Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























DESPRE INFRACTIUNEA DE VIOL

Drept




DESPRE INFRACŢIUNEA DE VIOL

CAPITOLUL I



CONŢINUTUL LEGAL sI CONDIŢII PREEXISTENTE

I.1 Continutul legal

Din toate timpurile legislatiile penale au acordat o foarte mare atentie fintei umane si ocrotir 20420j924u ii acesteia atāt īn ceea ce priveste existenta sa fizica cāt si īn privinta drepturilor si libertatilor fundamentale. Diversitatea fatelor cu caracter penal īndreptate īmpotriva omului sunt numerose, printre ele se numara si īncalcarea dreptului la libertate ca un drept esential si cu caracter absolut al persoanei.

Ca un atribut esential al persoanei, dreptul la libertate, cu atāt mai mult dreptul la libertea sexuala, este un drept fara de care personalitatea omului nu-si poate gasi afirmarea.

Daca cu mult timp īn urma, reglementarile privind delictele sexuale aveau ca principiu de baza protejarea virginitatii femeii, a legitimitatii urmasilor precum si a intereselor patrimoniale ale femeii, īn prezent marea majoritate a legislatiilor penale asigura persoanei libertatea sexuala, dar impun si niste restrictii, īn sensul ca aceasta libertate sa nu fie exercitata oricānd si oriunde.

Īn legislatia penala romāna, reglementarile īn materie, au suferit numeroase modificari la fel cum conceptia societatii despre viol a evoluat īn timp. Codul penal din 1936 spunea: "comite delictul de viol barbatul care prin violenta sau amenintare constrānge o persoana de orice sex, sa aibe cu el raport sexual.", cel din 1968 īntelegea prin viol: " raport sexual cu o persoana de sex feminin prin constrāngerea acesteia sau profitānd de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa." Dupa aceasta reglementere continutul infractiunii de viol a suferit numeroase modificari prin diverse acte normative, astfel prin legea numarul 197 din luna noiembrie a anului 2000, cāt si prin O:U:G numarul 89 din iunie 2001 modificarile au constat īn definirea violului īntr-un sens mai larg si introducerea unor circumstante noi care au dus la anumite modalitati agravate ale acestuia.

Cāt despre noua reglementare, aceasta aduce modificari esentiale infractiunii de viol largind sfera faptelor incriminate care pot fi comise atāt de barbati cāt si de femei, īmpotriva unor persoane de aclasi sex ori de sex diferit.

Societatea moderna īsi manifesta tot mai mult interesul ca fiecare persoana sa poata dispune īn mod liber asupra vietii sale intime si este interesata īn elaborarea unor strategii si norme prin care sa īsi protejeze membrii care convietuiesc īn interiorul ei.

Violul este una dintre cele mai grave infractiuni contra vietii sexuale si are o puternica semnificatie antisociala.

Violul constituie cea mai brutala atingere adusa libertatii si inviolabilitatii sexuale a persoanei, īntrucāt actul sexual de orice natura, savārsit prin constrāngerea persoanei sau profitānd de imposibilitatea ei de ase apara ori de a-si exprima vointa, aduce semnificative atingeri inviolabilitatii sexuale, fizice, demnitatii si libertatii persoanei, avānd uneori drept consecinte vatamarea integritatii corporale, sanatatii sau chiar moartea persoanei, punānd īn pericol dezvoltarea normala psihica si fizica a victimei.

Pericolul social pe care īl reprezinta aceasta infractiune consta īn generarea unor consecinte deosebit de grave contra victimei dar si īn plan social contra desfasurarii normale a vietii sexuale a oamenilor.

Astfel constituie infractiune de viol, potrivit art. 217 alin. (1) Cod penal, actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit, sau de acelasi sex, prin constrāngerea acesteia sau profitānd de imposibilitatea de a se apara ori de a-si exprima vointa. Fapta este mai grava daca a fost savārsita de doua sau mai multe persoane īmpreuna, daca victima se afla īn īngrijirea, ocrotirea, paza, educarea sau tratamentul faptuitorului, daca victima este membru de familie, daca s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii, ori daca victima nu īmplinise vārsta de 15 ani.

Fapta prezinta maximum de gravitate daca a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.

I.2 Conditii preexistente

A.     Obiectul infractiunii

A. 1  Obiectul juridic

Articolul 217 din Codul Penal al Romāniei incrimineaza infractiunea de viol, infractiune a carui obiect juridic īl constituie relatiile sociale referitoare la libertatea si inviolabilitatea vietii sexuale a persoanei, adica dreptul pe care orice persoana īl are de a dispune īn mod liber si dupa bunul plac de corpul ei īn materia vietii sexuale, atāta timp cāt aceasta nu cade sub incidenta legii penale. Acesta este obiectul juridic principal, īnsa infractiunea de viol are si un obiect juridic secundar care poate consta īn relatiile sociale referitoare la integritatea corporala si sanatatea persoanei īn cazul īn care a avut ca urmare o vatamare corporala grava a victimei, de asemenea poate consta īn relatiile sociale care reglementeaza cadrul familial de convietuire īn cazul violului savārsit īn conditiile prevazute de textul de lege īn cadrul alin.2 lit. c) sau obiectul juridic secundar poate īmbraca forma relatiilor sociale privitoare la dreptul la viata a persoanei īn cazul īn care violul s-a soldat cu moartea ori sinuciderea victimei.

A.2 Obiectul material

Obiectul material al acestei infractiuni este reprezentat de corpul persoanei īn viata asupra careia se savārsesc atāt actele cu caracter sexual cāt si actele de constrāngere care pot fi de natura fizica sau psihica.

Este vorba despre savārsirea actelor de natura sexuala asupra unei persoane aflate īn viata deoarece, īn caz contrar, actele sexuale savārsite asupra unui cadavru vor avea potrivit Codului penal īncadrarea juridica a infractiunii de profanare de morminte art. 247 Cod penal.

B. Subiectii infractiunii

B.1 Subiectul activ

Subiect activ al infractiunii de viol poate fi orice persoana, atāt de sex masculin cāt si de sex feminin, care prin constrāngere sau profitānd de imposibilitatea victimei de a se apara ori de a-si exprima vointa, o supune unui act sexual. Subiect activ al infractiunii poate fi si minorul care īntruneste conditiile raspunderii penale.

Vointa legiuitorului se pare ca a fost de a largii sfera actelor de natura sexuala prin care se poate savārsii infractiunea introducānd īn norma de incriminare expresia acte sexuale "de orice natura". Din aceasta expresie reiese ca actul sexual de orice natura presupune o mare varietate de actiuni prin care acesta se poate realiza, de aceea īn contextul acestei formulari cuprinse īn norma juridica, participatia penala este posibila sub toate cele trei forme: coautorat, complicitate si instigare.

Aceasta reglementare are īn viziunea legiuitorului posibilitatea savārsirii actelor de natura sexuala concomitent de mai multi autori asupra aceleiasi persoane, devenind astfel posibil coautoratul spre deosebire de vechea reglementare conform careia aceasta forma a participatiei penale nu era posibila.

B.2 Subiect pasiv

Subiect pasiv, de asemenea, poate fi orice persoana indiferent de sex. Nu intereseaza daca subiectul pasiv a mai īntretinut sau nu raporturi sexuale cu faptuitorul ori cu o alta persoana.

Subiect pasiv este chiar si sotul faptuitorului, īn modalitatea īn care acesta īl constrānge pentru a īntretine o relatie sexuala . Astfel, īn prezent violul conjugal se pedepseste, el constituind o forma agravanta a delictului prevazuta īn alin (2) lit. c) al art.217 Cod penal.

CAPITOLUL AL II - LEA

CONŢINUTUL CONSTITUTIV

II.1 Latura obiectiva

Elementul material al laturii obiective se realizeaza printr-un act sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex care are loc fara ca victima sa fi consimtit la acel raport sexual.

Din redactarea normei juridice se observa ca elementul material al acestei infractiuni consta īntotdeauna īntr-o actiune si niciodata īntr-o inactiune.

Legea are īn vedere atāt raportul sexual normal īntre doua persoane de sex opus cāt si orice alta actiune de satisfacere a nevoilor sexuale cu o alta persoana indiferent de sexul acesteia. Astfel prrin dispozitiile alin. 1, legiuitorul a incriminat nu numai raportul sexual ci si orice alt act sexual savārsit potrivit alin. 1 prin constrāngerea victimei sau profitānd de imposibilitatea acesteia de a se apara ori de a-si exprima vointa, aspect sub care infractiunea de viol se deosebeste de relatiile sexuale īntre persoane de acelasi sex, fapte care īn noua reglementare au fost dezincriminate, precum si de actele de perversiune sexuala incriminate īn art. 220 Cod penal, acte care presupun spre deosebire de viol consimtamāntul partilor si care dupa noua reglementare pentru a constituii infractiune trebuie sa īntruneasca doar conditia de a fi savārsite īn public nu si pe cea prevazuta īn vechea reglementare ci anume aceea de a provoca scandal public.

Legea penala nu defineste termenul de act sexual iar literatura de specialitate nu a adus īnca o clarificare īn acest sens. Totusi, īn doctrina s-a sustinut ca sub incidenta textului incriminator ar intra atāt actele sexuale firesti, cāt si cele nefiresti, asa īncāt nu numai prin actul sexual cu o persoana de sex feminin, ci si prin actul sexual cu o persona de acelasi sex, de orice natura ar fi acesta, s-ar putea savārsi delictul de viol, daca sunt īndeplinite si celelalte conditii prevazute de lege .

Prin notiunea de "act sexual" nu se īntelege si actul de perversiune sexuala, deoarece acesta din urma chiar daca se īnfatiseaza ca un mod nefiresc de satisfacere a instinctului sexual, nu face parte din categoria actelor sexuale, īntrucāt pe de o parte, prin actele de perversiune sexuala se urmareste numai provocarea excitatiei sexuale si satisfacerea instinctelor sexuale prin procedee artificiale, iar pe de alta parte, prin act sexual se urmareste satisfacerea dorintei sexuale prin folosirea organelor sexuale, astfel ca īn context nu este vorba de o pluralitate de texte īntre cele de la delictul de viol si delictul de perversiune sexuala . Cele doua norme au sfera lor proprie de aplicare, distincta, aspect ce rezulta atāt din mentinerea incriminarii perversiunii sexuale si noua reglementare la art. 220 Cod Penal, cāt si din īmprejurarea ca, daca la infractiunea de viol avem de-a face cu un act sexual fiziologic, la infractiunea de perversiune sexuala avem de-a face cu acte nefiresit, anormale īn legatura cu viata sexuala asa cum apar ele in art 220 alin.6 Cod Penal.

Prin notiunea de "act sexual de orice natura" se īntelege satisfacerea instinctului sexual īn orice mod, prin contactul organelor sexuale sau prin atingerea numai a unuia dintre aceste organe astfel rezultānd un raport sexual realizat printr-un contact anal, bucal ori manual, folosind constrāngerea acelei persoane sau profitānd de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa.

Nu poate exista infractiunea de viol daca nu a avut loc un act sexual "de orice natura" ci numai o simpla atingere a organelor sexuale, īn cel mai rau caz īn aceasta situatie daca subiect pasiv este o minora, atunci fapta va avea īncadrarea juridica a infractiunii de Coruptie sexuala prevazute la art. 221 Cod penal.

Pentru existenta infractiuni nu intereseaza nici vārsta pe care o are victima, doar īn situatia īn care aceasta nu īmplinise vārsta de 15 ani, situatie īn care se va retine forma agravanta din alin. 3 lit.d) . Situatia īn care victima mai mica de 15 ani este chiar fiica faptuitorului iar infractiunea de viol se realizeaza printr-un act sexual normal fapta va constituii atāt infractiunea de viol cāt si cea de incest care sunt īn concurs ideal datorita savārsirii lor prin aceeasi actiune.

Infractiunea necesita realizarea unui act sexual, de orice natura, cu o persoana de orice sex fara consimtamāntul acesteia. Lipsa consimtamāntului se poate realiza īn doua modalitati: una care īmbraca forma constrāngerii, care la rāndul ei poate fi de natura fizica sau psihica, si o a doua modalitate care presupune profitarea faptuitorului de neputinta victimei de a se apara ori de a-si exprima vointa.

Constrāngerea fizica trebuie sa fie efectiva iar nu aparenta. Ea presupune īntrebuintarea unor acte de violenta si nu numai, poate fi vorba de orice alt fel de acte care presupun forta fizica care trebuie sa paralizeze total sau partial rezistenta victimei. Aceasta forta fizica trebuie sa ramāna īn limita unor actiuni manifestate prin violenta care sa nu depaseasca īncadrarea juridica prevazuta la art. 185 Cod penal, loviri sau alte violente, precum si cea prevazuta la art. 186 Cod penal, vatamare corporala, pentru ca īn cazul īn care i s-au provocat victimei vatamari corporale grave īn sensul art. 187 Cod penal se va retine forma agravanta a violului prevazuta la alin. 2 lit. e).

Forta fizica de constrāngere se apreciaza īn fiecare caz īn parte īn functie de īmprejurarile īn care s-a exercitat asupra victimei alaturi de analiza posibilitatilor reale pe care victima le-a avut īn vederea opunerii de rezistenta .

Exista īnsa constrāngere exercitata prin forta fizica a faptuitorului chiar si atunci cānd victima nu a depus nici un fel de rezistenta dāndu-si seama ca nu ar putea face fata fortei fizice exercitate asupra ei sau ca o eventuala opunere i-ar putea agrava situatia ducānd chiar pāna la decesul acesteia.

Este important ca din comportamentul victimei care nu a opus rezistenta sa rezulte refuzul categoric de a avea relatii sexuale cu faptuitorul. Daca īnsa, opunerea victimei a fost doar de circumstanta si nu una efectiva si categorica, constrāngerea nu poate fi retinuta ceea ce atrage neexistenta infractiunii, nefiind īndeplinita conditia ca actul sexual, de orice natura, sa fie savārsit prin constrāngere. Daca victima opune rezistenta iar faptuitorul nu reuseste realizarea actului sexual fapta va constituii tentativa la infractiunea de viol.

Rezulta ca actele de violenta, forta fizica, trebuie sa preceada sau sa fie concomitente cu actul sexual, deoarece daca ar fi exercitate asupra victimei dupa savārsirea actului sexual, nu poate fi vorba de infractiunea de viol deoarece nu a īntrunit conditia constrāngerii īnsa acestea īn functie de gravitatea lor vor putea fi īncadrate ca vatamari corporale simple ori grave, infractiuni care nu pot intra īn concurs cu cea de viol deoarece nefiind īndeplinita conditia constrāngerii aceasta infractiune nu exista, ele fiind savārsite ca infractiuni distincte.

Constrāngerea morala presupune savārsirea de catre faptuitor a unor acte de amenintare a victimei cu producerea unui rau īndreptat īn mod nemijlocit asupra ei sau a altuia si care sa nu poata fi īnlaturata decāt prin acceptarea de catre victima a raportului sexual. Nici legea si nici literatura de specialitate nu arata sfera de īntindere a notiunii "a altuia" lucru care ne determina a aprecia ca aceasta sintagma care desi nu este prevazuta īn norma de incriminare, dar care poate fi dedusa, trebuie apreciata de la caz la caz, avānd de cele mai multe ori semnificatia data de prevederile articolului 164 Cod penal referitor la rudele apropiate si a articolului 165 Cod penal referitor la membrul de familie si, nu īn ultimul rānd, de raporturile de afectiune existente īntre victima si terta ori tertele persoane. .



La fel ca si īn cazul constrāngerii fizice si īn cazul constrāngerii morale aptitudinea actelor de amenintare, de a constrānge se vor aprecia īn functie de rezistenta morala a victimei nefiind necesar ca victima sa opuna rezistenta ci ca ea sa se expuna la posibilitatea producerii raului care a facut obiectul amenintarii.

Daca victima a ajuns la concluzia ca pentru evitarea raului care a facut obiectul amenintarii este necesar ca ea sa accepte raportul sexual, si nu a opus nici un fel de rezistenta, atunci cerinta referitoare la constrāngerea morala a fost īndeplinita si deci ne aflam sub incidenta infractiunii de viol.

Constrāngerea fizica sau morala poate fi exercitata de barbat sau de femeie, de autorul violului ori de catre un complice al acestuia.

Cea de a doua modalitate normativa de īncalcare a libertatii sexuale a unei persoane, indiferent de sex, presupune ca autorul sa profite de imposibilitatea victimei de a se apara ori de a-si exprima vointa.

Aceasta modalitate se refera la starea, situatia īn care victima se afla. Astfel face referire la situatia īn care victima se afla datorita unei infirmitati fizice, a unei stari maladive, a unei oboseli excesive datorita oricaror alte īmprejurari (spre exemplu intr-o stare de betie completa, de lesin, de somn hipnotic) nu-si da seama de ceea ce se petrece si nu-si poate manifesta acordul sau dezacordul cu privire la actiunea faptuitorului .

De regula atāt imposibilitatea de a se apara cāt si cea de a-si exprima vointa se īntālnesc concomitent la victima, asta īnsemnānd ca victima care se afla īn imposibilitate de a-si exprima vointa se afla si īn stare de imposibilitate de a se apara. Sunt īnsa si situatii īn care o persoana, desi lipsita de posibilitatea de a-si exprima vointa aceasta are totusi capacitatea de a se apara, cum ar fi, de exemplu, o persoana aflata īn stare de alienatie mintala .

Īntrucāt, imposibilitatea victimei de a-si exprima vointa, presupune lipsa aptitudinilor de a īntelege si de a voi, fapta nu constituie infractiunea de viol, īn cazul īn care victima sufera de debilitate mintala, dar are totusi semnificatia faptelor pe care le īmplineste.

Conditia care prezinta importanta este ca faptuitorul sa profite pur si simplu de imposibilitatea victimei de a se apara ori de a-si exprima vointa.

Prin intermediul urmarii imediate se produce o grava īncalcare a libertatii vietii sexuale a persoanei, a dreptului acesteia de a dispune de corpul sau dupa bunul plac īn materia vietii sexuale. Īn plan secundar se poate produce si o īncalcare a dreptului persoanei la viata sau cauzarea unor vatamari corporale simple sau grave.

Īntre actiunea inculpatului si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate, care va fi demonstrata īn fiecare caz īn parte.

Infractiunea de viol absoarbe īn continutul sau, īn mod natural, lipsirea de libertate īn mod ilegal prevazuta la art. 201 Cod penal, necesara realizarii actului sexual prin constrāngere. Daca dupa consumarea violului victima este retinuta īn continuare, atunci infractiunea de lipsire de libertate īn mod ilegal va intra īn concurs cu infractiunea de viol.

II.2 Latura subiectiva

Infractiunea de viol se comite cu intentie directa. Autorul violului are reprezentarea ca prin actiunea sa va avea loc un act sexual, prin constrāngere, cu victima, persoana de sex opus sau de acelasi sex, sau profitānd de neputinta acesteia de a se apara si urmareste acest rezultat.

Īn cazul violului savārsit asupra unei persoane aflate īn imposibilitate de a se apara ori de a-si exprima vointa, autorul trebuie sa cunoasca starea victimei dinainte nu ca victima sa fi ajuns īn acea stare datorita actinuilor de violenta ale autorului supra ei.

Eroarea asupra acestei īmprejurari īnlatura incidenta legii penale . Daca faptuitorul a luat hotarārea de a avea un raport sexual cu victima mai tārziu si indipendent de constāngerea pe care a exercitat-o asupra acesteia anterior, va exista concurs īntre infractiunea de viol si cea realizata prin actul de constrāngere, lovire sau alte violente, vatamare corporala sau vatamare corporala grava.

CAPITOLUL AL III - LEA

FORME. MODALITĂŢI

III.1 Forme

Chiar daca pot fi concepute toate formele imperfecte ale infractiunii doar unele sunt pedepsite, spre exemplu actele de pregatire savārsite de autorul violului nu se pedepsesc. Tentativa infractiuni de viol se pedepseste conform art. 224 Cod penal.

Exista tentativa cānd faptuitorul a īnceput executarea actelor de constrāngere, dar, datorita unor īmprejurari independente de vointa sa, actul sexual nu a avut loc, de asemenea exista tentativa cānd faptuitorul, urmarind realizarea actului sexual, pune victima īn situatia de a nu se putea apara ori de a-si exprima vointa sau cānd victima aflāndu-se īntr-o asemenea stare, savārseste asupra ei acte de natura sa conduca la realizarea actului sexual .

Infractiunea de viol se consuma īn momentul īn care ca urmare a actiunii de constrāngere exercitate de faptuitor sau datorita starii de imposibilitate de a se apara ori de a-si exprima vointa, īn care se afla victima, raportul sexual s-a produs.

Īn cazul repetarii actului sexual cu aceeasi ocazie, fara a se exercita alte acte de constrāngere asupra victimei, faptuitorul va raspunde pentru infractiunea simpla de viol, unitate naturala, iar daca s-au exercitat acte repetate de constrāngere vor fi aplicabile dispozitiile privind infractiunea continuata. Aceeasi solutie se impune si atunci cānd actul sexual initial s-a realizat prin constrāngere fizica, iar actele sexuale subsecvente s-au īnfaptuit prin constrāngere morala .

III.2 Modalitati

Īn forma sa simpla infractiunea de viol se poate comite prin doua modalitati normative prevazute de lege: prin constrāngere si prin imposibilitatea victimei de a se apara ori de a-si exprima vointa.

Īn forma agravanta violul se comite īn īmprejurarile prevazute la alin. 2 lit. a) - e) si alin. 3 ale art. 217 Cod penal.

Prima forma agravanta prevazuta īn alin.2 lit. a) este atunci cānd fapta este savārsita de doua sau mai multe persoane īmpreuna.

Pentru ca aceasta agravanta sa fie posibila este necesar ca locul īn care se comite infractiunea de viol sa fie prezente doua sau mai multe persoane, indiferent de participatia fiecaruia. Ratiunea este aceea ca fiind mai multe persoane sansele de aparare ale victimei sunt mult mai scazute pot fii chiar si nule, iar invers proportional cu sansele victimei de a se apara creste posibilitatea savārsirii infractiunii. Exista agravanta chiar daca nu au īntretinut fiecare raporturi sexuale cu victima ci o parte dintre faptuitori se aflau īn īncaperi diferite dar au actionat īmpreuna pentru intimidarea victimei.

Daca toti faptuitorii au avut succesiv acte sexuale cu victima, fiecare ajutānd si fiind la rāndul sau ajutat de ceilalti, raspunderea lor penala se stabileste pentru o singura infractiune de viol īn forma agravanta, īn calitate de autori, nu si pentru complicitate la aceasta infractiune.

Īn legatura cu instigatorii si complicii care nu au participat la executarea violului se impune a se face dovada, pentru a se putea retine agravanta prevazuta la art. 217 alin. 2 lit. a) Cod penal, ca au cunoscut ca delictul de viol se va savārsi de doua sau mai multe persoane, deoarece circumstantele referitoare la fapta se resfrāng asupra participantilor numai īn masura īn care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut coform art. 42 alin. 2 Cod penal .

Daca instigatorul sau complicele stie ca determina sau ajuta doua sau mai multe persoane sa īntretina un act sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex, vor raspunde pentru instigare sau complicitate la delictul de viol, cu retinerea acestei agravante; daca n-au cunoscut aceasta īmprejurare, vor raspunde pentru instigare sau complicitate la infractiunea de viol, modalitatea simpla prevazuta īn art. 217 alin. 1 Cod penal; se poate retine aceasta agravanta si īn situatia īn care fapta a ramas īn faza tentativei .

Īn jurisprudenta s-a aratat ca acostarea si amenintarea mai multor femei de catre patru inculpati, dupa care fiecare a dus cāte o femeie pe cāmp savārsind violul īn locuri apropiate, dar separate, constituie infractiunea de viol savārsita de mai multe persoane iar nu cea de viol neagravat prevazuta īn art 217. alin. 1 Cod penal.

Daca mai multi faptuitori realizeaza succesiv acte sexuale cu o aceeasi persoana dar fara sa fi existat o īntelegere īntre ei si fara sa se fi ajutat reciproc, pluralitatea de fapte nu realizeaza forma agravanta, iar fiecare dintre faptuitori va raspunde independent pentru savārsirea infractiunii de viol īn forma simpla.

Cea de a doua circumstanta agravanta este cea prevazuta īn alin. 2 lit. b) cānd victima se afla īn īngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului.

Astfel, victima se afla īn īngrijirea faptuitorului cānd acesta are obigatia de a-i acorda asistenta.

Calitatea de tutore sau curator presupune obligatia de ocrotire a victimei.

Educarea presupune obigatia faptuitorului de a desfasura cu victima o munca educativa.

Paza victimei presupune obligatia faptuitorului de a o pazi si supraveghea.

Tratamentul victimei presupune aflarea acesteia īn tratamentul faptuitorului, la spital sau la domiciliu.

Violul īn acest caz constituie o fapta mai grava deoarece este savārsita de o persoana care se afla īntr-o situatie speciala īn raport cu victima, adica aceea persoana are o anumita calitate: parinte, tutore, profesor, medic curant, calitate ce īi confera posibilitatea sa preseze psihologic asupra victimei pentru a o determina la un raport sexual.

Aceste fapte fiind savārsite de persoana care prin calitatea sa avea obligatia de a īngriji, ocroti, educa, pazi sau trata medical victima prezinta un pericol deosebit datorita īncalcarii grave a obligatiilor care īi reveneau.

Cea de-a treia agravanta prevazuta īn alin. 2 lit c) este atunci cānd victima este un membru de familie.

Prin membru de familie se īntelege potrivit art 165. Cod penal sotul sau ruda apropiata, daca aceasta din urma locuieste si gospodareste īmpreuna cu faptuitorul.

Prin urmare, agravanta ia īn considerare calitatea speciala dintre faptuitor si victima rezultānd din īmprejurarea ca fac parte din aceeasi familie. Aceasta agravanta are ca scop apararea mai eficenta a persoanelor cad victime violentei īn familie printre care se numara nu numai persoane de sex feminin ci si persoane de sex masculin, cu precadere copiii, batrānii si persoanele cu handicap.

Aplicarea agravantei din art .217 alin. 2 lit. c) Cod penal nu īnlatura concursul cu infractiunea de incest prevazuta īn art. 222 Cod penal, avānd īn vedere ca sunt īncalcate si relatiile sociale privind apararea si conservarea fondului biologic al societatii omenesti, prin prevenirea pericolului unei procreeri nefiresti.

Delictul de incest nu poate fi retinut īntotdeauna, deoarece īn relatia sexuala de orice natura īntre homosexuali, nu mai exista pericolul unei procreeri nefiresti .

Cānd agravanta legala prevazuta īn art. 89 lit. f) Cod penal "savārsirea infractiunii asupra unei persoane aflate īn imposibilitate de a se apara sau de a-si exprima vointa, asupra unui minor care nu a īmplinit vārsta de 15 ani ori asupra unu membru de familie" vine īn concurs cu agravanta prevazuta la art. 217 alin. 2 lit c) Cod penal, se va aplica cea de a doua deoarece specialul are īntāietate īn fata generalului.

A patra circumstanta agravanta este prevazuta īn alin. 2 lit. d) si consta īn aceea ca "victima este un minor care nu īmplinise vārsta de 15 ani".

Aceasta agravanta face referire la victima infractiunii, persoana de acelasi sex ori de sex opus, īn vārsta de pāna la 15 ani. Fapta savārsita īn aceasta modalitate este mai grava deoarece comiterea ei asupra unei asemenea persoane constituie o mare primejdie pentru dezvoltarea ei fizica si psihica.

Din analiza continutului agravantei se distinge faptul ca pentru a putea fi retinuta este necesara īndeplinirea a doua conditii: victima sa aiba vārsta sub 15 ani si faptuitorul sa fi cunoscut aceasta vārsta. Cunoasterea nesigura, indoiala asupra acestei īmprejurari, nu īnlatura raspunderea penala, subiectul actionānd mai departe īnseamna ca a acceptat si aceasta eventualitate. Daca autorul s-a aflat īn eroare cu privire la vārsta victimei avānd convingerea ca aceasta avea o vārsta mai mare de 15 ani el va fi sanctionat cu pedeapsa prevazuta de lege pentru varianta simpla a infractiunii, conform art.33 alin. 2 Cod penal.

Din practica judiciara a rezultat ca fapta unui barbat de a avea raport sexual cu o persoana īn vārsta de 9 ani constituie infractiunea de viol prevazuta la art. 197 alin. 1 si 3 Cod penal ( art. 217 alin.1 si alin. 2 lit. (d) noul cod penal ) precum si situatia īn care inculpatul a savārsit infractiunea de viol asupra ficei īn vārsta de 14 ani, a sotiei sale dintr-o alta casatorie, care locuiau īn domiciliul comun atrage aplicarea acestei agravante .



Savārsirea infractiunii de viol asupra unei persoane care nu a īmplinit vārsta de 15 ani este o circumstanta reala. Īn cazul īn care violul este savārsit īn participatie, īn aceasta modalitate, atunci aceasta circumstanta se rasfrānge potrivit art. 42 alin. 2 Cod penal asupra participantilor care au cunoscut-o sau au prevazut-o.

Cea de a cincea circumstanta agravanta consta īn aceea ca " s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii" si este prevazuta īn alin. 2 lit. e).

Agravanta se refera la producerea unui rezultat, īn afara celor specifice infractiunii de viol, constānd īntr-o vatamare corporala grava īn acceptiunea art. 187 Cod penal, care necesita pentru vindecare īngrijiri medicale de peste 60 de zile.

Pentru ca aceasta agravanta sa fie retinuta trebuie sa īndeplineasca doua cerinte:

Prima cerinta este aceea ca vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii sa fie consecinta violentelor exercitate asupra victimei pentru a o constrānge pe aceasta la act sexual de orice natura.

Cea de a doua cerinta este ca vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii sa-i fie imputabila faptuitorului pe baza vinovatiei sub forma praeterintentiei, faptuitorul savārsind violul a prevazut vatamarea corporala grava a victimei, dar a crezut fara temei ca aceasta urmare nu se va produce, sau daca nu a prevazut vatamarea corporala grava a victimei, ca rezultat al activitatii sale, desi putea si trebuia sa o prevada. Īn practica judiciara agravanta a fost retinuta īn situatia īn care, dupa ce a fost violata, pentru a se salva, victima a escaladat balconul, dar s-a dezechilibrat si a cazut, suferind leziuni pentru a caror vindecare au fost necesare īngrijiri medicale de 75 de zile .

Daca faptuitorul a urmarit vatamarea grava a victimei atunci va exista un concurs real de infractiuni potrivit art. 47 alin 1 Cod penal īntre infractiunea de viol si cea de vatamare corporala grava prevazuta īn art. 187 cod penal.

Īn cazul tentativei de viol, agravanta exista daca vatamarea corporala grava s-a produs ca urmare a violentei folosite de faptuitor pentru constrāngerea victimei la act sexual care īnsa nu a avut loc datorita unor īmprejurari independente de vointa sa.

Ultima modalitate agravanta a infractiunii de viol este prevazuta īn art. 217 alin. 3 si consta īn aceea ca fapta "are ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.

Agravanta din acest aliniat face referire la producerea pe lānga urmarile specifice violului a unui alt rezultat care consta īn moartea ori sinuciderea victimei.

Pentru existenta agravantei este necesar ca, sub aspect obiectiv, moartea ori sinuciderea victimei sa fie consecinta violentelor exercitate asupra ei pentru a o constrānge la raport sexual de orice natura iar sub aspect subiectiv moartea ori sinuciderea victimei, sa-i fie imputabila faptuitorului pe baza praeterintentiei.

Infractiunea de viol savārsit īn aceasta modalitate presupune existenta a dpua urmari, pe de o parte, vatamarea inviolabilitatii si libertatii sexuale a victimei, persoana de sex diferit sau de acelasi sex, prin savārsirea actului sexual de orice natura si, pe de alta parte, moartea sau sinuciderea victimei ca o consecinta a activitatii desfasurate de autor .

Aceasta modalitate agravanta a infractiunii de viol constituie o circumstanta reala care potrivit art. 42 alin. 2 Cod penal se rasfrānge asupra participantilor numai īn masura īn care acestia au cunoscut-o sau au prevazut-o.

Daca autorul a actionat cu intentie īn privinta mortii sau sinuciderii victimei, vom avea un concurs de infractiuni īntre infractiunea de viol si cea de omor, sau dupa caz, delictul de determinare sau īnlesnire a sinuciderii. Modalitatea agravanta din aliniatul 3 este o unitate infractionala creata prin vointa legii, este o infractiune complexa temeiul agravarii constituindul, tocmai, gravitatea deosebita a faptei prin care se aducere atingere valorii sociale fundamentale, reprezentata de viata victimei .

Sub sanctiunea neexistentei acestei modalitati agravante raportul de cauzalitate dintre viol si moartea ori sinuciderea victimei trebuie sa fie dovedit, el nu dededuce din materialitatea faptelor ci acest raport trebuie demonstrat de anchetator, īntrucāt sub aspectul laturii subiective, cerinta esentiala o constituie existenta praeterintentiei īn provocarea mortii ori īn determinarea sinuciderii. Daca moartea ori determinarea sinuciderii a fost provocata cu intentie, indiferentde modalitate, se vor aplica regulile concursului de infractiuni.

CAPITOLUL AL IV - LEA

VIOLENŢA SEXUALĂ FAMILIALĂ

IV.1 Notiunea de violenta sexuala familiala

Violenta intrafamiliala īsi are originea īn structura sociala, īn traditii, obiceiuri si mentalitati care subānteleg superioritatea barbatului asupra femeii. Societatile moderne continua sa fie societati patriarhale, ce acorda mai multa muncii efectuate de barbati decāt celei efectuate de femei. Inegalitatile dintre femei si barbati se manifesta īn legatura cu fragilizarea pozitiei femeilor pe piata muncii, cu cresterea diferentelor īntre cāstigurile salariale ale femeilor si ale barbatiolr. Feminizarea somajului si a violentei īmpotriva femeilor culmineaza cu violenta īn familia fiind o forma acuta de discriminare. Pe lānga cele mentionate mai sus, mai exista o serie de factori agravanti ai manifestarilor violente īn familie, cum ar fii mutatiile intervemite la nivelul relatiilor interfamilile, aparatia unor puternici factori de deteriorare a raporturilor dintre parteneri, starea de stres, cresterea consumului de alcool, infidelitatea, gelozia, lipsa de programe de promovare a conceptului de parteneriat familial.

Notiunea de violenta familiala reprezinta, conform art. 2 alin. (1)din legea 217 din 22.05.2003, orice actiune fizica sau verbala savārsita cu intentie de catre un membru al familiei īmpotriva altui membru al aceleiasi famili, care provoaca o suferinta fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu material.

Violenta familiala poate fi exercitata de orice persoana aflata pe o pozitie de putere fata de ceilalti membri. Ca si arie de cuprindere, violenta domestica se refera la abuzul copilului īn familie, violenta la nivelul relatiei de cuplu, violenta īntre frati, abuzul si violenta asupra parintilor au membrilor vārstnici ai familiei.

Forme ale violentei īn familie:

a) abuzul fizic. Orice act sau omisiune comisa īn interiorul familiei de catre unul din membrii acesteia, care aduce atingere vietii, integritatii corporale sau psihologice ori libertatii altui membru al aceleiasi familii, pericliteaza īn mod serios dezvoltarea personalitatii lui sau a familiei. Exemple de agresiune fizica: lovirea cu palma, cu pumnii, obiecte contondente, trasul de par, ruperea oaselor, arsuri, zgāriere, izbirea victimei de pereti sau de mobila, aruncarea de obiecte si folosirea armelor albe sau de foc. Constituie de asemenea agresiune fizica negarea trebuintelor de baza, deprivarea de somn si/sau alimentatie.

b) abuzul sexual reprezinta orice contact sexual nedorit de catre partener. Violenta sexuala īn familie este considerata o forma de violenta domestica. Contactul sexual fara consimtamānt este considerat atac sexual. Atacul sexual nu presupune neaparat folosirea fortei fizice, el poate fi realizat prin metode de intimidare, amenintare, hartuire si constrāngere. Atacul sexual poate fi īsotit de intimidari sau abuzuri verbale, de amenintari facute la adresa altor peroane semnificative pentru victima, inclusiv a copiilor. Īn prezent raportul sexual prin constrāngere asupra unuia dintre soti constituie infractiunea de viol prin introducerea agravantei "asupra unui membru al familiei" si reprezinta o forma a violentei conjugale. Abuzul sexual poate fi savārsit si asupra copilului si reprezinta obligarea sau īndemnarea acestuia, de catre o persoana adulta, sa participe la activitati sexuale care servesc placerii adultului. Īn acest caz abuzul sexual cuprinde atragerea, convingerea, coruperea, fortarea si obligarea minorului sa participe la activitati de natura sexuala sau asistarea unei alte persoane īn timpul unor activitati care srvesc obtinerea de catre adulti a placerii.

c) abuzul psihologic cuprinde, ca si comportamente manifestate de catre abuzator, degradarea continua si umilirea partenerei, sarcasme, luarea īn derādere a acesteia, amentari, dispret, insulte īn public, observatii umilitoare. Acest tip de comportament este īn general resimtit ca o atingere la identitate si la īncrederea īn sine, mai ales daca este persistent. Īn cele mai multe cazuri agresiunea emotionala este adesea cea mai distructiva, deoarece are repercursiuni asupra māndriei personale si a īncrederii īn sine.

d) abuzul economic poate fi definit drept exercitiu unui control inechitabil asupra resurselor comune, fie ca se refera la controlul accesului la buget pentru menaj, fie la īmpiedicarea partenerei de a-si lua o slujba sau de a-si continua educatia, fie chiar denegare a drepturilor femeii asupra bunurilor comune.

e) abuzul social este una din cauzele cele mai frecvente care duc la izolarea victimei si incapacitatea ei de a iesi din situatia de violenta. Aceasta forma de violenta este strāns legata de abuzul economic si contine obstacolele invizibile si intangibile care se opun la realizarea oportunitatilor potential oferite victimelor si la exercitiul drepturilor fundamentale.

Majoritatea cazurilor de violenta se prezinta ca o combinatie de violenta fizica, psihologica si sexuala, sustinuta de o violenta de origine relationala si incuzānd uneori o violenta economica si morala.

Exista anumiti factori de risc ai aparitiei violentei familiale, īntālniti foarte frecvent īn astfel de situatii: statut educational scazut; lipsa unui loc de munca; dificultati materiale, financiare, venituri reduse; existenta unor abuzuri īn copilaria agresorului; stima de sine scazuta; consumul cronic de alcool sau substante nocive; prezenta copiilor īn familie; dependenta materiala a unuia dintre soti fata de celalalt; toleranta fata de violenta; insuficenta informare a victimei cu privire la existenta alternativelor si-a posibilitatilor de sprijin.

IV.2 Despre obligatia conjugala si infractiunea de viol

Īntre soti, casatoria da nastere la efecte cu privire la relatiile personale si la capacitatea de exercitiu. De asemenea, casatoria produce efecte cu privire la relatiile patrimoniale dintre soti .

Īndatorirea conjugala este o obligatie distincta de cea privind locuinta comuna si exista fie ca sotii au locuinta comuna, fie ca locuiesc separat. Īntreruperea īn fapt a vietii conjugale, daca sotii traiesc despartiti, prezinta interes sub aspect penal, īn sensul ca urmarirea penala nu poate īncepe pentru adulterul sotului savārtit īn asemenea conditii conform art.

Īn Romānia doctrina este unanima īn a respinge ideea existentei violului marital. Astfel s-a spus ca nu poate fi subiect pasiv la viol sotia agentului pentru ca raporturile ei sexuale cu acesta sunt o īndatorire conjugala, a carei īndeplinire sotul o poate obtine chiar prin constrāngere si fiindca prin casatorie sotia si-a dat consimtamāntul la aceasta īndatorire pe toata durata casatoriei. Tot astfel, s-a spus ca nu savārseste viol barbatul careare raport sexual cu sotia prin constrāngere pentru ca acestea tin de esenta casatoriei sau ca actul casatoriei implica o restrāngere consimtita a femeii, a libertatii sale sexuale.

La nivel legislativ īnsa, prin legea 197/2000 s-au modificat dispozitiile art. 197 Cod Penal precum si prin legea 301/2004 privind noul cod penal care urmeaza sa intre īn vigoare, prin introducerea unor noi agravante a infractiuni de viol, asupra unui membru al familiei, prin aceasta īntelegānduse sotul sau rude apropiate. Īn plus, a fost abrogata prevederea alineatului 5 care consacra impunitatea faptuitorului care se casatorea cu victima, astfel īncāt la ora actuala este indubitabil faptul ca violul conjugal nu numai ca se pedepseste, dar este chiar o forma calificata a infractiunii. Mai mult, data fiind noua formulare a art. 217 Cod Penal care se refera la orice act de natura sexuala si īnlatura existenta unui subiect pasiv special, trebuie admisa si posibilitatea sanctionarii violului comis de sotie asupra sotului.

Īntre persoanele casatorite exista obligatia reciproca de a īntretine raporturi sexuale, īnsa, īn acelasi timp, sanctiunea neexecutarii obligatiei consta īn obtinerea de catre sot a divortului din culpa sotiei, si nu fortarea prin violenta la executarea īndatoririi conjugale. Obligatia la acte sexuale nu este susceptibila de executare silita. De altfel, e chiar greu de sustinut ca exista o īncalcare a obligatei atunci cānd sotia refuza la un anumit moment, deoarece obligatia maritala nu se refera la dreptul sotului de a obtine oricānd īntretinerea de relatii sexuale. Legea nu prevede nici numarul, nici intervalele de timp la care trebuie īntretinute raporturi sexuale, astfel ca s-ar putea vorbii despre neexecutarea acestei obligatii doar atunci cānd refuzul vizeaza mai multe situatii pe o perioada de timp rezonabila. Nu trebuie uitat nici faptul ca sotii au si obligatia de respect reciproc. Or, e greu de spus, cum īsi īndeplineste aceata obligatie cel care-si violeaza sotia.

Nici ideea ca sotia si-a dat consimtamāntul īn momentul īncheierii casatoriei nu poate fi acceptata. Consimtamāntul īn acest caz este unul general, acordul sotiei vizānd raporturi sexuale pe o perioada nedeterminata, si nu īn orice moment i se cere. Tot astfel, sotii consimt sa foloseasca bunurile, inclusiv cele proprii, īn comun, dar nimeni nu contesta existenta furtului īntre soti.

Daca comparam, din punct de vedere al consimtamāntului, situatia sotilor cu cea a concubinilor, se poate usor constata ca diferenta de tratament ar fi lipsita de orice fundament. si īn situatia celor din urma exista un consimtamānt general, fiind greu de presupus ca, atunci cānd concubinii decid sa traiasca īmpreuna, acestia nu consimt la a avea pe viitor raporturi sexuale. Esenta consimtamāntului nu consta īn consemnarea acestuia īntr-un act īn scris, ci īntr-un acord implicit sau explicit si de aceea, ar fi ilogic ca cele doua situatii sa atraga solutii diferite īn materie de viol. Daca legea consfinteste anumite drepturi suplimentare pentru soti īn raport cu concubinii, īn materie de filiatie succesiuni, aceasta are drept justificare īncurajarea crearii de legaturi durabile, care sa conduca la stabilitate, nasterea copiilor, securitate. Lipsirea femeii de libertatea sa sexuala īn timpul mariajului contravine acestor scopuri si de aceea nu poate fi luata īn calcul.

Pe de alta parte, daca se afirma ca sotia si-a dat acordul prin īncheierea casatoriei, este ilogic sa consideram drept moment al revocarii acestuia intervenirea unei hotarāri judecatoresti de desfacere a casatoriei, act care nu īi apartine si prin care se poate cel mult constata retragerea consimtamāntului care a intervenit la o data anterioara.

Violul conjugal exista pur si simplu, iar dreptul penal nu opereaza cu fictiuni, cea mai buna dovada a existentei violului īntre soti fiind tocmai recenta incriminare a sa.

Ceea ce s-ar putea sustine, sub imperiul formularii anterioare a art. 197, este nepedepsirea violului īntre soti, īn baza alineatului 5 care prevedea impunitatea participantului care s-a casatorit ulterior cu victima. Trebuie īnsa retinute doua aspecte. Pe de o parte, prevederile alineatului 5 nu se refereau la toate ipotezele violului, astfel īncāt, daca erau īntrunite dispozitiile alin. 2 lit. a sau a alin 3 teza II, sotul putea fi condamnat. Pe de alta parte, data fiind natura juridica de situatie speciala de īmpacare a partilor, ea ar fi operat doar atunci cānd autorul si victima nu s-ar fi īmpacat. Astfel, daca, spre exemplu, ulterior violului sotia ramānea pasiva, se poate presupune ca cei doi s-ar fi īmpacat, iar cauza de īnlaturare a raspunderii ar fi functionat. Īn schimb, daca sotia ar introduce actiune de divort īn considerarea violului sau ar depune plāngere penala, ar fi o fictiune sa se presupuna ca sotii s-au īmpacat doar pentru ca mariajul a ramas valabil.

IV.3 Impactul psihologic al abuzului sexual asupra victimei si asupra altor membri de familie

Īn functie de tipul de abuz exercitat asupra lor, victimele prezinta anumite efecte la nivel psihic, fizic si social.

Efectele psihologice au fost identificate ca apartinānd sindromului femeii batute, sub numele de posttraumatic. Stresorul care produce acest sindrom poate fii extrem de dureros pentru aproape oricine, si de regula este experimentat cu o frica intensa, teroare si neajutorare. Cele mai comune traume implica o amenintare serioasa fie a vietii, fie a integritatii corporale proprii sau amenintare si vatamare serioasa a propriilor copii. Unii stresori produc frecvent tulburarea pe cānd altii o produc numai ocazional.

Evenimentul traumatic poate fi reexperimentat īntr-o varietate de moduri. De regula, persoana are amintiri recurente si intrusive ale evenimentului sau vise terifiante recurente īn timpul carora evenimentul este retrait. Īn afara de reexperimentarea traumei, exista o evitare permanenta a stimulilor asociati cu ea sau o diminuare a reactivitatii generalecare nu era prezenta īnainte de trauma. Diminuarea reactivitatii la lumea exterioara, denumita "insensibilitate psihica" sau "anestezie emotionala" īncepe de regula curānd dupa evenimentul traumatic. Persoana se poate plānge de faptul ca se sinte detasata sau īnstrainata de ceilalti oameni, ca si-a pierdut capacitatea de a mai fi interesata de activitatile placute anterior sau ca i-a scazut considerabil capacitatea de a simtii emotii de orice tip, īn special pe cele asociate cu intimitatea, tandretea si sexualitatea.



Simptomele persistente de alerta crescuta care nu erau prezente īnaintea traumei includ dificultatile de adormire sau īn a ramāne adormit, hipervigilenta si reactia de alarma exagerata. Unele victime se plāng de dificultatea īn concentrare sau īn realizarea sarcinilor.

Asociata acestui sindrom sunt simptomele de depresie si anxietate, iar īn unele cazuri pot fi suficent de severe pentru a fi diagnosticate ca tulburare anxioasa sau tulburare depresiva. Pot exista simptome de tulburare mentala organica ca de exemplu scaderea memoriei, dificultatea de concentrare, abilitatea emotionala, cefalee si vertij.

Deteriorarea pe care o implica acest sindrom poate fi usoara sau severa si afecteaza aproape fiecare aspect al vietii. Labilitatea emotionala, depresia si culpa pot conduce la un comportament autodistructiv sau la actiuni suicidare. Se dezvolta o hipersenzitivitate la violenta potentiala si victima, daca nu gaseste modalitati de aparare, atunci adopta mecanisme prin care sa faca fata si sa mentina potentialul violentei la un nivel minim. Unele victime se simt incapabile de a face acest lucru si atunci adopta o atitudine pasiva, de neajutorare. Acest comportament este numit "neputinta īnvatata". Acest concept a fost folosit pentru a explica reactiile femeii abuzate, sau mai de graba lipsa de reactii la repetatele abuzuri fizice, psihice si sexuale. Victimele declara ca se simt coplesite de aceste acte violente si de aceea le este dificil sa reactioneze altfel decāt asteptānd sa treaca "furtuna". Unele victime renunta la orice aparare si se asteapta oricānd sa moara. Multe dintre ele, īnsa, se adapteaza la ceea ce se īntāmpla īn viata lor si īsi schimba modul de a gāndii, de a simtii si de a reactiona pentru a fi cāt mai īn siguranta.

La nivel fizic victimele pot prezenta: rani, leziuni, fracturi, probleme de auz, probleme ginecologice, dinti sparti, vaginism, amenoree, tulburari de alimentatie si palpitatii.

La nivel social, īn ceea ce priveste munca si sarcinile cotidiene apar: probleme de concentrare a atentiei, multe zile de concediu medical senzatia ca nu poate face fata, gāndul ca nu ar trebui sa lucreze, minciuna, izolarea, dificultati īn a se ridica din pat, a se spala, a se īmbraca, a mānca sau a face cumparaturi.

Īn relatia cu partenerul apar urmatoarele manifestari: sunt foarte atente la schimbarile de dispozitie, dau īntotdeauna dreptate partenerului pentru a se proteja, īi ascund acestuia anumite lucruri, īncep sa minta pentru a se proteja pe sine si copii, devin distante, īsi pierd interesul sexual, fac sex cu el ca sa-i schimbe dispozitia.

Comportamentul lor īn societate si familie au urmatoarele caracteristici: inhibare, simt ca au dezamagit pe toata lumea, le este frica sa nu afle ceilalti si sa fie judecate, pot pierde familia si prietenii, nu mai au dispozitie pentru socializare.

si relatia cu copiii are de suferit deoarece victimele se simt inadecvate ca parinti, neajutorate si vinovate, ei fiind etichetati ca parinti rai, se simt judecati si devin agresivi cu ei.

Ca urmare a agresiunilor, victimele dezvolta anumite modele comportamentale, dupa cum urmeaza:

1. Sindromul Stockholm. Īn acest caz victimele violentei domestice au un comportament asemanator cu cel al ostaticilor. Acest sindrom apare īn urmatoarele conditii:

- viata victimei este īn pericol

- victima nu poate scapa sau crede ca nu are scapare

- abuzatorul este prietenos la un moment dat

- victima este izolata de lumea de afara

Modelul comportamental corespunzator acestui sindrom consta īn preluarea de catre victima a perspectivei abuzatorului, se identifica cu acesta si ajunge chiar sa īi ia partea, distorsionarea perceptiei victimei.

2. Atasament traumatic. Ca rezultat al izolarii si cresterii dependentei, victimele adera tot mai mult catre singura relatie pe care o au: aceea cu abuzatorul.Sub impactul acestui "atasament traumatic", propriile interese ale victimelor, nevoile si parerile lor ajung sa fie influentate si controlate de agresor. Supunerea victimei poate fi atāt de puternica īncāt dorintele lor pot fi anihilate. Doar amenintarea cu violente asupra copiilor va induce victimei dorinta de a lupta. Oricum, daca abuzul continua o perioada mai lunga, cele mai multe victime nu-si vor mai putea proteja pentru mult timp copiii. Complet demoralizate, vor renumta. Unele pot avea tentative de suicid.

Efecte asupra copiilor. Copiii care traiesc īntr-o familie violenta ajung sa dezvolte aceleasi comportamente ca si parintii lor. Indiferent de vārsta, copii sunt īnvatati ca violenta este o metoda eficenta de a controla alti oameni. Īn general adolescentii care traiesc īntr-un mediu violent sunt urmatoarea generatie de agresori si victime. Copiii din familiile violente īnvata ca este acceptabil ca un barbat sa loveasca o femeie sau ca violenta este modul de a obtine ceea ce vor si ca exprimarea sentimentelor īnseamna slabiciune.

Exista numeroase efecte principale la copiii martori ai violentei domestice si unele efecte subtile. Cele mai notabile efecte sunt cresterea agitatiei si comportament agresiv, depresia si anxietatea. Astfel īn primul caz copiii care au fost martori ai violentei īn familie deseori devin agresivi cu colegii, prietenii, si profesorii. Ei tind sa fie neobedienti, iritabili si usor de īnfuriat. Copiii care distrug obiectele si au tendinta de a se implica īn conflicte, pot dezvolta o personalitate delicventa īn adolescenta. Aceste comportamente sunt mai pronuntate la baieti dar au fost identificate īn numar semnificativ si la fete. Īn cel de al doilea caz, problemele emotionele interioare cum ar fi anxietatea, depresia, stima de sine scazuta, īnchiderea īn sine si letargia, au fost identificate la copiii expusi la violenta domestica.

Copiii martori ai violentelor sunt influientati si din punct de vedere al nivelului de dezvoltare sociala si educationala. Acei copii care sunt sau au fost implicati īn incidente familiale violente sunt preocupati de aceasta problema si nu se pot concentra asupra cerintelor educationale. Dezvoltarea lor sociala poate fi afectata pentru ca ei sunt foarte tristi, anxiosi sau prea preocupati ca sa se implice, sau tendinta lor de a folosi strategii violente īn rezolvarea problemelor interpersonale īi fac nepopulari si se simt respinsi.

Īn mod frecvent sunt si multe simptome ascunse la copiii expusi violentei īn familie, cum ar fi atitudinile improprii fata de folosirea violentei īn rezolvarea conflictelor; atitudini improprii fata de folosirea violentelor īmpotriva femeii; acceptarea violentei īn relatiile intime; hipersenzitivitate fata de problemele din mediul familial; sentimentul ca sunt vinovati pentru violente.

Trebuie accentuat faptul ca, chiar daca nu exista dubiu ca copiii martori si/sau victime ale violentei domestice sunt afectati īn plan comportamental, cognitiv si emotional, cercetarile nu sunt foarte concuzive īn ceea ce priveste efectele definitive la nivelul sexului, vārstei sau stadiului de dezvoltare. Inconsistentele sugereaza ca sunt multi factori care trebuie luati īn considerare: durata si frecventa violentelor, rolul copilului īn familie, numarul separarilor si mutarilor, dezavantajele sociale si economice.



Petre Dungan "Drept penal parte speciala volumul I" ed. Lumina Lex 2006 Bucuresti, p. 216

Petre Dungan "Drept penal parte speciala volumul I" ed. Lumina Lex 2006 Bucuresti, p. 216

Petre Dungan "Drept penal parte speciala volumul I" ed. Lumina Lex 2006 Bucuresti, p. 217

Gheorghe Nistoreanu, Alexandru Boroi "Drept penal. Curs selective pentru examenul de licenta" p. 274

Petre Dungan "Drept penal parte speciala, vol. I", ed. Lumina Lex 2006. p.220

Petre Dungan "Drept Penal partea speciala vol. I" ed. Lumina Lex 2006 p. 221

Petre Dungan "Drept Penal partea speciala vol. I" ed. Lumina Lex 2006 p.222

Tudorel Toader "Drept Penal partea speciala" ed. All Beck 2004 p. 131

Tudorel Toader "Drept Penal partea speciala" ed. All Beck 2004 p. 131

Petre Dungan "Drept Penal partea speciala vol. I" ed. Lumina Lex 2006 p.223

Tudorel Toader "Drept Penal partea speciala" ed. All Beck 2004 p. 132

Tudorel Toader "Drept Penal partea speciala" ed. All Beck 2004 p. 132

Alexandru Boroi, Gheorghe Nistoreanu "Drept penal partea speciala editia 3" ed. All Beck 2005, p. 134

Alexandru Boroi, Gheorghe Nistoreanu "Drept penal partea speciala editia 3" ed. All Beck 2005, p. 134

Alexandru Boroi, Gheorghe Nistoreanu "Drept penal partea speciala editia 3" ed. All Beck 2005, p. 135

Petre Dungan "Drept Penal partea speciala vol. I" ed. Lumina Lex 2006 p.228

Petre Dungan "Drept Penal partea speciala vol. I" ed. Lumina Lex 2006 p.228

Petre Dungan "Drept Penal partea speciala vol. I" ed. Lumina Lex 2006 p.230

Tudorel Toader "Drept Penal partea speciala" ed. All Beck 2004 p. 138

Petre Dungan "Drept Penal partea speciala vol. I" ed. Lumina Lex 2006 p.232

Tudorel Toader "Drept Penal partea speciala" ed. All Beck 2004 p. 137

Tudorel Toader "Drept Penal partea speciala" ed. All Beck 2004 p. 137

Petre Dungan "Drept Penal partea speciala vol. I" ed. Lumina Lex 2006 p.234

Petre Dungan "Drept Penal partea speciala vol. I" ed. Lumina Lex 2006 p.235

Ioan P. Filipescu, Andrei I. Filipescu "Tratat de dreptul familiei" ed. All Back 2002 p. 39





Document Info


Accesari: 19012
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2023 )