
2. Reuven Bar-On, doctor la Universitatea din Tel Aviv, īn 1992, a stabilit componentele inteligentei emotionale grupate astfel: a) Aspectul intrapersonal
- constientizarea propriilor emotii;
- optimism (asertivitate) ;
- respect- consideratie pentru propria persoana;
- autorealizare;
- independenta.
b) Aspectul interpersonal
- empatie;
- relatii interpersonale;
- responsabilitate sociala.
c) Adaptabilitate
- rezolvarea problemelor;
- testarea realitatii;
- flexibilitate.
d) Controlul stresului
- toleranta la stres;
- controlul impulsurilor.
e) Dispozitie generala: fericire si optimism.
Acesti cinci factori, componente ale inteligentei emotionale (I.E.) se evalueaza prin teste specifice. Suma punctelor obtinute la aceste teste reprezinta coeficientul de emotionalitate, Q.E



Dupa cei doi autori, īn cadrul inteligentei emotionale sunt incluse urmatoarele capacitati grupate īn cinci domenii : - constiinta de sine a propriilor emotii : introspectia, observarea si recunoasterea unui sentiment īn functie de modul īn care ia nastere;
- stapānirea emotiilor: constientizarea elementelor care stau īn spatele sentimentelor, aflarea unor metode de a face fata temerilor, anxietatii, maniei si supararilor;
- motivarea interioara : canalizarea emotiilor si sentimentelor pentru atingerea unui scop, īnsotita de controlul emotional, care presupune capacitatea de a reprima impulsurile si de a amāna obtinerea gratificatiilor, recompenselor; - empatia: capacitatea de a manifesta sensibilitate si grija fata de sentimentele altora, persoana fiind īn stare sa aprecieze diferentele dintre oameni;
- stabilirea si dirijarea relatiilor interumane: se refera la competenta si aptitudinile sociale, persoana fiind īn stare sa cunoasca, sa analizeze si sa controleze emotiile altora.
3. A treia directie īn abordarea inteligentei emotionale este reprezentata de D. Goleman (1995). A fost preocupat de studiul creierului, creativitatii si comportamentului. Īn viziunea acestuia, constructele ce compun aceasta forma a inteligentei sunt :
- constiinta de sine - īncredere īn sine; - auto-controlul - dorinta de adevar, constiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea;
- motivatia - dorinta de a cuceri, daruirea, initiativa, optimismul;
- empatia - a-i īntelege pe altii, diversitatea, capacitatea politica;
- aptitudinile sociale - influenta, comunicarea, managementul conflictului, conducerea, stabilirea de relatii, colaborarea, cooperarea, capacitatea de lucru īn echipa.

D. Goleman si-a formulat definitia inteligentei emotionale pe baza lucrarii lui Mayer si a lui Salovey din 1990. Acestia si-au actualizat definitia data inteligentei emotionale īn cartea din 1997 (īn care vorbesc despre interactiunile dintre emotionalitate si rationalitate).
Steve Hein (1996) īncearca o prezentare a inteligentei emotionale pe baza consultarii celor mai recente lucrari. Cartea sa din 1996 ofera cāteva definitii alternative (asemenea celorlalti autori care au adaugat propria lor contributie"confuziei" referitoare la inteligenta emotionala). Inteligenta emotionala īnseamna:
- sa fii constient de ceea ce simti tu si de ceea ce simt altii si sa stii ce sa faci īn legatura cu acestea ;
- sa stii sa deosebesti ce-ti face bine si ce-ti face rau si cum sa treci de la rau la bine ;
- sa ai constiinta emotionala, sensibilitate si capacitate de conducere care sa te ajute sa maximizezi pe termen lung fericirea si supravietuirea.
Componentele specifice inteligentei emotionale au fost preluate din lucrarile lui Mayer si ale lui Salovey :
- constiinta de sine ;
- sa fii cunoscator din punct de vedere emotional;
- capacitatea de a fi empatic;
- capacitatea de a lua decizii īntelepte;
- capacitatea de a reusi sa-ti asumi responsabilitatea pentru propriile emotii. Īn prezent, exista un dezacord daca inteligenta emotionala e mai mult un potential īnnascut ori daca reprezinta un set de abilitati, competente sau īndemnuri īnvatate. Goleman (1998) sustine ca "spre deosebire de gradul de inteligenta, care ramāne acelasi de-a lungul vietii sau de personalitate care nu se modifica, competentele bazate pe inteligenta emotionala sunt abilitati īnvatate". Cu alte cuvinte, īn opinia acestuia, orice om īsi poate ridica gradul de inteligenta emotionala prin educatie si exercitii, dar unele componente ale inteligentei emotionale sunt tratate ca īnsusiri de personalitate si deci nu s-ar putea modifica pe parcursul vietii individului.Ridicarea nivelului inteligentei emotionale si a "culturii emotionale" presupune, dupa S.Hein, parcurgerea mai multor etape (faze).Īn prima faza este necesara identificarea propriilor emotii, unde este recomandabila folosirea listei de cuvinte care desemneaza sentimente (lista īntocmita de Hein).Apoi urmeaza faza de asumare a responsabilitatii pentru emotiile identificate.
Etapele urmatoare sunt din ce īn ce mai grele, presupunānd īnvatarea compasiunii si empatiei si īncercarea de a le aplica īn practica zi de zi. Ca elemente ajutatoare, autorul recomanda citirea cāt mai multor lucrari despre emotii ("īn primul rānd cele scrise de el"), gasirea unui loc sigur (de exemplu, un jurnal personal) pentru exprimarea adevaratelor sentimente, lecturarea a numeroase carti si vizionarea filmelor de factura emotionala, etichetarea sentimentelor, trairea ("simtirea") propriilor sentimente, evitarea oamenilor care te desconsidera, te socotesc neīnsemnat.




Mayer si Salovey au īncercat sa puna īn evidenta mai multe niveluri ale formarii inteligentei emotionale si anume:
1. Evaluarea perceptiva si exprimarea emotiei.
Acest prim nivel se refera la acuratetea cu care un individ poate identifica emotiile si continutul emotional, atāt la propria persoana, cāt si la cei din jurul sau, la acuratetea exprimarii si manifestarii emotiilor.
2. Facilitarea emotionala a gāndirii.
La acest nivel emotia influenteaza pozitiv gāndirea. daca īn primii ani de viata emotia actioneaza ca modalitate de semnalizare si de alertare a individului, asigurāndu-i supravietuirea, pe masura ce omul se maturizeaza emotiile īncep sa-i modeleze gāndirea, sa o influenteze, atragāndu-i atentia asupra modificarilor importante din interiorul sau si din mediul īnconjurator, modificari necesare unei bune adaptari. Abilitatea de a genera emotii poate facilita gāndirea, īn sensul ca anticiparea modului īn care s-ar putea simti un individ īn anumite situatii poate sa-l ajute īn luarea deciziilor, īn orientarea comportamentului sau īntr-o directie sau alta.Pe de alta parte, starea emotionala a unei persoane determina un anumit fel de a privi lucrurile. Astfel, o dispozitie emotionala pozitiva duce la o gāndire optimista, pe cānd dispozitia negativa genereaza pesimism. daca oamenii constientizeaza acest lucru, vor reusi sa-si schimbe starea afectiva de moment si indirect, viziunea asupra situatiei, modul de a actiona si de a reactiona.
3. Īntelegerea si analizarea emotiilor si utilizarea cunostintelor emotionale.
Acest nivel se refera la: capacitatea de a īntelege emotiile; recunoasterea asemanarilor si diferentelor dintre starile emotionale; cunoasterea semnificatiei starilor emotionale functie de situatiile si relatiile complexe īn care se produc; recunoasterea emotiilor complexe, amestecurilor si combinatiilor de emotii; cunoasterea modului de evolutie si de transformare a emotiilor īn functie de situatii; capacitatea de a interpreta sensul emotiilor, de a īntelege sentimentele complexe si de a recunoaste tranzitul posibil de la o emotie la alta.
4. Reglarea emotiilor pentru a promova cresterea emotionala si intelectuala
Presupune : capacitatea de a fi deschis (de a accepta atāt sentimente placute cāt si neplacute) ; de a utiliza sau de a se elibera de o emotie; de a monitoriza emotiile īn raport cu sine si cu ceilalti; de a manipula atāt emotia proprie cāt si pe a celorlalti.
Jeanne Segal (1999) a pus īn evidenta patru componente ale inteligentei emotionale si anume : constiinta emotionalaa, acceptarea, constiinta emotionala activa si empatia.
Prima componenta vizeaza trairea īn mod autentic a tuturor emotiilor care ne īncearca, lasānd deoparte deprinderile intelectuale prin intermediul carora avem tendinta sa gāndim emotiile. Pentru a dezvolta autocontrolul emotiilor, autoarea recomanda exercitii specifice de constientizare a senzatiilor corporale si a emotiilor. Cea de-a doua componenta presupune acceptarea emotiilor constientizate, adica asumarea responsabilitatii propriilor trairi afective. Acestea nu īnseamna resemnare si pasivitate fata de emotii, ci deschidere atāt fata de cele placute, cāt si fata de cele neplacute.
Constientizarea emotionala activa īnseamna sa traiesti experienta prezenta si nu ceea ce ai simtit īn trecut. Aceasta componenta presupune constientizarea a tot ceea ce simti, a cauzelor emotiei, a realitatii si a situatiei īn care te afli, pentru a putea fi echilibrat, a gāndi limpede si a nu fi influentat de emotiile trecute.
Empatia se refera la abilitatea de a ne raporta la sentimentele si la nevoile celorlalti, fara a renunta la propria experienta emotionala. Empatia presupune īntelegerea celuilalt, participarea la problemele sale emotionale, fara a te implica īn rezolvarea acestora.

EMPATIA CA TRASATURA A INTELIGENTEI EMOTIONALE

Empatia constituie una dintre dimensiunile semnificative ale inteligentei emotionale. S. Marcus (1997) o defineste ca fiind " un fenomen psihic de retraire a starilor, gāndurilor si actiunilor celuilalt, dobāndit prin transpunerea psihologica a eului īntr-un model obiectiv de comportament uman, permitānd īntelegerea modului īn care celalalt interpreteaza lumea".
Empatia se construieste pe deschiderea spre sentimentele celorlalti, pe abilitatea de a citi informatiile primite pe cale nonverbala.S. Marcus apreciaza ca punctul nodal al conceptului empatic īl reprezinta conduita retrairii starilor, gāndurilor, actiunilor celuilalt de catre propria persoana prin intermediul unui proces de transpunere substitutiva īn psihologia partenerului. Empatia este realizata prin transpunerea imaginativ-ideativa īn sistemul de referinta al altuia - respectiv preluarea modului de a gāndi si de a realiza rolul social - si transpunerea emotionala, actiunea de activare a unei experiente, de substituire īn trairile lui mentionate prin identificarea afectiva a partenerului, preluarea starii lui de spirit.
S. Marcus a sistematizat ipostazele sub care se prezinta empatia :
- fenomen psihic;
- proces psihic;
- produs psihic - concretizat īn retrairea gāndurilor, emotiilor, actiunilor celorlalti;
- īnsusire psihica - trasatura de personalitate, aptitudine a individului;
- construct multidimensional de personalitate.
Empatia ca dimensiune a inteligentei emotionale se manifesta īn special sub forma unei trasaturi de personalitate. Trasaturile definitorii ale stilului empatic de personalitate constau īn capacitatea de transpunere īn psihologia modelului extern (al altei persoane) sau de proiectie atitudinal-afectiva īmbinata cu perceperea realitatii din perspectiva acestui model extern, ca si cum ar fi cealalta persoana. Persoanele cu un īnalt nivel al empatiei īmbina experienta afectiva cu flexibilitatea īn planul cognitiv.
Persoanele īnalt empatice sunt altruiste, generoase, tind sa acorde ajutor persoanelor care le īnconjoara, au un comportament prosocial bine conturat, sunt bine adaptate social si īn general putin anxioase.

EDUCAREA INTELIGENTEI EMOTIONALE

Pentru a reusi īn viata Goleman considera ca fiecare dintre noi ar trebui sa īnvete si sa exerseze principalele dimensiuni ale inteligentei emotionale :
a) Constiinta propriilor emotii :
- sa fii capabil sa le recunosti si sa le numesti;
- sa fii īn stare sa īntelegi cauza lor;
- sa recunosti diferentele dintre sentimente si actiuni.
b) Controlul emotiilor :
- sa fii īn stare sa-ti stapānesti mania si sa-ti tolerezi frustrarile;
- sa fii īn stare sa-ti exprimi furia natural, potrivit fara agresiune;
- sa fii īn stare sa nu te autodistrugi, sa te respecti, sa poti sa ai sentimente pozitive fata de tine, de scoala si familie;
- sa-ti poti manipula stresul;
- sa ai capacitatea de a scapa de singuratate si de anxietatea sociala.
c) Motivarea personala (exploatarea, utilizarea emotiilor īn mod productiv) :
- sa fii mai responsabil;
- sa fii capabil sa te concentrezi asupra unei sarcini si sa īti mentii atentia asupra ei;
- sa fii mai putin impulsiv si mai putin autocontrolat;
- sa-ti īmbunatatesti scorurile la testele de creatie (realizare).
d) Empatia - citirea emotiilor :
- sa fii īn stare sa privesti din perspectiva celuilalt;
- sa īnveti sa-i asculti pe ceilalti;
- sa īti īmbunatatesti empatia si sensibilitatea la sentimentele celorlalti.
e) Dirijarea (conducerea) relatiilor interpersonale :
- sa-ti dezvolti abilitatile de a analiza si īntelege relatiile interpersonale;
- sa-ti poti rezolva conflictele si sa negociezi neīntelegerile;
- sa solutionezi problemele din relatiile interpersonale;
- sa fii mai deschis (asertiv, pozitiv) si abil īn comunicare;
- sa fii mai popular si deschis, prietenos si implicat īn mod echilibrat;
- sa fii mai implicat si plin de tact (delicat, atent, politicos) ;
- sa fii prosocial si sa te integrezi armonios īn grup;
- sa fii mai cooperant, participant, serviabil, de nadejde, īndatoritor;
- sa fii mai democratic īn relatiile de afaceri, īn modul de a te purta cu altii, īn modul de a-i trata.
Abilitatea emotionala trebuie sa fie dezvoltata astfel īncāt coeficientul de emotionalitate sa reuseasca sa se ridice peste medie.

ROLUL INTELIGENTEI EMOTIONALE īn DIRIJAREA, CONDUCEREA si CONTROLUL RELATIILOR INTERPERSONALE

Goleman concluzioneaza ca pentru a manifesta o putere interpersonala trebuie sa detii autocontrolul si sa ai capacitatea de a trece peste anxietate si stres. Dupa autor, cea mai buna arta de relationare se bazeaza pe dirijarea propriilor emotii si pe empatie, competenta sociala prin care persoana reuseste sa se īnteleaga usor cu oamenii si sa īndrepte "nepotrivirile" din mediul social. Pe fondul lipsei acestei calitati, excelenta intelectuala face persoana īn cauza mai aroganta si mai insensibila. Aceasta abilitate sociala faciliteaza contactele umane.
Īn cadrul relatiilor interpersonale autorul vorbeste despre rolul expresivitatii si contagiunii emotionale. Contagiunea emotionala este o parte subtila a unor schimburi care au loc īn orice īntālnire. Noi transmitem si ne īnsusim dispozitii, stari de la ceilalti, schimbul emotional fiind subtil si īn cea mai mare parte petrecāndu-se la un nivel imperceptibil. Explicatia, spune Goleman, ar fi ca noi imitam inconstient emotiile pe care le vedem la ceilalti, nefiind constienti de mimica a expresiei faciale, a gestului, a tonului vocii si a altor aspecte nonverbale. Astfel, persoana recreeaza īn ea dispozitia celeilalte persoane.
Goleman a observat ca atunci cānd doua persoane interactioneaza, directia dispozitiei psihice se transfera de la persoana care este mult mai puternica īn exprimarea sentimentelor la cea care este mai pasiva īn acest sens.
J. Kacioppo, psihofiziolog, spune ca exista un "dans", o sincronicitate a transmisiei emotionale. Preluāndu-i ideile lui D. Stern, el demonstreaza ca aceasta sincronicitate se īntālneste īntre persoane care au raporturi emotionale foarte puternice. Ea pare sa faciliteze trimiterea si receptarea dispozitiilor. Exista sincronicitate īntre partenerii unui cuplu, īntre profesori si studenti, īntre orator si multime.
Th. Hatch si H. Gardner considera ca arta de a conduce este o forma sui-generis a inteligentei sociale care consta īn recunoasterea sentimentelor celorlalti si īn capacitatea de a face rapide conexiuni cu ei. Īn opinia acestora, componentele inteligentei sociale ar fi :
- organizarea grupului - abilitate a liderului de a initia si coordona efortul membrilor grupului;
- negocierea solutiilor - talent de mediator;
- conexiunile personale - relationarea cu ceilalti;
- analiza sociala - capacitatea de a detecta ceea ce se afla īn spatele sentimentelor, motivelor si grijilor personale.
Intre noi si ceilalti au loc permanente schimburi emotionale, multe dintre ele de "emotii subliminale" care se realizeaza la niveluri imperceptibile, dar influentānd īn mare masura comportamentele partenerilor. Inteligenta emotionala presupune controlul acestor schimbari imperceptibile si subtile, adica abilitati de recuplare a semnalelor dominant nonverbale.
CONCLUZII

Sistemul educational uman pune īn mod traditional accentul pe cele trei activitati fundamentale- scris, citit, socotit- toate caracteristice emisferei stāngi (dominata de rationalitate), excluzānd aproape educarea facultatilor emisferei drepte care este sediul imaginatiei, orientarii spatiale, decodarii muzicii, culorii, ritmului, creativitatii (dominanta sa fiind intuitia).
Cercetarile din ultimul deceniu accepta alaturi de IQ (coeficientul de inteligenta) si EQ (coeficientul emotional). Acestia se afla īntr-o relatie de interdependenta, fiind incompleti si ineficienti unul fara celalalt. EQ ridicat face sa traim intens ceea ce ni se īntāmpla si sa ne cunoastem mai bine, pe noi si pe ceilalti.
Mai mult, daca IQ este oarecum limitat de premisele genetice, EQ este infinit ca posibilitati de dezvoltare si de crestere.
Daca acceptam ca actiunile militare viitoare tind sa devina "operatii speciale", atunci avem nevoie si de forte de elita, adica de militari instruiti astfel īncāt sa se adapteze rapid, aproape instinctive ("limbic") situatiilor neprevazute si schimbatoare.
 



Bibliografie


1 PATRICIA EINSTEIN, Intuitia, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1999
2 DANIEL GOLEMAN, Inteligenta emotionala, Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2001
3 MIHAELA ROCO, Creativitatea si inteligenta emotionala, Ed. Polirom, Iasi, 2001
4 ION RADU-TOMSA,, Sanatate si succes prin optimizarea stresului, Ed. A.I.S.M., 2002
5 JEANNE SEGAL, Dezvoltarea inteligentei emotionale, Ed. Teora, 2000
6 Revista de psihologie organizationala, vol.II, nr.1, Ed. Polirom, Iasi, 2002











Document Info


Accesari:
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )