SELECTIE PSIHOLOGICA, CONSILIERE SI ORIENTARE PROFESIONALA TEORIILE CONSILIERII SI ORIENTARII PROFESIONALE. APLICATII IN SCOALA MILITARA DE MAISTRI A FORTELOR NAVALE 'Amiral ION MURGESCU'

Pentru ca activitatea de consiliere sa atinga standarde înalte de calitate, este nevoie ca ea sa se sprijine pe un suport teoretic riguros elaborat. Consilierul¹, ca practician opteaza pentru una din teoriile existente sau pentru un grup de teorii, astfel încât actiunea lui sa-si atinga scopurile si sa realizeze integrarea individului în activitate si sa optimizeze parcursul carierei pentru beneficiarii acestui serviciu.
Teoriile consilierii profesionale încearca sa raspunda la câteva întrebari fundamentale
- Ce factori determina o persoana sa-si aleaga o meserie sau alta? Daca exista asemenea factori, ei sunt interni sau externi persoanei?
- Sunt de preferat planificarile resurselor umane si ale carierei în particular, în detrimentul libertatii de optiune a persoanei referitor la cariera sa? Acest gen de planificare nu genereaza o clasa noua de constrângeri în câmpul complex al muncii?
- Exista o zestre nativa a individului în domeniul profesional, sau totul tine de sansa, si interventia consilierului în acest caz devine caduca?
În general teoriile si abordarile conceptuale referitoare la activitatea de consiliere si orientare scolara si profesionala vizeaza² :
- factori care influenteaza ale 20120e43u gerea scolar - profesionala;
- structura personalitatii care are maturitatea de a decide adecvat cu privire la cariera;
- modificarea motivelor alegerii, ca urmare a acumularii experientei si învatarii sociale;
- tipuri de relatii si comportamente ale consilierilor fata de persoana;
- mecanismele dinamicii carierei.
Un raspuns fara echivoc este dificil de acordat acestor probleme care ridica tot atâtea întrebari, mai ales din perspectiva factorilor pe care îi vom enumera:
- specialistii vorbesc despre un paradox al educatiei vocationale - atunci când individul trebuie sa-si aleaga profesia nu dispune de suficient discernamânt pentru a alege în totala cunostinta de cauza, iar când discernamântul este complet, este prea târziu întrucât individul se afla în curs de specializare sau într-o alta profesie;
- aflat pe un parcurs profesional, individul poate intra într-o zona a obisnuintelor, determinate cultural, care vor genera o inertie la modificari, cunoscuta sub denumirea de cultura a carierei;
- sunt dese cazurile când oamenii se descopera într-o profesie oarecare despre care spun ca este potrivita sau nu, dar altii au ales pentru ei debutul în acea profesie, în primul rând familia, apoi întâmplarea sau oficiile de plasare³ .
Pentru a realiza dezvoltarea în cariera si integrarea individului în diverse ocupatii, pot fi identificate mai multe teorii.

1. Teoriile trasaturilor si factorilor de personalitate

Se apreciaza ca orientarea profesionala poate modifica fundamental societatea, sustinându-se ca daca oamenii nu sunt asezati conform aptitudinilor, se vor înregistra tensiuni datorita acestei situatii.
Fondatorii acestor teorii sunt considerati Parsons (1909), Kitson (1925) si Hull (1928). Apare o orientare ce pune accent major pe testele privind dezvoltarea vocationala care culmineaza cu doua instrumente clasice privind factorii cheie: interesele profesionale - Strong - Campbell Interest Survey/ Kuder Ocupational Interest si aptitudinile speciale - Guilford - Zimmerman Aptitude Survey.
Ideea principala a teoriilor se refera la determinismul factorilor de personalitate (aptitudini, interese) asupra carierei individului. Acesti factori sunt decisivi atât în alegerea primei profesii cât si în evolutia pe parcursul traseului profesional.
În cadrul acestor teorii trebuie inclusa⁴ si teoria personalista elaborata de cercetatoarea americana Anne Roe. Prima a fost elaborata de psihologul Gardner Murphy, conform careia exista o relatie între mediul familial si orientarea spre valorile de munca ale copiilor, apoi spre cariera pentru adolescenti, parintii polarizând valoric alegerea profesiei. A doua teorie apartine lui Abraham Maslow (teoria nevoilor). Alegerea carierei este determinata de o serie de variabile socio - culturale si comportamentale precum: coeziunea familiei, clasa si mobilitatea sociala a parintilor, acordarea independentei copiilor de catre parinti.
Anne Roe si M. Siegelman au elaborat un instrument de masurare - chestionarul de relatie parinte - copil (Parent - Child Relations Questionnaire) pe baza caruia au adunat date prin care doreau sa demonstreze rolul familiei în alegerea profesiei adolescentilor si rolul în care actioneaza factorii genetici.
Factorii dobânditi datorita influentei familiei, cei rezultati genetic si factorii nevoii de stima si autorealizare asimilati de la parinti genereaza un pattern inconstient, fiind un model cultural dobândit al vietii profesionale care actioneaza începând cu alegerea profesiei.
Anne Roe a apreciat ca lucratorii din sfera serviciilor sunt hiperprotectori cu copiii si dezvolta în familie o atmosfera afectuoasa, comparativ cu lucratorii din domeniul stiintelor exacte care sunt reci si ostili fata de copii. Conform teoriei, atitudinea afectiva din familie pregateste copiii pentru a alege viitoarea profesie.
Conceptia Annei Roe, pe lânga aceea a lui Gardner Murphy si Abraham Maslow, îsi gaseste suport în teoria psihanalizei si teoriile dinamicii personalitatii sociale (Lewin si discipolii).

2. Teoriile psihanalitice asupra carierei

Freud afirma ca lumea muncii însoteste cele doua sisteme: inconstientul si preconstientul⁵. Fara a explica aceasta corelatie, teoria psihanalista aprecia ca menire fundamentala a stiintei umane, capacitatea de a munci si a iubi.
A. Bril a apreciat ca alegerea unei profesii nu este rodul întâmplarii, ci are la baza o motivatie inconstienta, alimentata de satisfacerea unei pulsiuni. Alegerea carierei este, pentru individ, strâns legata de fenomene de sublimare si manie nevrotica.
Factorii legati de abilitati si interese sunt considerati ca nesemnificativi în îndrumarea indivizilor spre o cariera sau alta.
Hendrik (1943) a considerat ca satisfacerea instinctului de putere se realizeaza prin munca, în sensul de stapânire a mediului înconjurator. Instinctul de putere are fundament biologic si combina procese neuronale cu cele intelectuale solicitând procese de integrare ale individului în sarcinile care i se atribuie. Placerea muncii este o gratificare a instinctului de putere, iar satisfactia în munca este o functie a eu-lui.
R. Foser (1953) a stabilit ca jocul de rol este o tehnica de interventie psihologica, care se apropie de psihanaliza, cu conditia sa identifice anumite motivatii inconstiente legate de cariera unui individ.
Studierea interactiunii parinte - copil marcheaza dezvoltarea individului, inclusiv aspectele legate de munca. Malning (1967) si Neff (1968) discutau despre rolul pe care l-a avut familia în orientarea profesionala a indivizilor aflati într-o profesie si despre rolul competitiei paternale, ca factor în alegerea carierei.
Aspectele problematice ale comportamentului, inclusiv cele legate de munca, sunt generate de procese inconstiente; odata ce ele devin constiente, simptomele dispar.
Interventia psihanalitica îsi propune transferul din inconstient în constient. Aceasta interventie va elimina starea de nehotarâre, lipsa de energie si limitarea libertatii proprii⁶ .
În opinia lui Jean-Luc Placet, desi majoritatea ocupatiilor devin mai stresante (de exemplu, cele specifice managementului), ele nu presupun neaparat consiliere de tip psihanalitic, aceasta fiind, de fapt, o forma de tratament pentru cazurile patologice legate de afectiuni psihice⁷ .

3. Teoriile nevoilor psihologice si ale valorilor personalitatii în cariera.
Aceasta conceptie este construita pe suportul teoriilor elaborate de Murray (1938) si Maslow (1954) cunoscut sub denumirea de teoriile nevoilor.
Darley si Hogenah (1955) au încercat sa surprinda relatia între interesele profesionale, preferintele ocupationale, selectie, pe de-o parte, si caracteristicile de personalitate pe de alta parte. Ei au stabilit ca un pattern profesional variaza de la un individ la altul în functie de relatia dintre potentialul de personalitate si cerintele functiei.
Stern, Masling, Henderson s.a. au elaborat doua scale de masurare a motivatiilor inconstiente, în care au aplicat teoria Murray la activitatea scolara. Scalele identificau motivele care îi determina pe elevi sa dezvolte succes scolar în perspectiva viitoarei cariere.
Happok a extins tipul de determinare a nevoilor psihologice la abordarea dezvoltarii în cariera a individului. El considera ca daca individul se adapteaza la cerintele muncii, atunci ar trebui ca si locul de munca sa fie adaptat la individ.
În cadrul acestor conceptii a fost studiata relatia dintre cerintele ocupatiilor si nevoilor psihologice. Blum identifica relatia directa dintre nevoia de securitate si alegerea ocupatiei care sa satisfaca aceasta nevoie. Diploye si Anderson au stabilit o legatura directa între ocupatii stereotipe si nevoile indivizilor de a ocupa astfel de posturi.
Hall si Nougain au extins cercetarile privind nevoile psihologice pâna la relatia acestora cu organizatia care le influenteaza cariera. Ei au constatat ca oamenii îsi modifica nevoile individuale în functie de organizatiile din care fac parte.
Wolf (1970) a propus o teorie care îmbina teoria nevoilor lui Maslow cu teoria motivatiei în munca elaborata de Herzberg, Mausner si Sorgderman (1959).
Urmarind implicarea valorilor în cariera, Martin Katz (1963) a stabilit ca exista o strânsa conexiune între fortele psihologice si fortele sociale. Fortele psihologice, înclinatiile pentru anumite activitati pentru care se aloca energii psihice considerabile si fortele sociale, valorile profesiei, sunt implicate în decizia alegerii unui loc de munca.

4. Teoriile sistemelor sociale

Conform acestor teorii, mediul socio-cultural marcheaza fundamental si chiar determina cariera individului, controlând optiunile profesionale ale acestuia. Sistemul este dezvoltat de C. Miller în cadrul teoriilor situationale sau teoriilor sociologice asupra carierei.
Aceasta abordare este centrata pe doua idei principale
- principiile determinismului cultural si aculturatiei, fundamentata de antropologia culturala;
- teoriile care stabilesc pentru evolutia carierei actiunea unor accidente istorice si sociale.
Autorii acestor teorii sunt considerati C. Miller, W. H. Form (1951), T. Caplow (1954), M. Harmany (1964), W. H. Sewell si R. M. Hauser (1975), care au încercat sa probeze influenta grupurilor si claselor sociale asupra carierei si determinismului social si organizational asupra persoanei.
Miller si Farm au facut distinctie între 6 perioade din viata unui individ, când modelele socio-culturale determina factori de contingenta.
Factorii de contingenta apar în a patra perioada si sunt decisivi în dezvoltarea vocationala. Principalii factori de contingenta considerati sunt: ocupatia tatalui, inteligenta, statutul educational al familiei, conditiile materiale ale familiei.
Factorii culturali provin din modelul transmis de familie, de grupurile de apartenenta si de referinta, de clasa sociala a individului si de sistemul de valori transmis.
Sociologia educatiei si învatamântului se ocupa de probleme de inegalitate a sanselor în învatamânt si pe piata muncii, datorita factorilor de contingenta si a celor socioculturali.
Teoriile culturale asupra vocatiei si dezvoltarii profesionale considera ca exista libertate totala în alegerea carierei de catre individ, dar confruntarea tânarului în lumea muncii este inevitabila, fiind prezenta înca din perioada de informare a acestuia asupra nevoilor societatii. Aceasta abordare îsi gaseste utilitatea, având în vedere cresterea nivelului cultural al societatii reflectat în optiunile profesionale ale individului.

5. Teoriile dezvoltarii conceptului de sine

Teoriile au fost initiate de C. Buchler (1933) în cadrul Laboratorului de Psihologie de la Leipzig, la care se adauga teoria nondirectivista bazata pe tehnicile terapeutice ale lui Carl Rogers. Aceste teorii au dat nastere unor curente, cum ar fi cel de consiliere psihologica centrata pe client sau cel de consiliere pedagogica nondirectiva.
Cercetatorii cei mai importanti care s-au ocupat de aceste teorii sunt considerati E. Gingsberg si colaboratorii sai (1951), J. Samler (1953), R. Happock (1957), C. H. Miller (1974), care înglobeaza în teorii ideile lui G. W. Allport, D. E. Super, E. H. Erikson si P. Lazarsfeld.
Conceptul de sine este inspirat din psihanaliza, care împarte personalitatea în trei compartimente: Id (cerinte biologice fundamentale), Superego (imperative sociale obtinute mai ales din mediul familial) si Ego (are functia de a optimiza comportarea, maximizând gratificatia obtinuta de la diversi stimuli, minimizând în acelasi timp sanctiunea sociala .
Sinele este un Eu (Ego) apersonal. Sinele face parte din sistemul originar al persoanei, intrând adesea în conflict cu Eul. Eul este rational, estompeaza natura instinctiva a Id-ului prin control asupra cerintelor instinctuale, prin decizii în legatura cu permisiunea de satisfacere a acestora, obligând individul sa se conformeze la reguli morale.
Toate instantele enumerate si interactiunea dintre ele sunt implicate în dinamica dezvoltarii personalitatii în ansamblu.
E.D. Super este cel care a propus teoria dezvoltarii de sine, aplicata în comportamentele specifice alegerii profesionale. Optiunile individului sunt influentate de imaginea de sine si de informatiile despre lumea profesiilor. Optiunea pentru o anumita ocupatie nu este doar un moment al deciziei, ci si un proces si o succesiune de alegeri intermediare facute în diferite momente ale vietii si aflate în legatura cu diferite etape de crestere si dezvoltare, de învatare si exersare a abilitatilor, aptitudinilor si deprinderilor în diverse situatii de viata si munca⁹ .
Orientarea profesionala este pentru Super procesul prin care o persoana este sprijinita pentru a se dezvolta si a accepta o imagine completa si adecvata despre sine si despre rolul sau în lumea muncii si este ajutata sa-si testeze acest rol în fata realitatii, în vederea obtinerii satisfactiei de sine si în beneficiul societatii¹⁰ .
Din analiza teoriei rezulta ca, serviciile consilierii si orientarii trebuie sa aiba un caracter continuu pe parcursul evolutiei individului mai ales în etape anterioare marilor decizii: alegerea scolii, a ocupatiei, a locului de munca, în momentul recalificarii si pensionarii¹¹ .
Gingsberg si colaboratorii (Gingsberg, Gingsburg, Axelrad si Herma, 1975) sustineau ca procesul alegerii carierei este marcat de patru factori:
- ambianta si viata fiecarei persoane, primul si cel mai influent factor în alegerea carierei;
- tipul si nivelul de educatie si formare profesionala; orice profesie si orice moment al carierei impun o suma specifica de competente;
- caracteristicile personalitatii si afectivitatii individului; acestea conditioneaza raportarea la anumite situatii;
- tipurile de valori la care persoana adera; valorile sociale filtreaza celelalte valori ale individului.
John Holland a realizat un model hexagonal al dezvoltarii ierarhice. El a fondat o teorie a carierei bazata pe identificarea unor pattern-uri existente între personalitate si tipurile de profesie. Holland a identificat 6 tipuri de personalitate carora le corespund 6 tipuri de orientari vocationale (RIASEC).
Fiecarui tip de personalitate îi apartine un tip de profesie în urma raspunsurilor subiectilor la inventarul de interese profesionale si la bateria de aptitudini generale (GATB - General Aptitude Test Battery).

6. Teoriile planificarii carierei (managementul carierei profesionale

Conform acestor teorii, dezvoltate prin practicile managementului resurselor umane, cariera membrilor organizatiei este prevazuta prin planuri. Planificarea carierei începe de la angajare prin repartizarea indivizilor pe sarcini prestabilite, prin utilizarea competentelor si stimularea acestora prin promovare.
Competentele profesionale sunt si ele organizate ierarhic, unele fiind mai importante decât altele, în functie de cerintele si valorile organizatiei.
J. Drevilon considera ca vocatia poate fi reprezentata ca o organizatie monarhica a personajelor în care rolurile se structureaza si se subordoneaza, fapt ce stabilizeaza si polarizeaza personalitatea. Vocatia este rezultat al educatiei si mediului socio-cultural.
Planificarea resurselor de munca devine o activitate diferita de planificare a unei cariere individuale. Planificarea resurselor de munca reprezinta o activitate strategica de selectie a personalului, de perfectionare, de promovare sau concediere a personalului existent.
Sintetizând aspectele de baza ale diferitelor teorii în domeniu, se remarca elemente comune
- importanta informatiilor în procesul luarii deciziilor cu privire la cariera;
- oscilatii între stilul rational si cel intuitiv / afectiv în alegerea profesiei;
- plurideterminarea factoriala a maturizarii profesionale si a procesului luarii deciziei cu privire la cariera;
- importanta succesului sau esecului profesional asupra evolutiei în cariera.

Aplicatiile teoriilor în scoala Militara de Maistri a Fortelor Navale "Amiral ION MURGESCU"
În institutia militara, planificarea resurselor umane este o operatiune complexa si centralizata, care se realizeaza de catre compartimente specializate si vizeaza masuri de promovare a profesiei în rândul potentialilor candidati, selectie, specializare, perfectionare, avansare si trecere în rezerva însotita de masuri de reconversie si alte masuri de protectie sociala¹² . Planificarea carierei individuale este un proces subsumat primului si urmareste promovarea individului în baza unor reguli stabilite prin cadru normativ riguros¹³ .
Evolutia în cariera se bazeaza pe elemente ce tin exclusiv de individ: performanta în functiile anterioare, competenta asupra functiei urmatoare, potential de dezvoltare în cariera.
Promovarea pe treptele superioare ale ierarhiei este conditionata de trecerea unor puncte obligatorii, ce tin, exclusiv, de nivelul de pregatire si tipurile de functii îndeplinite anterior.
Promovarea este conditionata de elemente concrete si masurabile:
- frecventarea unui curs - asigura competente necesare îndeplinirii atributiilor noii functii;
- îndeplinirea stagiului minim obligatoriu - aceasta se realizeaza pe o functie corespunzatoare gradului obtinut la acea data;
- obtinerea a cel putin calificativului Foarte Bun pe o perioada determinata - în mod uzual, perioada se refera la ultimii doi ani, însa exista si prevederi specifice pentru anumite functii;
- propunerea sefului direct - mentionata în aprecierea anuala de serviciu.
Masurile de consiliere în scoala Militara de Maistri a Fortelor Navale "Amiral ION MURGESCU", sunt proiectate în conformitate cu urmatoarele principii
- evolutia în cariera este un proces institutionalizat si cu norme de natura predictibila. Orice debutant în profesie îsi poate construi o multitudine de scenarii de evolutie si poate anticipa punctele obligatorii si conditiile stabilite pentru fiecare dintre acestea. Rolul persoanelor cu atributii de consiliere, este de a orienta persoana catre acele functii care îi pun în valoare la maxim aptitudinile, abilitatile, experienta si pregatirea anterioara. Acest principiu se materializeaza prin urmatoarele masuri:
- pentru personalul scolii, consemnarea în aprecierea de serviciu a domeniului de activitate cu care este compatibil si în care se poate afirma ca specialist;
- pentru elevii scolii, consemnarea în fisa de cunoastere si în prima apreciere de serviciu a aptitudinilor specifice si modul de raspuns la solicitarile vietii la bordul navelor militare;
- pentru absolventii cursurilor, consemnarea în caracterizarea întocmita la sfârsitul cursului, a potentialului de lider în vederea ocuparii functiilor de conducere a structurilor mici.
- atributiile si activitatile corespunzatoare fiecarei functii sunt revizuite si completate periodic sau ori de câte ori situatia o impune. Astfel, se realizeaza un proces de îmbogatire a muncii (job enrichment), fapt ce are valente motivationale si, totodata, realizeaza o adaptare permanenta individ - functie
- în cadrul continuturilor programelor analitice si a temelor de instruire este subliniata importanta, rolul si locul maistrului de marina, fapt ce duce la cresterea aprecierii pentru profesie;
- la nivelul politicilor de personal se realizeaza rotatia indivizilor în diverse functii (job rotation). Se realizeaza, în acest mod, o specializare continua a indivizilor, cresterea aprecierii acestora pentru profesie si pentru continuturile activitatilor. Conform Ghidului carierei militare (adoptat prin H.G. 582/2001), perioada de ocupare a unei functii în structurile Armatei este, pentru marea majoritate a functiilor, de 4 ani.
Dupa cum se observa, în Ministerul Apararii Nationale, se aplica în domeniul personalului, teoriile manageriale, care se refera la organizatie, în principal, si la atingerea obiectivelor institutionale. Evolutia personalului în cariera este un obiectiv institutional care asigura organizatiei, în zonele de vârf ale ierarhiei, persoanele cu maximum de aptitudini si competente raportate la cerintele functiei. Echilibrul dintre necesitatile individului si ale institutiei se realizeaza printr-o serie de masuri de protectie sociala: Legea 80/1995 - privind statutul cadrelor militare; O.G. 7/1998 privind unele masuri de protectie sociala a personalului militar si civil, care se aplica în perioada restructurarii Ministerului Apararii Nationale; Ordinul Ministrului Apararii Nationale nr. M 48/1998 - norme metodologice de aplicare a O.G. 7/1998; Ordinul comun al Ministerului Apararii Nationale si M.M.S.S./A.N.O.F.M. În vederea aplicarii unor servicii de preconcendiere si masuri active de protectie sociala pentru personalul disponibilizat; Ordinul comun al Ministerului Apararii Nationale si M.E.C. nr. M 80/2001 privind unele masuri de protectie sociala a personalului militar disponibilizat ca urmare a restructurarii armatei.

Bibliografie
Acte normative

1. X X X, Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
2. X X X, Legea nr.45 / 1994 (Legea Apararii Nationale a României), în Monitorul Oficial al României, anul VI, nr. 172, partea I, 1994.
3. X X X, H.G.582/2001 - Ghidul carierei militare.
4. X X X, Conceptia de pregatire a personalului militar si civil, în scopul preluarii unor functii în structurile N.A.T.O., în Buletinul Directiei Management Resurse Umane din Armata României, Bucuresti, 2002.
5. X X X, Ordonanta de Guvern nr.7, 1998.
6. X X X, O.G. 90/2001 Ghidul carierei militare.
7. X X X, Ordinul Ministrului Apararii Nationale M -33 / 2003 - Principii si norme de definire a functiilor personalului profesionalizat din Armata României.
8. X X X, Consiliere si orientare, Ghid metodologic, Ministerul Educatiei si Cercetarii, Consiliul National pentru Curriculum, Bucuresti, 2001.
Lucrari de specialitate
9. Aradavoaice, Gheorghe, Comandantul - profil psihoprofesional, Ed. Academiei de Înalte Studii Militare, Bucuresti, 1994.
10. Barbu, Victor, Cariera militara, în Buletinul D.M.R.U. nr. 8/2001.
11. Boboc, Ion, Consiliere profesionala, Ed. Ecologica, Bucuresti, 2001.
12. Freud, Sigmund, Introducere în psihanaliza, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1992.
13. Golu, Pantelimon, Psihologie sociala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1974.
14. Holban, Ion, Orientare scolara, Ed. Junimea, Iasi, 1973.
15. Iosif, Gheorghe, Managementul resurselor umane - psihologia personalului, Ed. Victor, Bucuresti, 2001.
16. Jigau, Mihai, Consilierea carierei, Ed. Sigma, Bucuresti, 2001.
17. Jurcan, Dan, Atractivitatea profesiei militare si optiunea profesionala a elevilor de liceu, în Buletinul D.M.R.U. din Armata României, nr.6 / 1999.
18. Marc, D.; Pintilie, D.; Pintilie, Mariana, Consiliere si orientare scolara - Ghidul profesorului diriginte, Ed. Facil, Cluj-Napoca, 2000.
19. Moldovan - Scholz, Maria, Iosif, Gheorghe, Psihologia muncii, Ed. Didactica si Pedagogica, R.A., 1996.
20. Rotaru, Adriana, Consiliere si orientare, Ed. Arves, Craiova, 2002.
21. suteu, Titus; Ozunu, Dumitru, Alegerea profesiunii, Ed. Politica, Bucuresti, 1977.
22. suteu, Titus; Ionescu, Adriana, Calea afirmarii în viata-probleme de orientare profesionala, Ed. Politica, Bucuresti, 1983.
23. X X X, Reproiectarea sistemului de recrutare, selectie, formare si utilizare a subofiterilor, Studiu al D.M.R.U. din M.Ap.N., Bucuresti, 2002.
24. X X X, Dictionar de psihologie sociala, Ed. stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1981.
25. X X X, Managementul organizatiilor militare, în Buletinul Învatamântului Militar, Bucuresti, 1966, an. III, nr.
 

scoala Militara de Maistri a Fortelor Navale (U.M. 02068 Constanta)
1. Termenul de consilier, desemneaza aici persoanele care prin atributii desfasoara activitati de consiliere (comandantii si sefii aflati la toate nivelurile ierarhice, precum si personalul specializat în domeniul psihologic).
2. Mihai Jigau, Consilierea carierei, Ed. Sigma, Bucuresti, 2001, p. 35.
3. Ion Boboc, Consiliere profesionala, Ed. Ecologica, Bucuresti, 2001, p. 32.
4. Ion Boboc, op. cit., p. 33.
5. ibidem, p. 34.
6. Sigmund Freud, Introducere în psihanaliza, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1992, p. 232.
7. Ion Boboc, op. cit., p. 36.
8. Sigmund Freud, op. cit., p. 21.
9. Mihai Jigau, op. cit., p. 36.
10. Ion Boboc, op. cit., p. 39.
11. Mihai Jigau, op. cit., p. 39.
12. X X X, Ordonanta de Guvern nr.7, 1998.
13. X X X, Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare; X X X, H.G.582/2001 - Ghidul carierei militare.