Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























ORGANIZAREA ACTUALA A CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV ROMAN

Drept




ORGANIZAREA ACTUALA A CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV ROMÂN

Contenciosul administrativ în reglementarea Legii nr.554/2004

La art.52 alin.(1) din Constitutie, republicata, s-a prevazut ca persoana vatamata întrun

drept al sau ori într-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ




27

sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptatita sa obtina

recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea

pagubei.

Potrivit Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, litigiile de competenta

instantei de contencios administrativ pot avea ca act de pornire o actiune directa care sa

vizeze legalitatea actului administrativ sau pot avea ca punct de pornire o exceptie de

nelegalitate a actului administrativ, invocata fie în fata unei instante de drept comun, fie în

fata unei instante inferioare de contencios administrativ.

Actiunea adresata instantei de contencios administrativ, numita uneori plângere sau

contestatie, ori recurs, etc., reprezinta o cale de atac principala si directa, prin care se tinde

la desfiintarea efectelor juridice ale unui act administrativ sau la reformarea lui.

Partile litigiului de contencios administrativ

Sub denumirea marginala "Subiectele de sezina", art.1 din lege prezinta subiectele

care pot avea calitatea procesuala activa si au dreptul sa sesizeze inst 727r179h antele de contencios

administrativ.

a) Astfel, potrivit art.1 alin.(1), se poate adresa instantei de contencios administrativ

orice persoana fizica sau juridica, daca se considera vatamata în drepturile sale,

recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul ori nesolutionarea în

termenul legal a unei cereri, iar la alin.(2) se precizeaza ca se poate adresa instantei de

contencios administrativ si persoana vatamata într-un drept al sau sau într-un interes legitim

printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

Prin persoana vatamata, legea întelege orice persoana fizica sau juridica ori grup de

persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vatamate

prin acte administrative, fiind asimilate persoanei vatamate si organismele sociale care

invoca vatamarea unui interes public prin actul administrativ atacat.

În continuare, art.1 din lege enumera autoritatile care, desi nu sunt vatamate în

drepturile sau interesele lor legitime, pot sesiza instanta de contencios administrativ

competenta.

b) Astfel, Avocatul Poporului, ca urmare a controlului efectuat la sesizarea unei

persoane, atunci când apreciaza ilegalitatea unui act administrativ sau excesul de putere al

unei autoritati administrative, poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta,

situatie în care persoana ce se adresase acestei institutii dobândeste calitatea de reclamant si

va fi citat în aceasta calitate.

c) Ministerul Public poate sesiza instanta de contencios atunci când, în urma

exercitarii atributiilor prevazute de legea sa organica, apreciaza ca încalcarile drepturilor,

libertatilor si intereselor legitime ale persoanelor se datoreaza existentei unor acte

administrative unilaterale individuale ale autoritatilor publice emise cu exces de putere,

situatie în care petitionarul dobândeste, de drept, calitatea de reclamant, urmând a fi citat în

aceasta calitate.

De asemenea, când Ministerul Public apreciaza ca, prin excesul de putere, concretizat

în emiterea unui act administrativ normativ, se vatama un interes public, va sesiza instanta

de contencios administrativ competenta de la sediul autoritatii publice emitente.

d) Calitate procesuala activa poate avea si prefectul care, în urma controlului de

tutela, poate ataca în fata instantei de contencios administrativ, actele nelegale ale

autoritatilor administratiei publice locale.

e) Agentia Nationala a Functionarilor Publici poate, potrivit art.1 alin.(8) si art.3

alin.(2) din lege, sa atace în fata instantei de contencios administrativ actele autoritatilor

publice centrale si locale prin care se încalca legislatia privind functia publica si functionarii

publici.

28

f) Subiect al dreptului de a sesiza instanta de contencios administrativ si de a

capata astfel calitate procesuala activa, poate fi însusi organul emitent al actului

administrativ, care are dreptul sa se adreseze instantei de contencios administrativ si sa

solicite anularea propriului act pe care nu-l mai poate revoca pentru ca a produs efecte

juridice, intrând în circuitul civil.

g) Calitate procesuala activa va putea avea si persoana vatamata în drepturile sale

sau în interesele sale legitime, prin ordonante sau dispozitii din ordonante ale

Guvernului neconstitutionale.

Într-o astfel de situatie, persoana vatamata într-un drept al sau ori într-un interes

legitim prin ordonante sau dispozitii din ordonante introduce actiune la instanta de

contencios administrativ, însotita de exceptia de neconstitutionalitate, actiune care se

solutioneaza dupa o procedura speciala reglementata la art.9 din lege.

h) În fine, instanta de contencios administrativ poate fi sesizata si de orice alta

persoana juridica de drept public vatamata într-un drept sau într-un interes legitim, care

va dobândi astfel calitate procesuala activa.

i) În ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva în litigiile de contencios

administrativ, legea contine referiri la art.13, potrivit caruia calitatea de pârât o va avea

autoritatea publica emitenta a actului administrativ atacat sau autoritatea publica ce refuza

în mod nejustificat solutionarea unei cereri ori nu o solutioneaza în termenul legal.

j) O situatie deosebita se produce atunci când, potrivit art.1 alin.(6), autoritatea

publica emitenta are chiar calitatea de reclamanta, situatie în care consideram ca, în calitate

de pârâta, va trebui introdusa persoana beneficiara a actului administrativ nelegal, în

favoarea careia actul respectiv si-a produs efectele.

k) În cauza, poate fi introdus si functionarul care a elaborat, a emis sau a încheiat

ori, dupa caz, care se face vinovat de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept

subiectiv sau la un interes legitim, daca se solicita plata unor despagubiri pentru prejudiciul

cauzat ori pentru întârziere.

l) La rândul sau, functionarul actionat astfel în justitie îl poate chema în garantie pe

superiorul sau ierarhic, de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze

actul.

În ambele situatii, functionarul public introdus în cauza va dobândi calitate

procesuala pasiva, dobândind astfel drepturile si obligatiile procesuale corespunzatoare.

Obiectul litigiului de contencios administrativ

Obiectul actiunii de contencios administrativ este format din actele vizate de aceasta

si rezulta din ipotezele în care instanta de contencios administrativ poate fi sesizata, dupa

cum urmeaza:

a) Actul administrativ ilegal care vatama drepturi sau interese legitime;

b) Refuzul nejustificat al autoritatii asimilat de lege cu actul administrativ, poate

constitui obiect al litigiului de contencios administrativ. Refuzul nejustificat se poate



manifesta în mod explicit, atunci când autoritatea refuza sa solutioneze favorabil o cerere

referitoare la un drept al persoanei vatamate sau la un interes legitim al acesteia.

Dar refuzul poate fi si implicit, atunci când se manifesta prin faptul de a nu raspunde

solicitantului în termenul legal, asa cum se precizeaza la art.2 alin.(2) din lege.

În aceasta situatie, actiunea în contencios administrativ vizeaza obligarea autoritatii

publice la emiterea unui act administrativ prin care sa i se recunoasca persoanei vatamate

dreptul sau interesul legitim pretins.

c) Contractele administrative pot face obiect al actiunii în contencios administrativ.

d) Actele administrativ-jurisdictionale pot forma, la rândul lor, obiect al actiunii în

contencios administrativ, deoarece în conformitate cu art.6 alin.(2) din lege, actiunile în

29

contencios administrativ pot viza actele administrativ-jurisdictionale, care pot fi atacate

direct la instanta de contencios administrativ competenta, în termen de 15 zile de la

comunicare.

e) Ordonantele Guvernului pot, în conditiile art.9 din lege, sa formeze obiect al

actiunilor de contencios administrativ.

Astfel, persoana vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin

ordonante sau dispozitii din ordonante va putea introduce actiune la instanta de contencios

administrativ, însotita de exceptia de neconstitutionalitate.

f) Obiect al sesizarii instantei de contencios administrativ competente îl poate forma

si exceptia de nelegalitate a unui act administrativ, caruia îi vom consacra o abordare

speciala.

Actele exceptate de la controlul instantei de contencios administrativ

Constitutia revizuita a prevazut la art.126 alin.(6) principiul potrivit caruia controlul

judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului

administrativ, este garantat, dar nu pot fi atacate în contenciosul administrativ:

- actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu

Parlamentul si actele de comandament cu caracter militar;

- actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin

lege organica, o alta procedura judiciara;

- actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al starii de

asediu sau al celei de urgenta, cele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele

emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru înlaturarea consecintelor

calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere.

Conditiile actiunii de contencios administrativ

A. Conditiile de fond la care se refera prevederile Legii contenciosului administrativ

sunt urmatoarele:

a) Conditia ca persoana sa reclame vatamarea unui drept recunoscut de lege

b) Conditia ca dreptul prevazut de lege sau interesul legitim sa fi fost vatamat

printr-un act administrativ în sensul Legii nr.554/2004.

c) Conditia ca actul administrativ vatamator sa fi fost dat de o autoritate

publica

B. Conditiile de forma si procedurale ale exercitarii actiunii de contencios

administrativ, la care se refera Legea contenciosului administrativ, sunt urmatoarele:

a) Conditia ca persoana vatamata sau autoritatile care au calitate procesuala

activa legala, sa se adreseze cu actiune la instanta competenta de contencios

administrativ.

b) Conditia îndeplinirii procedurii prealabile

Înainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care

se considera vatamata într-un drept al sau sau într-un interes legitim, printr-un act

administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, în termen de 30 de

zile de la data comunicarii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se

poate adresa în egala masura organului ierarhic superior, daca acesta exista.

Prin plângere prealabila se întelege plângerea prin care se solicita autoritatii publice

emitente sau celei ierarhic superioare, dupa caz, reexaminarea unui act administrativ cu

caracter individual sau normativ, în sensul revocarii acestuia.

30

Procedura prealabila nu este obligatorie în cazul actiunilor exercitate de prefect,

Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agentia Nationala a Functionarilor Publici,

precum si în cazul exceptiei de nelegalitate si a actiunii vizând ordonantele Guvernului.

c) Conditia sesizarii instantei de contencios administrativ în termenele legale

Termenul general de sesizare a instantei de contencios administrativ, prevazut de

art.11 din lege, este de 6 luni si se calculeaza de la:

- data primirii raspunsului la plângerea prealabila sau, dupa caz, data comunicarii

refuzului, considerat nejustificat, de solutionare a cererii;

- data expirarii termenului legal de solutionare a cererii, fara a depasi termenul de un

an de la data emiterii actului;

- data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul

contractelor administrative.

În mod exceptional, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ

unilateral, cererea poate fi introdusa si peste acest termen, dar nu mai târziu de 1 an de la

data emiterii actului.

d) Conditia depunerii documentelor necesare

Reclamantul va anexa la actiune copia actului administrativ pe care îl ataca sau, dupa

caz, raspunsul autoritatii publice prin care i se comunica refuzul rezolvarii cererii sale.

În situatia în care reclamantul nu a primit nici un raspuns la cererea sa, va depune la

dosar copia cererii, certificata prin numarul si data înregistrarii la autoritatea publica,

precum si orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

Judecarea actiunilor de contencios administrativ

În privinta judecarii, legea contine reglementari referitoare la competenta materiala si

teritoriala a instantelor de contencios administrativ, la procedura de judecata si la hotarârea

adoptata.

Astfel, în ceea ce priveste competenta materiala de fond, se prevede ca litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritatile publice locale si judetene,

precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale

acestora, de pâna la 5 miliarde lei, se solutioneaza, în fond, de tribunalele administrativfiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritatile publice

centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii

ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se solutioneaza, în fond, de sectiile de contencios

administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.



În ceea ce priveste competenta teritoriala, s-a prevazut ca reclamantul se poate

adresa instantei de la domiciliul sau sau celei de la domiciliul pârâtului. Daca reclamantul a

optat pentru instanta de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca exceptia necompetentei

teritoriale.

Odata sesizata, instanta va dispune citarea partilor si va putea cere autoritatii al

carei act este atacat sa îi comunice de urgenta acel act, împreuna cu întreaga documentatie

care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea

cauzei.

Mai înainte de solutionarea cauzei, instanta poate fi pusa în situatia sa se pronunte cu

privire la suspendarea executarii actului administrativ a carui anulare s-a cerut.

Suspendarea executarii actului administrativ

Ca principiu general, actele administrative sunt executorii din oficiu, în favoarea lor

actionând o puternica prezumtie de legalitate, veridicitate si autenticitate, astfel ca

exercitarea recursului administrativ sau a actiunii la instanta competenta de contencios

administrativ nu are ca efect, de regula, suspendarea executarii actului administrativ atacat.

31

Ca exceptie, însa, actul administrativ atacat va fi suspendat atunci când legea prevede

în mod expres acest lucru, ori va putea fi suspendat la cerere atunci când conditiile

prevazute de lege sunt îndeplinite.

Astfel, actul administrativ va fi suspendat de drept, potrivit art.3 alin.(3) din lege,

când actul a fost atacat de prefect sau de Agentia Nationala a Functionarilor Publici.

De asemenea, art.14 si 15 din lege reglementeaza doua situatii în care instanta

competenta de contencios administrativ poate dispune suspendarea actului administrativ, la

cererea persoanei vatamate sau a procurorului.

În legatura cu instanta de contencios administrativ careia trebuie sa-i fie adresata

cererea de suspendare a actului administrativ, atât la art.14, cât si la art.15 din lege este

folosita expresia "instanta competenta", referindu-se la instanta competenta sa judece

cererea de anulare a actului administrativ si, respectiv, instanta care a fost deja sesizata cu

cererea de anulare a actului respectiv.

Solutionarea actiunii

Instanta, solutionând cererea care vizeaza un act administrativ nelegal sau refuzul

nejustificat de solutionare sau prin nesolutionarea în termen a unei cereri privitoare la un

drept sau interes legitim, va putea sa dispuna, dupa caz:

- anularea în întregime sau în parte a actului administrativ, precum si sa oblige

autoritatea emitenta sa emita un nou act administrativ legal;

- obligarea autoritatii la rezolvarea cererii, prin emiterea unui act, a unui certificat, a

unei adeverinte sau a oricarui alt înscris;

- obligarea autoritatii sa raspunda la cerere, în conditiile O.G. nr.27/2002 privind

reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor;

- obligarea la plata despagubirilor pentru daunele materiale si morale cauzate.

În ceea ce priveste cauzele care au ca obiect un contract administrativ, instanta va

putea:

- dispune anularea acestuia, în tot sau în parte;

- obliga autoritatea publica sa încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;

- impune uneia dintre parti îndeplinirea unei anumite obligatii;

- suplini consimtamântul unei parti, când interesul public o cere;

- obliga la plata unor despagubiri pentru daunele materiale si morale.

Caile de atac

Recursul este, potrivit art.20 alin.(1) din lege, singura cale de atac împotriva

hotarârilor pronuntate de instantele de fond în cauzele de contencios administrativ. Este

vorba de o cale de atac împotriva tuturor hotarârilor date de instanta de contencios

administrativ în calitate de instanta de fond, intrând aici atât hotarârile care privesc acte

administrative tipice, cât si actele administrative asimilate, cum sunt contractele

administrative.

Legea impune ca recursul sa se judece de urgenta si cu citarea partilor, recursul

suspendând executarea hotarârii atacate, cu exceptia hotarârii prin care a fost solutionata

cererea de suspendare a actului administrativ atacat.

În plus, mentionam ca hotarârile pronuntate în materia contenciosului administrativ

sunt supuse acelorasi cai de atac extraordinare, ca si hotarârile instantelor de drept comun:

- contestatia în anulare, în conditiile art.317 si urmatoarele din Codul de procedura

civila;

- revizuirea, în conditiile art.322 si urmatoarele din Codul de procedura civila;

- recursul în interesul legii, în conditiile art.329 din Codul de procedura civila.

32

Executarea hotarârilor judecatoresti pronuntate de instantele de contencios

administrativ

Din coroborarea prevederilor art.28, potrivit carora dispozitiile prezentei legi se

completeaza cu prevederile Codul de procedura civila, cu cele ale art.400 alin.(1) din Codul

de procedura civila, rezulta ca hotarârile pronuntate de instantele de fond în cauzele de

contencios administrativ sunt executorii, recursul suspendând executarea, potrivit art.20

alin.(2) din lege.

Instanta de executare este instanta care a solutionat fondul litigiului de contencios

administrativ, ceea ce înseamna ca poate fi si instanta de recurs, atunci când aceasta,

admitând recursul si retinând cauza, a rejudecat fondul pricinii.

Hotarârile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care au fost admise actiunile în

contencios administrativ, constituie titluri executorii.

În cazul în care prin astfel de hotarâri au fost anulate acte administrative cu caracter

normativ, acestea sunt general obligatorii, au putere numai pentru viitor si se publica în

Monitorul Oficial al României, Partea I ori în monitoarele locale, la cererea instantei de

executare ori a reclamantului.

Exceptia de nelegalitate

a) Notiune si natura juridica

În timp ce actiunea în anularea unui act administrativ este o cale principala si directa

prin care se urmareste ca instanta de contencios administrativ sa pronunte desfiintarea

efectelor juridice ale actului administrativ respectiv, exceptia de nelegalitate este doar un

mijloc de aparare.

b) Conditiile invocarii exceptiei de nelegalitate

Potrivit art.4 alin.(1) din lege, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi

cercetata oricând în cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii

interesate.



Exceptia de nelegalitate poate viza doar actele administrative cu caracter unilateral,

având astfel un obiect mai restrâns decât actiunea directa în anulare.

Exceptia de nelegalitate poate fi invocata în cadrul oricarui proces (civil, comercial,

penal, administrativ) în orice faza a acestuia (fond, apel, recurs).

c) Solutionarea exceptiei de nelegalitate

Potrivit art.4 alin.(2) din lege, instanta de contencios administrativ se pronunta, dupa

procedura de urgenta, în sedinta publica, cu citarea partilor.

Solutia instantei de contencios administrativ este supusa recursului, în termen de 48

de ore de la pronuntare ori de la comunicare, urmând ca instanta de recurs sa judece cauza

în 3 zile de la înregistrare, cu citarea partilor prin publicitate.

d) Efectele exceptiei de nelegalitate

Ca orice hotarâre judecatoreasca si hotarârea instantei de contencios administrativ

prin care a fost solutionata exceptia de nelegalitate va produce efecte doar între partile

litigiului respectiv, adica inter partes litigantes.

Astfel, potrivit art.4 alin.(4) din lege, în cazul în care instanta de contencios

administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanta în fata careia s-a ridicat exceptia va

solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost constatata.

Controlul de legalitate exercitat de instantele de drept comun

Controlul judecatoresc asupra legalitatii actelor administrative se realizeaza, în mod

preponderent, prin intermediul instantelor de contencios administrativ si, în mod

exceptional, prin intermediul instantelor de drept comun, în conditiile unor legi speciale care

prevad în mod expres acest lucru.

33

Litigii de contencios administrativ date în competenta judecatoriilor ca instante

de fond

a) Legea nr.18/1991 a fondului funciar prevede ca împotriva hotarârilor prin care

Comisia judeteana solutioneaza contestatiile formulate de persoanele nemultumite de

masurile stabilite de comisiile locale, se poate face plângere la judecatoria în a carei raza

teritoriala este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare (art.53).

b) Legea nr.112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu

destinatie de locuinte trecute în proprietatea statului prevede la art.18 ca hotarârile

comisiilor judetene si ale comisiei municipiului Bucuresti sunt supuse controlului

judecatoresc, potrivit legii civile, si pot fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare.

În aceasta situatie, potrivit legii civile - art.1 pct.1 din Codul de procedura civila -

judecatoriile sunt instantele care judeca, în prima instanta, toate procesele si cererile, care nu

sunt date prin lege în competenta altor instante.

c) Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

reglementeaza la art.31-36 procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a

contraventiei si de aplicare a sanctiunii, plângerile formulate fiind de competenta de

solutionare a judecatoriilor, care judeca în calitate de instante de drept comun.

De mentionat ca, potrivit art.34, recursurile împotriva hotarârilor date de judecatorii

sunt de competenta sectiei de contencios administrativ de la tribunale.

d) Legea nr.67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale

prevede la art.16 alin.(5) ca, împotriva solutiei prin care primarul a rezolvat întâmpinarea

formulata în legatura cu listele electorale, se poate face contestatie în termen de 24 de ore de

la comunicare, la judecatoria în a carei raza teritoriala se afla localitatea, care va pronunta o

hotarâre definitiva si irevocabila.

e) Legea nr.373/2004 pentru alegerea Camerei Deputatilor si Senatului prevede

la art.13 alin.(2) ca împotriva solutiei primarului, prin care acesta a rezolvat întâmpinarea

referitoare la omisiunile din listele electorale, se poate face contestatie la judecatoria de la

domiciliul alegatorului, în termen de 5 zile de la comunicare, hotarârea fiind definitiva si

irevocabila.

f) Legea nr.119/1996 privind actele de stare civila cuprinde reglementari care

atribuie judecatoriilor competenta de a solutiona litigiile referitoare la refuzul ofiterului de

stare civila de a întocmi actul de stare civila, ori cele privind modificarea, completarea, etc.

a actelor de stare civila, este data judecatoriilor.

Litigii de contencios administrativ date în prima instanta în competenta

tribunalelor

a) Legea nr.64/1991 privind brevetele de inventie prevede la art.56 ca hotarârea

Comisiilor de reexaminare a hotarârii de acordare a brevetului, dupa ce se motiveaza, se

comunica partilor în termen de 15 zile de la pronuntare si poate fi atacata la Tribunalul

Bucuresti în termen de 30 de zile de la comunicare, iar hotarârea acestei instante poate fi

atacata cu recurs la Curtea de Apel Bucuresti.

Acest text legal nu precizeaza ca litigiile ar urma sa fie judecate de sectiile de

contencios administrativ si nici ca ar fi aplicabile prevederile Legii contenciosului

administrativ, ceea ce înseamna ca atât tribunalul cât si Curtea de apel vor judeca aplicând

regulile dreptului comun.

b) Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod

abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prevede la art.26 alin.(3) ca

decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de

restituire în natura poate fi atacata de persoana care se pretinde îndreptatita la sectia civila a

34

tribunalului în a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare sau, dupa caz, al

entitatii învestite cu solutionarea notificarii, în termen de 30 de zile de la comunicare.

c) Legea nr.16/1995 privind protectia topografiilor circuitelor integrate prevede

la art.16 alin.(2) si (3) ca solutia motivata a Comisiei de reexaminare a hotarârii privind

cererile de înregistrare a topografiilor poate fi atacata în termen de 3 luni de la comunicare

la Tribunalul Bucuresti, iar sentinta pronuntata poate fi atacata cu recurs la Curtea de Apel

Bucuresti, în 15 zile de la comunicare.

d) Legea nr.84/1998 privind marcile si indicatiile geografice prevede, la art.81, ca

hotarârea motivata a Comisiei de reexaminare din cadrul Oficiului de Stat pentru Inventii si

Marci poate fi atacata la Tribunalul Bucuresti în termen de 30 de zile de la comunicare, iar

deciziile tribunalului pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel Bucuresti, în 15 zile de la

comunicare.

Legislatia speciala actuala ne ofera multe alte situatii în care litigiile de contencios

administrativ au fost date în competenta judecatoriilor sau tribunalelor, ca instante de drept

comun, însa limitele acestui curs ne obliga sa ne limitam la exemplele prezentate mai sus.










Document Info


Accesari: 3757
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )