Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Relativismul

Psihologie




ALTE DOCUMENTE

Testul Eysenck
Verificarea strategiilor
DE LA AA LA MODELUL MINNESOTA
CUNOSTINTE FUNDAMENTALE SI DE SPECIALITATE IN DOMENIUL PSIHOLOGIEI
BAZELE EVALUARII PSIHOLOGICE - Seminar 07 nov 2008
Test de personalitate
Practica de specialitate (în laboratorul uzinal de psihologie)
Cine sunt eu
Inteligenta




Relativismul

Teoriile relativiste pastreaza, ca si cele materialiste, pretentia de a se situa pe terenul "faptelor" constatabile. Or, acestea par sa ateste, pe de o parte, ca în fiecare comu 16216j912q nitate sociala sunt recunoscute si validate de mentalitatea colectiva anumite ierarhii valorice, cu semnificatie para­digmatica pentru toti membrii comunitatii, asupra carora cadrul social exercita o functie modelatoare, dar si o presiune autoritara, menita sa îndeparteze tendintele deviante sau infiltrarile unor ierarhii valorice straine.



Pe de alta parte, se constata o mare varietate de tipologii si con­figuratii axiologice, prin care, de fapt, se individualizeaza si îsi afirma originalitatea diferitele culturi si civi­lizatii. Se ajunge, în aceasta per­spectiva, la un relativism valoric moderat sau atenuat: valorile sunt supraindividuale fata de membrii unei comunitati culturale omogene, cu o spirituali­tate definita si armonios cristalizata în opere si institutii cu un profil marcat, dar fiecare cultura si civilizatie prezinta o conste­latie proprie de valori, inimitabila si netransmisibila în substanta ei spirituala. "Fiecare popor - spune Friedrich Nietzsche - vorbeste o limba proprie în ce priveste binele si raul, pe care nu o întelege veci­nul sau. El izvodeste pentru sine un limbaj, în ce priveste dreptul si morala. ...] O tabla de valori este înscrisa deasupra fiecarui neam. Tabla izbânzilor în lupta cu sine însusi. si glasul vrerii sale de putere" (Nietzsche, 1991, pp. 53; 63).

Unii gânditori se opresc la nivelul constatarii acestei varietati culturale, punând-o pe seama conventiilor sociale si a inertiei con­servatoare a moravurilor. Altii cauta o expli­catie mai profunda a rela­tivitatii culturale a valorilor, si cred ca o descopera într-o varietate - unii spun: o ierarhie! - a raselor si, în sânul fiecarei rase, a diferitelor comunitati etnice, constituite ca entitati cu totul aparte prin anumite particularitati ale sângelui, climei, reliefului, inconstientului ancestral etc. Discutia tuturor acestor vari­ante ne-ar duce prea departe de obiectul cercetarii noastre, consacrate valorilor morale. Desi gasim aici o mare diversitate a punctelor de vedere, elementul comun este accep­tarea caracterului supra­individual al valorilor, dar numai într-un cadru comunitar mai mult sau mai putin restrâns, diferentierile con­figuratiilor valorice pastrându-se, din varii motive, între comunitati, fiecare traind în propriul sau orizont axiologic. La limita, pentru gân­ditori precum Spengler, Toynbee, Keyserling sau Lucian Blaga fiecare cul­tura originala se constituie ca o entitate organica indivi­duala, cu un dat natural, ereditar propriu si cu o "biografie" aparte, calauzita de o credinta spirituala unica si irepetabila. "Culturile - declara Spengler - sunt niste organisme. Istoria universala este biografia lor generala. Morfologic privind lucrurile, istoria gigantica a culturii chineze sau antice este pandantul exact al istoriei la scara redusa a omului în par­ticular, a unui animal, a unui arbore ori a unei flori. [. . .] Materia ori­carei istorii umane se epuizeaza prin destinul culturilor particulare, care se succed, cresc una lânga alta, se ating, se eclipseaza, se înna­busa reciproc" (Spengler, 1996, p. 155).

Se observa însa ca în toate culturile si civilizatiile lumii, oricât de diferite si, unele dintre ele, aparent impenetrabile, exista mereu ace­leasi paradigme sau dimensiuni axio­logice invariante, universale, pe care se pot înregistra, apoi, diferentele cele mai semni­ficative. Dând dreptate tezei relativiste potrivit careia valorile au o existenta relati­onala, fiind partial dependente de structura spirituala a subiectului, Mircea Florian introduce un corectiv important: "subiectul nu e în toate valorile individul, subiectul personal, ci este un subiect constant, un fel de a fi permanent al omului. Nu exista cultura, oricât de primi­tiva, fara constiinta binelui, a frumosului si a adevarului, fara anumite constante si invari­ante" (Florian, 1995, p. 172). În nici un domeniu de creatie spirituala nu exista mai multa diversitate decât în sfera artei. Criteriile frumosului difera în mod frapant de la un meridian la altul, de la o epoca istorica la alta - însa nu exista comunitate umana în a carei viata spirituala sa lipseasca dimensiunea estetica, nevoia de fru­musete, sadita într-o anumita spon­taneitate a sensibilitatii, creatoare de plas­muiri revelatoare. Lumile si popoarele au fost si înca mai sunt, uneori în mod tragic, despartite prin credinte religioase diferite, sau chiar exter­minator antagonice. Dar Sacrul este, ca atare, o dimensiune uni­versala a fiintei umane si nu se cunosc, pâna astazi, societati cu totul lipsite de orice religiozitate. Acelasi lucru se poate spune despre codurile morale si juridice, despre ierarhiile si prioritatile valorice în plan vital, utilitar, gnoseologic etc. Fireasca si esentiala remarca lui Spranger: "daca n-as fi decât prizonierul structurii mele, daca n-as pretui lumea decât în raport cu valorile care ma conduc pe mine însumi, cum as putea întelege valori emanând de la culturi cu totul deosebite de cultura careia eu îi apartin? Cum pot întelege filosofia si arta gre­ceasca, cum pot întelege pe omul Renasterii sau pe omul medieval, când acestia aveau o alta structura teleologica decât a mea? Totusi eu îi pot întelege sau, în tot cazul, posibilitatea acestei înte­legeri alca­tuieste postulatul tuturor stiintelor isto­rice. Dar, atunci, structura mea sufle­teasca nu este o structura unilaterala, condusa de o singura valoare. Nu sunt prizonierul unei configuratii închise, al unui fel unilateral de a fi. Este evident ca în anumite împrejurari pot sa de­pa­sesc tendinta mea fundamentala si, împartindu-ma între directii mul­tiple, pot sa îmbratisez întregul cosmos al spiritului uman" (apud Vianu, 1979, p. 180). Fiecare cultura, spune Mircea Eliade, "are un stil aparte si notiunea de 'infe­rior' sau 'superior' (ca si aceea de 'perfec­tiune' trebuie aplicata înaun­trul acestui stil; [. . . Singurul criteriu de comparatie a culturilor si civilizatiilor este gradul lor de univer­sa­litate" (Eliade, 1991, p. 201).













Document Info


Accesari:
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )