Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
upload
Upload






























LUCRARE DE LICENTA - '' COMPETENTA INSTANTELOR JUDECATORESTI IN MATERIE PENALA ''

Drept


UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT '' SIMION BĂRNUŢIU



SPECIALIZAREA : DREPT

LUCRARE DE LICENŢĂ

TEMA :

COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREsTI ĪN MATERIE PENALĂ

S I B I U

CAPITOLUL I

NORMA JURIDICĂ ĪN MATERIE PENALĂ

Consideratii istorice

Aspecte istorice privind judecata penala

Normele care reglementeaza judecata penala au cunoscut numeroase modificari determinate de evolutia societatii romānesti.

Īn perioada de īnceput a feudalismului si dupa constituirea celor trei tari romānesti ( Moldova, Voievodatul Transilvaniei si Ţara Romāneasca ) normele care reglementau aspectele privind judecata penala erau cuprinse īntr-un ansamblu normativ cunoscut sub denumirea de " LegeaŢarii " sau " Obiceiul Ţarii ".

" Legea Ţarii " nu avea o forma scrisa, formarea sa a avu 747p1512h t loc pe baza obiceiurilor īmpamāntenite īn cursul formarii poporului romān si mai tārziu dupa aparitia statelor romānesti. Se remarca, īn privinta procedurii de judecata, un caracter unitar īn toate cele trei tari romānesti[1].

Organizarea statala romāneasca nu a cunoscut īn aceasta perioada principiul separatiei puterilor, ea se caracteriza prin contopirea functiilor administrative cu cele judecatoresti. Ca sef al statului, Domnul avea competente judecatoresti generale, materiale si teritoriale. Domnul judeca toate pricinile care i se īnfatisau īmpreuna cu sfatul sau. Pentru pricini mai complicate, Domnul delega pe unii membrii ai sfatului sa faca cercetari pe baza carora se pronuntau apoi hotarārile īn cauza.

Īn calitate de judecator , fie ca judeca īmpreuna cu sfatul sau singur, Domnul dadea īntotdeauna hotarārile judecatoresti numai pe baza probelor administrate, orale sau scrise.

Īn epoca feudalismului dezvoltat " legea tarii " a fost principalul izvor de drept, dar īn paralel s-a aplicat si dreptul scris, īn forma pravilelor laice ori bisericesti sau a codificarii unor obiceiuri juridice.

Prima codificare legislativa cu caracter laic din istoria dreptului nostru a fost " Cartea Romāneasca de Īnvatatura ", īntocmita din ordinul lui Vasile Lupu ( īn Moldova ) īn anul 1646.

Īn Ţara Romāneasca īn 1652 din porunca domnului Matei Basarab a fost tiparita " Pravila cea Mare " sau " Īndreptarea Legii ". " Īndreptarea Legii" era inspirata din " Cartea Romāneasca de Īnvatatura " precum si alte acte sau nomocanoane bizantine.

Dispozitiile celor doua pravile sunt īn linii generale asemanatoare. Īn partea a II-a sunt cuprinse reglementari de drept civil, penal si procesual[2].

Īn privinta instantelor judecatoresti, acestea erau laice si bisericesti. Activitatea judiciara era marcata de confuzia atributiilor judecatoresti si administrative si de inexistenta specializarii instantelor, toate procesele , indiferent daca erau civile sau penale, erau solutionate de aceeasi dregatori.

Mijloacele de proba prevazute de pravile erau: īnscrisurile, martorii, juramāntul si expertizele. Judecatorul avea dreptul sa aprecieze marturiile īn functie de conditia speciala a persoanelor.

Desi nu era constituit īnca sistemul apelului , partea care se declara nemultumita putea sa se adreseze unui judecator superior.

Īn Transilvania, īn anul 1517, a aparut o importanta lucrare de drept intitulata " Tripartitul lui Verboczi ", aceasta a fost aplicata īn practica instantelor din Transilvania pāna īn anul 1848 . Institutiile dreptului penal si procesual prezentau o serie de asemanari cu cele din Ţara Romāneasca si Moldova.

Īn perioada regimului fanariot o contributie importanta privind reforma īn justitie a avut-o Constantin Mavrocordat , care a domnit succesiv din 1730 pāna īn 1769 (de sase ori īn Ţara Romāneasca si de patru ori īn Moldova ).

Acesta, prin reformele īnfaptuite a delimitat atributiile judecatoresti ale dregatoriei fata de cele administrative, a restrāns dreptul de judecata al stapānilor de mosii asupra locuitorilor din satele respective, a precizat atributiile judecatoresti ale divanului domnesc si a celorlalti dregatori cu atributii de judecata, inclusiv a ispravnicilor.

Au fost numiti judecatori dintre marii boieri fara slujbe si a fost introdusa procedura scrisa a cartilor de judecata.

Reformele lui Constantin Mavrocordat cuprinse īn asezamāntul publicat īn Mercurede France ( 1742 ) contin si un capitol cu privire la reorganizarea justitiei.

Divanul domnesc era cea mai īnalta instanta de judecata a tarii. Acesta era condus de catre domnitor, fie personal, fie prin delegati.

Cānd era prezidat de catre reprezentantii domnesti se numea Sfat sau Consiliu Domnesc. Divanul putea judeca , atāt ca instanta de fond , cāt si ca instanta de apel.

Īn tinuturi, judecatorii principali erau ispravnicii care aveau atributii precise. Marii boieri ( marele logofat , marii vornici , marele hatman , marele vistier ,

marele spatar), aveau si competenta de judecata , īn raport de atributiile administrativ pe care le īndeplineau.

Organizarea judecatoreasca si procedura de judecata concepute de Constantin Mavrocordat aveau la baza controlul domnesc īn materie, procedura scrisa si consemnarea īn scris a hotarārilor judecatoresti, care urmau sa fie comunicate celor judecati .

Judecatorii aveau obligatia de a solutiona pricinile care la erau aduse la cunostinta, iar daca inculpatul nu se prezenta īn instanta, era adus cu forta.

Hotarārile judecatoresti date de divan erau aduse la īndeplinire prin dispozitie domneasca.

Reforma īnceputa de Constantin Mavrocordat a fost dusa la capat de Alexandru Ipsilante. Acesta a emis un hrisov īn anul 1775 intitulat " Pentru rānduiala departamenturilor de judecati " care se regaseste īn Codul din 1780 sub numele de " Pravilniceasca Condica " .

Reglementarile cu privire la organizarea instantelor judecatoresti sunt cuprinse īn primele cinci titluri din " Pravilniceasca Condica ". Īn aceasta lucrare instantele erau organizate īntr-un sistem ierarhic avānd loc o delimitare precisa a competentelor diferitelor grade de jurisdictie, precum si o delimitare clara a competentelor judecatoresti ale diferitelor organe de cele administrative.

Divanul domnesc era instanta suprema de judecata compus din boierii veliti, aflat sub

conducerea domnului, avānd competenta generala īn materie civila si penala.

Acesta putea judeca atāt ca prima instanta cāt si ca instanta de apel. Erau stabilite zilele de lucru ca instanta de fond si zilele de lucru ca instanta de apel.

Departamenturile functionau ca instante civile si penale, ca instante de fond si de apel.

Existau patru departamenturi, unul functiona ca instanta penala, iar celelalte ca instante civile. Departamentul ce judeca pricini penale era compus din boieri mazili.

La toate departamenturile au fost introduse condice, unde se tinea evidenta hotarārilor judecatoresti, care erau date numai īn scris.

Īn cadrul personalului din departamente erau īncadrati logofeti, care aveau cunostinte juridice.

Instantele speciale, constituite pe lānga spatarie si agie care judecau cauze de furt, bataie, injurii, produse pe raza de competenta a spatariilor si agiilor (acestea judecau si unele fapte savārsite de ostasi) .

Pricinile penale de mai mica importanta erau judecate īn fiecare judet, unde exista cāte un judecator ajutat de un logofat.

Infractiunile mai grave erau judecate de instante superioare.

Ispravnicii judetelor aveau competenta de judecata, fie singuri, fie īmpreuna cu judecatorul orānduit pentru judecati.

Institutiile juridice din Moldova au suferit transformari īn perioada ocupatiei tariste ( 1769 - 1774 ) astfel ca trupele tariste au īnfiintat un Departament de Justitie compus din marele logofat , marii vornici si boieri care aveau cunostinte juridice si practice īn materie.

Departamentul justitiei functiona independent de Divanul domnesc si avea competenta civila sau penala. Departamentul avea si atributii de supraveghere a comportamentului tuturor judecatorilor .

Īn ceea ce priveste procedura de judecata a acestui Departament, existau unele dispozitii cu privire la semnarea de catre parti a proceselor verbale īncheiate cu ocazia judecatilor, motivarea hotarārilor si indicarea articolelor din pravile pe care se īntemeiaza hotarārea, opiniile separate ale unor judecatori trebuiau sa fie consemnate īn scris si motivate.

Hotarārile judecatoresti se aduceau la cunostinta partilor care le puteau contesta la Divan.

Īn jurul anului 1789 a fost īnfiintat un Departament criminalicesc care judeca numai procesele penale.

Fata de Codul lui Scarlat Calimach ( 1817 Moldova ) care cuprindea numai norme de drept civil , Legiunea Caragea ( 1818 Muntenia ) cuprindea pe lānga normele civile si dispozitii de organizare judecatoreasca , procedura de judecata si probe.

Cu privire la procedura de judecata si mijloacele de probatiune s-au adus unele elemente noi: au fost reorganizate instantele, procedura scrisa, a condicelor de evidenta a hotarārilor , declaratiile martorilor oculari si cercetarile instantei, astfel ca au fost īnlaturate vechile practici privind probele care aveau un caracter mistic.

Institutiile procedurale īnvechite, cum ar fi: zaveasca, ferasa, juratorii trece pe plan secundar sau sunt īnlaturate din practica instantelor de judecata.

Īn Ţara Romāneasca este introdusa si Condica siretilor privind evidente din cazierul judiciar. Martorii mincinosi care erau trecuti īn Condica siretilor nu mai puteau aparea drept martori īn viitor.

Īn Moldova, īn anii 1820 si 1826, a fost adoptata Condica Criminaliceasca cu procedura penala aferenta. Necesitatea acestei legi se impunea deoarece nu existau dispozitii de drept penal si de procedura penala.

Spre deosebire de Ţara Romāneasca unde era aplicata Legiunea Caragea, care cuprindea si astfel de dispozitii, īn Moldova Codul Calimach nu continea asemenea dispozitii.

Condica criminaliceasca era formata din doua parti: prima parte compusa din 166 articole continea dispozitii de procedura penala, iar partea a doua cu 97de articole de dispozitii penale.

Erau cuprinse cāteva principii de procedura care trebuiau sa asigure un minim de legalitate cu privire la sanctionarea infractorilor.

Orice denunt trebuia sa fie confirmat prin īmprejurarile faptei; banuitul putea avea un garant; interogatoriile trebuiau facute īn mod lamurit pentru ca dupa ele sa se poata face judecata; conservarea corpurilor delicte si prezentarea lor la judecata; depunerea juramāntului de catre martori,etc.

Faptuitorul urma sa fie judecat unde era prins.

Dupa adoptarea Regulamentelor Organice ( la 1 iulie 1831 īn Ţara Romāneasca si la 1 ianuarie 1822 īn Moldova ) organizarea judecatoreasca a suferit unele modificari.

Au fost delimitate mult mai clar functiile de stat, astfel ca activitatea judiciara a fost separata de cea administrativa, instantele judecatoresti au fost constituite īn mod ierarhic si specializate pe domenii de competente.

Prin aceste regulamente s-a stabilit inamovibilitatea magistratilor, numirea judecatorilor se facea pe o perioada de trei ani cu posibilitatea prelungirii acestei perioade cu īnca trei ani daca dovedeau capacitate si competenta īn functie.

Īn materia procedurii penale au fost introduse noi aspecte cu privire la actiune care nu mai trebuia sustinuta prin juramānt fiind supravegheata de procuror. Era garantata inviolabilitatea persoanei prin introducerea mandatului de arestare si a obligatiei de a proceda la cercetarea celui arestat īn termen de 24 de ore de la aducere.

Regulamentele organice au introdus , pentru prima oara īn legislatia romāneasca, principiul autoritatii lucrului judecat (acest principiu se aplica hotarārilor pronuntate de catre Divanul domnesc si confirmate de catre Domn.

Principiul egalitatii īn fata legilor nu a putut fi aplicat decāt partial īn conditiile de atunci.

Sistemul judiciar introdus prin Regulamentele Organice era urmatorul:

Ispravnicii judetelor si zapcii tinuturilor aveau pe lānga atributii administrative si atributii judiciare , solutionarea pricinii politienesti, fiscale sau abateri ale slujbasilor.

Tribunalele politiei īndreptatoare - aceste instante erau compuse dintr-un presedinte si din judecatori avānd competenta de a judeca pricinile mai mici (īnjuraturi, batai si alte fapte care tulburau linistea publica). Ele functionau la Bucuresti si lasi.

Tribunalele de īntāie instanta de la tinuturi (īn Ţara Romāneasca se numeau judecatorii de judet ) erau compuse dintr-un presedinte si doi judecatori, cu competenta generala.

Divanurile judecatoresti: cu o sectie civila si una criminala care functionau īn Ţara Romāneasca la Bucuresti si la Craiova, ca instante de apel, judecānd apelurile facute contra hotarārilor date de tribunalele judetene. Īn Moldova ca instanta de apel era un singur Divan judecatoresc la lasi ( Divan de apelatie ).

Īnaltul Divan ca instanta suprema ( la Bucuresti si lasi ) era compus dintr-un presedinte si sase membrii numiti de Domn, si judeca procesele venite īn apel de la divanurile judecatoresti. Judecatorii erau alesi pe trei ani, din rāndul boierilor, timp īn care erau inamovibili.

Īn Moldova a functionat si Divanul Domnesc prezidat de catre Domn, ce solutiona cazurile de gresita aplicare a legii.

Din 1833 Divanul Domnesc a fost contopit cu īnaltul Divan aflat sub presedintia Domnului.

Īn Ţara Romāneasca, īn anul 1832 a fost publicat " Asezamāntul ostasesc pentru straja pamānteasca a Valahiei ", primul cod penal militar care a fost alcatuit dupa introducerea Regulamentelor Organice.

Conform asezamāntului ostasesc, abaterile militarilor erau clasificate īn doua categorii: abateri disciplinare si infractiuni grave.

Infractiunile grave erau judecate de instante specializate ( judecata cea mare ) si erau pedepsite cu destituirea, bataia sau munca silnica.

Acest cod a fost completat īn 1852 sub titlul " Condica penala ostaseasca cu procedura ei si osebit supliment pentru starea de īmpresurare" ( lucrare inspirata din Codul militar francez ) .

Lucrarea contine doua carti si un supliment.

Cartea īntāi era alcatuita din trei parti ce cuprindeau dispozitii generale privind clasificarea abaterilor disciplinare, a infractiunilor si pedepselor, cauzele care apara de raspundere penala, modul de executare a pedepselor, etc.

Īn cartea a doua erau cuprinse patru parti care contineau dispozitii de procedura pentru instantele militare.

Instantele de judecata pentru militari erau comisiile ostasesti la unitati si o comisie criminala la comandamentul armatei.

Pentru revizuirea hotarārilor date de instantele militare era constituita o comisie de revizie pe īntreaga armata.

Comisia penala ostaseasca din anul 1852 a fost extinsa si īn Moldova īn anul 1860 si a ramas īn vigoare pāna īn anul 1873 cānd a fost publicat un nou cod penal militar, ce cuprindea si dispozitii de procedura penala.

Īn Ţara Romāneasca a mai fost publicata īn anul 1852 " Condica Criminaliceasca cu procedura ei ", compusa din doua parti distincte:

- īn prima parte, compusa din trei carti, erau stabilite faptele care constituiau crime si pedepsele aplicate faptuitorului;

- īn partea a doua, īmpartita īn doua carti, erau stabilite procedurile privind descoperirea, instrumentarea si judecarea faptuitorilor.

Condica criminaliceasca cu procedura ei cu mici modificari a fost aplicata īn Ţara Romāneasca pāna īn anul 1865 la intrarea īn vigoare a Codului penal si Codului de procedura penala.

Vasta opera legislativa a lui Alexandru loan Cuza a cuprins si adoptarea unui cod de procedura penala intrat īn vigoare la 1 mai 1865, inspirat din Codul de instructie criminala francez ( adoptat la 1808 ), compus din:

Cartea l-a - " Despre politia judiciara ";

Cartea a ll-a - " Despre judecata ".

Cartea l -a reglementa atributiile persoanelor investite de stat cu urmarirea, descoperirea faptelor considerate infractiuni, cu strāngerea probelor si trimiterea faptuitorilor īn judecata tribunalelor.

Cartea a ll-a se refera la procedura de judecata īn fata instantelor penale.

Codul prevedea ca instante de judecata judecatoriile de plasa, tribunalele de judet, curtile cu juri si īnalta Curte de Casatie si Justitie.

Judecatoriile de plasa nu au functionat, atributiile lor fiind īncredintate subprefectilor care administrau plasele respective.

Delictele erau de competenta tribunalelor iar crimele de competenta curtilor cu juri. Curtile cu juri erau compuse dintr-un complet de judecata si un juriu format din cetateni.

Juriul era chemat sa raspunda prin da sau nu la doua īntrebari: daca persoana este sau nu vinovata, iar īn cazul īn care era gasita vinovata, daca merita sau nu circumstante atenuante.

Judecatorii faceau īncadrarea faptei īn textul de lege corespunzator si fixau pedeapsa īn conformitate cu dispozitiile legii si parerea juriului cu privire la circumstantele atenuante.

Juratii deliberau prin vot secret dupa procedura de interogare a īnvinuitului, a martorilor, ascultarea aparatorului si a reprezentantului ministerului public.

Caile de atac prevazute de codul de procedura penala din 1865 erau: apelul, prin care erau atacate hotarārile judecatoriilor si ale tribunalelor, recursul īnaintat la Curtea de Casatie si revizuirea unei hotarāri ramase definitiva. īn codul penal de la 1865 sistemul vechi de tip inchizitorial s-a mentinut numai pentru prima faza a procesului ; īn faza a doua (cea a judecatii) s-au introdus principiile moderne: publicitatea dezbaterilor, principiul oralitatii, principiul contradictorialitatii īn virtutea carora partile luau cunostinta de probe si le analizau īn contradictoriu, īn cadrul dezbaterilor orale si publice.

Īn anul 1913 a fost adusa o importanta modificare Codului de procedura penala prin intrarea īn vigoare a Legii privitoare la instructiunea si judecata īn fata instantelor corectionale a flagrantelor delicte ( Legea micului parchet ). Īn conformitate cu prevederile acestei legi, persoanele prinse īn momentul comiterii unor infractiuni de drept comun īn orasele resedinta de judet puteau fi arestate pe loc si aduse īn fata procuraturii care le interoga si le trimitea īn fata judecatorilor de ocoale sau a tribunalelor.

Judecarea cauzei se facea īn regim de urgenta cu pronuntarea unei hotarāri īn

aceeasi zi fara parcurgerea fazelor premergatoare pe care le prevedea Codul de Procedura Penala.

Īn anul 1873 a fost adoptat Codul de justitie militara, care a suferit numeroase modificari fiind abrogat īn 1937.

Justitia militara era īmpartita īn urmatoarele instante judiciare:

a) īn timp de pace: comisiile de disciplina care functionau pe lānga batalioanele de vānatoare si marina militara cu diviziile de Mare si Dunare.

Comisiile de disciplina aveau competenta strict limitata prin lege si judecau nesupunerile la chemare īn tara īn timp de pace si infractiunile privitoare la pregatirea mobilizarii savārsite numai de gradele inferioare la toate categoriile si īn īmprejurarile expres prevazute īn textele Codului de justitie militara.

b) Comisiile permanente de razboi care functionau pe
lānga comandamentele corpurilor de armata iar atunci
cānd era nevoie legea prevedea posibilitatea functionarii
si pe lānga comandamentele de divizii.

Aceste instante erau formate din 5 judecatori luati īn ordinea vechimii. La formarea completului de judecata se tinea seama de gradul acuzatului, astfel ca gradele judecatorilor variau dupa gradul acestuia.

Sentintele acestor consilii erau supuse recursului unui Consiliu superior de revizie al armatei format dintr-un general sau colonel presedinte, doi colonei sau locotenenti-colonei si doi maiori membri judecatori.

Codul de justitie militara din anul 1937 a fost structurat īn 4 carti:

Cartea I - Organizarea,

Cartea a doua - Competenta,

Cartea a treia - Procedura

Cartea a IV-a - Infractiuni'si pedepse.

Acest cod a fost republicat īn 1948 si abrogat prin Legea 30/1968.

Instantele militare erau: Comisiile de judecata, Tribunalele militare, si Curtea militara de casatie si justitie.

Pe lānga fiecare regiment, precum si pe lānga fiecare batalion, divizion sau orice imitate echivalenta constituita īn corp aparte, functiona cāte un Consiliu de judecata.

La resedinta fiecarei regiuni militare functiona un Tribunal militar, cu una sau mai multe sectii.

Tribunalele militare se īnfiintau prin decret, care se fixau prin decizie ministeriala.

Prin lege, era instituita obligatia ca judecatorii sa fie cel putin egali īn grad si functie cu inculpatul.

Curtea militara de casatie si justitie functiona īn capitala tarii si se compunea din: un presedinte magistrat militar si patru consilieri magistrati militari numiti prin decret la propunerea Ministerului Apararii Nationale. Presedintele era general magistrat iar cei patru consilieri colonei magistrati.

Curtea militara de casatie si justitie judeca toate recursurile īmpotriva sentintelor pronuntate de tribunalele militare.

Īn anul 1935 a fost adoptat un nou cod de procedura penala care a intrat īn vigoare la 1 ianuarie 1937.

Noul cod de procedura penala continea dispozitii din codul de procedura penala din 1865 dar a prevazut si unele reglementari moderne. Prima faza a procesului si-a pastrat caracterul inchizitorial, iar faza de judecata pe cel acuzatorial.

Actiunea era pusa īn miscare de catre Ministerul Public iar acuzarea se facea cu respectarea principiilor legalitatii, oralitatii, individualitatii si revocabilitatii. Īn solutionarea cauzelor penale au fost pastrate achitarea si condamnarea dar au fost introduse īncetarea si anularea urmaririi penale.

Contraventiile erau de competenta tribunalelor iar crimele de competenta curtilor cu juri. Curtile cu juri judecau si delictele politice, dar si pe cele de presa. Curtile cu juri se compuneau dintr-un consiliu de la Curtea de Apel, doi judecatori si din jurati.

Sentinta era pronuntata īn faza de judecata de judecator, pe baza liberei convingeri motivate si cu dreptul de a administra din oficiu probe.

Fata de aceste prevederi referitoare la existenta Curtilor cu Juri, Constitutia din 1938 prevedea o dispozitie referitoare la desfiintarea acestora (art. 73 alin. 3 Constitutia Romāniei, 1938).

Prin asa zisa reforma a justitiei din Romānia din 1948, a fost introdus principiul ca īn compunerea instantelor alaturi de juristii de meserie sa fie prezenti si cetateni oarecare, ca reprezentanti ai poporului fiind numiti asesori sau judecatori populari.

Acestia se deosebeau de jurati prin aceea ca intrau īn completul de judecata propriu-zis cu aceleasi obligatii īn solutionarea cauzei. Legea de organizare judecatoreasca si Codul de procedura penala a prevazut participarea asesorilor populari si toate nivelurile instantelor judecatoresti si īn toate formele de judecata ( prima instanta, recurs, alte cai de atac ) .

Totusi Constitutia din 1948, īn art. 88 interzicea participarea asesorilor populari la Curtea Suprema de Justitie. Existau dispozitii referitoare la garantarea dreptului de aparare īn fata tuturor instantelor (art. 92 Constitutia din 1948), dezbaterile erau publice cu unele exceptii prevazute de lege.

O modificare importanta a fost facuta prin eliminarea apelului din sistemul gradelor de jurisdictie, sistem care a functionat pāna la adoptarea Legii 92/1992.

Legea de organizare judecatoreasca care a intrat īn vigoare la 1 ianuarie 1969 si noul Cod de procedura penala din 1968 au limitat participarea asesorilor la anumite cauze.

Asesorii nu intrau īn componenta completului de judecata decāt la judecatorii, tribunale judetene si instantele militare, dar exclusiv la judecata īn prima instanta si īntr-un numar redus de cazuri.

Fata de Constitutia din anul 1965 care continea, īn art. 108, dispozitii cu privire la participarea asesorilor populari, Constitutia din anul 1991 nu mai cuprindea o asemenea dispozitie.

Legea 45/1991 privind modificarea unor dispozitii referitoare la activitatea de judecata a statuat expres īn articolul 1 ca la judecatorii si tribunalele judetene completele sa fie formate exclusiv din judecatori.

Prin dispozitiile Legii 45/1991 asesorii populari erau scosi din compunerea oricarei instante.

Dispozitiile referitoare la judecata din codul de procedura penala publicat īn 1968 au suferit numeroase modificari īn anii 1970, 1971, 1973, 1974, 1987, 1993 si 1996 cānd, prin Legea nr. 141/1996 s-a dispus prin Legea nr, 281 din 1 iulie 2003 modificata succesiv, Codul de procedura penala a introdus importante dispozitii referitoare la arestare si interceptarea convorbirilor telefonice.

Este demn de relevant ca, la data de 6 iunie 2006 Camera Deputatilor, īn calitate de camera; decizionala a adoptat Legea pentru modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedura penala, precum si altor legi.

Pe cale de consecinta, dispozitiile modificatoare ale legilor sus mentionate urmeaza sa intre īn vigoare īn raport de termenele stabilite de art. VIII din noul Cod penal, respectiv art. III din noul Cod de procedura penala.

CAPITOLUL II

COMPETENŢA

A. Notiunea de competenta īn procesul penal

Notiunea de competenta

Prin competenta , ca notiune generala , se īntelege capacitatea ( aptitudinea ) recunoscuta de lege unei autoritati publice , unui organ de stat , unei institutii de a desfasura o anumita activitate , sfera de atributii pe care i le confera legea .

Pentru a asigura efectuarea unei rapide si temeinice urmariri penale si a unei juste si legale judecati este necesara īmpartirea cauzelor penale īntre parchete , precum si īntre instantele judecatoresti , atāt pe plan vertical , īn functie de gradul ierarhic, cāt si pe plan orizontal , īn raport de circumscriptia teritoriala īn care functioneaza.

Astfel , unele cauze cad īn sfera de activitate a parchetelor de pe lānga tribunale si curti , unele cauze cad īn sfera de judecata a judecatoriilor , iar altele sunt judecate de tribunale si curti .

Notiunea de competenta capata , astfel , īn materie procesual penala un īnteles specific , constānd īn īmputernicirea ( capacitatea , aptitudinea ) recunoscuta de lege unui organ de urmarire penala sau unei instante judecatoresti de a urmari , respectiv de a judeca si solutiona o anumita cauza penala , cu excluderea de la aceasta activitate judiciara a celorlalte organe de urmarire sau instante judecatoresti .

Īmputernicirea acordata de lege cuprinde , īn primul rānd , dreptul , puterea de a urmari sau de a judeca o anumita cauza penala , care confera autoritate juridica actelor procesuale ce se efectueaza ; īmputernicirea cuprinde , īn al doilea rānd , obligatia de a urmari si judeca pricinile repartizate prin lege , orice refuz fiind considerat ca o īncalcare a obligatiilor de serviciu.

Alti autori , au definit competenta penala ca pe o capacitate obiectiva a unui organ judiciar de a efectua valabil acte cu eficienta legala īn desfasurarea procesului penal . Alteori competenta este definita ca o īmputernicire care priveste cadrul de acte procesuale sau procedurale pe care un organ judiciar este abilitat si obligat sa le īndeplineasca īn desfasurarea unui proces judiciar , ori masura īn care un organ judiciar īsi exercita īn conformitate cu criteriile stabilite īndrituirea de a rezolva conflicte de drept .

Sub aspect obiectiv competenta penala a unei instante judecatoresti reprezinta totalitatea cauzelor penale pe care aceasta este īndrituita a le judeca si solutiona.

Sub aspect subiectiv, competenta este īndrituirea - obligatia pe care o are o instanta de judecata si solutiona o anumita cauza concreta.

Aceste delimitari sunt valabile si pentru organele de urmarire si cercetare penala cu precizarea ca aici functioneaza principiul "cine poate mai mult poate si mai putin" si organul ierarhic superior va putea īndeplini orice act al organului ierarhic inferior, iar procurorul va putea indeplini orice act de urmarire penala sau chiar sa preia īntreaga cauza , fapt nepermis la instantele de judecata.

Majoritatea dispozitiilor privind competenta se refera la competenta functionala care īmparte atributiile si cauzele īntre organele judiciare si īntre organele judiciare din acelasi sistem.

Astfel, organele de cercetare si procurorul efectueaza urmarirea penala iar organele judecatoresti judeca.

Pe de alta parte, fiecare parchet sau instanta judecatoreasca, de o anumita categorie - civila, militara - si de un anumit grad ierarhic, avāndu-si stabilita, prin lege, sfera de cauze penale pe care le poate urmari sau judeca.

Art 126 pct.1 din Constitutie prevede ca īn Romānia justitia se realizeaza prin Īnalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege .

CAPITOLUL III

Felurile competentei

Legea care reglementeaza organizarea judecatoreasca - Leg. 304/2004 , republicata , arata ca instantele judecatoresti sunt: judecatoriile , tribunalele , curtile de apel si Īnalta Curte de Casatie si Justitie.

Ca instante penale mai functioneaza potrivit Legii 304/2004 , republicata , sectiile maritime si fluviale infiintate pe lānga judecatoriile si tribunalele Constanta si Galati.

Competenta instantelor judecatoresti īmbraca mai multe forme :

competenta functionala

competenta materiala

competenta teritoriala

Acestea sunt forme fundamentale ale competentei , la care se adauga si forme secundare :

competenta personala

competenta speciala

competenta exceptionala .

Problema felurilor competentei nu a fost tratata uniform īn literatura de specialitate. Unii autori sustin ca sunt trei feluri fundamentale de competenta:

materiala ( ratione materiale );

personala ( ratione personae ) si

teritoriala ( ratione loci ) , iar altii ca sunt patru forme :

materiala, personala, teritoriala si functionala.

Vom trata toate cele patru forme de competenta deoarece īn ce priveste competenta instantelor judecatoresti, competenta functionala are o deosebita importanta.

Competenta materiala - este determinata de repartitia cauzelor penale īntre organele Ministerului Public si īntre diversele organe judecatoresti īn raport de natura sau gravitatea infractiunilor care fac obiectul acelor cauze.

Legea stabileste competenta instantelor civile si militare si īntre ele pe verticala, aceasta competenta atragānd si competenta parchetelor din Ministerul Public.

Prin intermediul acestei competente se face repartitia pe linie verticala a cauzelor.

Competenta personala este data de repartizarea cauzelor penale īntre organele Ministerului Public pe de-o parte, īntre diferitele categorii de organe de cercetare pe de alta parte si intre instantele judecatoresti, separat, īn raport de anumite calitati pe care le au faptuitorii īn momentul savārsirii infractiunilor care fac obiectul acelor cauze. Competenta personala se refera la judecata īn prima instanta si constituie o exceptie de la principiul egalitatii īn fata legii.

Competenta teritoriala este data de repartitia cauzelor penale īntre diversele organe judiciare de acelasi fel, avānd aceeasi competenta materiala si personala, īn raport de corelatia dintre locul savārsirii faptei (sau alte circumstante de loc) si circumscriptia teritoriala īn care organul judiciar īsi exercita autoritatea.

Competenta teritoriala se refera atāt la judecata īn prima instanta cāt si la organul de cercetare care a intstrumentat cauza care poate determina competenta teritoriala.

Competenta functionala este data de functiile specifice conferite diferitelor organe judiciare īn raport de diversele faze sau etape ale procesului penal.

Pentru a ajuta la atingerea scopului procesului penal, organelor judiciare li s-au atribuit functiile specifice, de unde si denumirea de "competenta dupa atributii".

Competenta materiala si cea teritoriala sunt forme generale si necesare de competenta , orice legislatie stabilind pentru fiecare organ judecatoresc, sfera de cauze penale pe care este abilitata sa le judece, īn raport de natura si gravitatea infractiunii, precum si circumscriptia sa teritoriala.

Aceste doua forme de competenta sunt concurente pentru ca trebuiesc stabilite deodata atunci cānd se savārseste o infractiune si se pune problema care instanta este competenta sa judece īn prima instanta.

Īn cazul īn care faptuitorul avea īn momentul comiterii faptei o calitate care atrage modificarea competentei de a judeca īn prima instanta, competenta dupa calitatea persoanei , ia locul competentei materiale devenind concurenta cu competenta teritoriala.

O alta clasificare a competentei este īn :

- ordinara ;

- speciala si

- extraordinara.

Competenta ordinara

-desemneaza īn general instantele de baza, care, īn principiu, au dreptul de a judeca toate infractiunile.

Competenta speciala

- desemneaza celelalte instante care sunt īndrituite, prin exceptie, anumite infractiuni prevazute īn mod expres de lege.

Dupa unii autori , competenta speciala este cea care apartine instantelor speciale, īnfiintate pentru judecarea unor infractiuni dintr-o anumita ramura de activitate, care este astfel īn mod special proteguita (de exemplu: instantele militare, instantele pentru cai maritime sau fluviale).

Competenta este extraordinara atunci cānd judecarea unor cauze este īncredintata, datorita unor īmprejurari speciale si pe o perioada limitata, altor instante judecatoresti decāt cele care judeca īn mod obisnuit. Aratam ca īn Romānia infiintarea unor astfel de instante este interzisa prin Constitutie.

Normele de competenta materiala si personala sunt absolut imperative (art. 197 al. 2) īncalcarea lor atragānd sanctiunea nulitatii absolute.

Au acelasi caracter si normele care reglementeaza competenta functionala. Īncalcarea poate fi invocata oricānd (art. 39 al. 1).

Normele care reglementeaza competenta teritoriala sunt relativ imperative. Invocarea incalcarii competentei teritoriale trebuie facuta cel mai tārziu pāna la citirea actului de sesizare a instantei (art. 39 al. 2).

1. Competenta materiala a instantelor de judecata

Reprezinta criteriul cu ajutorul caruia se determina care dintre organele judiciare de grade diferite , pot instrumenta o anumita cauza penala .

Prin urmare aceasta competenta este determinata īn functie de obiectul cauzelor penale ce urmeaza a fi solutionate .

Se realizeaza astfel o determinare pe linie verticala a competentei prin repartizarea cauzelor penale īntre instante de grade diferite.

Aceasta repartizare se realizeaza fie printr-o delimitare abstracta (cum este de exemplu cea determinata de art.25 C.proc.pen.: - judecatoria judeca īn prima instanta toate infractiunile , cu exceptia celor date prin lege īn competenta altor instante) , fie printr-o determinare concreta , cānd se enumera concret toate infractiunile judecate īn prima instanta de tribunale , curti de apel sau Īnalta Curte de Casatie si Justitie).

Īncalcarea dispozitiilor legale privind competenta materiala se sanctioneaza cu nulitatea absoluta (art. 197,al.2 C.proc.pen.)

2. Competenta teritoriala a instantelor de judecata

Reprezinta criteriul cu ajutorul caruia se determina care dintre organele de acelasi grad este competent sa solutioneze o anumita cauza penala , realizāndu-se astfel o repartizare a cauzelor pe linie orizontala .

Criteriul care sta la baza acestei repartizari este cel teritorial.

Ratiunea existentei unei asemenea competente consta īn faptul ca īntr-o situatie data , competenta nu se poate determina numai dupa criteriul material , pentru ca prin aceasta se stabileste doar gradul organului competent, ori exista numeroase organe care sunt īntre ele de acelasi nivel , dat fiind existenta pe cuprinsul tarii a mai multor circumscriptii judiciare īn limitele carora īsi desfasoara activitatea fiecare organ penal.

Īn raport de organizarea administrativ teritoriala , pe cuprinsul tarii exista mai multe circumscriptii judiciare īn limitele carora īsi desfasoara activitatea fiecare instanta judecatoreasca.

Legea 304/2004 , republicata , pentru organizarea judecatoreasca prevede ca judecatoriile functioneaza īn fiecare judet si īn Mun. Bucuresti , iar circumscriptiile lor teritoriale se stabilesc prin hotarare a Guvernului la propunerea Ministerului Justitiei .

Īn fiecare judet functioneaza cāte un tribunal avād sediul īn localitatea de resedinta a acelui judet.

Īn Bucuresti functioneaza , deasemenea, un tribunal .

Īn circumscriptia fiecarui tribunal sunt cuprinse toate judecatoriile din judet sau din Mun. Bucuresti.

Īn privinta Curtilor de apel , acestea īsi exercita competenta īn toata circumscriptia cuprinzānd mai multe tribunale.

3. Competenta personala a instantei de judecata

Este o forma subsidiara a competentei si reprezinta criteriul legal prin care instanta de judecata solutioneaza cauzele penale īn raport de anumite calitati pe care le au faptuitorii.

Competenta personala reprezinta o exceptie de la competenta comuna determinata de calitatea faptuitorului.

Aceasta exceptie nu determina o inegalitate a cetatenilor īn fata legii, ea reprezinta doar o masura suplimentara pentru asigurarea legalitatii īn procesul penal. Exista o competenta personala a instantelor de judecata cu privire la calitatea de militar (cu exceptia elevilor din liceele militare), īn cazul infractiunilor comise de judecatori, procurori si notari care fac obiectul judecarii īn fata unor instante superioare īn grad.

Exista competenta personala si fata de calitatile de presedinte al Romāniei, deputat, senator si membru al guvernului, calitati ce implica competenta Īnaltei Curti de Casatie si Justitie.

De asemenea , Īnalta Curte de Casatie si Justitie, judeca pe toti cei care au comis fapte penale si au calitatea de judecatori la Curtea Constitutionala, membrii ai Curtii de Conturi, judecatori, procurori si controlori financiari de la aceasta Curte, presedintele Consiliului Legislativ, sefii cultelor religioase si ceilalti membri ai clerului cu rang de arhieren sau echivalentul acestuia .

Pentru a fi aplicate dispozitiile privitoare la competenta personala este necesar ca faptuitorul sa aiba calitatea ceruta de lege īn momentul savārsirii infractiunii, īncalcarea normelor privitoare la competenta personala atrage nulitatea absoluta, exceptia de necompetenta dupa calitatea persoanei putānd fi ridicata īn tot cursul judecatii pāna la pronuntarea hotarārii .

4. Competenta speciala a instantelor judecatoresti

Īncredinteaza judecarea unor cauze penale altor instante decāt celor de drept comun, datorita specificului acestora , care solicita o mai mare protectie sectorului īn care s-au savārsit , cu specializarea judecatorilor īn rezolvarea acestor cauze .

Astfel , cauzele privind pe minori sunt date īn competenta tribunalului pentru minori si familie, cele privind siguranta navigatiei pe apa cad īn competenta maritime si fluviale ale unor instante judecatoresti , cele referitoare la capacitatea de aparare a patriei , instantelor militare .

Este competenta pe care o au organele special īnfiintate īn legatura cu infractiuni dintr-un anumit domeniu si care de regula necesita o specializare.

Competenta speciala o putem īntālni īn cazul sectiilor maritime sau fluviale ale instantelor din Constanta si Galati ce privesc infractiuni savārsite īn legatura cu regimul navigatiei maritime sau fluviale.

Exista competenta speciala si īn cazul instantelor militare, īn cazul savārsirii de infractiuni tipic militare (dezertare, insubordonare, calcarea de consemn, lovirea superiorului, etc.) īntālnim o īmpletire a competentei personale cu cea speciala. Un exemplu tipic de competenta speciala exista pentru instantele militare īn cazul savārsirii de infractiuni care privesc capacitatea de aparare a tarii (defetismul, neprezentarea la īncorporare, etc.) deoarece īn acest caz nu exista competenta personala avānd īn vedere ca faptuitorul este civil.

5. Competenta exceptionala a instantelor judecatoresti

Cānd judecarea unei cauze este īncredintata , datorita unor īmprejurari exceptionale si pe o durata limitata altor instante judecatoresti decāt cele care le judeca īn mod obisnuit .

Se īntālneste īn situatii exceptionale cum ar fi: starea de razboi, starea de asediu sau alta situatie cu total deosebita. īn aceste conditii anumite instante judecatoresti primesc spre solutionare cauze penale pe care nu le au īn competenta lor īn mod obisnuit.

Competenta exceptionala are caracter de temporar, ce dureaza pe toata durata situatiei exceptionale care a impus-o.

Constitutia Romāniei, īn art. 126 pct. 5 interzice īnfiintarea de instante extraordinare. Un exemplu elocvent īn ceea ce priveste competenta exceptionala este dat de īnfiintarea tribunalelor militare extraordinare prin Decretul Lege nr. 7/1990, care au fost constituite pentru judecarea si pedepsirea actelor teroriste comise īn perioada revolutiei din decembrie 1989 .

Dupa cel de-al doilea razboi mondial īn Romānia au fost īnfiintate tribunale ale poporului (la Bucuresti si Cluj) care au judecat, īntre anii 1945-1947, crime de razboi si crime contra pacii si omenirii (membrii completului de multe ori nu aveau calitatea de magistrati).

Dupa cum se poate observa , aceasta forma de competenta se caracterizeaza printr-o existenta limitata īn timp, fiind determinata de aparitia unor īmprejurari deosebite , īn situatia inexistentei unor dispozitii constitutionale care sa interzica o asemenea masura.



CAPITOLUL IV

Competenta functionala, materiala si personala a instantelor penale

1. Competenta judecatoriei

Sub aspectul competentei functionale, judecatoria judeca numai īn prima instanta , ea nu poate judeca ca instanta de apel sau recurs. art. 25 C. proc. pen. dispune ca judecatoria judeca īn prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor date prin lege īn competenta altor instante. Rezulta o competenta materiala generala pentru judecatorii.

Acest statut implica regula potrivit orice infractiune , prevazuta īn prezent si īn viitor de Codul Penal sau de o lege cu dispozitii penale , este de competenta judecatoriei , daca nu exista o dispozitie legala prin care este data īn competenta altei instante judecatoresti.

2. Competenta tribunalului

Īn privinta competentei functionale, tribunalul poate judeca, atāt īn prima instanta, cāt si ca instanta de apel sau recurs, de asemenea solutioneaza conflictele de
competenta care se ivesc īntre judecatoriile din raza sa teritoriala. Articolul 27 C. proc. pen. Determina competenta materiala a tribunalului, astfel ca acesta judeca :

- īn prima instanta:

a) infractiunile prevazute de Codul penal īn art. 174 - 177 (Omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, pruncuciderea), art. 179 (Determinarea sau īnlesnirea sinuciderii ), art. 189 alin. 3 (Lipsirea de libertate īn mod ilegal, daca pentru eliberarea persoanei se cere, īn orice mod, ca statul, o persoana juridica, o organizatie internationala interguvernamentala sau un grup de persoane sa īndeplineasca sau sa nu īndeplineasca un anumit act), art. 197 alin. 2 si 3 (Violul cānd fapta a fost savārsita de doua sau mai multe persoane īmpreuna ori victima se afla īn īngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau īn tratamentul faptuitorului sau s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii, de asemenea cazul īn care victima nu a īmplinit vārsta de 14 ani sau daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei), art. 209 alin. 3 (Furtul calificat īn cazul cānd acesta a produs consecinte deosebit de grave), art. 211 alin. 2 si 3 (Tālharia savārsita īn urmatoarele īmprejurari: de doua sau mai multe persoane īmpreuna; de o persoana avānd asupra sa o arma sau substanta narcotica; de o persoana mascata, deghizata sau travestita; īn timpul noptii; īntr-un loc public sau īntr-un mijloc de transport; īntr-o locuinta sau īn dependintele acesteia; īn timpul unei calamitati sau cānd a avut vreuna dintre urmarile aratate īn art. 182). De asemenea este cuprinsa si varianta de la art. 3 (cānd tālharia a produs consecinte deosebit de grave), art. 212 (Pirateria), art. 215 alin. 2 (Delapidarea care a produs consecinte deosebit de grave), art. 215 alin. 5 (īnselaciunea care a produs consecinte deosebit de grave), art. 218 (Distrugerea calificata), art. 219 alin. 3 si 4 (Distrugerea din culpa daca fapta a avut ca urmare un dezastru ori cānd dezastrul sau consecintele deosebit de grave s-au produs ca urmare a parasirii postului, sau a savārsirii oricarei alte fapte de catre personalul de conducere a unui mijloc de transport īn comun ori de catre personalul care asigura direct securitatea unor asemenea transporturi), art. 238 (Ofensa adusa autoritatii), art. 239 alin. 3 (Ultrajul, cānd faptele prevazute īn alin. 1 si 2 sunt savārsite īmpotriva unui magistrat, politist sau jandarm ori alt militar), art. 248 (Abuzul īn serviciu īn forma calificata), ai. 252 (Neglijenta īn pastrarea secretului de stat), art. 254 (Luarea de mita), art. 255 (Darea de mita), art. 257 (Traficul de influenta), art. 266 (Arestarea nelegala si cercetarea abuziva), art. 267 (Supunerea la rele tratamente), art, 2671 (tortura), art. 268 (Represiunea nedreapta), art. 269 (Evadarea), 270 (īnlesnirea evadarii), art. 273 alin. 2 (Neīndeplinirea īndatoririlor deserviciu sau īndeplinirea lor defectuoasa din culpa cānd s-a cauzat o tulburare īn activitatea de transport pe calea ferata sau un accident de cale ferata), art. 274 alin. 2 (Neīndeplinirea cu stiinta a īndatoririlor de serviciu sau īndeplinirea lor defectuoasa cānd s-a cauzat o tulburare īn activitatea de transport pe calea ferata sau un accident de cale ferata ori s-a produs o catastrofa de cale ferata), art. 275 alin. 3 (Parasirea postului si prezenta la serviciu īn stare de ebrietate cānd s-a produs o tulburare īn activitatea de transport pe calea ferata sau un accident de cale ferata ori s-a produs o catastrofa de cale ferata), art. 276 (distrugerea si semnalizarea falsa), art. 279 alin. 3 (Nerespectarea regimului armelor si munitiilor īn variantele agravante de la alin. 3), art. 279 (Nerespectarea regimului materialelor nucleare sau a altor materii radioactive), art. 280 (Nerespectarea regimului materialelor explozive), art. 280 (Nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri), art. 282 (Falsificarea de monede sau de alte valori), art. 283 (Falsificarea de timbre, marci sau bilete de transport), art. 284 (Falsificarea de valori straine), art. 285 (Detinerea de instrumente īn vederea falsificarii de valori), art. 298 (Divulgarea secretului economic), art. 3021 (Deturnarea de fonduri), art. 312 (Traficul de stupefiante) si art. 317 (Propaganda nationalist-sovina) precum si infractiunea de contrabanda daca a avut ca obiect arme, munitii sau materii explozive ori radioactive.

Īn practica s-a hotarāt ca daca īn urma unei infractiuni de tālharie persoana vatamata a avut nevoie pentru vindecarea leziunilor de īngrijiri medicale timp de 15 zile īn mod gresit tribunalul a procedat la judecarea cauzei īn loc sa-si decline competenta īn favoarea judecatoriei.

Solutia este corecta avānd īn vedere ca tribunalul este competent sa judece infractiunea de tālharie īn ipoteza prevazuta īn art. 211 alin. 2 lit. h C. pen. daca vatamarea a avut vreuna din urmarile aratate īn art. 182 C. pen., ori īn cazul prevazut īn speta urmarile produse prin savārsirea infractiunii de tālharie erau cele din art. 180 alin. 2 C. pen. care nu intra īn competenta materiala a tribunalului.

b) Infractiunile savārsite cu intentie care au avut ca urmare moartea unei persoane. īn acest caz legiuitorul vizeaza acele infractiuni care intra īn categoria infractiunilor praeterintentionate.

Exemple de astfel de infractiuni: loviturile sau vatamarile cauzatoare de moarte (art. 183 C. proc. pen.), īncaierarea (art. 322 alin. 3), provocarea ilegala a avortului (art. 185 alin. 3), raportul sexual cu o minora (art. 198 alin. 4).

Infractiuni privind siguranta nationala a Romāniei prevazute de legi speciale (de exemplu Legea nr. 51/1991). Infractiunea de organizare de activitati informative care pericliteaza siguranta statului, abuzul īn serviciu de natura sa pericliteze siguranta statului, divulgarea de informatii confidentiale care pericliteaza siguranta statului.

Infractiunea de trecere frauduloasa a frontierei de stat minimul special al pedepsei este de doi ani sau mai mare.

Infractiunea de bancruta frauduloasa daca fapta priveste sistemul bancar.

c) Alte infractiuni date prin lege īn competente sa.

Īn practica s-a decis ca fata de prevederile art. 197 alin. 2 si 3 C. proc. pen. - potrivit caruia dispozitiile relative la competenta dupa materie sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii, care nu poate fi īnlaturata īn nici un mod, putānd fi invocata īn orice stare a procesului si chiar luāndu-se īn considerare din oficiu - se impune a se constata ca actele de procedura sunt lovite de nulitate absoluta1.

- Ca instanta de apel, Tribunalul judeca apelurile īmpotriva hotarārilor pronuntate de judecatorii īn prima instanta de judecatoriile din circumsciptia sa teritoriala , cu exceptia celor care nu sunt supuse apelului .

- Ca instanta de recurs, judeca recursurile īmpotriva hotarārilor penale pronuntate de judecatorii, īn cazul infractiunilor mentionate īn cazul apelului .

- Solutioneaza conflictele de competenta ivite īntre judecatoriile din raza sa teritoriala. Legea se refera la " solutionarea " conflictelor si nu la judecarea lor , deoarece cu aceasta ocazie nu se desfasoara o judecata propriu-zisa, ci se solutioneaza o problema de competenta.

3. Competenta Curtii de Apel

Sub aspectul competentei functionale, Curtea de Apel judeca īn prima instanta, īn apel, īn recurs si solutioneaza conflictele de competenta care se ivesc īntre tribunale sau īntre judecatorii si tribunale aflate īn raza sa teritoriala ori īntre judecatoriile din circumscriptiile unor tribunale diferite care se gasesc īn raza teritoriala ori īntre judecatoriile din circumscriptiile unor tribunale diferite care se gasesc īn raza teritoriala a Curtii.

Articolul 281 C. proc. pen. prevede o competenta materiala dar si competenta personala īn cazul Curtii de Apel, astfel ca aceasta judeca:
- īn prima instanta:

a) Infractiunile prevazute īn legile speciale si codul penal īn art. 155 (Tradarea), art. 156 (Tradarea prin ajutarea inamicului), art. 157 (Tradarea prin transmiterea de secrete), art. 158 (actiunile dusmanoase contra statului), art. 159 (Spionajul), art. 160 (Atentatul care pune īn pericol securitatea statului), art. 161 (Atentatul contra unei colectivitati), art. 163 (Actele de diversiune), art. 165 (Subminarea economiei nationale, art. 167 (Complotul), art. 168 (Compromiterea unor interese de stat), art. 1681 (Comunicarea de informatii false), art. 169 (Divulgarea secretului care pericliteaza securitatea statului), art. 170 (Nedenuntarea infractiunilor prevazute īn art. 155, 163, 165, 1661 si 167), art. 171 (Unele cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei), art. 173 (Sanctionarea tentativei, tainuirii si favorizarii privitoare la infractiunile prevazute īn Titlul I, care aduc atingere sigurantei statului), art. 356 (Propaganda pentru razboi), art. 357 (Genocidul), art. 358 (Tratamente neomenoase), art. 359 (Distrugerea unor obiective si īnsusirea unor bunuri), art. 360 (Distrugerea, jefuirea sau īnsusirea unor valori culturale), art. 361 (Sanctionarea tentativei, tainuirii si favorizarii privitoare la infractiunile prevazute īn Titlul XI -Infractiuni contra pacii si omenirii).

Aceste infractiuni se caracterizeaza printr-un grad sporit de periculozitate sociala, ele aduc atingere unor valori primordiale recunoscute de statul nostru. īn acest caz prezinta relevanta doar competenta materiala, cea personala nu prezinta importanta.

Infractiuni savārsite de judecatorii de la judecatorii si tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lānga aceste instante, precum si de notarii publici. Se poate observa ca exista o competenta personala determinata de calitatea faptuitorului (judecator, procuror, notar).

Infractiunile savārsite de judecatorii, procurorii si controlorii financiari ai camerelor de conturi judetene.

Alte infractiuni date prin lege īn competenta sa.

- Ca instanta de apel judeca apelurile īmpotriva hotarārilor penale pronuntate īn prima instanta de tribunale din circumscriptia sa teritoriala.

- Ca instanta de recurs, judeca recursurile īmpotriva hotarārilor penale pronuntate de tribunale īn apel, recursurile prevazute de lege īmpotriva sentintelor si īncheierilor date īn prima instanta de tribunale , susceptibile numai de recurs, cum sunt sentintele de restituire a cauzei de procuror, īncheierile de suspendare a judecatii, cele privind masurile preventive recuperabile separat, alte īncheieri pentru care legea prevede un recurs separat .

- Solutioneaza conflictele de competenta ivite īntre judecatoriile din circumscriptia teritoriala a unor tribunale diferite , dar aflate īn subordinea curtii de apel ,cele ivite īntre judecatorii si tribunale sau īntre tribunalele din circumscriptia sa.

4.Competenta tribunalului militar

Competenta functionala a tribunalului militar este limitata numai la judecarea cauzelor penale īn prima instanta.

Ca si judecatoria, tribunalul militar nu poate judeca īn apel sau īn recurs. art. 26 C. proc. pen. determina competenta materiala si personala a acestei instante, astfel ca tribunalul militar judeca īn prima instanta :

a) infractiunile savārsite de militari pāna la gradul de capitan inclusiv, cu exceptia celor date prin lege īn competenta altor instante (de exemplu infractiunea de omor, infractiunea de tradare comisa de un militar cu gradul mentionat mai sus).

Īn practica s-a decis ca, īn cazul īn care dupa savārsirea infractiunii inculpatul a fost avansat la gradul de maior, aceasta nu atrage schimbarea competentei de solutionare a cauzei īn prima instanta.

Legiuitorul a īnteles sa instituie un criteriu obiectiv pentru determinarea competentei dupa calitatea persoanei, si acesta nu poate fi altul decāt data savārsirii infractiunii.

b) - urmatoarele infractiuni savārsite de civili:

- infractiunile contra bunurilor aflate īn proprietatea,

- administrarea sau folosinta Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Ministerul Justitiei, Serviciul Romān de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de Protectie si Paza, care prin natura sau destinatia lor au un caracter militar sau intereseaza capacitatea de aparare ori siguranta statului.

- infractiunile prevazute īn art. 348-354 din Codul Penal si anume: sustragerea de la serviciul militar (art. 348), defetismul (art. 349), jefuirea celor cazuti pe cāmpul de lupta (art. 350) folosirea emblemei Crucii Rosii īn timpul operatiilor militare (art. 351), sustragerea de la rechizitii militare (art. 352), sustragerea de la recrutare (art. 353), neprezentarea la īncorporare sau concentrare (art. 354).

Īn aceste cazuri calitatea faptuitorului nu influenteaza competenta instantei.

c) - infractiunile savārsite īn legatura cu serviciul de catre salariatii civili din Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei, Serviciul Romān de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de Protectie si Paza, cu exceptia celor date de lege īn competenta altor instante.

Īn aceasta ipoteza competenta materiala se īmbina cu cea personala (se cere calitatea de salariat civil).

Īn legatura cu aceasta ultima ipoteza, īn practica judiciara s-a admis ca art. 26 pct. c din C. proc. pen. se refera la exercitarea oricarei atributii de serviciu a salariatului civil, nu numai la infractiunile de serviciu sau īn legatura cu serviciul prevazute īn titlul IV cap. I C. Pen.

5. Competenta tribunalului militar teritorial

Competenta functionala a tribunalului militar teritorial este la fel cu cea a tribunalelor, astfel ca tribunalul militar teritorial judeca īn prima instanta, īn apel, īn recurs si solutioneaza conflictele de competenta ivite īntre tribunalele militare. Legea delimiteaza, atāt competenta materiala, cāt si pe cea personala, astfel ca art. 28 C. proc. pen. prevede ca tribunalul militar judeca :

- īn prima instanta:

Infractiunile savārsite de ofiteri superiori cu exceptia celor date prin lege īn competenta altor instante.

Infractiunile mentionate īn art. 27 pct. I lit. a, b si c (cu privire la competenta tribunalului) savārsite de militari[25] pāna la gradul de capitan inclusiv, ori savārsite īn legatura cu serviciul de catre salariatii civili din Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Ministrul Justitiei, Serviciul Romān de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de Protectie si Paza, alte infractiuni date prin lege īn competenta sa.

Īn aceste situatii competenta materiala se īntrepatrunde cu cea personala, avānd īn vedere calitatea ceruta faptuitorului de catre lege.

Daca o persoana oarecare este judecata de aceasta instanta īn cazul prevazut la lit. c vom avea doar o competenta materiala fara implicarea celei personale.

Īn practica s-a aratat ca, īn cazul īn care un ofiter de politie, aflat īn concediu de odihna, īndeplineste īn virtutea functiei pe care o are acte de cercetare penala īn cadrul carora savārseste o infractiune īn legatura cu aceasta activitate, cauza este de competenta instantei militare, chiar daca dupa savārsirea ei inculpatul nu mai are acea calitate, deoarece fapta are legatura cu atributiile de serviciu ale faptuitorului.

Ca instanta de apel , tribunalul militar teritorial judeca apelurile īmpotriva hotarārilor pronuntate īn prima instanta de tribunalele militare, cu exceptia hotarilor care nu sunt susceptibile de apel, cum sunt cele referitoare la infractiunile contra ordinii si disciplinei militare sanctionate de lege cu pedeapsa īnchisorii de cel mult 2 ani : art.331 alin.1 - absenta nejustificata, art.335 alin 1 - calcarea de consemn , art.334 alin 1 - insubordonarea , art. 335 alin. 1 - lovirea superiorului art. 336 alin. 1 - lovirea inferiorului .

Ca instanta de recurs - judeca recursurile īmpotriva hotarārilor pronuntate de tribunalele militare īn cazul infractiunilor mentionate īn cazul apelului , precum si alte cazuri prevazute de lege, solutioneaza conflictele de competente ivite īntre tribunalele militare din raza sa teritoriala ( īntreg teritoriul tarii ) .

5. Competenta Curtii militare de Apel

Potrivit competentei sale functionale, Curtea Militara de Apel judeca īn prima instanta īn apel si recurs si anumite conflicte de competenta (cele ivite īntre tribunalele militare teritoriale sau īntre tribunalele militare si tribunalele militare teritoriale ori īntre tribunalele militare din raza de competenta a unor tribunalele militare teritoriale diferite. Conform art. 282 C. proc. pen., Curtea Militara de Apel judeca:

Īn prima instanta:

a) Infractiunile prevazute de Codul Penal īn art. 155 - 173 (care aduc atingere sigurantei statului) si art. 356 - 361 (ce privesc infractiuni contra pacii si omenirii) savārsite de militari , cu exceptia generalilor , amiralilor si maresalilor pentru care competenta revine instantei supreme si infractiunile privind siguranta nationala a romāniei prevazute de legi speciale , cele prevazute īn art. 253¹, 273-276 cod pen. , daca au fost savārsite de militari pāna la gradul de colonel inclusiv . Legea nu mai prevede ca aceste infractiuni sa fie savārsite īn legatura cu īndatoririle de serviciu.

b) Infractiunile savārsite de judecatorii tribunalelor militare si ai tribunalelor militare teritoriale precum si de procurorii militari de la parchetele de pe lānga aceste instante.

c) Alte infractiuni date prin lege īn competenta sa.

Ca instanta de apel, judeca apelurile īmpotriva hotarārilor pronuntate īn prima instanta de tribunalelor militare teritoriale.

Ca instanta de recurs, judeca recursurile īmpotriva hotarārilor penale pronuntate de tribunalele militare teritoriale īn apel, precum si īn alte cazuri anume prevazute de lege.

Solutioneaza conflictele de competenta ivite īntre tribunalele militare teritoriale sau īntre tribunalele militare si tribunalele militare teritoriale ori īntre tribunalele militare din raza de competenta a unor tribunalele militare teritoriale diferite.

7. Competenta īnaltei Curti de Casatie si Justitie

Sub aspect functional, Īnalta Curte de Casatie si Justitie , judeca īn prima instantī si īn recurs, judeca recursurile īn interesul legii, solutioneaza conflictele de competenta īn cazul īn care este instanta superioara comuna, solutioneaza cazurile īn care cursul justitiei este īntrerupt precum si cererile de stramutare.

Īnalta Curte de Casatie si Justitie nu poate judeca īn apel.

Conform art. 29 C. proc. pen. īnalta Curte de Casatie si Justitie judeca:

- īn prima instanta:

a) Infractiunile savārsite de senatori si deputati;

b) Infractiunile savārsite de membrii guvernului;

c) Infractiunile savārsite de judecatorii Curtii Constitutionale, membrii, judecatorii, procurorii si controlorii financiari ai Curtii de Conturi si de presedintele Consiliului Legislativ si Avocatul Poporului ;

d) Infractiunile savārsite de maresali, amirali si generali;

e) Infractiunile savārsite de sefii cultelor religioase organizate īn conditiile legii si de ceilalti membrii ai īnaltului Cler, care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;

f) Infractiunile savārsite de judecatorii si magistratii asistenti de la īnalta Curte de Casatie si Justitie, de judecatorii de la Curtile de Apel si Curtea Militara de Apel precum si de procurorii militari de la parchetele de pe lānga aceste instante;

g) Alte cauze date prin lege īn competenta sa.
Ca prima instanta īnalta Curte de Casatie si Justitie are numai o competenta personala, determinata de calitatile faptuitorilor.

Din prevederile art. 29 C. proc. pen. se constata lipsa unor dispozitii referitoare la competenta īnaltei Curti de Casatie si Justitie īn cazul savārsirii de catre Presedintele Romāniei a unor infractiuni avānd īn vedere ca īn art. 84 alin. 3 din Constitutie se prevede competenta personala a Īnaltei Curti de Casatie si Justitie pentru Presedintele Romāniei.

Aceasta omisiune se poate acoperi totusi prin intermediul dispozitiilor prevazute īn art. 29 lit. g C. proc. pen. īn care se prevede ca instanta suprema judeca īn prima instanta si alte cauze date de lege īn competenta sa.

Ca instanta de recurs, Īnalta Curte de Casatie si Justitie , judeca :

a) recursurile īmpotriva hotarārilor penale pronuntate, īn prima instanta, de curtile de apel si Curtea Militara de Apel .

b) recursurile īmpotriva hotarārilor penale pronuntate, ca instante de apel, de Curtile de Apel si Curtea Militara de Apel .

c) recursurile īmpotriva hotarārilor penale pronuntate, īn prima instanta, de Sectia penala a īnaltei Curti de Casatie si Justitie.

d) recursurile īn interesul legii.

e) Īnalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza:

1) conflictele de competenta, īn cazurile īn care Īnalta Curte de Casatie si Justitie este instanta superioara comuna;

2) cazurile īn care cursul justitiei este īntrerupt;

3) cererile de stramutare.

8. Competenta sectiilor maritime sau fluviale

Legea romāna prevede dispozitii speciale īn Legea nr. 304/2004, republicata, pentru sectiile maritime si fluviale la judecatoriile si tribunalele judetene din Constanta si Galati. Se recunoaste o competenta speciala acestor instante impusa de necesitatea rezolvarii īn cele mai bune conditii a unor cauze penale ce prezinta anumite aspecte speciale.

9. Competenta sectiei maritime sau fluviale de la judecatorie

Īn ceea ce priveste competenta functionala a acestei sectii, aceasta poate judeca doar īn prima instanta.

Se are īn vedere pe lānga competenta materiala atribuita acestor organe si o competenta personala impusa de calitatea faptuitorului (marinar sau persoana care face parte din personalul marinei civile.

Īn conformitate cu Legea nr. 304/2004, republicata, sectiile maritime si fluviale de la judecatoriile Constanta si Galati judeca īn prima instanta urmatoarele cauze:

a ) Infractiunile contra sigurantei navigatiei pe apa, contra disciplinei si ordinii de bord si alte infractiuni īn legatura cu activitatea marinei civile prevazute īn Decretul nr. 443/1973 privind navigatia civila.

b ) Infractiunile contra sigurantei navigatiei pe apa, contra disciplinei si ordinii de bord si alte infractiuni īn legatura cu activitatea marinei civile;

c) Infractiunile īmpotriva protectiei muncii savārsite de personalul navigatiei civile.

d) Infractiunile de serviciu sau īn legatura cu serviciul prevazute īn Codul Penal savārsite de personalul marinei civile, cu exceptia infractiunilor prevazute īn art. 252 C. proc. pen. (neglijenta īn pastrarea secretului de stat).

e) Infractiunile contra avutului public prevazute īn Codul Penal referitoare la bunuri aflate īn administrarea sau folosinta unitatilor marinei civile, ori īncredintarea acestora pentru expeditie, transport sau pastrare, savārsite de personalul marinei civile.

f) Infractiunile contra avutului public prevazute īn Codul Penal referitoare la bunuri aflate īn administrarea sau folosinta unitatilor marinei civile, īn cazul īn care fapta a pus sau ar fi putut pune īn pericol nave, utilaje portuare, instalatii de īncarcare-descarcare sau manipulare a marfurilor īn port sau a creat o stare de pericol pentru siguranta navigatiei ori a avut ca urmare o tulburare īn activitatea de transport maritima sau fluviala.

10. Competenta sectiilor maritime sau fluviale ale tribunalului judetean

Legea 304/2004, republicata, prevede o competenta speciala īn cazul sectiilor maritime si fluviale ale tribunalelor Constanta si Galati. Sectia maritima si fluviala a tribunalului judeca īn prima instanta:

Infractiunile contra sigurantei navigatiei pe apa, constānd īn abordaj cu consecinte materiale importante, avarierea grava a unei nave de orice fel, infractiunea de stānjenire a echipajului īn conducerea unei nave, daca prin aceasta s-a pus īn pericol siguranta navei sau de preluare fara drept a controlului navei direct sau indirect, precum si omisiunea denuntarii acestei infractiuni.

Infractiunile de delapidare, furt, tālharie, piraterie, īnselaciune, distrugere din culpa īn forme grave, referitoare la bunuri aflate īn administrarea sau folosinta unitatilor marinei civile ori īncredintarea acestora spre expeditie, transport sau pastrare si infractiunea de abuz īn serviciu (art. 248 C. proc. pen.) savārsite de personalul marinei civile.

Infractiunile contra avutului public mentionate la lit. b referitoare la bunuri aflate īn administrarea sau folosinta unitatilor marinei civile daca consecintele grave ale acestora constau din punerea īn pericol a navelor, utilajelor portuare, instalatiile de īncarcare, descarcare si manipulare a marfurilor īn port ori īn crearea unei stari de pericol pentru siguranta navigatiei sau tulburarea activitatii de transport maritim sau fluvial.

Ca instanta de recurs sectiile maritime si fluviale ale tribunalelor Constanta si Galati judeca recursurile declarate īmpotriva hotarārilor pronuntate īn prima instanta de catre sectiile maritime si fluviale ale judecatoriilor din cele doua localitati.

Se impune o precizare: articolele 223-235 C. pen. referitoare la infractiuni contra avutului public au fost abrogate prin L 140/1996, astfel ca se vor lua īn calcul doar infractiunile care aduc atingere bunurilor publice.

11. Competenta teritoriala a instantelor judecatoresti

Codul de procedura penala prevede o competenta teritoriala diferita pentru infractiunile savārsite īn tara fata de cele savārsite īn strainatate.

Circumscriptiile instantelor judecatoresti sunt determinate de Legea 304/2004, republicata, privind organizarea judecatoreasca, astfel ca īn fiecare judet exista un numar de judecatorii care variaza de la 6 judecatori pe judet (de exemplu Judetul Hunedoara, Judetul Suceava) la doua judecatorii pentru judetul Giurgiu, īn raport de numarul locuitorilor din judetul respectiv. īn Bucuresti exista 6 judecatorii pentru fiecare sector.

Īn raport cu numarul cauzelor īnregistrate la judecatoriile din municipiile de judet, Ministerul Justitiei poate īnfiinta sedii secundare cu activitate.

Legea 304/2004, republicata, prevede ca īn fiecare judet functioneaza un tribunal cu sediul īn localitatea de resedinta a judetului, iar īn Municipiul Bucuresti functioneaza, de asemenea, un tribunal. īn circumscriptia fiecarui tribunal sunt cuprinse toate judecatoriile din judet sau din municipiul Bucuresti.

Īn privinta Curtilor de Apel, se prevede ca acestea sunt īn numar de 15, iar fiecare curte de apel īsi exercita competenta īntr-o circumscriptie cuprinzānd mai multe tribunale.

Īnstantele militare sunt mai putine ca numar, astfel ca Legea 304/2004, republicata, prevede un numar de 4 tribunale militare care functioneaza īn Municipiul Bucuresti, Cluj Napoca, lasi si Timisoara.

Referitor la tribunalul militar teritorial, acesta functioneaza doar īn Bucuresti, unde functioneaza de altfel si Curtea Militara de Apel. Prin lege se pot īnfiinta si alte tribunale militare.

Pentru infractiunile savārsite pe teritoriul national art. 30 C. proc. pen. prevede ca determinarea competentei teritoriale se face dupa urmatoarele criterii:

- locul unde a fost savārsita infractiunea;

- locul unde a fost prins faptuitorul;

- locul unde locuieste faptuitorul;

- locul unde locuieste persoana cautata.

Prin "locul savārsirii infractiunii" se īntelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala īn totul sau īn parte ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia (art. 30, alin. 4 C. proc. pen).

Se constata īn acest caz aplicarea teoriei ubicuitatii.

Instanta competenta teritorial pentru judecarea cauzei penale este determinata de prevederile art. 30 alin. I C. proc. pen., īn a carei raza teritoriala s-a efectuat urmarirea penala.

Daca urmarirea penala se efectueaza de catre parchetul General de pe lānga Īnalta Curte de Casatie si Justitie sau de catre parchetele de pa lānga Curtile de Apel ori de pe lānga tribunale ori de catre un organ de cercetare penala central ori judetean, procurorul prin rechizitoriu stabileste careia dintre instante īi revine competenta de a o judeca potrivit regulilor generale de competenta teritoriala, tinānd seama ca, īn raport de īmprejurarile cauzei, sa se asigure buna desfasurare a procesului penal.

Trimiterea īn judecata nu se poate face decāt catre o instanta care se afla la unul din locurile prevazute īn.art. 30 alin. I C. proc. pen.

12. Competenta privind infractiunile savārsite īn strainatate

Art. 31 C. proc. pen. prevede o competenta diferita fata de cea prevazuta īn art. 30 alin. I pentru infractiunile savārsite īn afara granitelor tarii noastre, pe o nava sau aeronava romāna aflata īntr-o zona nesupusa suveranitatii unui stat (marea libera).   Astfel:

Infractiunile savārsite īn afara teritoriului tarii se judeca, dupa caz, de catre instantele civile sau militare īn a caror raza teritoriala īsi are domiciliul sau locuieste faptuitorul ori persoana vatamata .

Daca acesta nu are domiciliul si nici nu locuieste īn Romānia si fapta este de competenta judecatoriei, se judeca de catre judecatoria sectorului 2, iar īn celelalte cazuri de instanta competenta dupa materie si calitatea persoanei din Municipiul Bucuresti (art. 3 alin. I)

Infractiunea savārsita pe o nava este de competenta instantei īn a carei raze teritoriala se afla primul port romān īn care ancoreaza nava, īn afara de cazul īn care prin lege se dispune altfel (art. 31 alin. 2).

Infractiunea savārsita pe o aeronava este de competenta instantei īn a carei raza teritoriala se afla primul loc de aterizare pe teritoriul romān (art. 31 alin. 3).

Daca nava nu ancoreaza īntr-un port romān sau daca aeronava nu aterizeaza pe teritoriu romān, competenta este cea prevazuta īn alin. I, īn afara de cazul īn care prin lege se dispune altfel (art. 31 alin. 4).

Se constata deosebiri cu privire la corelatia dintre competentele organelor de urmarire penala si competenta teritoriala a instantelor de judecata, dupa cum infractiunile sunt savārsite īn tara sau īn strainatate.

Atunci cānd infractiunile sunt savārsite īn tara competenta īn materia urmaririi penale este determinanta īn aceasta corelatie. Aceasta rezulta din prevederile art. 31 alin. 1 C. pen. īn care se afirma ca judecarea cauzei revine instantei īn a carei raza teritoriala s-a efectuat urmarirea penala.

Cānd infractiunea este savārsita īn strainatate determinarea functioneaza dinspre organul de judecata catre cel de urmarire penala deoarece art. 45 alin. 5 C. proc. pen. prevede ca urmarirea penala a infractiunilor savārsite īn conditiile art. 31 C. proc. pen. se efectueaza de catre organul de urmarire din raza teritoriala a instantei competente sa judece cauza.

- Aspecte deosebite pot fi formulate īn privinta īmpartirii teritoriului tarii īntre sectiile maritime si fluviale ale judecatoriilor si tribunalelor judetene Constanta si Galati.

Raza teritoriala a sectiilor maritime si fluviale din Constanta cuprinde: judetele Constanta si Tulcea, marea teritoriala si Dunarea de la varsare īn amonte pāna la mila maritima 64 inclusiv. Raza teritoriala a sectiilor maritime si fluviale din Galati cuprinde: celelalte judete, Dunarea de la mila maritima 64 īn amonte pāna la kilometrul 1075 .

Nerespectarea normelor de competenta teritoriala atrage sanctiunea nulitatii relative. Exceptia de necompetenta poate fi ridicata de procuror sau oricare dintre parti pāna la momentul citirii actului de sesizare īn fata primei instante de judecata.

CAPITOLUL V

Probleme  legate de competenta penala a instantelor de judecata

Prorogarea de competenta

Prorogarea de competenta consta īn prelungirea, extinderea competentei normale a organelor judiciare asupra unor cauze care īn mod normal revin altor organe judiciare.

Aceasta prorogare opereaza numai īn favoarea organelor superioare īn grad.

Cazurile īn care se poate proroga competenta sunt stabilite de legea procesual penala, nu se admite prorogarea competenta conventional.

Prorogarea de competenta este reglementata de art. 35 C. proc. pen. care prevede ca īn caz de indivizibilitate sau conexitate, daca competenta īn raport cu diferiti faptuitori ori diferite fapte apartine - potrivit legii - mai multor instante de grad diferit, competenta de a o judeca revine instantei mai īntāi sesizate, iar daca competenta dupa natura faptelor sau dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit competenta de a judeca toate cauzele revine instantei superioare īn grad.

Īn cazul īn care dintre instante una este civila si cealalta militara, competenta revine instantei militare.

Daca instanta civila este superioara īn grad, competenta revine instantei militare echivalente īn grad cu instanta civila. Īn legatura cu prorogarea de competenta, legea prevede ca va ramāne competenta instanta īn favoarea careia s-a prorogat cauza, chiar daca pentru fapta sau pentru faptuitorul care a determinat competenta acestei instante s-a dispus īncetarea procesului penal sau s-a pronuntat achitarea.

Īn cazul tainuirii, favorizarii ori nedenuntarii infractorului competenta revine instantei care judeca infractiunea la care acestea se refera. īn doctrina s-a sustinut ca stramutarea este un caz de prorogare judiciara de competenta, desi ratiunile celor doua reglementari sunt diferite. īn cazul prorogarii extinderea presupune un element de legatura īntre cauza primita si o alta cauza, care prin extindere se reuneste cu cealalta, īn cazul stramutarii se produce doar un transfer de competenta de la o instanta la alta, determinata de cauze diverse: obiectivitatea instantei, evitarea unor tensiuni sociale.

Instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramāne competenta de a o judeca chiar daca constata dupa efectuarea cercetarii ca infractiunea este de competenta unei instante inferioare. Daca īn cursul judecatii calificarea faptei sufera o schimbare datorata unei legi noi, instanta nu devine incompetenta decāt daca legea dispune.

Situatiile īn care se impune prorogarea competentei īn materie penala le īntālnim īn cazul conexitatii, indivizibilitatii, chestiunilor prealabile si īn cazul schimbarii īncadrarii juridice sau a calificarii faptei ce face obiectul judecatii.

Conexitatea

Este aceea stare a mai multor cauze penale care impune reunirea lor pentru a fi rezolvata īmpreuna

Cazurile de conexitate sunt prevazute de art. 34 C. proc. pen., care prevede ca exista conexitate:

- cānd doua sau mai multe infractiuni sunt savārsite prin acte diferite de una sau mai multe persoane īmpreuna īn acelasi timp si īn acelasi loc;

- cānd doua sau mai multe infractiuni sunt savārsite īn timp sau īn loc diferit dupa o prealabila īntelegere īntre infractori;

- cānd o infractiune este savārsita pentru a pregati sau a ascunde comiterea altei infractiuni, ori pentru a īnlesni sau a asigura sustragerea de la raspunderea penala a faptuitorului comiterea altei infractiuni;

- cānd īntre doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea cauzelor se impune pentru o buna īnfaptuire a justitiei.

Īn cazurile de conexitate, cauzele sunt reunite daca ele se afla īn fata instantei de judecata, chiar dupa desfiintarea hotarārii de trimitere īn apel sau dupa casarea cu trimitere īn recurs.

Cauzele se reunesc si la instantele de apel precum si la cele de recurs de acelasi grad daca se afla īn acelasi stadiu de judecata.

Conexitatea implica o legatura reala īntre doua sau mai multe fapte, legatura care rezulta din complexul īmprejurarilor īn care faptele sunt savārsite. Conexitatea se impune deoarece se poate realiza o operativitate si economie īn activitatea procesuala, se evita solutii contradictorii si se creeaza posibilitatea organului judiciar de a avea o viziune de ansamblu cu privire la toate aspectele aflate īn legatura si prin care se asigura o judecata mai buna.

Regulile dupa care se proroga competenta īn caz de conexitate sunt urmatoarele:

- prioritatea cronologica: atunci cānd competenta apartine unor organe de acelasi grad solutionarea intra īn competenta organului care a fost primul sesizat;

- prioritatea ierarhica: atunci cānd competenta apartine unor organe de grade diferite solutionarea intra īn competenta organului superior īn grad;

- prioritatea functionala: daca īntre organele competente exista si un organ militar, competenta de rezolvare a cauzelor reunite este data de lege organului militar;

- prioritatea ierarhica si functionala: daca organul civil este superior īn grad, competenta revine organului militar echivalent īn grad cu cel civil1.

Reunirea cauzelor se hotaraste de instanta careia īi revine competenta de judecata potrivit dispozitiilor art. 35 C. proc. pen., art. 36 alin. I C. proc. pen. īn cazul prevazut de art. 35 alin. 3 cānd exista doua instante, una civila si una militara iar instanta civila este superioara īn grad, reunirea cauzei revine instantei civile care trimite dosarul instantei militare competente egala īn grad cu cea civila.

Indivizibilitatea

Daca īn cazul conexitatii reunirea si impunerea īn cazul mai multor infractiuni ce reprezinta fiecare o unitate distincta, īn ceea ce priveste indivizibilitatea, avem o singura infractiune care este savārsita de mai multe persoane, ori mai multe infractiuni se savārsesc prin acelasi act, fie īn cazul infractiunilor continuate cānd mai multe acte alcatuiesc latura obiectiva a unei singure infractiuni.

Cauzele de indivizibilitate sunt prevazute de art. 33 C. proc. pen.:

- īn cazul savārsirii unei infractiuni la care au participat mai multe persoane

- cānd doua sau mai multe infractiuni au fost savārsite prin acelasi act

- īn cazul infractiunilor continuate sau īn orice alte cazuri cānd doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune.

Momentul pāna la care se pot reuni cazurile penale este determinat de art. 37 C. proc. pen., astfel ca īn caz de conexitate precum si īn cazurile de indivizibilitate prevazute la art. 33 lit. a) si b) C. proc. pen. cauzele sunt reunite daca ele se afla īn fata primei instante de judecata chiar dupa desfiintarea hotarārii cu trimitere de catre instanta de apel sau dupa casarea cu trimitere de catre instanta de recurs.

Cauzele se reunesc si la instantele de apel precum si la cele de recurs de acelasi grad daca se afla īn acelasi stadiu de judecata.

Īn cazul de indivizibilitate prevazut de art. 33 lit. c C. proc. pen. (īn cazul infractiunilor continuate, complexe si de obicei) cauzele trebuie sa fie reunite īntotdeauna).

Disjungerea

Daca īn cazul conexitatii si indivizibilitatii se procedeaza la reunirea cauzelor īn cazul disjungerii cauzele se despart, operatie inversa fata de cea a reunirii cauzelor penale.

Interesul unei mai bune judecati primeaza si īn cazul disjungerii acest lucru se desprinde din interpretarea art. 38 C. proc. pen. ce prevede cauzele īn care are loc disjungerea.

Disjungerea este posibila īn cazul de indivizibilitate prevazut de art. 33 lit. a), cānd la savārsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane, precum si īn toate cazurile de conexitate īn interesul unei mai bune judecati. Disjungerea poate fi dispusa numai de catre instanta de judecata care poate hotarī ca judecarea unor infractori sau a unora dintre infractiuni sa se faca separat . Disjungerea poate avea si un caracter mai restrāns īn cazul īn care instanta dispune disjungerea actiunii civile si amānarea judecarii ei īn alta sedinta, īn cazul īn care rezolvarea pretentiilor civile ar provoca interzicerea solutionarii penale (art. 347 C. proc. pen.).

Dispozitiile prevazute īn art. 38 cu privire la disjungerea au caracter general; īn Codul de procedura penala se pot gasi si dispozitii speciale cu privire la disjungere: de exemplu, īn cazul unui concurs de infractiuni, dintre care unele sunt flagrante iar altele nu, atunci cānd este posibil se va dispune disjungerea cauzelor pentru supunerea la o procedura speciala a infractiunilor flagrante iar a celorlalte la o procedura obisnuita (art. 478 C. proc. pen.). Art. 293 C. proc. pen. prevede un alt caz de disjungere, atunci cānd īn cauzele deduse judecatii exista inculpati liberi si inculpati arestati preventiv, astfel ca judecata īn cauzele īn care sunt inculpati arestati preventiv se face de urgenta si cu precadere.

Judecata se face cu precadere si atunci cānd unii dintre inculpati sunt detinuti īn alta cauza.

Cānd instanta gaseste necesar si este posibil va dispune disjungerea cauzelor.

art. 44 C. proc. pen. prevede ca instanta penala este competenta sa judece orice chestiuni prealabila de care depinde solutionarea cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este de competenta altei instante.

Astfel se impune ca chestiunea prealabila sa fie indispensabila pentru solutionarea cauzei.

Obiectul chestiunii prealabile trebuie sa se refere la: cerinte esentiale din continutul constitutiv al infractiunii, īnlaturarea caracterului penal al faptei, corecta īncadrare a faptei si orice alte aspecte care se refera la rezolvarea fondului cauzei.

Chestiunile prealabile pot avea ca obiect probleme foarte variate ce apartin oricarei ramuri de drept (drept administrativ, penal, civil, dreptul familiei, etc).

Art. 44 alin. 2 C. proc. pen. dispune ca competenta de a judeca chestiunea prealabila apartine instantei penale potrivit regulilor si mijloacelor de proba privitoare la materia careia apartine acea chestiune.

Īn cazul chestiunilor prealabile, prorogarea de competenta opereaza īn favoarea instantei mai mici īn grad decāt instanta competenta sa solutioneze īn mod normal problema care face obiectul chestiunii prealabile; acest lucru este posibil fiind vorba de aspecte de natura civila si nu penala.

Legea prevede ca hotarārea definitiva a instantei civile asupra unei īmprejurari ce constituie o chestiune prealabila īn procesul penal, are autoritate de lucru judecat īn fata instantei penale (art. 44 alin. ultim C. proc. pen.).

Schimbarea īncadrarii juridice si schimbarea calificarii faptei

Potrivit art. 41 alin. I C. proc. pen., instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramāne competenta de a o judeca chiar daca constata dupa efectuarea cercetarii judecatoresti ca infractiunea este de competenta instantei inferioare.

Prorogarea de competenta intervine numai daca instanta constata īn cursul cercetarii judecatoresti ca īn cazul schimbarii īncadrarii juridice sau a calificarii faptei este competenta o instanta inferioara pentru solutionarea cauzei, nu si atunci cānd instanta putea īnca de la īnceput sa constate ca nu este competenta pentru a solutiona cauza.

Prorogarea īn situatiile de schimbare a īncadrarii juridice opereaza īn raport de competenta materiala a instantei de judecata. Pentru celelalte forme ale competentei penale se impune declinarea competentei.

Īn art. 41 alin. 2 se prevede ca schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita īn cursul judecarii cauzei, nu atrage incompetenta instantei de judecata, īn afara de cazul cānd prin acea lege s-ar dispune altfel.

Daca procesul nu a ajuns īn faza judecatii schimbarea calificarii faptei va atrage īn toate cazurile trimiterea īn judecata la instanta competenta potrivit calificarii date de legea noua.

Declinarea de competenta si conflictele de competenta īn fata instantei de judecata

Īnainte de a trece la solutionarea cauzei instanta de judecata īsi verifica competenta cu privire la acea cauza, daca constata ca nu este competenta īn solutionarea acelei cauze īsi va declina competenta printr-o hotarāre de declinare de competenta si va trimite dosarul instantei competente pentru solutionare (art. 42 C. proc. pen.).

Avānd īn vedere ca este posibil ca instanta initial sesizata sa fi īndeplinit anumite acte sau sa fi luat anumite masuri procesuale legea prevede mentinerea acestora īn cazul declinarii de competenta (art. 42 alin. 3).

Daca declinarea a fost determinata de competenta materiala sau dupa calitatea persoanei instanta careia i s-a transmis cauza poate folosi actele īndeplinite si poate mentine masurile dispuse de instanta desesizata. Se observa īn acest caz ca, instanta competenta nu este obligata sa mentina actele si masurile procesuale adoptate de instanta necompetenta.

Pentru a respecta principiul celeritatii si īn aceasta faza a procesului penal legea procesual penala prevede īn art. 42 alin. ultim ca hotarārea de declinare de competenta nu poate fi supusa apelului si nici recursului.

Conflictul de competenta intervine īntre doua sau mai multe instante atunci cānd acestea se recunosc deopotriva competente sa judece cauza respectiva, īn acest caz avem un conflict pozitiv de competenta, ori instantele respective īsi declina competenta reciproc, existānd īn acest caz un conflict negativ de competenta.

Art. 43 alin. 1 C. proc. pen. prevede ca īn cazul īn care exista un conflict pozitiv sau negativ de competenta solutionarea acestuia revine instantei ierarhic superioara comuna instantelor respective.

Cānd conflictul de competenta se iveste īntre o instanta civila si una militara solutionarea conflictului este de competenta īnaltei Curti de Casatie si Justitie.

Sesizarea instantei competente sa rezolve conflictul se face de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta īn caz de conflict pozitiv de competenta. īn cazul conflictului negativ de competenta sesizarea se face de catre instanta care si-a declinat cea din urma competenta.

Īn art. 43 alin. 3 C. proc. pen. se prevede posibilitatea sesizarii instantei competente sa rezolve conflictul si de catre procuror sau de catre parti. Cu exceptia actelor care reclama urgenta, ce trebuie efectuate de īndata, legea procesual penala prevede ca judecata se suspenda pāna la solutionarea conflictului de competenta. Actele care reclama urgenta sunt efectuate de catre instanta care si-a declinat cea din urma competenta (art. 43 alin. 5 C. proc. pen.). Atunci cānd instanta superioara hotaraste asupra conflictului de competenta citarea partilor este obligatorie.

Instanta care a primit prin hotarāre cauza spre solutionare nu se mai poate declara necompetenta, cu exceptia situatiei īn care, īn urma completarii cercetarii judecatoresti, rezulta o alta situatie de fapt ce pune īn discutie problema competentei1. īn cazul īn care cu ocazia solutionarii conflictului de competenta se constata ca nici una dintre instantele aflate īn conflict nu este competenta, competenta revenind unei instante fata de care instanta de judecata care rezolva conflictul nu este nici superioara nici comuna, aceasta va trimite dosarul instantei superioare comune (art. 44 alin. 8 C. proc. pen.).

Instanta de judecata īn favoarea careia s-a solutionat conflictul are obligatia de a mentine masurile dispuse ori actele īndeplinite daca conflictul a fost declarat īn legatura cu competenta teritoriala.



Stramutarea cauzelor penale

Īn conditii normale o cauza penala se judeca la instanta competenta īnsa legea prevede ca īn anumite situatii exceptional sa se poata produce o derogare de la competenta teritoriala normala prin intermediul institutiei stramutarii.

Stramutarea presupune o derogare, deviatie de la competenta teritoriala normala. Competenta teritoriala legala se schimba cu una judiciara delegata.

Potrivit art. 55 C. proc. pen., care reglementeaza temeiul stramutarii, stramutarea cauzei se dispune de nalta Curte de Casatie si Justitie, pentru judecarea unei cauze, de la instanta competenta la o alta instanta egala īn grad[31] īn cazul īn care apreciind temeinicia motivelor de stramutare, considera ca prin aceasta se asigura desfasurarea normala a procesului penal.

Necesitatea stramutarii poate sa se datoreze unor cauze diverse; obiectivitatea instantei, evitarea unor temeiuri sociale etc.

Legea prevede ca stramutarea poate fi facuta de catre partea interesata, de catre procuror sau de catre Ministerul Justitiei. Cererea de stramutare se adreseaza Īnaltei Curti de Casatie si Justitie si trebuie motivata. īn cazul īn care cererea de stramutare este facuta de Ministerul Justitiei sau de procurorul general, judecata penala este suspendata de drept. īn celelalte cazuri cererea nu suspenda judecata penala de drept ci poate fi dispusa de catre Presedintele īnaltei Curti de Casatie si Justitie la primirea cererii sau de īnalta Curte de Casatie si Justitie dupa investire.

Daca dupa introducerea cererii de stramutare si īnainte de solutionarea acesteia instanta unde se afla cauza pronunta o hotarāre. īn cazul admiterii cererii si stramutarea judecatii cauzei la o alta instanta, hotarārea pronuntata este desfiintata conform art. 60 alin. 4 C. proc. pen. si judecata se reia la instanta unde s-a stramutat judecata.

Admiterea sau respingerea cererii de stramutare se dispune de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, fara aratarea motivelor care au dus la acest rezultat (art. 60 alin. I C. proc. pen.).

Repetarea cererii nu se admite īn cazul respingerii acesteia, decāt pentru motive necunoscute la data īnaintarii cererii anterioare la Inalta Curte de Casatie si Justitie (art. 61 C. proc. pen.).

Īn doctrina se ridica o problema īn cazul stramutarii daca opereaza o prorogare de competenta sau un transfer de competenta.

Īntr-o opinie se sustine ideea ca prin stramutare opereaza o prorogare dispusa de īnalta Curte de Casatie si Justitie.

Īntr-o alta opinie se sustine ca īn cazul dispunerii stramutarii cauzei de catre īnalta Curte de Casatie si Justitie opereaza un transfer de competenta de la o instanta la alta egala īn grad cu prima2. īntr-adevar, prorogarea presupune un element de legatura īntre cauza primita si o alta cauza, īn cazul stramutarii temeiurile care stau la baza transferului de competenta sunt diferite.

Incompatibilitatea, abtinerea si recuzarea

Incompatibilitatea este institutia care impune īnlaturarea persoanelor care, facānd parte din organele care desfasoara procesul penal sau ajuta la solutionarea acestuia, pot fi suspectate datorita unor īmprejurari personale, de natura a pune la īndoiala obiectivitatea lor īn solutionarea unei anumite cauze penale .

Legea prevede ca pot fi incompatibile urmatoarele persoane: judecatorul, procurorul, grefierul de sedinta, organul de cercetare, expertul si interpretul .

Īn conformitate cu prevederile art. 46-48 C. proc. pen. sunt prevazute urmatoarele cauze de incompatibilitate:

- Judecatorii care sunt soti sau rude apropiate īntre ei nu pot face parte din acelasi complet de judecata (art. 46 C. proc. pen.).

- Judecatorul care a luat parte la solutionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze īntr-o instanta superioara sau la judecarea cauzei dupa desfiintarea hotarārii sau dupa casarea cu trimitere īn apel sau dupa casarea cu trimitere īn recurs (art. 47 alin. I C. proc. pen.).

- Judecatorul care si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutia ce ar putea fi data īn cauza (art. 47 alin. 2 C. proc. pen.).

- Judecatorul care īn cauza respectiva a pus īn miscare actiunea penala, a emis mandatul de arestare, a dispus trimiterea īn judecata sau a pus concluzii, īn fond īn calitate de procuror la instanta de judecata (art. 48 lit. e C. proc. pen.).

- Judecatorul care a fost reprezentant sau aparator al uneia dintre parti (art. 48 lit. b C. proc. pen.).

- Judecatorul care a fost expert sau martor īn cauza respectiva (art. 48 lit. c C. proc. pen.).

Ori de cāte ori exista īmprejurari din care rezulta ca este interesat sub orice forma, el, sotul sau vreo ruda apropiata.

Īn practica, s-a decis ca judecatorul care si-a exprimat parerea referitoare la vinovatia inculpatului, printr-o hotarāre prin care a solutionat o infractiune conexa, devine incompatibil conform art. 47 C. proc. Pen.

Fata de procuror sau grefier opereaza cazurile de incompatibilitate prevazute īn art. 46 referitoare la rudenie (cānd sunt rude īntre ei sau cu unul din membrii completului de judecata) si īn cazurile prevazute īn art. 48 lit. b), c) si d).

Procurorul care a participat ca judecator la solutionarea cauzei īn prima instanta, nu poate pune concluzii la judecarea ei īn apel sau recurs (art. 49 alin. 3 C. proc. pen.).

Īn cazul īn care completarea sau refacerea urmaririi penale este dispusa de instanta de judecata persoana care a efectuat urmarirea penala este incompatibila pentru completarea sau refacerea acesteia.

Expertul si interpretul sunt incompatibili atunci cānd intervin ultimele patru cazuri de incompatibilitate, dispozitii care se aplica corespunzator calitatii lor.

Īn legatura cu incompatibilitatea expertului si interpretului art. 54 C. proc. pen. trebuie facute urmatoarele precizari:

- calitatea de expert este incompatibila cu cea de martor īn aceeasi cauza, ultima avānd īntāietate.

Participarea ca expert sau interpret īntr-o cauza nu atrage incompatibilitatea daca s-ar solicita de mai multe ori exercitarea acelorasi atributiuni.

Abtinerea

Abtinerea reprezinta acel remediu procesual prin care cel aflat īn cazurile de incompatibilitate prevazute de lege, care sa fie īnlocuit cu o alta persoana cu aceeasi calitate. Abtinerea constituie o auto-recuzare a organului, prin ea se previne recuzarea. Simpla declaratie a abtinerii nu produce nici un efect juridic, ca urmare persoana incompatibila este obligata sa declare presedintelui instantei (īn cursul judecatii) ca se abtine de la a participa la judecata, cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abtinerii.

Aceasta declaratie se face de īndata ce persoana obligata la aceasta a luat cunostinta de existenta cazului de incompatibilitate (art. 50 alin. 2 C. proc. pen.).

Īn cazul īn care persoana obligata sa se abtina nu a facut aceasta desi cunostea ca se gaseste īn vreunul din cazurile de incompatibilitate prevazute de lege, aceasta poate fi sanctionata disciplinar.

Īn cursul judecatii cererea de abtinere a judecatorului, a procurorului sau a grefierului se solutioneaza de un alt complet decāt cel ce judeca cauza. Aceasta se va face īn cadrul unei sedinte secrete fara participarea celui ce declara ca se abtine (art. 52 C. proc. pen.).

Examinarea cererii de abtinere se face de īndata, cu ascultarea procurorului daca este prezent īn instanta, iar daca se gaseste necesar, si a partilor precum si a persoanei care se abtine.

Instanta are obligatia ca īn caz de admitere a cererii de abtinere sa se pronunte asupra mentinerii actelor īndeplinite sau masurilor dispuse de cel ce se abtine.

Īncheierea prin care instanta de judecata admite sau respinge abtinerea nu este supusa nici unei cai de atac.

Recuzarea

Recuzarea este o institutie prin intermediul careia partile pot īnlatura din activitatea procesuala persoanele incompatibile .

Aceasta masura intervine īn cazul īn care persoana incompatibila nu s-a abtinut de la participarea īn cadrul procesului penal.

Recuzarea poate fi formulata oral sau īn scris, cu aratarea cazului de incompatibilitate, ce constituie motivul recuzarii (art. 51 alin. 2 C. proc. pen.)

Procedura de solutionare a recuzarii este aceeasi ca īn cazul abtinerii.

Īn cazul īn care cererea de recuzare sau de abtinere se īndreapta īmpotriva unei instante īn īntregime, ea se solutioneaza de catre instanta ierarhic superioara.

Daca cererea se admite instanta ierarhic superioara desemneaza o alta instanta egala īn grad cu cea īn fata careia s-a produs recuzarea, īn vederea judecarii cauzei (art. 52 alin. 5 C. proc. pen.).

CAPITOLUL VI

1.Criterii de determinare a felurilor de competenta

1.1 Criterii de determinare a competentei dupa materie

Criteriul folosit de legiuitor pentru a repartiza cauzele penale īntre diferite instante judecatoresti este dupa natura sau gravitatea infractiunilor care fac obiectul acelor cauze.

Sub aspectul ei obiectiv, competenta materiala este īndrituirea - īndatorirea unei instante de a judeca si solutiona cauzele penale care i-au fost repartizate prin lege.

Sub aspect subiectiv, competenta materiala este īndrituirea - īndatorirea unei instante de a judeca si solutiona īn concret o anumita cauza penala din cele repartizate de lege.

Sub ambele aspecte, competenta este determinata de obiectul cauzei penale, adica de fapta savārsita si prevazuta de legea penala, fapta care a provocat conflictul de drept penal.

Ratiunea acestei īmpartiri o gasim īn īmprejurarea ca nu toate faptele penale au acelasi grad de periculozitate si de complexitate si sa simtit nevoia ca judecarea lor sa fie atribuita unor instante diferite, īn raport de pregatirea si exprerienta magistratilor, pentru a se asigura o corecta īnfaptuire a justitiei penale.

Determinarea competentei materiale īn raport de natura infractiunii are īn vedere, īn principal, valoarea sociala ocrotita prin incriminarea faptei respective, cu alte cuvinte relatiile sociale care formeaza obiectul juridic specific al infractiunii. Acest mod de determinare constituie criteriul calitativ al competentei materiale.

Determinarea competentei materiale īn raport cu gravitatea infractiunii are īn vedere gravitatea pedepsei prevazute de lege pentru acea infractiune, īntrucāt gradul de pericol social al infractiunii se reflecta īn pedeapsa.

Acest mod de determinare constituie criteriul calitativ al competentei materiale.

Determinarea competentei materiale īn raport cu gravitatea infractiunii are īn vedere gravitatea pedepsei prevazute de lege pentru acea infractiune, īntrucāt gradul de pericol social al infractiunii se reflecta īn pedeapsa. Acest mod de determinare constituie criteriul cantitativ al competentei materiale.

Natura si gravitatea infractiunilor stabilesc competenta, īn primul rānd, īntre categoriile de instante judecatoresti - civile si militare, apoi, si īn cadrul fiecareia dintre aceste categorii, īntre instante judecatoresti de grade ierarhice deosebite.

Competenta materiala se refera la judecata in prima instanta (in prim grad), si imparte cauzele penale, in cadrul fiecarei categorii de instante judecatoresti. Astfel, in cadrul instantelor judecatoresti ordinare, competenta materiala stabileste care vor fi instantele care vor judeca in prima instanta o anumita infractiune: judecatoria, tribunalul sau curtea de apel.

Pentru determinarea competentei materiale pe linie verticala pot folosi criterii obiective si subiective.

Criteriile obiective se refera la natura si gravitatea infractiunii din actul de incriminare iar criteriile subiective se refera la infractiunea concreta savārsita si posibila pedeapsa care ar urma sa se aplice inculpatului.

Īn legislatia romāna actuala determinarea competentei materiale se face numai pe criterii obiective avānd avantajul stabilirii cu usurinta a instantei competente daca s-a stabilit īncadrarea juridica corecta.

Determinarea competentei dupa calitatea persoanei

Criteriul de determinare al competentei dupa calitatea peroanei este calitatea pe care a avut-o faptuitorul īn momentul comiterii faptei.

Desi principiul egalitatii īn fata legii exprima cerinta ca toti infractorii sa fie judecati de aceleasi instante, indiferent de calitatea pe care o au īn momentul comiterii infractiunii, toate legislatiile din lume admit ca īn anumite situatii, competenta trebuie stabilita si īn raport de persoana faptuitorului.

Din aceasta reglementare, de exceptie, se asigura o mai buna īnfaptuire a justitiei īn cazul savārsirii unor infractiuni la disciplina militara cazul competentei dupa calitatea de militar sau angajat al unei unitati militare care a savārsit o fapta īn legatura cu serviciul - cānd revine instantelor militare si a judecarii unor demnitari, ministri, senatori, deputati sau magistrati, cānd competenta revine unor instante de grad īnalt, pentru a fi ferita justitia de orice fel de influentele locale si pentru a conferi hotarārii adoptate o mai mare valoare morala.

Īn unele tari exista si instante speciale pentru minori, deci calitatea persoanei determina competenta instantei.

Īn cadrul instantelor militare poate influenta competenta pe verticala si gradul persoanei. La fel si instantele civile, apartenenta magistratului la o anumita instanta, poate determina competenta instantei de fond, influentānd distributia cauzelor pe verticala.

De regula , competenta dupa calitatea persoanei atrage competenta unei instante indiferent de infractiunea savārsita.

Sunt si exceptii cānd aceasta competenta opereaza numai īn cazul infractiunilor savārsite īn legatura cu calitatea detinuta.

Pentru a se atrage competenta unei instante, dupa calitatea persoanei, este necesar ca persoana respectiva sa fi avut calitatea prevazuta de lege la data comiterii faptei, fara a avea importanta dobāndirea ulterioara a calitatii, ori pierderea ei. Legea poate totusi deroga de la aceasta regula.

2. Criterii de determinare a competentei teritoriale 

Criteriul este dat de repartitia cauzelor penale īntre diversele instante judecatoresti, avānd aceeasi competenta materiala, īn raport de corelatia dintre locul savārsirii infractiunii (si alte circumstante de loc) si circumscriptiile teritoriale īn care instantele īsi exercita jurisdictia.

Competenta jurisdictionala se refera la judecata īn prima instanta deoarece, cu exceptia Curtii Supreme de Justitie si a Curtii Militare de Apel care, fiind unice pe tara, au competenta teritoriala pe īntreg teritoriul tarii, celelalte instante judecatoresti au o circumscriptie teritoriala.

Astfel o curte de apel si tribunalele militare cuprind mai multe judete, tribunalele cuprind un judet sau Municipiul Bucuresti, iar judecatoriile au o circumscriptie teritoriala mai mica decāt un judet, stabilita prin Hotarare a Guvernului.

Repartizarea competentei dupa criterii teritoriale are īn vedere corelatia dintre locul savārsirii faptei (sau alte locuri de rezonanta sociala) si circumscriptia teritoriala īn care instanta īsi exercita jurisdictia. Īmpartirea cauzelor se face pe orizontala.

Aceste criterii sunt:

Primul criteriul, unanim admis, este locul savārsirii infractiunii.

Asfel, potrivit acestui criteriu īn competenta teritoriala a unei instante intra toate infractiunile - de competenta ei materiala - ce se savārsesc īn circumscriptia teritoriala īn care si īsi exercita jurisdictia.

Acest criteriu are ratiunea īn īmprejurarea ca la locul savārsirii infractiunii se produce cu maximum de intensitate tulburarea ordinii publice, aici se gasesc cu mai multa usurinta probele si judecata penala īsi produce cu maxima eficacitate efectele.

Un alt criteriu este al locului unde a fost prins faptuitorul.

Acest criteriu se justifica pe necesitatea de ordin practic, ca prime masuri privind persoana infractorului sa fie intreprinse, imediat de organele de cercetare si de judecata de la locul prinderii.

Criteriul locului unde locuieste (are domiciliul sau resedinta) faptuitorul. Includerea acestui criteriu īntre celelalte privind competenta teritoriala are īn vedere faptul ca persoana infractorului este mai bine cunoscuta unde locuieste si se asigura mai usor prezentarea faptuitorului īn fata justitiei iar hotarārea judecatoreasca are alta rezonanta īn colectivitatea din care face parte acesta.

Criteriul locului unde domiciliaza persoana vatamata.

Acest criteriu se justifica pe consideratii de politica judiciara deoarece īnlesneste accesul la justitie al pesoanei vatamate, mai ales, īn cazul īn care punerea īn miscare a actiunii penale se face la plāngerea prealabila.

Īn cazul īn care coexista mai multe criterii alegerea competentei se face dupa mai multe sisteme. Se poate fixa o scara prioritara impunānd competenta īntr-o anumita ordine a criteriilor.

Īn alt sistem se considera competente īn aceeasi masura toate instantele judecatoresti īn a carei circumscriptie se afla realizat un criteriu de loc.

Sistemul adoptat de legislatia noastra este cel mixt, īn care desi legea fixeaza mai multe criterii , cu aceeasi valoare, instituirea competentei instantei īn a carei raza s-a efectuat urmarirea penala si o regula suplimentara.

Astfel, cānd urmarirea se efectueaza de catre Parchetul General de pe lānga Curtea Suprema de Justitie sau de catre alte parchete de pe lānga curtile de apel ori de pe lānga tribunale sau de catre un organ de cercetare central ori judetean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileste careia din instante competente dupa criteriile generale o sa-i revina competenta de a judeca, tinānd seama ca, īn raport cu īmprejurarile cauzei, sa fie asigurata buna desfasurare a procesului penal.

Pentru infractiunile savārsite īn afara teritoriului tarii se stabilesc alte criterii:

- daca faptuitorul nu are domiciliul sau nu locuieste īn Romānia, competenta este instanta din municipiul Bucuresti, competenta sa judece cauza īn prima instanta;

- daca fapta a fost comisa la bordul unei nave sau aeronave, competenta revine instantei īn a carei raza teritoriala se afla primul port romān īn care se ancoreaza nava sau īn a carei raza teritoriala se afla primul loc de aterizare pe teritoriul romān;

- daca nava nu ancoreaza īntr-un port romān sau daca aeronava nu aterizeaza pe teritoriul romān, competenta revine, daca faptuitorul nu īsi are domiciliul sau nu locuieste īn tara, unei instante din municipiul Bucuresti.

Cānd trebuie stabilit " locul savārsirii infractiunii " se va avea īn vedere locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala, īn total sau īn parte, si locul unde s-a produs rezultatul acesteia.

3. Criteriul de determinare a competentei functionale

Criteriul de determinare a competentei functionale este dat de functiile specifice conferite diferitelor organe judiciare īn raport de diversele faze sau etape ale procesului penal.

Ratiunea acestei diviziuni se gaseste īn necesitatea specializarii organelor care participa la procesul penal.

Īn cazul instantelor judecatoresti, ratiunea organizarii competentei functionale mai rezulta si necesitatea de a se stabili garantii suplimentare corenspunzatoare solutionarii unor cauze īn prima instanta si īn caile de atac.

Prin actuala lege de organizare judecatoreasca s-a stabilit ca judecatoria si tribunalul militar judeca numai īn prima instanta, tribunalele si curtile de apel judeca īn prima instanta, dar si īn apel si recurs iar Curtea Suprema de Justitie judeca īn prima instanta, īn recurs si recurs de anulare.

Competenta functionala ca si competenta materiala si personala are un caracter absolut, īncalcarea acestor dispozitii fiind sanctionata cu nulitate absoluta.

CAPITOLUL VII

Competenta instantelor judecatoresti īn Romānia

Competenta materiala si personala a instantelor judecatoresti

Competenta judecatoriei (art. 25).

Judecatoria are competenta generala de judecata īn prima instanta cu exceptia infractiunilor date īn competenta altor instante. Aceasta competenta este dobāndita si pentru infractiunile ce se vor incrimina īn viitor daca legea nu va prevedea altfel. Judecatoriile Constanta si Galati judeca si infractiunile prevazute īn art. 2 lit. a - e din Decretul nr. 203 din 31 octombrie 1974 pentru īnfīintarea si functionarea sectiei maritime sau fluviale.

Aceste cazuri sunt:

- infractiuni contra sigurantei navigatiei pe apa, contra disciplinei si ordinii de bord si alte infractiuni īn legatura cu activitatea marinei civile prevazute īn Decretul nr. 443/1972 privind navigatia civila;

- infractiunile īmpotriva protectiei muncii savārsite de personalul navigatiei civile;

- infractiunile de serviciu sau īn legatura cu serviciul prevazute īn Codul Penal, savārsite de personalul marinei civile, cu exceptia infractiunilor prevazute īn art. 251 - 253 c.pen.;

- infractiunile contra avutului public prevazute īn Codul Penal referitoare la bunurile aflate īn administrarea sau folosinta unitatilor marine civile, ori īncredintate acestora pentru expeditie, transport sau pastrare, savārsite de personalul marinei civile;

- infractiunile contra avutului public prevazute īn Codul Penal referitoare la bunurile aflate īn administratia sau folosinta unitatilor marinei civile, īn cazul īn care fapta a pus sau ar fi putut pune īn pericol nave, utilaje portuare, instalatii de īncarcare, descarcare sau manipulare a marfurilor īn port, sau a creat o stare de pericol pentru siguranta navigatiei ori a avut ca urmare o tulburare īn activitatea de transport maritima sau fluviala.

Competenta tribunalului (art. 27).

Tribunalul judeca īn prima instanta, īn apel si īn recurs si solutioneaza unele conflicte de competenta.

a) Īn prima instanta judeca infractiunile mai grave si care presupun o mai buna pregatire īn lamurirea lor.

Acestea sunt desemnate prin: enumerarea articolelor si aliniatelor, desemnarea infractiunii, a urmarilor acesteia, indicarea obiectului juridic lezat prin infractiune, si trimiterea la o lege care prevede o asemenea competenta.

Īn art. 27 se stabileste urmatoarea competenta:

- infractiunile prevazute īn Codul Penal in art. 174 - 177, 179 (omorul calificat, omorul deosebit de grav, pruncuciderea, determinarea sau īnlesnirea sinuciderii), art. 189 al. 3 (lipsirea de libertate īn mod ilegal cu santaj asupra unei autoritati sau grup de persoane), art. 190 (sclavia), art. 197 al. 2 - 3 (violul īn forme agravante), art 209 al. 3 (furtul care a produs consecinte deosebit de grave), art. 211 al. 2 si 3 ( tālharia īn forme agravante), art. 212 (pirateria), art. 215 al. 5 ( īnselaciunea cu consecinte deosebit de grave), art. 218 (distrugerea calificata), art. 219 al. 3 ( distrugerea din culpa ) daca fapta a avut ca urmare un dezastru si alin. 4, art. 238 ( ofensa adusa autoritatii ), art. 239 al. 3 (ultrajul savārsit īmpotriva unui magistrat, politist sau jandarm ori un alt militar ), art. 248¹ (abuzul in serviciu īn forma calificata ) , art. 252 (neglijenta īn pastrarea secretului de stat ), art. 254 (luarea de mita ), art 255 ( darea de mita ), art. 257 (traficul de influenta ), art. 266 - 270 (arestarea si cercetarea abuziva, supunerea la rele tratamente, tortura, represiunea nedreapta, evadarea, īnlesnirea evadarii), art. 273 al. 3 ( neīndeplinirea īndatoririlor de serviciu sau īndeplinirea lor defectuoasa din culpa la regimul circulatiei pe caile ferate cu consecinte grave), art. 274 al. 2, art. 275 alin. 3, art. 276 ( infractiuni intentionate contra sigurantei circulatiei pe caile ferate ), art. 279¹ ( nerespectarea regimului materialelor nucleare sau a altor materii radioactive), art. 280 (nerespectarea regimului materiilor explosive), art. 280¹ (nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri), art. 282 - 285 (falsificarea de monede, timbre sau alte valori), art. 298 (divulgarea secretului economic), art. 302² (nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduri), art. 312 ( traficul de stupefiante), si art. 317 (propaganda nationalist sovina ), precum si infractiunea de contrabanda, daca a avut ca obiect arme, munitii sau materiale explozive ori radioactive;

- infractiunile savārsite cu intentie care au avut ca urmare moartea unei persoane. Acestea sunt infractiunile praeter intentionate cum sunt cele prevazute de art. 183, 197 al. 3, 198 al. 3, 200 al. 4, 211 al. 3;

- infractiunile privind siguranta nationala a Romāniei prevazute īn legi speciale (art. 19 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romāniei);

- infractiunea de trecere frauduloasa a frontierei de stat, īn cazurile īn care minimul special al pedepsei este de 2 ani sau mai mare;

- infractiunea de bancruta frauduloasa, daca fapta priveste sistemul bancar;

- alte infractiuni date prin lege īn competenta sa.

Se prevede o astfel de competenta īn Decretul nr. 516-1953 - Codul aerian (art. 107² si 107³), īn Decretul nr. 443-1972 privind navigatia civila (art. 115, 123 si 124). De asemenea, prin Decretul nr. 203-1974 au fost date īn Competenta sectiilor maritime si fluviale de la tribunalele Constanta si Galati urmatoarele infractiuni:

- infractiunile contra sigurantei navigatiei pe apa care au avut ca urmare un accident de navigatie, constānd īn abordaj cu consecinte materiale importante, avariarea grava a unei nave ori distrugerea si degradarea importanta de instalatii si bunuri de orice fel, infractiunea de stānjenire a echipajului īn conducerea unei nave, daca prin aceasta s-ar pune īn pericol siguranta navei sau de preluare fara drept a controlului navei direct sau indirect, precum si omisiunea denuntarii acestei infractiuni;

- infractiunile de delapidare, furt, tālharie, piraterie, īnselaciune, distrugere si distrugere din culpa, īn forme grave, referitoare la bunurile aflate īn administrarea sau folosinta unitatilor marinei civile ori īncredintate acestora spre expeditie, transport sau pastrare si infractiunea de abuz īn serviciu ( art. 248 al. 2 c.pen.) savārsite de personalul marinei civile;

- infractiunile contra avutului public mentinute anterior referitoare la bunuri aflate īn administrarea sau folosinta unitatilor marinei civile, daca consecintele grave ale acestora constau īn punerea īn pericol a vaselor, utilajelor portuare, instalatiilor de īncarcare, descarcare si manipulare a marfurilor īn port, ori īn crearea unei stari de pericol pentru siguranta navigatiei sau tulburarea activitatii de transport maritim sau fluvial.

b) Ca instanta de apel, tribunalul judeca apelurile īmpotriva hotarārilor penale pronuntate īn prima instanta de judecatoriile din circumscriptia sa teritoriala, cu exceptia celor privind infractiunile prevazute de art. 279 alin. 2 lit. A, ce nu pot fi atacate cu apel.

c) Ca instanta de recurs, tribunalul judeca:

- recursurile impotriva hotarārilor penale pronuntate de judecatorii īn cazul infractiunilor mentionate īn art. 279 alin. 2 lit. A. Aceste infractiuni sunt: art. 180 (lovirea sau alte violente), art. 184 alin. 1 (vatamarea corporala din culpa), art. 193 (amenintarea), art. 205 (insulta), art. 206 (calomnia), art. 210 (furtul la plāngerea prealabila), art. 213 (abuzul de īncredere īn dauna proprietatii private), art. 220 ( tulburarea de posesie), precum si infractiunile prevazute de art. 193, 205 si 206 din Codul Penal, savārsite prin presa sau orice mijloace de comunicare īn masa.

- recursurile īmpotriva unor sentinte penale sau īncheieri ale primei instante pentru care legea prevede ca pot fi atacate numai cu recurs (de ex. sentintele de restituire a cauzei la procuror: art. 332, 333, 335 - 357, sau īncheierile privind luarea, īnlocuirea, revocarea sau īncetarea de drept a masurilor preventive (art. 141), īncheierea prin care s-a hotarāt asupra arestarii preventive (art. 159 al. 7) s.a.

d) Conflictele de competenta ivite īntre judecatoriile din circumscriptia sa teritoriala.

Competenta curtilor de apel (art 28¹).

Curtile de apel judeca īn prima instanta , īn apel, īn recurs si solutioneaza unele conflicte de competenta.

a) Īn prima instanta, curtea de apel judeca:

- dupa materie, infractiunile prevazute de Codul Penal in art. 155 - 173 (infractiuni contra sigurantei statului) si de art. 356 - 361 (infractiuni contra pacii si omenirii);

- dupa calitatea persoanei, curtea de apel judeca infractiunile savārsite de: - judecatorii de la judecatorii si tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lānga aceste instante, de notarii publici, si de judecatorii, procurorii si controlorii financiari ai camerelor de conturi judetene;

- alte infractiuni date prin lege īn competenta sa.

b) Ca instanta de apel curtea de apel judeca apelurile declarate īmpotriva hotarārilor penale pronuntate īn prima instanta de tribunale - recursurile declarate īmpotriva deciziilor pronuntate de tribunale īn apel;

c ) Recursurile īmpotriva sentintelor si īncheierilor date īn prima instanta de tribunale care nu pot fi atacate cu apel numai cu recurs cum sunt sentintele de restituire a acuzei la procuror, īncheierile privind luarea, īnlocuirea, revocarea sau īncetarea de drept a masurilor preventive (art. 141), īncheierea prin care s-a hotarāt asupra pregatirii arestarii preventive (art. 159 al. 7), īncheierile de suspendarea judecatii (art. 303) s.a.

d) Solutioneaza conflictele de competenta ivite īntre judecatoriile de pe raza teritoriala a doua tribunale din circumscriptia curtii de apel sau īntre doua tribunale ori o judecatorie si un tribunal din raza curtii de apel.

Competenta tribunalului militar (art. 26).

Tribunalul militar judeca numai īn prima instanta

- dupa calitatea persoanei judeca : infractiunile savārsite de militari pāna la gradul de capitan inclusiv, cu exceptia data prin lege altor instante.

Īn aceasta categorie intra infractiunile la ordinea militara dar si infractiunile de competenta ordinara a judecatoriei.

1. Dupa materie judeca īn prima instanta si urmatoarele infractiuni savārsite de civili:

- infractiunile contra bunurilor aflate īn proprietatea, administrarea sau folosinta Ministerului Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Justitiei - Directia Generala a Penitenciarelor, Serviciul Romān de Informatii, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de Protectie si Paza, care prin natura sau destinatia lor au un caracter militar sau intereseaza capacitatea de aparare sau siguranta statului;

- infractiuni prevazute īn art. 348-354 C. Penal (capitolul Infractiuni contra capacitatii de aparare a Romāniei).

2. Īn raport de competenta dupa calitatea persoanei dar si dupa comptenta materiala tribunalului militar judeca infractiunile savārsite de salariatii civili, din unitatile militare desemnate mai sus, savārsite īn legatura cu serviciul, daca, īn raport de gravitatea lor cad īn competenta judecatoriei.

Infractiunile īn legatura cu serviciul pot fi prevazute de orice lege penala (de ex. infractiunea prevazuta de art. 21 din Legea nr. 51/91, privind siguranta nationala a Romaniei).

Competenta tribunalului militar teritorial (art. 28)

Dupa competenta functionala, tribunalul militar teritorial judeca īn prima instanta, īn apel , īn recurs si solutioneaza unele conflicte de competenta cum urmeaza :

- īn prima instanta :

dupa calitatea persoanei, tribunalul militar teritorial judeca infractiunile savārsite de ofiterii superiori, cu exceptia celor date īn competenta Curtii Militare de Apel (infractiunile contra pacii si omenirii ); de asemenea judeca infractiunile date īn competenta tribunalului mentionate īn art. 27 lit. a si b, savārsite de militari pāna la gradul de capitan inclusiv, ori savārsite īn legatura cu serviciul de catre salariatii civili din M.Ap.N., M.A.I., M.J.-D.G.P., S.R.I., S.I.E., S.T.S., si S.P.P.

Ca instanta de apel tribunalul militar teritorial judeca apelurile īmpotriva hotarārilor pronuntate īn prima instanta de tribunalele militare, cu executia celor ce nu pot fi atacate īn recurs.

Aceste hotarāri sunt:

- infractiunile contra ordinii si disciplinei militare sanctionate de lege cu pedeapsa īnchisorii de cel mult 2 ani : art.331 alin.1 - absenta nejustificata, art.335 alin 1 - calcarea de consemn , art.334 alin 1 - insubordonarea , art. 335 alin. 1 - lovirea superiorului art. 336 alin. 1 - lovirea inferiorului .

- infractiunile contra ordinii si disciplinei militare sanctionate de lege cu pedeapsa īnchisorii de cel mult doi ani, savārsite de militari pāna la gradul de capitan inclusiv.

- ca instanta de recurs judeca recursurile:

- īmpotriva hotarārilor pronuntate de tribunalele militare, īn prima instanta, nesusceptibile de apel, mentionate īn art 279, alin 2;

- īmpotriva sentintelor si īncheierilor pronuntate de tribunalele militare, pentru care legea prevede numai calea de atac a recursului ( sentinte si īncheieri aratate la competenta tribunalului).

- solutioneaza conflictele de competenta nascute īntre tribunalele militare din raza teritoriala.

Competenta Curtii Militare de Apel (art. 28²)

Curtea Militara de Apel, fiind egala īn grad cu curtea de apel are o competenta functionala similara, judecānd īn prima instanta, īn apel si īn recurs si solutioneaza si unele conflicte de competenta .

Īn prima instanta, judeca:

- infractiunile prevazute īn Codul Penal īn art. 155-173 ( infractiuni contra sigurantei statului) si art. 356 - 361 ( infractiuni contra pacii si omenirii ) savārsite de militari ori savārsite īn legatura cu serviciul de catre salariatii civili din M.A.N., M.A.I., M.J.-D.G.P., S.R.I., S.I.E., S.T.S. si S.P.P.

- infractiunile savārsite de judecatorii tribunalelor militare si ai tribunalului militar teritorial, precum si de procurorii militari de la parchetele de pe lānga aceste instante.

Se prevede si posibilitatea stabilirii prin lege de alte infractiuni īn competenta Curtii Militare de Apel.

Ca instanta de apel, Curtea Militara de Apel judeca apelurile pronuntate īn prima instanta de tribunalul militar teritorial.

Ca instanta de recurs Curtea Militara de Apel judeca :

- recursurile īmpotriva hotarārilor pronuntate īn apel de tribunalul militar teritorial;

- recursurile īmpotriva sentintelor si īncheierilor date de tribunalul militar teritorial cānd legea prevede ca sunt supuse numai recursului.

Solutioneaza conflictele de competenta , īn prezent, ivite īntre tribunalul militar teritorial si tribunalul militar.

Competenta Īnaltei Curti de Casatie si Justitie (art. 29)

Competenta functionala a Curtii Supreme de Justitie cuprinde potrivit art. 29 si art. 21 - 26 din Legea Curtii Supreme de Justitie (nr. 56/1993), judecata īn prima instanta, īn recurs īn anulare si īn recurs īn interesul legii, precum si solutionarea unor cereri si conflicte de competenta .

Īn materie penala, Curtea Suprema de Justitie judeca prin sectia penala, inclusiv cauzele privind pe militari, iar īn unele cazuri si prin Sectiile Unite.

Īn prima instanta judeca dupa calitatea persoanei

- sectia penala : - infractiunile savārsite de senatori si deputati, membrii Guvernului , judecatorii Curtii Constitutionale, membrii, judecatorii, procurorii si controlorii financiari ai Curtii de Conturi, presedintele Consiliului Legislativ, sefii cultelor religioase organizate īn conditiile legii si de ceilalti membrii ai Īnaltului Cler, care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia, judecatorii si magistratii asistenti de la Īnalta Curte de Casatie si Justitie, de judecatori de la curtile de apel si de la Curtea Militara de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe lānga aceste instante.

Infractiunile savārsite de maresali, amirali si generali, judecatorii si magistratii asistenti militari de la Īnalta Curte de Casatie si Justitie si de la Curtea Militara de Apel, precum si procurorii militari de la parchetele de pe lānga aceste instante.

Īnalta Curte de Casatie si Justitie poate judeca si alte cauze pe care le da legea īn competenta sa, cum este cea prevazuta īn art. 84, al. 3 al Constitutiei, care se refera la judecarea Presedintelui Romāniei.

Ca instanta de recurs Īnalta Curte de Casatie si Justitie judeca prin sectia penala, dupa caz urmatoarele:

- recursurile īmpotriva hotarārilor penale pronuntate īn prima instanta de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;

- recursurile īmpotriva hotarārilor penale pronuntate, ca instanta de apel, de curtile de apel si de curtea Militara de Apel.

Sectiile Unite al Curtii Supreme de Justitie judeca recursurile īmpotriva hotarārilor penale pronuntate īn prima instanta de sectia penala a Curtii.

Īnalta Curte de Casatie si Justitie, prin sectii sau Sectii Unite, judeca īn exclusivitate, recursurile īn anulare.

Sectiile Unite ale Curtii Supreme de Justitie judeca īn exclusivitate, recursurile īn interesul legii.

Prin sectia penala solutioneaza:

- conflictele de competenta īn cazurile īn care este instanta superioara comuna. Conflictele pot fi īntre instante de aceeasi natura sau īntre instante civile si militare; cazurile īn care cursul justitiei este īntrerupt; cererile de stramutare (art. 55 - 61).

Īn aceste ultime cazuri , competenta de solutionare a Curtii Supreme de Justitie este exclusiva.

Criterii de stabilire a competentei dupa calitatea persoanei

Pentru ca o anumita calitate sa poata determina o alta competenta decāt cea obisnuita este necesar sa fie īndeplinite conditiile:

- calitatea sa fie īntrunita īn persoana inculpatului;

- calitatea sa fie dobāndita īn momentul savārsirii infractiunii potrivit dispozitiilor legale.

Momentul dobāndirii si pierderii calitatii este determinat de legea care reglementeaza aceste calitati; dobāndirea calitatii dupa savārsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei. Momentul savārsirii infractiunii se stabileste potrivit legii penale.

Instanta a carei competenta a fost determinata de calitatea persoanei inculpatului, ramāne competenta a judeca, chiar daca inculpatul dupa savārsirea infractiunii nu mai are aceea calitate.

Competenta teritoriala a instantelor judecatoresti

Criteriile de determinare a competentei teritoriale (art. 30).

Instantele judecatoresti sunt competente sa judece o cauza penala numai daca unul din criteriile de loc se realizeaza īn circumscriptia sa teritoriala. Aceste criterii, deja enuntate, se afla īnscrise īn art. 30, si sunt: locul unde a fost savārsita infractiunea (forum delicti comissi), locul unde a fost prins faptuitorul (forum deprehens onis), locul unde locuieste faptuitorul (forum domicilii) si locul unde locuieste persoana vatamata.

Aceste criterii au valoare egala. Pentru a disciplina folosirea celui mai potrivit criteriu mai potrivit criteriu, īn art. 30 al. 2 se stabileste regula, potrivit careia judecarea cauzei revine instantei competente dupa oricare din cele patru criterii, īn a carei raza teritoriala s-a efectuat urmarirea. Deci organul de cercetare penala si parchetul care īntocmeste rechizitoriul trebuie sa fie competent teritorial cānd sesizeaza instanta de pe lānga care functioneaza.

Cānd urmarirea penala s-a efectuat de un organ central, interjudetean sau judetean, si sunt competente mai multe instante potrivit celor patru criterii indicate, procurorul care īntocmeste rechizitoriul are dreptul sa stabileasca care din aceste instante urmeaza sa judece cauza, astfel īncāt, īn raport de īmprejurari, sa se asigure o mai buna desfasurare a judecatii. Deci sesizarea nu se poate face la o instanta care nu īndeplineste unul din cele patru criterii stabilite de lege.

Competenta teritoriala a sectiilor maritime de la tribunalele si curtile de apel din Galati si Constanta :

- sectiile maritime si fluviale Constanta au, ca circumscriptie teritoriala, judetele Constanta si Tulcea, marea teritoriala, Dunarea pāna la mila 64 inclusiv:

- sectiile maritime si fluviale Galati, au īn competenta pentru celelalte judete, Dunarea de la mila maritima 64 īn amonte pāna la km 1075 .

Īn cazul īn care sesizarea instantei se face prin plāngere prealabila , este competenta si poate fi sesizata oricare instanta care realizeaza unul din cele patru criterii de loc, daca legea nu dispune altfel.

Competenta dupa teritoriu īn cazul infractiunilor savārsite īn strainatate (art. 31).

Infractiunea savārsita īn afara teritoriului tarii , se judeca, dupa competenta materiala si personala, de instantele civile sau militare dupa urmatoarea distinctie:

- daca faptuitorul domiciliaza īn tara este competenta instanta īn a carei raza teritoriala īsi are domiciliul sau locuieste faptuitorul;

- daca faptuitorul nu īsi are domiciliul si nici nu locuieste īn tara, competenta revine instantelor din Municipiul Bucuresti. Daca aceasta este a judecatoriei, competenta revine Judecatoriei sectorului;

- daca infractiunea s-a savārsit pe o nava aflata īn afara apelor romānesti, competenta revine instantei īn a carei raza teritoriala se afla primul port romān īn care ancoreaza nava;

- daca infractiunea s-a savārsit pe o aeronava , competenta revine instantei īn a carei raza teritoriala se afla primul loc de aterizare pe teritoriul romān .

Daca nava nu ancoreaza īntr-un port romān sau daca aeronava nu aterizeaza pe teritoriul romān, competenta revine instantelor din Municipiul Bucuresti dupa criteriile aratate, īn afara de cazul īn care prin lege nu se dispune altfel , ca īn cazul competentei sectiilor marine si fluviale.

CAPITOLUL VIII

Prorograrea de competenta

Indivizibilitatea si conexitatea

1. Notiunea de prorogare de competenta

Aceasta notiune nu este prevazuta īn Codul de Procedura penal īnsa sunt reglementate mai multe situatii cunoscute sub aceasta denumire.

Īn sensul general acceptat prorograrea de competenta consta īn extinderea competentei unui organ judiciar si asupra unor infractiuni sau persoane care nu īi sunt date . Competenta este o prelungire a competentei unor organe judiciare doar īn legatura cu aspectele care tin de competenta inferioara . Un organ judiciar nu va putea prin prorograre de competenta sa preia īn competenta sa , cauze care revin organelor superioare ci numai celor inferioare sau egale īn grad.

Cazurile de prorogare de competenta sunt prevazute de lege, nefiind posibila prorograrea conventionala.

Cele mai des īntālnite cazuri de prorograre de competenta sunt indivizibilitatea si conexiunea.

Indivizibilitatea

- este o stare de legatura īntre cauza generata de anumite īmprejurari care, prin natura lor sau vointa legii, formeaza o unitate care impune judecarea īntregului complex faptic si de inculpati de o singura instanta.

Unitatea naturala exista atunci cānd o singura actiune sau inactiune constituie mai multe infractiuni si unitatea legala cānd mai multe fapte penale constituie o singura infractiune.

Sunt trei cazuri de indivizibilitate si anume:

1. - cānd la savārsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane. Cazul se refera la participatia penala cānd exista unitate infractionala cu pluritate de infractori - coautori, instigatori, complici - care trebuie judecati īmpreuna pentru o buna administrare a probelor si pentru o justa proportionalizare a pedepselor īn functie de contributia fiecaruia la comiterea faptei

2. - cānd doua sau mai multe infractiuni au fost savārsite prin acelasi act. Este cazul concursului formal de infractiuni, cānd datorita existentei unei singure actiuni sau inactiuni, care datorita īmprejurarilor īn care a avut loc sau urmaririlor pe care le-a produs, īntruneste elementele a doua sau mai multe infractiuni, se impune judecarea īntr-o singura cauza.

3.- cānd mai multe acte materiale alcatuiesc, prin vointa legii, o singura infractiune, cum este infractiunea continuata, complexa sau din obisnuinta. Īn acest caz legea impune ca actele materiale ce intra īn componenta unei infractiuni sa fie tratate ca un īntreg indivizibil pentru care se aplica o singura sanctiune.

Conexitatea

- este o stare de legatura īntre mai multe cauze penale care impune reunirea lor pentru a fi solutionate īmpreuna.

Legaturile īntre cauze pot fi subiective, referindu-se la persoana celui care a savārsit toate infractiunile, altele sunt obiective, creānd o unitate de timp, de loc, sau o dependenta īntre infractiuni. īn alte cazuri legatura de conexitate este mixta, referindu-se, pe de-o parte, la acea persoana care a savārsit mai multe infractiuni, iar pe de alta parte la existenta unei legaturi īntre infractiuni.

Cazurile de conexitate sunt īn numar de patru:

1. - cānd doua sau mai multe infractiuni sunt savārsite prin acte diferite de una sau de mai multe persoane īmpreuna, īn acelasi timp si īn acelasi loc;

2. - cānd doua sau mai multe infractiuni sunt savārsite īn timp ori īn loc diferit, dupa o prealabila īntelegere īntre infractori. Elementul de conexitate consta īn īntelegerea īntre infractori care organizeaza comiterea infractiunilor si pentru judecarea lor se impune o cunoastere a īntregului;

3. - cānd o infractiune este savārsita pentru a pregati, a īnlesni sau ascunde comiterea altei infractiuni, ori este savārsita pentru a īnlesni sau asigura sustragerea de la raspundere penala a faptuitorului altei infractiuni. Conexitatea este data de faptul ca trebuie judecate īmpreuna infractiunea mijloc cu infractiunea scop (de ex. infractiunea de fals cu infractiunea de īnselaciune) si infractiunea savārsita si cea prin care se īncearca ascunderea ei (favorizare, tainuire, omisiunea denuntarii);



4. - cānd īntre doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea cauzelor se impune pentru o buna īnfaptuire a justitiei. Motivele de reunire pot fi multiple dar urmaresc un singur scop, o mai buna īnfaptuire a justitiei (de exemplu o persoana a savārsit mai multe infractiuni, īn concurs, fara legatura īntre ele sau o persoana vatamata a fost prejudiciata prin infractiuni diferite si prejudiciul trebuie delimitate).

2. Prorogarea competentei īn caz de conexitate si indivizibilitate

Īn cazurile de indivizibilitate sau conexitate, cānd cauzele se afla īn fata aceluiasi organ nu exista probleme cu privire la reunirea acestora, procedāndu-se la conexarea acestora. Cānd cauzele se afla īn fata unor organe deosebite, a caror competenta este diferita dupa materie, dupa calitatea persoanei sau dupa teritoriu sunt stabilite urmatoarele reguli de determinare a competentei prin prorogare:

a) cānd competenta īn raport de diferiti faptuitori ori de diferite fapte, apartine mai multor instante de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si pe toti faptuitorii revine instantei mai īntāi sesizate (art. 35 al. 1 teza I). Aceasta dispozitie se aplica si īn cursul urmaririi penale (prioritate cronologica)[39];

b) cānd competenta dupa natura faptelor sau dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revi -ne instantei superioare īn grad (prioritate ierarhica).

Īn cadrul urmaririi penale aceasta dispozitie se aplica numai organelor Ministerului Public, competenta revenind parchetului de pe lānga instanta competenta sa judece cauze-le reunite;

c) cānd cauzele sunt de competenta a doua instante de acelasi grad dar una este civila iar alta militara, competenta revine instantei militare. Aceasta regula este valabila si īn cadrul urmaririi penale cānd este un parchet civil si unul militar de acelasi grad īn concurs;

d) cānd instanta civila este superioara īn grad, competenta revine instantei militare echivalenta īn grad cu instanta civila. Regula este valabila si pentru organele
Ministerului Public.

Īn cazul concursului de competenta īntre o instanta civila si una maritima, datorat indivizibilitatii sau conexitatii, prorogarea de competenta se face dupa aceleasi reguli, competenta de solutionare fiind data sectiilor maritime si fluviale. Īn raport cu o instanta militara, sectiile maritime si fluviale au statutul unei instante civile.

Potrivit art. 35 al. 4, competenta de a judeca cauzele reunite prin prorogare de competenta, ramāne dobāndita instantei, chiar daca pentru fapta sau faptuitorul care a determinat competenta acestei instante s-a dispus īncetarea procesului penal sau achitarea.

Aceasta dispozitie se impune deoarece odata desfasurata īntreaga judecata nu mai este justificata declinarea ce ar declansa o noua judecata cu toate consecintele pentru parti.

Pentru o mai buna administrare a justitiei, instanta competenta judece infractiunea principala, īn urma prorogarii de competenta, este obligata sa judece si tainuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea infractiunii la care acestea se refera (art. 35 alin. ultim).

3. Procedura de reunire a cauzelor (art. 36-37)

Reunirea cauzelor īn faza de judecata se face diferentiat, īn raport de stadiul judecatii:

a) daca toate cauzele se afla īn acelasi stadiu de judecata, ele se reunesc astfel:

- pentru situatiile de indivizibilitate prevazute īn art. 33 lit. a (cānd la savārsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane) si b (cānd doua sau mai multe infractiuni au fost savārsite prin acelasi act), cauzele sunt reunite, daca ele se afla īn fata primei instante de judecata, chiar dupa desfiintarea hotarārii cu trimitere īn apel sau dupa clasarea cu trimitere īn recurs ;

- pentru aceleasi situatii de indivizibilitate, cauzele se reunesc si la instantele de apel, precum si la cele de recurs de acelasi grad, daca se afla īn acelasi stadiu de judecata;

b) īn cazul de indivizibilitate prevazut de art. 33 lit. a,reunirea cauzelor este obligatorie, indiferent de gradul sau felul instantelor. Cauzele trebuie sa fie reunite īntotdeauna, īn acest caz deoarece se judeca o singura infractiune continuata, complexa sau din obisnuinta, si nu pot fi date mai multe solutii, numai una singura.

Īn art. 335 al. 2 se prevede un caz, aparte, cānd reunirea este obligatorie, pentru aceste infractiuni, chiar daca pentru unele acte materiale s-a pronuntat o hotarāre definitiva.

O hotarāre definitiva nu poate fi desfiintata de o instanta ordinara decāt īntr-o cale extraordinara de atac, dar, īn acest caz instanta va reuni procesul īn curs cu hotarārea definitiva, pronuntānd o singura hotarāre pentru toate actele materiale ce intra īn continutul aceleiasi infractiuni.

Reunirea cauzelor, daca se afla īn etape diferite de judecata sau nu sunt īn fata unor instante de apel sau de recurs de acelasi grad ori īn acelasi stadiu de judecata, cu exceptia mai sus prezentata (indivizibilitate pe temei de existenta unei infractiuni continuate complexe sau din obisnuinta), nu va mai avea loc, urmānd a fi dispusa daca īn desfasurarea ulterioara a procesului se īndeplinesc conditiile prevazute de art. 37 alin. 1-2.

Instanta competenta sa dispuna reunirea cauzelor este aceea careia īi revine competenta de judecata potrivit criteriilor aratate. Daca instanta civila este superioara īn grad instantei militare, reunirea cauzelor se hotareste de catre instanta civila, care trimite cauza instantei militare careia īi revine competenta.

4. Disjungerea (art. 38)

Cu ocazia solutionarii unei cauze pot sa apara diferite situatii care ar īngreuna solutionarea operativa a acesteia cum ar fi: īmbolnavirea grava a unuia dintre inculpati care nu mai poate lua parte la proces sau pentru elucidarea tuturor aspectelor privind una dintre infractiunile din dosar se impune administrarea unui probat vast (trebuie audiati sute de martori, trebuie efectuate expertize ample-complexe, s.a.).

Pentru a se trece de aceste impedimente, īn cazul de indivizibilitate prevazut īn art. 33 lit. a (cānd la savārsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane) , precum si īn toate cazurile de conexitate, instanta poate dispune, īn interesul unei bune judecati, disjungerea cauzei (fragmentarea ei) astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infractiuni sa se faca separat.

Instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila de care depinde solutionarea cauzei, chiar daca prin natura ei aceea chestiune este de competenta altei instante.

Disjungerea are caracter facultativ si se poate face din oficiu la cererea Ministerului Public sau a partii interesate. Īn caz de disjungere aceeasi instanta ramāne competenta sa judece toate infractiunile si pe toti inculpatii cu care a fost sesizata pentru a se evita adoptarea de solutii contrare.

5. Alte cazuri de prorogare de competenta

1.Competenta īn cazul schimbarii īncadrarii juridice a faptei īn cursul judecatii (art. 41 al. 2)

Īn cazul īn care dupa efectuarea cercetarii judecatoresti, se constata ca se impune schimbarea īncadrarii juridice a faptei, cu care a fost sesizata instanta, īntr-o infractiune care este de competenta instantei inferioare, prin prorogare de competenta, acea ramāne competenta sa solutioneze cauza.

Prorogarea de competenta este posibila numai daca schimbarea īncadrarii apare necesara ca urmare a administrarii de probe (de ex. tribunalul a fost sesizat pentru judecarea infractiunii de tentativa de omor si īn urma administrarii de probe se constata ca fapta īntruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare a integritatii corporale, care este de competenta judecatoriei).

Īn cazul īn care se constata de la īnceputul judecatii ca faptei trebuie sa i se dea o alta īncadrare se va proceda la declinarea cauzei īn favoarea instantei competente.

Prorogarea competentei prin schimbarea īncadrarii juridice se poate face numai īn favoarea instantei superioare īn grad celei competente sa judece cauza īn fond.

2. Competenta īn caz de schimbare a calificarii juridice

Este posibil ca īn cursul judecatii sa apara o lege care sa califice altfel faptele cu care a fost sesizata instanta. īn aceasta situatie, potrivit art. 41 al. 2, schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita īn cursul judecarii cauzei, nu atrage incompetenta instantei de judecata, afara de cazul cānd prin acea lege s-ar dispune altfel.

Īn cazul īn care schimbarea calificarii a avut loc īn cursul urmaririi penale cauza se va declina organului de urmarire penala competent care va sesiza instanta competenta īn raport de noua lege (dispozitiile art. 41 nu sunt aplicabile la urmarirea penala - v. art. 45 alin. 1 ).

3. Prorogarea competentei īn cazul chestiunilor prealabile

Uneori, pentru solutionarea unor cauze penale este necesara rezolvarea, īn prealabil, a unor chestiuni de care depinde: existenta unei infractiuni, īnlaturarea caracterului penal al faptei, īnlaturarea raspunderii penale, corecta īncadrare juridica sau alte aspecte de care depinde rezolvarea fondului cauzei.

Obiectul chestiunilor prealabile difera de la cauza la cauza si poate apartine oricarei ramuri de drept: dreptului familiei - pentru a stabili daca o casatorie este nula sau este īn vigoare, dreptului muncii - pentru a stabili calitatea de functionar, dreptului constitutional - pentru a stabili calitatea de cetatean romān sau strain, dreptului civil - pentru a stabili existenta posesiunii sau proprietati asupra unui bun, existenta unui contract civil s.a.

Aceste chestiuni sunt extrapenale.

Potrivit art. 44. instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila de care depinde solutionarea cauzei, chiar daca prin natura ci acea chestiune este de competenta altei instante (inferioare.[43] )

Prorogarea de competenta consta īn extinderea puterii instantei penale de a solutiona, cu respectarea dispozitiilor legale din ramura respectiva, o chestiune prealabila care, prin natura sa, este a unei instante civile. Dovedirea chestiunii prealabile se va face prin mijloacele de proba admisibile īn materia respectiva.

De la aceasta regula se face o exceptie: atunci cānd este o hotarāre definitiva a instantei civile, asupra unei īmprejurari ce constituie o chestiune prealabila īn procesul penal, aceasta are autoritate de lucru judecat īn fata instantei penale.

6. Stramutarea judecarii cauzelor penale (art. 55-61)

Temeiul stramutarii.

Stramutarea judecarii cauzei penale este o forma a prorogarii de competenta, stabilita de lege, pentru situatiile cānd exista unele motive care ar putea īmpiedica desfasurarea normala a procesului īn fata instantei competente si este preferabil sa fie transferata judecata la alta instanta care, desi nu este competenta teritorial, ar asigura judecarea cauzei īn conditii mai bune.

Motivele de stramutare pot fi diverse ele nefiind prevazute de actuala reglementare. Īn codul de procedura penala din 1936, īn art. 47 erau prevazute doua motive de stramutare: siguranta publica si suspiciunea legitima .

Trecerea cauzei penale de la instanta competenta la o alta instanta se poate face numai prin transferarea competentei la o instanta de aceeasi categorie si de acelasi grad, prorogarea competentei fiind teritoriala.

Instanta competenta sa dispuna prorogarea de competenta teritoriala este Curtea Suprema de Justitie.

Procedura stramutarii

Pentru declansarea procedurii de stramutare se adreseaza o cerere motivata de stramutare Curtii Supreme de Justitie. La cerere se alatura si īnscrisurile pe care se sprijina, cānd sunt detinute de partea care cere stramutarea, īn cerere se va mentiona daca sunt arestati īn cauza.

Cererea are efect suspensiv de drept asupra judecarii cauzei daca este facuta de ministrul justitiei sau procurorul general. Īn celelalte cazuri, suspendarea judecarii cauzei poate fi dispusa de presedintele Curtii Supreme de Justitie la primirea cererii, sau de catre Curtea Suprema de Justitie dupa ce aceasta a fost investita.

Īnalta Curte de Casatie si Justitie stramuta judecarea unei cauze de la instanta competenta la o alta instanta egala īn grad, īn cazul īn care , impartialitatea judecatorilor ar putea fi stirbita datorita īmprejurarilor cauzei, dusmaniilor locale sau calitatii partilor, cānd exista pericolul de tulburare a ordinii publice ori cānd una dintre parti are o ruda sau un afin pāna la gradul patru inclusiv printre judecatori sau grefierii instantei.[46]

Īn vederea examinarii cererii de stramutare Presedintele Curtii Supreme de Justitie cere pentru lamurirea instantei, informatii de la presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei stramutare se cere. Cānd Curtea Suprema de Justitie este instanta ierarhic superioara, relatiile se cer de la Ministerul Justitiei. Cu aceasta ocazie se comunica si termenul fixat pentru judecarea cererii īn vederea primirii informatii lor la timp.

Nu este obligatorie solicitarea de informatii īn cazul introducerii unei noi cereri de stramutare cu privire la aceeasi cauza, evitāndu-se tergiversarea judecarii cauzei pe aceasta cale.

Partile sunt īncunostintate asupra termenului fixat de Curtea Suprema de Justitie de catre presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza cu mentiunea ca pot trimite memorii si se pot prezenta la termenul fixat pentru solutionarea cererii.

Cānd īn cauza a carei stramutare sunt arestati presedintele instantei superioare, celei competenta sa judece cauza, dispune desenarea unui aparator din oficiu.

Examinarea cererii de stramutare se face īn sedinta secreta, īn prezenta procurorului si a partilor prezente, cu ascultarea concluziilor acestora.

Īn cazul admiterii cāt si a respingerii cererii de stramutare, nu se vor arata motivele care au determinat hotarārea luata.

Daca se gaseste cererea īntemeiata, dispunānd stramutarea cauzei Curtea Suprema de Justitie va hotarī īn ce masura actele īndeplinite īn fata instantei de la care a fost stramutata cauza se mentin.

Aceasta instanta va fi īnstiintata de īndata despre admiterea cererii de stramutare

Īn cazul īn care instanta sesizata cu solutionarea cauzei a procedat īntre timp la solutionarea cauzei pronuntānd o hotarāre penala, aceasta hotarāre este desfiintata prin efectul deciziei de stramutare.

O noua cerere de stramutare nu poate fi admisa afara de cazul cānd noua cerere se īntemeiaza pe īmprejurari necunoscute Curtii Supreme de Justitie, la solutionarea cererii anterioare sau ivite dupa aceasta. Poate fi cazul īn care s-a respins cererea de stramutare sau cānd se cere stramutarea si de ia instanta nou stabilita īn urma admiterii cererii de stramutare.

Exceptiile de necompetenta si conflictele de competenta

1. Exceptiile de necompetenta

Verificarea competentei prin exceptiile de necompetenta.

Organele judiciare au obligatia īnainte de a efectua actele procesuale ce le revin sa-si verifice competenta: materiala, personala, teritoriala si functionala.

Daca īn ce priveste instanta de judecata, aceasta de regula corect investita deoarece sesizarea o face procurorul prin rechizitor, legea o obliga totusi sa-si verifice competenta. Daca constata gresita sesizarea ea va declina cauza instantei competente sau va restitui cauza procurorului, dupa caz .

O verificare obligatorie se declanseaza īn urma ridicarii exceptiei de necompetenta, de oricare din parti sau de catre Ministerul Public.

Odata sesizata cu o exceptie de necompetenta instanta este obligata sa īntrerupa judecarea cauzei si sa se pronunte asupra acesteia. Este gresita practica unor instante de a uni exceptia cu fondul.

Exceptiile au un regim diferentiat atāt īn ce priveste timpul īn care ele pot fi ridicate cāt si sanctiunea procesuala. Astfel, exceptia de necompetenta materiala si cea de necompetenta de calitatea persoanei pot fi ridicate īn tot cursul procesului penal pāna la pronuntarea hotarārii definitive.

Sanctiunea procesuala a acestor īncalcari este nulitatea absoluta a hotarārii. Īn cazul īn care hotarārea a ramas definitiva, īncalcarea competentei materiale si pe calitatea persoanei este motiv de recurs īn anulare (art. 410 pct. II/1). Necompetenta teritoriala, avānd regimul unei nulitati relativ poate fi ridicata pe calea exceptiei de necompetenta, īn tot cursul urmaririi penale iar īn fata primei instante de judecata pāna la citirea actului de sesizare.

Instanta de judecata īsi declina competenta printr-o hotarāre nesupusa caii ordinare de atac , īntrucāt declinarea de competenta are ca efect desesizarea instantei de judecata, hotarārea prin care se ia aceasta masura este o sentinta ( art. 311 alin 1 ) , fiind una din rarele sentinte care nu sunt susceptibile de o cale de atca ordinara

Cānd exceptia de necompetenta se respinge ca neīntemeiata sau tardiva instanta se pronunta prin īncheiere. Daca admite exceptia se īntrerupe judecarea cauzei pāna la sesizarea instantei competente prin hotarārea de declinare a competentei.

Daca īn urma examinarii exceptiei de necompetenta instanta o admite, declinānd competenta trimite dosarul instantei de judecata aratata ca fiind competenta prin hotarārea de declinare. Hotarārea de declinare producānd desesizarea instantei de judecata nu este pusa cailor de atac ordinare.

O problema importanta este a actelor deja īndeplinite a masurilor dispuse de instanta desesizata. Regimul acestora este diferit: daca declinarea a fost determinata de competenta materiala sau dupa calitatea persoanei, instanta careia i s-a trimis cauza poate folosi actele īndeplinite si poate mentine masurile dispuse daca decimarea a fost determinata de necompetenta teritoriala, actele īndeplinite ori masurile dispuse se mentin.

Instanta care a fost sesizata prin declinarea de competenta este obligata la rāndu-i sa verifice competenta .

2. Conflictele de competenta (art. 43)

Īntrucāt īmpotriva hotarārilor de declinare de competenta sau a situatiilor cānd doua sau mai multe instante se recunosc competente sa judece aceeasi cauza (situatii mai rare), nu se pot exercita cai de atac ordinare, calea permisa pentru rezolvarea acestor incidente este a conflictului de competenta. Conflictele care se pot ivi sunt pozitive si negative .

Conflictele pozitive apar cānd doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca aceeasi cauza.

Conflictul negativ apare cānd doua sau mai multe instante judecatoresti īsi declina competenta una īn favoarea celeilalte.

Rezolvarea conflictelor de competenta se face de catre instanta ierarhic superioara comuna. In cazul īn care conflictul se iveste īntre o instanta civila si una militara. Solutionarea conflictului este de competenta Curtii Supreme de Justitie.

Sesizarea instantei superioare comune se face, īn caz de conflict pozitiv, de instanta care s-a declarat competenta ultima, iar īn caz de conflict negativ de competenta, de ultima instanta care si-a declinat competenta.

Daca procedura de solutionare a conflictului nu este declansata partile si Ministerul Public o pot face din proprie initiativa.

Īn cazul conflictului pozitiv de competenta, pentru a nu se efectua acte procesuale contradictorii sau care ar leza partile, se suspenda judecata.

Īn toate cazurile de conflict, ultima instanta ia masurile si efectueaza actele ce reclama urgenta.

Judecarea conflictului de competenta se face cu citarea partilor si ascultarea concluziilor Ministerului Public si partilor.

Daca cu acest prilej instanta sesizata cu solutionarea conflictului de competenta constata ca acea cauza este de competenta altei instante decāt cele īntre care a intervenit conflictul si fata de care nu este instanta superioara comuna trimite dosarul instantei superioare comune.

Instanta careia i s-a trimis cauza prin hotarārea de stabilire a competentei este obligata sa o respecte, fiind a unei instante superioare, ne mai putāndu-se declara necompetenta, afara de cazul īn care, urma completarii cercetarii judecatoresti se schimba situatia de fapt cu care a fost sesizata si se constata ca fapta constituie o infractiune data de lege īn competenta altei instante.

Hotarārea prin care se solutioneaza conflictul de competenta emanānd de la de la o instanta ierarhic superioara instantelor īn conflict este obligatorie pentru instanta careia i se trimite cauza spre judecata , aceasta neavānd dreptul de a refuza judecarea cauzei sub motivul ca nu este competenta.

Fiind pronuntata de o instanta de control , hotarārea prin care se rezolva conflictul de competenta este o decizie si nu este supusa unei cai de atac ordinare

Pentru a nu se repeta anumite acte si masurile luate pāna īn momentul stabilirii competentei, instanta careia i s-a trimis cauza spre solutionare poate dispune mentinerea lor.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Adrian stefan Tulbure -Procedura Penala Romāna -Partea generala vol I , Editura Omnia Uni - S.A.S.T.1998.

Adrian stefan Tulbure si Maria Angela Tatu - Tratat de drept procesual penal Editura All Beck - 2005.

Alexandru Vasiliu - Teoria generala a actelor de procedura penala - Editura C.H.Beck - 2005.

Abraham P. - Conventii Europene īn materie penala - Bucuresti 2001

Boroi Alexandru - Drept procesual penal - Editura C.H.Beck -2005

Vintila Dongoroz - Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala Romān - Editura C.H.Bech - 2003

Dumitru Cornean - Drept Procesual Penal - Editura Dacia Europa Nova - Lugoj - 2000

Crisu Anastasiu - Drept penal - Curs selectiv - Editura CH.Beck-2004.

Grigore Theodoru - Drept procesual penal - partea generala -

Grigore Teodoru - Drept procesual penal - Editura Cugetarea -. Explicatii teoretice ale Codului de Procedura Penala Romān - Vol.I si II. - Iasi 1998

Grigore Theodoru - Tratat de Drept procesual penal - Editura Hamangiu - 2007

Ion Neagu - Tratat de procedura penala - Editura Global Lex - 2004

Ion Neagu - Drept procesual penal Editura Universul juridic- 2004

Poiana Ion - Procedura Penala - Note de curs - editura Alma Mater - Sibiu 2006

Nicolae Volonciu - Tratat de procedura penala - Bucuresti 2001

Theodor Mrejeru si Bogdan Mrejeru - Judecata penala īn prima instanta -aspecte teoretice si jurisprudenta īn materie - Editura Universul Juridic - Bucuresti 2006

V. Ramureanu - Competenta penala a organelor judiciare īn materie penala

V. Ramureanu - Caile de atac īn procesul penal

Codul de procedura penala a Romāniei

Constitutia Romāniei

CUPRINS

Capitolul I

Norma juridica īn materie penala .......... pagina 2

Capitolul II

Competenta .......................................... pagina 15

Capitolul III

Felurile competentei .......... ..... ...... .......... ..... ...... ................ pagina 17

Capitolul IV

Competenta functionala, materiala si personala a instantelor penale ... pagina 23

Capitolul V

Probleme legate de competenta penala a instantelor de judecata ....... pagina 39

Capitolul VI

Criterii de determinare a felurilor de competenta .......... ..... ...... . pagina 51

Capitolul VII

Competenta instantelor judecatoresti īn Romānia .......... ..... ...... . pagina 57

Capitolul VIII

Prorograrea de competenta .......... ..... ...... .......... ..... ...... ..... pagina 68

Bibliografie selectiva .......... ..... ...... .......... ..... ...... ........................ pagina 81



Gh.Bobos, "Statul si dreptul īn

conexiunea lor dialectica si relativa lor independenta"

Cu privire la aceasta a se vedea Tr.Ionascu, E.Barasch, "Despre relativa independenta a unor aspecte

ale formei īn drept. Problema constantelor dreptului" īn "Studii si cercetari juridice" nr.3/1964; I.Vida,

continutul politic al dreptului", īn "Studii si cercetari juridice" nr.2/1978; Gh.Bobos, "Statul si dreptul īn

conexiunea lor dialectica si relativa lor independenta" īn "Studii si cercetari juridice" nr. 2/1983.

Īn legatura cu definirea notiunii de competenta , a se vedea si V. Ramureanu , Competenta penala a organelor judiciare , Ed. stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti 1980 ,pag.37-39.

Īn conceptia autorului , competenta consta īn " aptitudinea unei instante judecatoresti de a rezolva totalitatea cauzelor penale ce i-au fost atribuite prin lege ( aspectul obiectiv al competentei ) sau o anumita cauza concreta din rāndul acestora ( aspectul subiectiv al competentei).

V. Dongoroy, īn V. Dongoroz si colectivul , Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala , Partea Generala , Vol. I Bucuresti, Ed. Academiei 1975 , pag. 98

S.Kahane, Dreptul procesual penal , Bucuresti 1963 , pag. 59

V. Ramureanu, Copetenta penala a organelor judiciare , Bucuresti , Ed. stiintifica si Enciclopedica , 1980 , pag. 33

Constitutia Romāniei,art.126 pct.1

S.Kahane , Dreptul procesual penal , Bucuresti 1963 , pag. 100

Tulbure Adrian stefan -Procedura Penala Romāna - Editura Constant, Sibiu , 2005

C.proc.pen.art.197,alin.2

V. Ramureanu - Competenta penala a organelor judiciare īn materie penala

Ion Neagu - Tratat de procedura penala - Editura Global Lex - 2004

Ion Neagu - Drept procesual penal Editura Universul juridic

Publicata īn M.Of. nr. 159/13.07.1993, Inculpatii militari pāna la gradul de capitan inclusiv sunt judecati de Tribunalul Militar, cu exceptia infractiunilor date prin lege īn competenta altor instante ( art. 26 pct.1 ) Inculpatii ofiteri sunt judecati de catre Tribunalul Militar Teritorial

Art. 24 din Legea 56/1993 - publicat īn M. Oficial nr. 159 / 13.07.1993

Theodor Mrejeru si Bogdan Mrejeru - Judecata penala īn prima instanta -aspecte teoretice si jurisprudensa īn materie - Editura Universul Juridic - Bucuresti 2006

Grigore Theodoru - Tratat de Drept procesual penal - Ed. Hamangiu 2007- pag. 283

Constitutia Romāniei,art.126.pct.5

Dumitru Cornean -Drept procesual penal - Editura Dacia Europa Nova - Lugoj 2000 - pag. 148

Sub codul din 1936, judecatoriile judecau si unele recursuri , iar īntre anii 1977 si 1992 judecau si unele contestatii contrahotarārilor date de comisiile de judecata īn cauzele cu minori ( decretul nr. 218/1977 )

Adrian stefan Tulbure si Maria Angela Tatu - Tratat de drept procesual penal Editura All Beck , 2003

īn cazul īn care plāngerea prealabila se adreseaza direct instantei de judecata.

Astfel de infractiuni sunt cuprinse īn legile privind siguranta nationala si cele privitoare la organizarea S.R.L., S.I.E., S.P.P.,S.T.S.

Grigore Theodoru - Tratat de drept procesual penal - ed. Hamangiu - 2007

Grigore Theodoru - Tratat de drept procesual penal - ed. Hamangiu - 2007 - pag.296

Theodor Mrejeru si Bogdan Mrejeru - Judecata penala īn prima instanta -aspecte teoretice si jurisprudensa īn materie - Editura Universul Juridic - Bucuresti 2006

Grigore Theodoru - Tratat de drept procesual penal - ed. Hamangiu - 2007

Boroi Alexandru - Drept procesual penal - Editura C.H.Beck

Grigore Theodoru - Tratat de drept procesual penal - editura Hamangiu 2007

Īn caz de conexitate cu infractiuni savārsite īn tara , se pastreaya competenta prevazuta īn art. 30 - C.S.J. , sectia penala , dec. Nr. 2.675 , B.J., 2001 , pag. 265

Grigore Theodoru - Tratat de drept procesual penal - Editura Hamangia -2007 , pag. 310

Aceasta opinie este criticata , argumentāndu-se ca investirea organului judiciar respectiv nu se produce prin extinderea competentei sale normative ( prin prorogare ) ci prin dispozitia expresa pe care o primeste de la organul superior

Īntrucāt raspunderea penala si materiala a complicelui este angajata numai īn limita faptelor proprii infractiunii care se sustrage urmaririi penale ( Trib.Supr., sectia pen., decizia 610/1974)

N.Volociu, pag. 135 ; V.Dongoroz si colectiv pag. 160

Vintila Dongoroz - Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala Romān - Editura C.H.Bech

George Antoniu - N. Volonciu, Practica Judiciara Penala

Dana Popescu , īn legatura cu incompatibilitatea unuie membru al completului de judecata al carui sot a īntocmit actul de trimitere īn judecata īn calitate de procuror,īn R.R.D. nr. 11 / 1985, pag.43-44

C.proc.pen.,art.51.alin.2

Grigore Theodoru - Tratat de Drept procesual penal - Editura Hamangiu - 2007

Vintila Dongoroz - Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala Romān - Editura C.H.Bech

Vintila Dongoroz - Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala Romān - Editura C.H.Bech

Vintila Dongoroz - Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala Romān - Editura C.H.Bech

Vintila Dongoroz - Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala Romān - Editura C.H.Bech , 2003

Adrian stefan Tulbure si Maria Angela Tatu - Tratat de drept procesual penal Editura All Beck

C.proc.pen.art.44,alin.1

C.proc.pen.,art.41.alin.1

C. proc.pen.,art.42

Adrian stefan Tulbure si Maria Angela Tatu - Tratat de drept procesual penal Editura All Beck

C.proc.pen.,art.55.alin.1

C.proc pen,art.60.alin.1

Adrian stefan Tulbure si Maria Angela Tatu - Tratat de drept procesual penal Editura All Beck

Interdictia atacarii cu o cale de atac a hotarārii de declinare de competenta nu īncalca dispozitiile constitutionale , deoarece prin aceasta hotarāre instanta nu se pronunta asupra fondului cauzei si se evita prelungirea duratei procesului , A se vedea Curtea Constitutionala , dec. Nr. 129 / 1995 , īn M. Of. , P.I nr. 105 / 1996

Grigor Theodoru - Tratat de Drept Procesual Penal - ed. Hamangiu - 2007

Adrian stefan Tulbure si Maria Angela Tatu - Tratat de drept procesual penal Editura All Beck

Boroi Alexandru - Drept procesual penal - Editura C.H.Beck

Īn acest a se vedea Grigore Theodoru , Hotarārile penale supuse recursului , R.R.D. nr. 7/1969, pag.3 , C.S.J. , sent. Pen., dec.nr.600 / 1997 , īn C.D., 1997 , pag. 383, care a statuat : Hotarārea regulatoare de competenta fiind pronuntata de o instanta superioara celor īn conflict si fiind rezultatul unui control judiciar partial , purtat asupra competentei , nu este supusa recursului .





Document Info


Accesari: 10154
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare



});

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )