|
METODE DE COMUNICARE |
|
Metoda |
Clasificare |
Descriere |
|
|
Metoda orala combinata |
1. Curentul oralist fragmentarist |
se porneste de la emiterea sunetelor izolate la silabe pentru a ajunge prin sinteza la cuvinte. - metodologic s-au stabilit mai multe etape: a) învatarea sunetelor si silabelor; b) învatarea cuvintelor, vocalelor; c) învatarea structurii gramaticale si propozitiilor simple; d) etapa comunicarii verbale. |
|
|
2. Curentul oralist globalist |
- însusirea vorbirii pornind de la întreg; în practica demutizarii se aplica metoda pe care o foloseste mama când învata copilul auzitor primele cuvinte. |
||
|
1. Oralismul traditional |
- a fost folosit cu mult înainte ca amplificarea sa fie posibila si benefica pentru copil; - punea accent pe labiolectura si dezvoltarea canalului vizual pentru interpretare; - tehnicile sunt într-un conflict total în felul în care este înteles astazi procesul demutizarii; - se solicita copilul cu repetari si exercitii mecanice; - scrisul are un rol major, el putând oferi o imagine clara a limbajului care a fost predat; - capabili sa se exprime în scris fara greseli, iar atunci când trebuie sa-si exprime propriile gânduri, întâmpina mari greutati; - datorita importantei labiolecturii, cuvintele se folosesc rar într-o exprimare superarticulata; - prin corectarea excesiva a vorbirii, contributiile la lectii erau întrerupte; copilul uitând sensul ideilor, este inhibat si se accentueaza greselile, iar influenta vorbirii si gândirii este întrerupta. |
||
|
2. Oralismul structurat |
- abordare moderna a oralismului traditional; uzeaza de tehnici de amplificare, în special a protezelor individuale, iar balanta dintre aspectele vizuale si cele auditive s-a schimbat în favoarea auzului. - este apreciat rolul important al labiolecturii; - limbajul este predat în secvente structurate si se acorda o importanta deosebita formei acestuia; continutul limbajului este determinata de professor; - avantajulse refera la progresul adus procesului de învatare. |
||
|
3. Oralismul natural |
- expectatia ca limbajul sa fie însusit în mod natural, fapt realizat prin auz, în primul rând prin canalul auditiv. A înlocuit termenul de oral în mod special, punându-se accentul pe ascultare; potrivit acestei orientari: a) toti copiii, inclusiv cei cu pierderi de auz îsi însusesc primul limbaj urmând procese similare, interactionând în mod conversational; b) este acceptat faptul ca pentru copiii surzi este necesar un timp mai lung pentru realizarea acestor interactiuni, dar conditiile necesare sunt aceleasi; c) profesorilor le este destul de dificil sa continue la scoala ambianta conversationala de acasa, presupunând un talent. d) limbajul este considerat o unealta si nu ceva care ar trebui sa fie predat. e) nu exclude ca simtul auditiv sa poata fi ajutat prin indicatii gestuale, vizuale, contactuale, care sunt parti ale comunicarii lingvistice. f) cuvântul scris nu este folosit în mod formal pentru a întari experienta limbajului, ci reprezinta o alternativa în dezvoltarea limbajului pentru copilul care deja îl stie. Metoda maternal - reflectiva foloseste si suportul scris (grafic), pe lânga cuvânt; aceasta metoda nu include elemente manuale; dezvoltata de parintele van UDTEN pt. copiii cu deficient de auz si cu handicap auditional (dispraxie) ce afecteaza însusirea limbajului verbal si scris. - model de învatare a limbajului este modul în care îsi însuseste limba materna copilul auzitor; Elementele cheie ale acestei metode sunt: - folosirea conversatiei ca mijloc de comunicare si modul cum mamele cu auz normal încurajeaza dezvoltarea vorbirii la copiii lor. Realizarea interactiunii mama - copil deficient de auz are anumite particularitati: a) Conversatia poate aparea doar când participantii vorbesc si asculta fiecare la rândul lui, Mamele cu copii mici preiau si rolul pe care ar trebui sa-l aiba copiii, iar în sala de clasa profesorul este un ascultator la fel de bun ca si copilul deficient de auz. b) Conversatia nu se dezvolta predeterminat, ci în functie de ideile emise de grup, toate contributiile fiind valoroase; conversatia este fixata în mod grafic prin executarea unui desen rapid ce cuprinde esenta conversatiei sau este scrisa pe tabla sau caiete; conversatia devine un depozit verbal. Copiii si profesorul revin la acest "depozit" reconsiderând ceea ce a fost spus si cum a fost spus; depozitelor verbale diferentiaza acest tip de abordare de cele ale oralismului natural sau structural. |
|
