Trasarea constructiilor civile, INDUSTRIALE SI AGRICOLE

Trasarea constructiilor civile, INDUSTRIALE SI AGRICOLE

8.1. GENERALITATI

Av nd la dispozitie toate elementele topografice calculate si piesele desenate ale proiectului de trasare se trece la transpunerea efectiva, pe teren, a elementelor constructiilor proiectate. Folosind metodele si aparatura adecvata se traseaza, pe etape si conform schitelor de trasare, punctele caracteristice n plan si naltime ale constructiei control nd cu atentie pozitia lor prin procedeele prevazute.

Lucrarile ncep, n ordine, cu trasarea retelei de sprijin pentru constructii, eventual completarea celei de la ridicare si cu materializarea axelor constructiei; data fiind importanta lor, operatiile presupun o atentie si o precizie corespunzatoare. In continuare urmeaza trasarile necesare procesului de executie a constructiilor: a fundatiilor, cofrajelor etc.

8.2. TRASAREA RETELEI DE SPRIJIN SI AXELOR CONSTRUCTIEI

8.21. Trasarea retelei de sprijin

In cazul unui ansamblu de constructii, de importanta deosebita, se face apel la o retea speciala de trasare (fig. ); calculul si toate datele necesare se gasesc n proiectul de trasare.

Pentru transpunerea ei pe teren se traseaza initial, din punctele retelei de la ridicare, printr-o metoda cunoscuta (radiere, intersectie etc.) trei puncte (A₁, O, A₂) ce definesc o axa principala a retelei (fig. ). Dupa verificarea coliniaritatii si a distantelor dintre puncte se traseaza cu teodolitul cealalta axa principala perpendiculara pe prima. In continuare se marcheaza toate punctele de pe axele principale, masur nd distante, din care se ridica perpendiculare cu teodolitul.

Daca se urmaresc rezultate de precizie reteaua de trasare astfel obtinuta considerata provizorie, se ridica n plan, se compenseaza, de obicei prin metode semiriguroase si se aplica pe teren, corectiile pe abscise si ordonate rezultate din calcul; pe placa metalica de la suprafata bornei se marcheaza pozitia definitiva cu o gaura de 2 - 3 mm diametru.

Pe punctele definitive ale retelei planimetrice se executa lucrarile de nivelment geometric. Cotele punctelor retelei de constructii, considerate la nivelul placutei amintite, se deduc prin compensari empirice sau semiriguroase a masuratorilor.

In cazul c nd la trasare se utilizeaza reteaua de sprijin de la ridicare se impune adesea completarea ei cu noi puncte care sa asigure o precizie si un randament corespunzator. Punctele noi proiectate se transpun pe teren si se borneaza pe baza retelei de la ridicare, prin una din metodele amintite. Lucrarile se vor executa cu toata atentia, folosind aparatura corespunzatoare, cu toate verificarile necesare.

8.22. Trasarea axelor constructiilor

Trasarea axelor principale. In general constructiile sunt dispuse simetric fata de doua axe principale, AB si CD, perpendiculare ntre ele (fig. ). Aceste axe se materializeaza pe teren numai n cazul constructiilor industriale, la trasarea haldelor sau atelierelor precum si n cazul unui complex de constructii civile. In aceste situatii, se materializeaza printr-o metoda sigura mai nt i axa de simetrie longitudinala si apoi axa transversala (fig. ). Fata de acestea se traseaza n continuare punctele ce definesc axele de baza respectiv forma geometrica a constructiei si care devin ulterior axele fundatiei.

Trasarea axelor de baza. In cazul unor constructii mai simple se traseaza numai axele de baza sau ale constructiei ce limiteaza conturul cladirilor. Punctele ce le definesc se materializeaza direct de la reteaua de constructii sau de la reteaua de trasare obisnuita, prin metoda radierii, absciselor si ordonatelor sau a intersectiei.

Axele constructiei se traseaza cu precizie ridicata de 2 mm una fata de alta: de obicei punctele ce le definesc se marcheaza apel nd la procedeul intersectiei aliniamentelor binecunoscut n practica. Dupa trasarea constructiei, la colturi sau pe conturul ei, se executa la 2 - 3 m distanta, o mprejmuire cu capre, din sc nduri groase, aranjate orizontal cu ajutorul nivelmetrului la naltime de 0,5 - 2 m (fig. ). In final pe aceste sc nduri se vor marca prin cuie punctele ce definesc axele constructiei (fig. ) care pot fi materializate oric nd, comod si rapid, prin s rme ntinse. In acest mod, punctele fiind ridicate de pe sol, sunt ferite de distrugere si de acoperirea lor cu pam nt din sapatura, asigur nd n continuare trasarea fundatiilor, zidurilor etc.

Practic, dupa executarea caprelor, se instaleaza teodolitul n unul din punctele constructiei deja trasate, spre exemplu A; se vizeaza punctul B, se fixeaza punctul a₁ pe sc ndura si apoi cu luneta peste cap se fixeaza punctul a₂ (fig. ). Rotind luneta cu 100^g se materializeaza pe capre punctele m₁ si m₂. Din punctul D se marcheaza prin lucrari similare, prin cuie, punctele b₁, b₂ respectiv n₁, n₂ (fig. ).

8.3. TRASAREA FUNDATIILOR SI ZIDURILOR

Trasarea fundatiilor. In functie de axele constructiei, materializate pe capre, gropile de fundatie se traseaza usor; pe mprejmuirea din sc nduri se bat cuie, de o parte si de alta a celor din ax, la distante corespunzatoare latimii fundatiei, ntre care se ntind s rme ce delimiteaza muchiile santurilor (fig. ). Pe acestea se suspenda fire cu plumb si se marcheaza pe teren conturul fundatiei prin dulapi fixati cu tarusi de lemn. Conditiile tehnice admit o deviere a axelor fundatiei de 15 - 20 mm.

Pentru control se masoara distanta dintre axele alaturate; n diverse locuri ele trebuie sa fie egale.

Ad ncimea gropilor se traseaza prin nivelment geometric. La gropile de fundatie foarte ad nci se apeleaza la procedee specifice ( ).

Montarea cofrajelor pentru betoane. La fundatiile monolitice, n gropile de fundatii se executa cofrajul, n conformitate cu proiectul de trasare, pentru montarea armaturii si turnarea betonului. De o parte si de alta a cuielor se marcheaza axele constructiei, se bat alte cuie la distante corespunzatoare latimii fundatiei ntre care se ntind s rme; pe linia data de firul cu plumb se monteaza cofrajul. Constructiile tehnice nu permit o diminuare a sectiunii transversale a cofrajului ci numai de cel mult 5 mm. Verticalitatea cofrajului se verifica cu firul cu plumb admit ndu-se o deviere de 2 mm pe metru.

Cotele cofrajului se dau n raport cu un reper exterior. Dupa turnarea betonului se determina, pentru verificare, c teva cote ce se compara cu cele din proiect; se admit diferente de 2 - 3 cm ce se vor rectifica prin executarea zidariei. In cazul planseelor de beton se admite o eroare de neorizontalitate de cel mult 10 cm.

Trasarea zidurilor. In plan zidurile se traseaza usor n functie de axele marcate pe mprejmuire (fig. ). S rmele, ce reprezinta muchiile zidurilor se ntind pe cuie batute simetric n st nga si n dreapta la distante corespunzatoare. Elementele curbe se traseaza cu sabloane din sc ndura sau cu dispozitive speciale.

Verticalitatea zidurilor se verifica cu firul cu plumb sau cu teodolitul. Din doua directii perpendiculare se vizeaza la 10 - 15 m muchia zidului; firul cu plumb, sau cel reticular, trebuie sa fie paralel, sau sa suprapuna, pe toata lungimea lui muchia zidului. Uneori, la constructiile nalte, n apropiere muchiei zidului se suspenda de un scripete o s rma cu o greutate de circa 5 kg, scufundata ntr-un vas cu apa. Folosind o rigleta milimetrica se masoara apoi distantele de la zid la fir care trebuie sa fie egale.

8.4. TRASAREA COTELOR SI A LINIILOR VERTICALE

8.41. Transmiterea cotelor

In executarea constructiilor se impune transmiterea cotelor de la un nivel la altul. Inaltimile fiind mari, problema se poate rezolva prin nivelment geometric cu instrumentele obisnuite folosind n plus o panglica sau o ruleta.

Transmiterea unei cote de ad ncime Z_A, spre exemplu, la o groapa ad nca a unui subsol, presupune at rnarea pe o capra a unei panglici cu o greutate (fig. ). Cu doua nivelmetre si doua stadii se citesc apoi marimile liniare: a de pe stadia m₁ instalata n reperul R, x pe stadia m₂ din groapa si gradatiile b si c pe panglica din diferenta carora rezulta h adica:

h = b - c (8.1)

Pentru a transmite cota data Z_A n groapa, sau diferenta de nivel Z_AR = Z_R - Z_A, fata de reperul R de cota cunoscuta Z_R, trbuie calculata cantitatea x ce trebuie citita pe mira din A. Din figura rezulta egalitatea:

Z_R + a = Z_A + x + h (8.2)

de unde x = Z_R - Z_A + a - h sau x = DZ_AR + a - h (8.3)

Pichetul din A se bate n mod convenabil p na ce pe mira se citeste cantitatea x rezultata din relatia .

Pentru transmiterea unei cote la naltime, spre exemplu la planseul unui etaj, se procedeaza n mod asemanator. Not nd diferenta h = b - c dintre citirile pe panglica , cu a naltimea de pe stadia m₁ iar cu a si x naltimea de pe stadia m₂ tinute pe reperul R si pe planseu (fig. ) rezulta:

Z_R + a + h = Z_A + x (8.4)

de unde x = Z_R - Z_A + a + h sau x = DZ_AR + a + h  (8.5)

Reperul R poate fi o borna (R₁), o marca ( R) ncastrata n soclul unei cladiri apropiate sau chiar pe cladirea ce se executa ( R₂) (fig. ).

8.42. Vizarea pe verticala

La executarea constructiilor industriale sau chiar a celor civile se impune efectuarea unor vize verticale precise pentru trasarea cosurilor, turnurilor, puturilor, a golurilor pentru ascensoare, la montarea cofrajelor, transmiterea la sol a statiilor de teodolit etc.

La acest scop s-au construit instrumente topografice speciale care permit ducerea vizelor

verticale bazate pe principiul compensatorului cu pendul aratat la nivelmetre automate. Din aceasta categorie amintim instrumentul automat de precizie P.Z.L. Zemitlot Zeiss-Jena ce permite ducerea unor vize zenitale (fig. ). Functionarea aparatului este usor de imaginat urmarind schema optica. Eroarea de pozitie n transmiterea punctelor este de 1 mm la 100 m.

Pentru fixarea unui reper la verticala unui punct dat instrumentul se centreaza deasupra sau dedesubtul acestui punct semnalizat ntr-un mod oarecare. Efectiv vizele se duc fie de la o extremitate n sus, sau n jos, fie n ambele sensuri. La nalimea dorita se instaleaza un panou cu reper deplasabil, care dupa aducerea n axul de viza se fixeaza definitiv. Vizarea se poate face si pe mire asezate orizontal cu gradatiile spre aparat. In locul instrumentelor cu viza verticala se poate monta, pe aceeasi ambaza, teodolite cu care se trseaza apoi puncte n plan.

8.5. TRASARI LA MONTAREA ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII

8.51. Generalitati

Montarea elementelor de constructii, conform prevederilor proiectului, presupune efectuarea unor lucrari topografice de mare precizie. Acestea ncep de fapt, cu trasarea axelor principale si a axelor secundare ce se materializeaza pe teren prin repere (buloane, marci, scoabe, cuie) fixate pe mprejmuirea de lemn, n beton sau zidarie. Lucrarile continua cu trasarea elementelor de constructii: fundatii, buloane de ancoraj, st lpi etc. Trasarea n plan se face de la axele constructiei, materializate dupa cum s-a aratat, iar n nalime de la reperii de nivelment de pe santier. In acest sens se apeleaza la instrumente de precizie ridicata: teodolite si rulete gradate milimetric cu care se traseaza nt i axele si apoi pozitia elementelor amintite. Dupa executie se efectueaza o ridicare n plan si naltime pentru a se constata daca unele erori fata de proiect sunt tolerabile sau nu si se aduc corectiile necesare.

8.52. Montarea st lpilor metalici si din beton prefabricat

St lpii, ca elemente de structura a constructiilor, trebuie amplasati n plan si n naltime cu o deosebita atentie.

St lpii metalici se instaleaza pe fundatii din beton. Gropile de fundatie si apoi fundatiile propriu-zise se traseaza n plan n functie de axele principale prin abscise si ordonate iar, n naltime acestea se fixeaza n raport cu reperele santierului cu mare atentie, ntr-o toleranta de 1,5 mm. Tot de la axele constructiei se traseaza buloanele pentru ancorarea st lpilor folosind s rme ntinse ntre reperii de capat si un sablon cu gauri.

Uneori st lpii se aseaza pe placute metalice, c nd trasarea devine mai sigura. Instalarea acestora se face cu s rme ntinse pe mprejmuire si cu ajutorul sabloanelor; la trasarea n naltime a fundatiilor se va tine cont de grosimea placutelor.

Verticalitatea st lpilor se verifica cu ajutorul a doua teodolite instalate n doua statii situate pe directii perpendiculare; se vizeaza fie pe muchiile st lpului, fie pe semnale de marcaj facute anterior, cu vopsea (fig. ). In primul caz muchia st lpului trebuie sa fie paralela cu a firelor reticulare iar n al doilea caz, cu aparatul calat, reperul de sus trebuie sa se proiecteze pe cel de la baza. Corectarea de pozitie se face din ancorele de montare si cu ajutorul unor pene metalice, batute la baza st lpului, dupa care se fixeaza definitiv cu mortar.

St lpii prefabricati din beton armat se fixeaza n goluri denumite pahare, executate tot din beton peste fundatia propriu-zisa (fig. ).

Fundatiile unei retele de st lpi (fig. ) se traseaza n plan de la axele constructiei, marcate prin repere de mprejmuire din lemn. Din bornele sau caprele situate n punctele AA, BB si CC si 11, 22, ., 55 ce definesc axele longitudinale respectiv transversale, se ntind s rme iar la intersectia lor rezulta punctul matematic al st lpului; n jurul lui se traseaza fundatia propriu-zisa. Daca axele longitudinale sunt mai lumgi de 120 - 150 m trasarea se face cu teodolitul. Cotele fundatiilor se transmit de la reperii de nivelment.

Dupa executarea fundatiilor se traseaza n mod similar paharele; s rmele se ntind din nou si pe partea superioara a fundatiilor se traseaza cu vopsea, sau se zg rie, urma axei longitudinale si a celei transversale. Dupa turnarea paharelor se verifica prin nivelment geometric pozitia altimetrica a partii de jos a lor. Daca totii st lpii vor trebui instalati la aceeasi cota, pe stadie trebuie sa se citeasca la toate paharele aceeasi naltime; eventualele nepotriviri se rectifica prin adaugarea unui strat de ciment.

Cu vopsea se traseaza pe marginea paharelor axele longitudinale AA, BB, CC si cele transversale 11, 22, etc. folosind teodolitul, iar pe st lpii prefabricati se nsemneaza axa lor (sus si jos), cota zero (la 10 - 20 cm de talpa st lpului) si nivelul la care trebuie montate alte elemente ale constructiei (fig. ). De fapt, pentru siguranta, se masoara lungimea st lpilor si distantele de la baza p na la nivelul diverselor console; eventualele diferente fata de lungimile date n proiect, se compenseaza prin corectarea corespunzatoare a cotelor fundului paharelor.

Instalarea se face cu ajutorul macaralelor, aduc nd liniile de pe st lp n dreptul celor trasate pe pahar; n acest caz axul st lpului se gaseste n punctul matematic. Dupa verificarea verticalitatii, asa cum s-a aratat anterior, se asigura pozitia definitiva cu pene de lemn (fig. ).

Verificarea pozitiei planimetrice a st lpilor se face cu un teodolit. Initial, la o distanta de 0,5 - 1 m se duce o linie ajutatoare, paralela cu axa st lpilor, materializata prin punctele A si A (fig. ). Teodolitul se instaleaza n A, se vizeaza n A si apoi pe stadii tinute pe consolele st lpilor. Daca citirile "a" sunt egale trasarea este considerata definitiva. Pozitia altimetrica se verifica cu ajutorul unui reper, trasat anterior la o distanta fixa n raport cu consola, determinata cu nivelmetrul (fig. ). In final se masoara cu ruleta distantele dintre st lpi la nivelul consolelor, care trebuie sa corespunda cu deschiderile din proiect. Dupa toate aceste verificari st lpii se fixeaza definitiv prin turnarea brtonului n pahare.

8.53. Trasarea grinzilor podurilor rulante

Grinzile pe care se sprijina sinele podurilor rulante trebuie fixate prin lucrari topografice de mare precizie. Alinierea lor se face cu teodolitul admi ndu-se o toleranta de 10 mm. Distanta dintre sine se verifica apoi cu rulete, sau sabloane, caz n care eroarea nu poate depasi 5 mm.

Orizontalitatea cailor de rulare se verifica prin nivelment geometric cu instrumentul instalat pe schele rigide la naltimea convenabila; eventualele denivelari se rectifica prin introducerea unor placute metalice ntre sina si consola.

8.6. TRASAREA ANEXELOR CONSTRUCTIILOR

CIVILE, INDUSTRIALE SI AGRICOLE

8.61. Trasarea unei platforme de nclinare data

Generalitati. Etape

Proiectele de constructii civile, industriale si agricole cuprind n ansamblul lor si realizarea unor zone verzi, baze sportive, depozite, magazii, parcuri auto ce presupun trasararea si exectia unor platforme de pam nt orizontale sau de o nclinare data, ce urmeaza a fi gazonate, betonate sau asfaltate. Realizarea lor presupune lucrari topografice desfasurate n mai multe etape:

- ridicarea n plan a terenului;

- calculul cotei platformei si a cotelor de lucru (executie);

- masuratori de control la executia terasamentelor;

- controlul si receptia.

Lucrarile se executa prin nivelment geometric de precizie.

Ridicarea n plan a terenului. Proiectarea ca si executia platformei se bazeaza pe ridicarea topografica riguroasa a unor puncte dispuse si materializate la teren sub forma unui cadrilaj cu laturi de 10 - 50 m, dupa precizia ce se cere si suprafata (fig. ); pozitia planimetrica este astfel bine definita iar cotele punctelor se determina prin nivelment geometric de suprafata.

Pentru realizarea cadrilajului se pleaca de la o baza (1 - 6 spre exemplu) pe care se picheteaza punctele 2, 3, 4, 5 la distanta d (fig. ); din capetele ei se ridica perpendiculare cu echerul sau teodolitul (functie de lungime) pe care se marcheaza punctele 7, 13, 19 respectiv 12, 18, 24 la aceeasi distanta d. Dupa verificarea laturii 19 - 24, care trebuie sa fie egala cu baza 1 - 6, se stabilesc si punctele din interior prin intersectia aliniamentelor perpendiculare jalonate cu ochiul liber de catre doi operatori. Cotele punctelor se deduc prin nivelment geometric. Daca suprafata este mica toate punctele se radiaza dintr-o singura statie cu controlul prin schimbarea planului de viza; diferentele de nivel, respectiv cotele absolute calculate n raport cu un reper, trebuie sa rezulte aceleasi. Daca suprafata este mare se executa o drumuire nchisa de nivelment, combinata cu radieri duse spre toate punctele cadrilajului.

Trasarea unei platforme orizontale. Problema poate avea doua aspecte: c nd cota platformei este data prin proiect sau c nd cota se calculeaza., astfel nc t sa rezulte o compensare a terasamentelor, respectiv a volumelor de sapatura cu cele de umplutura.

Pentru o platforma de cota (Z^p) impusa de proiect, cota de lucru sau de executie (Z_i) pentru un punct oarecare I rezulta din diferenta

Z_i = Z^p - Z^t_i (8.6)

unde Z^t_i este cota terenului din punctul I obtinuta prin ridicarea topografica. Cotele de lucru, pozitive (de umplutura) sau negative (de sapatura) se realizeaza prin lucrari de terasament, c nd trebuie sa rezulte o platforma orizontala. Dupa compactarea terenului se reface controlul prin nivelment de suprafata; citirile pe stadie facute cu nivelmetrul, n orice punct, trebuie sa fie egale. Eventualele diferente se rectifica pe loc.

O platforma orizontala de cota medie a terenului, care sa compenseze practic volumele de sapatura cu cele de umplutura, se realizeaza n mod asemanator. Plec nd de la cotele medii ale patratelor retelei

(8.7)

se deduce cota medie a platformei (Z^p)

(8.8)

Cotele de lucru se calculeaza cu relatia ( ), iar controlul se realizeaza ca n cazul precedent.

Trasarea unei platforme nclinate de panta data. Presupunem ca n cazul figurii , fata de linia 6 . 24, considerata ca baza, orizontala, si de cota punctului 6, se cere ca platforma sa fie nclinata de o panta p% spre linia 1 - 19. Cotele de lucru pot fi trasate direct pe teren dupa executarea cadrilajului dar pot fi deduse si prin calcul dupa determinarea cotelor.

In primul caz punctele 6, 12, 18, 24 se traseaza la aceeasi cota (Z₆); pichetii se bat astfel nc t,cu nivelmetrul, sa se citeasca pe stadie aceeasi naltime citita n punctul 6. Cunosc nd nclinarea p% a liniilor 6 - 1 . 24 - 19, se traseaza initial punctele de capat 1, 7, 13, 19 si apoi cele intermediare 5, 4, 3, 2 etc.

In al doilea caz cotele de executie z se deduc cu relatia ( ); cotele terenului (Z^t) se obtin prin nivelment geometric iar cele ale platformei (Z^p) se calculeaza. Av nd n vedere ca punctele de pe liniile paralele cu baza, au cote egale (spre exemplu ), ca diferenta de nivel dintre ele

(8.9)

este aceeasi, plec nd de la cota bazei (Z₆^p) se obtin cotele proiectului:

; . (8.10)

Controlul lucrarilor se face dupa executarea terasamentelor si compactarea lor verific ndu-se, cu nivelmetrul, orizontalitatea liniilor precum si diferenta de nivel dintre punctele a doua linii; dupa corectarea nepotrivirilor se aplica stratul de beton, eventual asfaltat, la nivelul carora conditiile de mai sus trebuie sa fie riguros ndeplinite.

Lucrarile sunt asemanatoare, prin ambele procedee, pentru o nclinare mica spre orice latura sau chiar cu scurgerea n doua ape.

Calculul terasamentelor. Determinarea volumului de pam nt de umplutura sau de sapatura se poate face prin metode simplificate. Se admite, spre exemplu, ca volum total sa fie o suma a unor prisme delimitate de suprafetele verticale, suprafata bazei (s) si suprafata terenului (fig. ). Volumul unei prisme elementare va fi deci

(8.11)

unde Z₁, Z₂, ., Z₄ sunt cotele terenului din v rfurile patratului.

In reteaua de patrate din figura la calculul terasamentelor si a cotei medii a platformei (Z^p) cele pentru cote de colt (Z₁, Z₁₉, Z₂₄, Z₆) au ponderea 1 deoarece intra n calcul o singura data, punctele marginale (Z₂, Z₃, ., Z₁₃, Z₇) au ponderea 2 iar cele din interior (Z₈ . Z₁₇) au ponderea 4 deoarece sunt colturi comune a patru prisme. Not nd suma cotelor cu ponderea 1 cu SZ₁, a celor cu ponderea 2 cu SZ₂, a celor cu ponderea 4 cu SZ₄ volumul terasamentelor va fi:

(8.12)

Cota medie a platformei va fi asadar

(8.13)

8.62. Trasarea drumurilor de acces.

Legatura ntre noile cladiri si caile publice de circulatie se asigura prin drumuri de acces, strazi, trotuare, alei, cai ferate. Executarea lor, ca parti integrate din ansamblul constructiilor, presupune trasarea pe teren, conform proiectului, a axului traseului, a profilului longitudinal si a profilelor transversale.

Axul drumului sau caii ferate se alege, n unele cazuri, n faza de proiectare direct pe teren. Daca aceste cai de acces s-au proiectat pe plan, v rfurile poligonului de baza se transpun pe teren n baza datelor din proiectul de trasare prin mai multe procedee ( ):

- n functie de constructiile existente, folosind metoda reperajului dublu, a coordonatelor polare sau rectangulare, a intersectiei nainte;

- prin drumuire masur nd din aproape n aproape unghiurile si distantele dintre v rfuri;

- prin lucrari mixte de drumuire si cu control prin reperaj al punctelor importante sau unde exista posibilitati.

V rfurile drumuirii se racordeaza cu curbe circulare si eventual de tranzitie, ce se traseaza n functie de datele proiectului. Initial din v rful V al unghiului se aplica tangentele T si apoi bisectoarea b = VM masurata la jumatatea unghiului U, calculate cu relatiile (fig. );

(8.14)

Valorile se extrag direct din tabele n functie de unghiul U si de raza de racordare aleasa R. Rezulta astfel punctele principale: intrarea n curba (I_c), iesirea din curba (S_c) si mijlocul ei (M_c) (fig. ). La nevoie se fixeaza si alte puncte intermediare prin procedee adecvate, folosind tabelele de trasare. Pe teren se aplica si ceilalti picheti din proiect: hectometrii ntregi, punctele de schimbare de panta, de schimbare a profilului transversal etc.

Profilul n lung al drumului proiectat se traseaza aplic nd cotele de lucru z₁, z₂, ., z_n fata de pichetii din ax ce reprezinta cotele terenului (fig. ). Aceste cote se nscriu pe picheti si pot fi de umplutura (z₁, z₂) sau de sapatura (z₄, z₅). Se are n vedere ca primele cote trebuie sa fie asigurate n final, dupa tasarea pam ntului.

Profilul transversal tip, de rambleu sau umplutura, se traseaza cu sabloane de sc ndura ce materializeaza platforma la cota ei de lucru, taluzele cu panta respectiva etc. (fig. ). Profilele de debleu sau de sapatura se traseaza n mod asemanator dar ele nu pot fi conturate n prealabil cu sc nduri dec t partial (fig. ). Dupa executie se verifica taluzele, cotele de lucru precum si dimensiunile diferitelor elemente ale caii (latime, santuri etc.).

8.63. Trasarea retelelor subterane si a canalelor deschise

Realizarea constructiilor civile, industriale si agricole presupune de asemeni trasarea si executarea unor retele subterane (cabluri telefonice, de alimentare cu apa, cu gaze sau de canalizare) sau de canale deschise (de aductiune pentru ape industriale sau de evacuarea celor reziduale).

Trasarea n plan, respectiv materializarea axului se face cu teodolitul si panglica prin metoda radierii conform datelor din proiect ( ). In cazul unor trasee lungi unele puncte se pot verifica prin reperaj ( ) fata de unele constructii existente, figurate pe plan.

Pozitia n naltime se urmareste, practic, doar la retelele de canalizare si a canalelor deschise si n special n terenuri usor nclinate. In aceste cazuri pe axul canalului se executa un profil n lung al terenului pe care se traseaza linia proiectului, respectiv, a viitorului canal. Transpunerea pe teren a liniei proiectului se realizeaza prin sapaturi respectiv prin aplicarea cotelor de executie(diferenta dintre cota proiectului si cota terenului prevazute n proiect la fiecare punct). Cu ocazia sapaturilor se traseaza si profilul transversal tip; el se realizeaza riguros n cazul canalelor deschise, ce au de regula sectiune trapezoidala, care se asigura cu un sablon de sc ndura.

Dupa executarea sapaturilor se verifica panta realizata si se aduc eventualele retusuri spre a se obtine o panta continua; n final, canalele deschise se betoneaza, respectiv, se aseaza tuburile de canalizare.

Pentru control, dupa terminarea lucrarilor, se executa un profil longitudinal pe fundul canalului deschis si pe partea superioara a tuburilor (ele av nd diametre egale); diferentele de cota nu pot depasi 2 cm la 100 m.

Pentru restul retelelor subterane (de alimentare cu gaz, cu apa), pozitia n naltime conteaza mai putin; aici trebuie respectata doar continuitatea pantei si ad ncimea de instalare.

8.64. Trasarea retelelor si liniilor aeriene

In general liniile de transport de energie electrica sau cele pe cabluri (funiculare, teleferice), se dezvolta n linie dreapta si pe distante mari. Amplasarea trebuie sa asigure coliniaritatea punctelor dar si pozitia corespunzatoare n naltime.

Realizarea unor astfel de instalatii presupune trasarea preliminara a liniei, uneori prin zone paduroase si pichetarea durabila a punctelor caracteristice; situatiile pot fi diferite si au fost descrise n paragrafele precedente ( ). Urmeaza ridicarea n plan a pozitiei definitive a pichetilor, o data cu verificarea coliniaritatii lor, prin masurarea unghiurilor orizontale ( ntinse), verticale (cu luneta n ambele pozitii) si a distantelor (dus - ntors); din cauza conditiilor uneori grele de lucru si a preciziei ridicate ce se cere, se folosesc teodolite electrooptice ( ), tahimetre autoreductoare ( ) etc.

Dupa ntocmirea proiectului urmeaza amplasarea pilonilor de sustinere n locurile si la cotele prevazute. Trasarea n plan presupune alinierea cu teodolitul si masurarea cu ruleta a distantelor n raport cu doua puncte (fig. ); pentru control se verifica coliniaritatea (unghiurile ntinse) si se masoara distantele D₁, D₂, ., D₅ (fig. ) printr-un procedeu adecvat (prin unde, tahimetre cu refractie, paralactic). La executie cotele fundatiei pilonilor se traseaza de la puncte (picheti) apropiati ramasi de la ridicare ( ) iar verticalitatea lor se stabileste cu teodolitul ( ).

8.7. RECEPTIA LUCRARILOR DE TRASARE

Pentru transpunerea pe teren a elementelor si a constructiilor n ansamblul lor se apeleaza la metode si procedee ce presupun implicit controlul trasarii pe una sau mai multe cai. Dupa executia constructiilor se trece la receptia lucrarilor n ansamblu privind volumul lor, respectarea formei, dimensiunilor si pozitiei lor relative conform prevederilor proiectului. Obiectul propriu-zis al receptiei lucrarilor de trasare l constituie verificarea formei si dimensiunilor constructiilor noi si cu precadere amplasarea lor n plan si n naltime unele fata de altele si n raport cu cele nconjuratoare, respectiv, cu reperii de nivelment. Cu aceasta ocazie se stabileste si precizia de trasare.

8.71. Receptia trasarii n plan

Trasarea planimetrica a constructiilor noi se controleaza prin compararea pozitiei lor relative existente pe teren cu cea din plan, respectiv daca transpunerea lor s-a facut n conformitate cu proiectul. In acest sens se compara un numar de elemente planimetrice (unghiuri orizontale si distante) determinate din proiect cu cele din realitate.

De exemplu, n cazul figurii constructiile noi I, II, III au fost trasate si executate n zona constructiilor hasurate existente IV si V. Pe teren se vor masura, cu ruleta, o serie de distante (spre exemplu d₁^t, d₂^t, ., d₆^t) si cu teodolitul unghiurile orizontale a a a din statia S. Aceasta statie poate fi un punct al retelei de sprijin sau definita ntr-un mod sigur (spre exemplu la jumatatea distantei dintre colturile A si B ale constructiilor vechi IV si V). Aceleasi elemente se deduc de pe piesele planului de trasare prin calcul analitic sau, la nevoie, pe cale grafica.

Valorile obtinute prin masuratorile n teren (d_i^t, a_i^t) trebuie sa fie apropiate de cele deduse de pe plan (d_i^p, a_i^p). Erorile rezultate

(8.15)

trebuie sa fie inferioare tolerantelor admise.

Numarul elementelor ce se verifica precum si erorile maxime admise sunt prevazute n instructiunile de receptie.

8.72. Receptia trasarii n naltime

Controlul pozitiei n naltime a diferitelor puncte ale constructiei se face prin nivelment geometric, n raport cu alte puncte de cote cunoscute date n proiect si existente pe teren.

Efectiv, se masoara diferenta de nivel dintre unele puncte ale constructiei; din diferenta citirilor pe stadie, facute cu nivelmetrul, rezulta diferente de cota (D_z^t) dintre puncte care trebuie sa fie egale cu cele deduse din proiect. Eroarea rezultata trebuie sa se nscrie n tolerantele date de instructiuni.

9

URMARIREA COMPORTARII CONSTRUCTIILOR

9.1. GENERALITATI

Dupa executie si n timpul folosirii lor, unele constructii nalte industriale (cosuri, turnuri, hale cu utilaje grele), civile (blocuri cu multe etaje, baraje poduri, terasamente) sau agricole (silozuri, castele de apa) pot suferi, sub actiunea propriei lor greutati sau sub presiunea apei, modificari ale formelor geometrice (deformatii) sau schimbari ale pozitiei lor spatiale (tasari, deplasari, nclinari). Comportamentul acestor obiective se urmareste o perioada de timp, p na la stabilizarea lor, prin metode topografice curente (triangulatii, drumuiri de precizie, nivelment geometric) sau specifice (metoda aliniamentelor, nivelment hidrostatic) precum si prin metode fotogrametrice.

In principiu, urmarirea stabilitatii se bazeaza pe determinarea periodica a pozitiei n plan si n spatiu a unor puncte caracteristice ale acestora, special marcate, n raport cu alte puncte fixe situate n afara zonei influentata de constructia n cauza. Determinarile presupun, asadar, o retea special alcatuita din doua categorii de puncte materializate la teren n mod specific: marci sau repere mobile, fixate pe constructia ce se urmareste, si repere de control, ce servesc ca referinte, amplasate n zone stabile, sigure. Fiind vorba de deformatii sau deplasari mici acestea se pot evidentia doar prin determinari de precizii maxime, asigurate de instrumente perfectionate si de un mare numar de masuratori ncadrate n tolerante foarte str nse.

9.2. URMARIREA COMPORTARII CONSTRUCTIILOR

CIVILE SI INDUSTRIALE

9.21. Tasarea si nclinarea constructiilor

Reperele de control pot fi borne de beton armat, repere speciale, ncastrate n st nca sau pe constructii vechi stabilizate, situate n teren sanatos, n afara zonei de influenta a constructiei, n locuri sigure si ferite de a fi atinse. Numarul lor este de minimum trei, legate de reteaua nivelitica de stat a caror pozitie se controleaza periodic printr-o drumuire nivelitica nchisa (fig. ). Marcile sau reperele mobile se ncastreaza la colturile constructiilor, n elementele de rezistenta (radieri, st lpi, grinzi) conform unui proiect de distributie; indiferent de tip, ele trebuie sa permita instalarea stadiei n pozitie verticala (fig. ).

Tasarea constructiilor se stabileste prin nivelment geometric de precizie, efectuat cu nivelmetre de performanta (Ni - 004, Ni - 007) si stadii de invar cu diviziuni de 5 sau 2 mm; diferentele de nivel dintre repere si marci se determina prin drumuire de nivelment geometric cu duble statii, sau dus - ntors. Inchiderile trebuie sa se ncadreze n toleranta . Nivelmentul initial, prin care se stabilesc pozitiile primare de referinta ale marcilor, se efectueaza cu cea mai mare atentie. Observatiile se fac la anumite intervale de timp (lunar, trimestrial, semestrial), n functie de evolutia tasarilor si se sisteaza la ncetarea lor.

Tasarea absoluta sau totala T a fiecarei marci se determina ca diferenta dintre cota ciclului de observatii z_i si cota initiala z₁, iar tasarea medie a constructiei ca medie aritmetica sau ponderata a tasarilor individuale:

T = z_i - z₁ (9.1)

(9.2)

(9.3)

S₁, S₂, ., S_n reprezinta suprafetele talpilor fundatiilor aferente elementelor de rezistenta pe care sunt fixate marcile. Cu rezultatele unui ciclu de observatii, nscrise pe fise speciale, se ntocmesc grafice privitoare la ritmul de tasare (fig. ).

Inclinarea constructiilor nalte (turnuri, piloni, cosuri de fabrica) se pot determina cu teodolitul prin vizarea cu luneta n ambele pozitii a unui reper A ce se proiecteaza si se nsemneaza pe baza constructiei n a₁ (fig. ). Daca dupa un anumit interval, prin repetarea operatiei, se obtine o alta proiectie a₂, constructia a suferit o nclinare; valoarea ei se deduce prin calcul.

Procedeul masurarii unghiurilor orizontale este mai pretentios si mai putin folosit n practica.

9.22. Urmarirea comportarii lucrarilor de arta

In cazul podurilor, barajelor hidrotehnice sau a zidurilor de sprijin se urmareste deplasarea acestora pe o directie perpendiculara pe axul lor precum si tasarea infrastructurilor.

Deplasarile se pot sesiza prin materializarea si verificarea periodica a unui aliniament n axul podului, barajului sau zidului de sprijin sau paralel cu acesta (fig. ). Maniera de marcare si masurare poate diferi n functie de precizia ce se urmareste.

In cazul unor constructii importante, un pod de exemplu, aliniamentul se marcheaza prin patru repere de control (pilastri A, B, C, D) amplasati n afara zonei de influenta a constructiei si marcile 1, 2, 3, ., n ncastrate n infrastructurile (pilele) podului. Pe dispozitivul special al pilastrilor se poate instala teodolitul sau un panou de vizare, iar pe marci se poate fixa, n orificiul filetat, marca de urmarire (fig. ).

Un ciclu de observatii presupune instalarea teodolitului n statia B si vizarea panoului din punctul C, deci materializarea aliniamentului. Se instaleaza marca de urmarire succesiv n punctele 1, 2, 3, ., n si, viz nd cu luneta, se deplaseaza marca de vizare pe surubul filetat p na ce se suprapune pe firul reticular vertical c nd se citesc gradatiile pe scara.

Pentru lucrarile de arta mai putin importante (baraje mici, ziduri de sprijin) materializarea reperelor poate fi facuta mai simplu prin borne si semne distincte. Aparatul se centreaza cu dispozitivul optic, iar vizarea se face pe cui sau fise. Efectiv se verifica coliniaritatea punctelor, masur nd, n cazul unor deplasari, unghiurile orizontale (Da), de mai multe ori, cu luneta n ambele pozitii. Cunosc nd distantele de la instrument la marca (d), se calculeaza deplasarea:

(9.4)

Evolutia deplasarii se constata, n ambele cazuri, din compararea rezultatelor obtinute n diferite cicluri de observatii.

Tasarea infrastructurilor se stabileste prin nivelment geometric de precizie determin nd diferentele de nivel dintre reperele de control si marcile de pe constructie.

9.23. Urmarirea comportarii terasamentelor

In cazul unor terasamente (ramblee) mari se impune, dupa executarea lor, precizarea eventualelor tasari sau alunecari inclusiv valoarea si viteza lor. In acest scop, pe terasamentele cailor de comunicatie se amplaseaza marci, repartizate la intersectia unor aliniamente paralele si perpendiculare pe axa caii, ce formeaza o retea de patrate sau dreptunghiuri cu laturi de 10 . 50 m (fig. ). Reperele fixe se amplaseaza, fireste, n afara zonei observatiilor.

Prin masuratori periodice de nivelment geometric de precizie si verificarea aliniamentelor cu teodolitul se determina eventualele tasari si deplasari. In functie de coordonatele X, Y, Z ale reperelor se determina coordonatele marcilor corespunzatoare unui ciclu de observatii. Prin calcul, sau pe cale grafica, se deduc elementele ce caracterizeaza schimbarea pozitiei unei marci n intervalul de timp dintre doua observatii, 1 si 2:

- deplasarea n plan ; (9.5)

- tasarea ; (9.6)

- deplasarea totala n spatiu ; ( 9.7)

- directia (orientarea) deplasarii ; (9.8)

- viteza medie de deplasare ; ; (9.9)

unde Dd, Dz, Dt reprezinta deplasarea n plan orizontal, tasarea si deplasarea totala a marcii n intervalul de timp t.

9.3. METODA FOTOGRAMETRICA

Comportamentul si stabilitatea constructiilor de orice gen se poate preciza cu siguranta prin procedee fotogrametrice. Marcile de urmarire, evident vizibile, se amplaseaza n puncte dinainte stabilite si se fotografiaza periodic din puncte fixe (repere) situate n afara zonei de studii, n locuri stabilite. Compar nd pozitiile succesive ale marcilor se deduce modul de comportare a constructiilor.

Domnule R E C T O R,

Subsemnatul Mihaila Marius, preparator la Catedra de Amenajarea Padurilor, disciplinaTOPOGRAFIE, Facultatea de Silvicultura si Exploatari Forestiere, va rog sa-mi aprobati acordarea primei de instalare,. conform legislatiei n vigoare.

Cu multumiri,

Brasov,11 martie,1998 ing.Mihaila Marius

A P R E C I E R I

asupra rezumatului tezei de doctorat intitulata "Cercetari ecologice n fagete montane si amestecuri de rasinoase cu fag, din masivul Ciucas, n care se aplica tratamente de codru regulat" elaborata de ing. Stefan Vlonga n vederea obtinerii titlului stiintific de doctor.

Prin lucrarea de fata s-a urmarit studiul regimului luminii, a dinamicii umiditatii solului si a dinamicii procesului de regenerare naturala n arboretele parcurse cu taieri de regenerare respectiv taieri succesive sau taieri progresive, tratamente specifice fagetelor si amestecului de rasinoase cu fag din zona luata n studiu.

Totodata autorul a fost preocupat pe l nga studiul procesului de regenerare si de cunoasterea vatamarilor produse solului, semintisului si arborilor ramasi n arboret prin aplicarea diverselor intensitati n cadrul taierilor de regenerare.

Cercetarile intreprinse au urmarit sa evidentieze si tehnica de punere n valoare a arborilor astfel nc t sa se obtina rezultate c t mai favorabile, sa se reduca prejudiciile cauzate de actul exploatarii.

Dupa cum sunt prezentate observatiile n cadrul autoreferatului se poate concluziona ca doctotandul nu a avut de la nceput o conceptie clara asupra cercetarilor care urmau sa fie desfasurate, ele cristaliz ndu-se pe percursul efectuarii observatiilor.

In cadrul autoreferatului se face adesea referiri la corelatii, dar acestea nu sunt suficient de bine evidentiate, fie printr-un indicator statistic sau printro relatie de regresie, probabil ca n teza sunt mult mai bine evidentiate aceste aspecte.

Lucrarea prezinta at t o importanta stiintifica, c t si practica, pun nd la dispozitia silvicultorilor o seama de concluzii cu caracter aplicativ n arboretele de fag sau n amestecuri de fag cu rasinoase.

Pe l nga numeroasele concluzii desprinse n urma cercetarilor ntreprinse, lucrarea se evidentiaza si prin contributii personale aduse de autor n acest domeniu.

Pe parcursul desfasurarii cercetarilor doctorandul a beneficiat si de o atenta si prestigioasa ndrumare din partea conducatorului, prof.dr.ing.I.Florescu, care cu aceaasta ocazie tin sa felicit at t autorul c t mai ales pe ndrumator.

Tin nd cont de importanta subiectului abordat si de o asemenea lucrare, suntem pentru sustinerea publica n vederea obtinerii titlului de doctor.