ORGANIZAREA ACTUALA A CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV ROMÂN
Contenciosul administrativ în reglementarea Legii nr.554/2004
La art.52 alin.(1) din Constitutie, republicata, s-a prevazut ca persoana vatamata întrun
drept al sau ori într-un interes
legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ
27
sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptatita sa obtina
recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea
pagubei.
Potrivit Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, litigiile de competenta
instantei de contencios administrativ pot avea ca act de pornire o actiune directa care sa
vizeze legalitatea actului administrativ sau pot avea ca punct de pornire o exceptie de
nelegalitate a actului administrativ, invocata fie în fata unei instante de drept comun, fie în
fata unei instante inferioare de contencios administrativ.
Actiunea adresata instantei de contencios administrativ, numita uneori plângere sau
contestatie, ori recurs, etc., reprezinta o cale de atac principala si directa, prin care se tinde
la desfiintarea efectelor juridice ale unui act administrativ sau la reformarea lui.
Partile litigiului de contencios administrativ
Sub denumirea marginala "Subiectele de sezina", art.1 din lege prezinta subiectele
care pot avea calitatea procesuala activa si au dreptul sa sesizeze inst 727r179h antele de contencios
administrativ.
a) Astfel, potrivit art.1 alin.(1), se poate adresa instantei de contencios administrativ
orice persoana fizica sau juridica, daca se considera vatamata în drepturile sale,
recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul ori nesolutionarea în
termenul legal a unei cereri, iar la alin.(2) se precizeaza ca se poate adresa instantei de
contencios administrativ si persoana vatamata într-un drept al sau sau într-un interes legitim
printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Prin persoana vatamata, legea întelege orice persoana fizica sau juridica ori grup de
persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vatamate
prin acte administrative, fiind asimilate persoanei vatamate si organismele sociale care
invoca vatamarea unui interes public prin actul administrativ atacat.
În continuare, art.1 din lege enumera autoritatile care, desi nu sunt vatamate în
drepturile sau interesele lor legitime, pot sesiza instanta de contencios administrativ
competenta.
b) Astfel, Avocatul Poporului, ca urmare a controlului efectuat la sesizarea unei
persoane, atunci când apreciaza ilegalitatea unui act administrativ sau excesul de putere al
unei autoritati administrative, poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta,
situatie în care persoana ce se adresase acestei institutii dobândeste calitatea de reclamant si
va fi citat în aceasta calitate.
c) Ministerul Public poate sesiza instanta de contencios atunci când, în urma
exercitarii atributiilor prevazute de legea sa organica, apreciaza ca încalcarile drepturilor,
libertatilor si intereselor legitime ale persoanelor se datoreaza existentei unor acte
administrative unilaterale individuale ale autoritatilor publice emise cu exces de putere,
situatie în care petitionarul dobândeste, de drept, calitatea de reclamant, urmând a fi citat în
aceasta calitate.
De asemenea, când Ministerul Public apreciaza ca, prin excesul de putere, concretizat
în emiterea unui act administrativ normativ, se vatama un interes public, va sesiza instanta
de contencios administrativ competenta de la sediul autoritatii publice emitente.
d) Calitate procesuala activa poate avea si prefectul care, în urma controlului de
tutela, poate ataca în fata instantei de contencios administrativ, actele nelegale ale
autoritatilor administratiei publice locale.
e) Agentia Nationala a Functionarilor Publici poate, potrivit art.1 alin.(8) si art.3
alin.(2) din lege, sa atace în fata instantei de contencios administrativ actele autoritatilor
publice centrale si locale prin care se încalca legislatia privind functia publica si functionarii
publici.
28
f) Subiect al dreptului de a sesiza instanta de contencios administrativ si de a
capata astfel calitate procesuala activa, poate fi însusi organul emitent al actului
administrativ, care are dreptul sa se adreseze instantei de contencios administrativ si sa
solicite anularea propriului act pe care nu-l mai poate revoca pentru ca a produs efecte
juridice, intrând în circuitul civil.
g) Calitate procesuala activa va putea avea si persoana vatamata în drepturile sale
sau în interesele sale legitime, prin ordonante sau dispozitii din ordonante ale
Guvernului neconstitutionale.
Într-o astfel de situatie, persoana vatamata într-un drept al sau ori într-un interes
legitim prin ordonante sau dispozitii din ordonante introduce actiune la instanta de
contencios administrativ, însotita de exceptia de neconstitutionalitate, actiune care se
solutioneaza dupa o procedura speciala reglementata la art.9 din lege.
h) În fine, instanta de contencios administrativ poate fi sesizata si de orice alta
persoana juridica de drept public vatamata într-un drept sau într-un interes legitim, care
va dobândi astfel calitate procesuala activa.
i) În ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva în litigiile de contencios
administrativ, legea contine referiri la art.13, potrivit caruia calitatea de pârât o va avea
autoritatea publica emitenta a actului administrativ atacat sau autoritatea publica ce refuza
în mod nejustificat solutionarea unei cereri ori nu o solutioneaza în termenul legal.
j) O situatie deosebita se produce atunci când, potrivit art.1 alin.(6), autoritatea
publica emitenta are chiar calitatea de reclamanta, situatie în care consideram ca, în calitate
de pârâta, va trebui introdusa persoana beneficiara a actului administrativ nelegal, în
favoarea careia actul respectiv si-a produs efectele.
k) În cauza, poate fi introdus si functionarul care a elaborat, a emis sau a încheiat
ori, dupa caz, care se face vinovat de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept
subiectiv sau la un interes legitim, daca se solicita plata unor despagubiri pentru prejudiciul
cauzat ori pentru întârziere.
l) La rândul sau, functionarul actionat astfel în justitie îl poate chema în garantie pe
superiorul sau ierarhic, de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze
actul.
În ambele situatii, functionarul public introdus în cauza va dobândi calitate
procesuala pasiva, dobândind astfel drepturile si obligatiile procesuale corespunzatoare.
Obiectul litigiului de contencios administrativ
Obiectul actiunii de contencios administrativ este format din actele vizate de aceasta
si rezulta din ipotezele în care instanta de contencios administrativ poate fi sesizata, dupa
cum urmeaza:
a) Actul administrativ ilegal care vatama drepturi sau interese legitime;
b) Refuzul nejustificat al autoritatii asimilat de lege cu actul administrativ, poate
constitui obiect al litigiului de contencios administrativ. Refuzul nejustificat se poate
manifesta în mod explicit, atunci când autoritatea refuza sa solutioneze favorabil o cerere
referitoare la un drept al persoanei vatamate sau la un interes legitim al acesteia.
Dar refuzul poate fi si implicit, atunci când se manifesta prin faptul de a nu raspunde
solicitantului în termenul legal, asa cum se precizeaza la art.2 alin.(2) din lege.
În aceasta situatie, actiunea în contencios administrativ vizeaza obligarea autoritatii
publice la emiterea unui act administrativ prin care sa i se recunoasca persoanei vatamate
dreptul sau interesul legitim pretins.
c) Contractele administrative pot face obiect al actiunii în contencios administrativ.
d) Actele administrativ-jurisdictionale pot forma, la rândul lor, obiect al actiunii în
contencios administrativ,
deoarece în conformitate cu art.6 alin.(2) din lege, actiunile în
29
contencios administrativ pot viza actele administrativ-jurisdictionale, care pot fi atacate
direct la instanta de contencios administrativ competenta, în termen de 15 zile de la
comunicare.
e) Ordonantele Guvernului pot, în conditiile art.9 din lege, sa formeze obiect al
actiunilor de contencios administrativ.
Astfel, persoana vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin
ordonante sau dispozitii din ordonante va putea introduce actiune la instanta de contencios
administrativ, însotita de exceptia de neconstitutionalitate.
f) Obiect al sesizarii instantei de contencios administrativ competente îl poate forma
si exceptia de nelegalitate a unui act administrativ, caruia îi vom consacra o abordare
speciala.
Actele exceptate de la controlul instantei de contencios administrativ
Constitutia revizuita a prevazut la art.126 alin.(6) principiul potrivit caruia controlul
judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului
administrativ, este garantat, dar nu pot fi atacate în contenciosul administrativ:
- actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu
Parlamentul si actele de comandament cu caracter militar;
- actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin
lege organica, o alta procedura judiciara;
- actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al starii de
asediu sau al celei de urgenta, cele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele
emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru înlaturarea consecintelor
calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere.
Conditiile actiunii de contencios administrativ
A. Conditiile de fond la care se refera prevederile Legii contenciosului administrativ
sunt urmatoarele:
a) Conditia ca persoana sa reclame vatamarea unui drept recunoscut de lege
b) Conditia ca dreptul prevazut de lege sau interesul legitim sa fi fost vatamat
printr-un act administrativ în sensul Legii nr.554/2004.
c) Conditia ca actul administrativ vatamator sa fi fost dat de o autoritate
publica
B. Conditiile de forma si procedurale ale exercitarii actiunii de contencios
administrativ, la care se refera Legea contenciosului administrativ, sunt urmatoarele:
a) Conditia ca persoana vatamata sau autoritatile care au calitate procesuala
activa legala, sa se adreseze cu actiune la instanta competenta de contencios
administrativ.
b) Conditia îndeplinirii procedurii prealabile
Înainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care
se considera vatamata într-un drept al sau sau într-un interes legitim, printr-un act
administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, în termen de 30 de
zile de la data comunicarii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se
poate adresa în egala masura organului ierarhic superior, daca acesta exista.
Prin plângere prealabila se întelege plângerea prin care se solicita autoritatii publice
emitente sau celei ierarhic superioare, dupa caz, reexaminarea unui act administrativ cu
caracter individual sau normativ,
în sensul revocarii acestuia.
30
Procedura prealabila nu este obligatorie în cazul actiunilor exercitate de prefect,
Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agentia Nationala a Functionarilor Publici,
precum si în cazul exceptiei de nelegalitate si a actiunii vizând ordonantele Guvernului.
c) Conditia sesizarii instantei de contencios administrativ în termenele legale
Termenul general de sesizare a instantei de contencios administrativ, prevazut de
art.11 din lege, este de 6 luni si se calculeaza de la:
- data primirii raspunsului la plângerea prealabila sau, dupa caz, data comunicarii
refuzului, considerat nejustificat, de solutionare a cererii;
- data expirarii termenului legal de solutionare a cererii, fara a depasi termenul de un
an de la data emiterii actului;
- data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul
contractelor administrative.
În mod exceptional, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ
unilateral, cererea poate fi introdusa si peste acest termen, dar nu mai târziu de 1 an de la
data emiterii actului.
d) Conditia depunerii documentelor necesare
Reclamantul va anexa la actiune copia actului administrativ pe care îl ataca sau, dupa
caz, raspunsul autoritatii publice prin care i se comunica refuzul rezolvarii cererii sale.
În situatia în care reclamantul nu a primit nici un raspuns la cererea sa, va depune la
dosar copia cererii, certificata prin numarul si data înregistrarii la autoritatea publica,
precum si orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Judecarea actiunilor de contencios administrativ
În privinta judecarii, legea contine reglementari referitoare la competenta materiala si
teritoriala a instantelor de contencios administrativ, la procedura de judecata si la hotarârea
adoptata.
Astfel, în ceea ce priveste competenta materiala de fond, se prevede ca litigiile
privind actele administrative emise sau încheiate de autoritatile publice locale si judetene,
precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale
acestora, de pâna la 5 miliarde lei, se solutioneaza, în fond, de tribunalele administrativfiscale,
iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritatile publice
centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii
ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se solutioneaza, în fond, de sectiile de contencios
administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.
În ceea ce priveste competenta teritoriala, s-a prevazut ca reclamantul se poate
adresa instantei de la domiciliul sau sau celei de la domiciliul pârâtului. Daca reclamantul a
optat pentru instanta de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca exceptia necompetentei
teritoriale.
Odata sesizata, instanta va dispune citarea partilor si va putea cere autoritatii al
carei act este atacat sa îi comunice de urgenta acel act, împreuna cu întreaga documentatie
care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea
cauzei.
Mai înainte de solutionarea cauzei, instanta poate fi pusa în situatia sa se pronunte cu
privire la suspendarea executarii actului administrativ a carui anulare s-a cerut.
Suspendarea executarii actului administrativ
Ca principiu general, actele administrative sunt executorii din oficiu, în favoarea lor
actionând o puternica prezumtie de legalitate, veridicitate si autenticitate, astfel ca
exercitarea recursului administrativ sau a actiunii la instanta competenta de contencios
administrativ nu are ca efect, de
regula, suspendarea executarii actului administrativ atacat.
31
Ca exceptie, însa, actul administrativ atacat va fi suspendat atunci când legea prevede
în mod expres acest lucru, ori va putea fi suspendat la cerere atunci când conditiile
prevazute de lege sunt îndeplinite.
Astfel, actul administrativ va fi suspendat de drept, potrivit art.3 alin.(3) din lege,
când actul a fost atacat de prefect sau de Agentia Nationala a Functionarilor Publici.
De asemenea, art.14 si 15 din lege reglementeaza doua situatii în care instanta
competenta de contencios administrativ poate dispune suspendarea actului administrativ, la
cererea persoanei vatamate sau a procurorului.
În legatura cu instanta de contencios administrativ careia trebuie sa-i fie adresata
cererea de suspendare a actului administrativ, atât la art.14, cât si la art.15 din lege este
folosita expresia "instanta competenta", referindu-se la instanta competenta sa judece
cererea de anulare a actului administrativ si, respectiv, instanta care a fost deja sesizata cu
cererea de anulare a actului respectiv.
Solutionarea actiunii
Instanta, solutionând cererea care vizeaza un act administrativ nelegal sau refuzul
nejustificat de solutionare sau prin nesolutionarea în termen a unei cereri privitoare la un
drept sau interes legitim, va putea sa dispuna, dupa caz:
- anularea în întregime sau în parte a actului administrativ, precum si sa oblige
autoritatea emitenta sa emita un nou act administrativ legal;
- obligarea autoritatii la rezolvarea cererii, prin emiterea unui act, a unui certificat, a
unei adeverinte sau a oricarui alt înscris;
- obligarea autoritatii sa raspunda la cerere, în conditiile O.G. nr.27/2002 privind
reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor;
- obligarea la plata despagubirilor pentru daunele materiale si morale cauzate.
În ceea ce priveste cauzele care au ca obiect un contract administrativ, instanta va
putea:
- dispune anularea acestuia, în tot sau în parte;
- obliga autoritatea publica sa încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;
- impune uneia dintre parti îndeplinirea unei anumite obligatii;
- suplini consimtamântul unei parti, când interesul public o cere;
- obliga la plata unor despagubiri pentru daunele materiale si morale.
Caile de atac
Recursul este, potrivit art.20 alin.(1) din lege, singura cale de atac împotriva
hotarârilor pronuntate de instantele de fond în cauzele de contencios administrativ. Este
vorba de o cale de atac împotriva tuturor hotarârilor date de instanta de contencios
administrativ în calitate de instanta de fond, intrând aici atât hotarârile care privesc acte
administrative tipice, cât si actele administrative asimilate, cum sunt contractele
administrative.
Legea impune ca recursul sa se judece de urgenta si cu citarea partilor, recursul
suspendând executarea hotarârii atacate, cu exceptia hotarârii prin care a fost solutionata
cererea de suspendare a actului administrativ atacat.
În plus, mentionam ca hotarârile pronuntate în materia contenciosului administrativ
sunt supuse acelorasi cai de atac extraordinare, ca si hotarârile instantelor de drept comun:
- contestatia în anulare, în conditiile art.317 si urmatoarele din Codul de procedura
civila;
- revizuirea, în conditiile art.322 si urmatoarele din Codul de procedura civila;
- recursul în interesul legii, în conditiile art.329 din Codul de procedura civila.
32
Executarea hotarârilor judecatoresti pronuntate de instantele de contencios
administrativ
Din coroborarea prevederilor art.28, potrivit carora dispozitiile prezentei legi se
completeaza cu prevederile Codul de procedura civila, cu cele ale art.400 alin.(1) din Codul
de procedura civila, rezulta ca hotarârile pronuntate de instantele de fond în cauzele de
contencios administrativ sunt executorii, recursul suspendând executarea, potrivit art.20
alin.(2) din lege.
Instanta de executare este instanta care a solutionat fondul litigiului de contencios
administrativ, ceea ce înseamna ca poate fi si instanta de recurs, atunci când aceasta,
admitând recursul si retinând cauza, a rejudecat fondul pricinii.
Hotarârile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care au fost admise actiunile în
contencios administrativ, constituie titluri executorii.
În cazul în care prin astfel de hotarâri au fost anulate acte administrative cu caracter
normativ, acestea sunt general obligatorii, au putere numai pentru viitor si se publica în
Monitorul Oficial al României, Partea I ori în monitoarele locale, la cererea instantei de
executare ori a reclamantului.
Exceptia de nelegalitate
a) Notiune si natura juridica
În timp ce actiunea în anularea unui act administrativ este o cale principala si directa
prin care se urmareste ca instanta de contencios administrativ sa pronunte desfiintarea
efectelor juridice ale actului administrativ respectiv, exceptia de nelegalitate este doar un
mijloc de aparare.
b) Conditiile invocarii exceptiei de nelegalitate
Potrivit art.4 alin.(1) din lege, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi
cercetata oricând în cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii
interesate.
Exceptia de nelegalitate poate viza doar actele administrative cu caracter unilateral,
având astfel un obiect mai restrâns decât actiunea directa în anulare.
Exceptia de nelegalitate poate fi invocata în cadrul oricarui proces (civil, comercial,
penal, administrativ) în orice faza a acestuia (fond, apel, recurs).
c) Solutionarea exceptiei de nelegalitate
Potrivit art.4 alin.(2) din lege, instanta de contencios administrativ se pronunta, dupa
procedura de urgenta, în sedinta publica, cu citarea partilor.
Solutia instantei de contencios administrativ este supusa recursului, în termen de 48
de ore de la pronuntare ori de la comunicare, urmând ca instanta de recurs sa judece cauza
în 3 zile de la înregistrare, cu citarea partilor prin publicitate.
d) Efectele exceptiei de nelegalitate
Ca orice hotarâre judecatoreasca si hotarârea instantei de contencios administrativ
prin care a fost solutionata exceptia de nelegalitate va produce efecte doar între partile
litigiului respectiv, adica inter partes litigantes.
Astfel, potrivit art.4 alin.(4) din lege, în cazul în care instanta de contencios
administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanta în fata careia s-a ridicat exceptia va
solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost constatata.
Controlul de legalitate exercitat de instantele de drept comun
Controlul judecatoresc asupra legalitatii actelor administrative se realizeaza, în mod
preponderent, prin intermediul instantelor de contencios administrativ si, în mod
exceptional, prin intermediul instantelor de drept comun, în conditiile unor legi speciale care
prevad în mod expres acest lucru.
33
Litigii de contencios administrativ date în competenta judecatoriilor ca instante
de fond
a) Legea nr.18/1991 a fondului funciar prevede ca împotriva hotarârilor prin care
Comisia judeteana solutioneaza contestatiile formulate de persoanele nemultumite de
masurile stabilite de comisiile locale, se poate face plângere la judecatoria în a carei raza
teritoriala este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare (art.53).
b) Legea nr.112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu
destinatie de locuinte trecute în proprietatea statului prevede la art.18 ca hotarârile
comisiilor judetene si ale comisiei municipiului Bucuresti sunt supuse controlului
judecatoresc, potrivit legii civile, si pot fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare.
În aceasta situatie, potrivit legii civile - art.1 pct.1 din Codul de procedura civila -
judecatoriile sunt instantele care judeca, în prima instanta, toate procesele si cererile, care nu
sunt date prin lege în competenta altor instante.
c) Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
reglementeaza la art.31-36 procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a
contraventiei si de aplicare a sanctiunii, plângerile formulate fiind de competenta de
solutionare a judecatoriilor, care judeca în calitate de instante de drept comun.
De mentionat ca, potrivit art.34, recursurile împotriva hotarârilor date de judecatorii
sunt de competenta sectiei de contencios administrativ de la tribunale.
d) Legea nr.67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale
prevede la art.16 alin.(5) ca, împotriva solutiei prin care primarul a rezolvat întâmpinarea
formulata în legatura cu listele electorale, se poate face contestatie în termen de 24 de ore de
la comunicare, la judecatoria în a carei raza teritoriala se afla localitatea, care va pronunta o
hotarâre definitiva si irevocabila.
e) Legea nr.373/2004 pentru alegerea Camerei Deputatilor si Senatului prevede
la art.13 alin.(2) ca împotriva solutiei primarului, prin care acesta a rezolvat întâmpinarea
referitoare la omisiunile din listele electorale, se poate face contestatie la judecatoria de la
domiciliul alegatorului, în termen de 5 zile de la comunicare, hotarârea fiind definitiva si
irevocabila.
f) Legea nr.119/1996 privind actele de stare civila cuprinde reglementari care
atribuie judecatoriilor competenta de a solutiona litigiile referitoare la refuzul ofiterului de
stare civila de a întocmi actul de stare civila, ori cele privind modificarea, completarea, etc.
a actelor de stare civila, este data judecatoriilor.
Litigii de contencios administrativ date în prima instanta în competenta
tribunalelor
a) Legea nr.64/1991 privind brevetele de inventie prevede la art.56 ca hotarârea
Comisiilor de reexaminare a hotarârii de acordare a brevetului, dupa ce se motiveaza, se
comunica partilor în termen de 15 zile de la pronuntare si poate fi atacata la Tribunalul
Bucuresti în termen de 30 de zile de la comunicare, iar hotarârea acestei instante poate fi
atacata cu recurs la Curtea de Apel Bucuresti.
Acest text legal nu precizeaza ca litigiile ar urma sa fie judecate de sectiile de
contencios administrativ si nici ca ar fi aplicabile prevederile Legii contenciosului
administrativ, ceea ce înseamna ca atât tribunalul cât si Curtea de apel vor judeca aplicând
regulile dreptului comun.
b) Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prevede la art.26 alin.(3) ca
decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de
restituire în natura poate fi
atacata de persoana care se pretinde îndreptatita la sectia civila a
34
tribunalului în a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare sau, dupa caz, al
entitatii învestite cu solutionarea notificarii, în termen de 30 de zile de la comunicare.
c) Legea nr.16/1995 privind protectia topografiilor circuitelor integrate prevede
la art.16 alin.(2) si (3) ca solutia motivata a Comisiei de reexaminare a hotarârii privind
cererile de înregistrare a topografiilor poate fi atacata în termen de 3 luni de la comunicare
la Tribunalul Bucuresti, iar sentinta pronuntata poate fi atacata cu recurs la Curtea de Apel
Bucuresti, în 15 zile de la comunicare.
d) Legea nr.84/1998 privind marcile si indicatiile geografice prevede, la art.81, ca
hotarârea motivata a Comisiei de reexaminare din cadrul Oficiului de Stat pentru Inventii si
Marci poate fi atacata la Tribunalul Bucuresti în termen de 30 de zile de la comunicare, iar
deciziile tribunalului pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel Bucuresti, în 15 zile de la
comunicare.
Legislatia speciala actuala ne ofera multe alte situatii în care litigiile de contencios
administrativ au fost date în competenta judecatoriilor sau tribunalelor, ca instante de drept
comun, însa limitele acestui curs ne obliga sa ne limitam la exemplele prezentate mai sus.
|
