Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























RAPORTUL JURIDIC - STRUCTURĂ sI ELEMENTE: SUBIECTELE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

Drept




UNIVERSITATEA "SPIRU HARET" CONSTANTA

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA: DREPT JURIDIC




RAPORTUL JURIDIC - STRUCTURĂ sI ELEMENTE: SUBIECTELE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

STUDENT COORDONATOR STIINTIFIC

MEIROsU ALEXANDRU  LECT. UNIV. DRD ROXANA DRUMEA

GRUPA 107


Raportul juridic civil se stabileste īntodeauna īntre persoane, fie ele persoane fizice fie persoane juridice. Sublinierea caracterului social al raportului juridic este necesara, data fiind prezenta uneori īn literatura juridica mai veche, īn conformitate cu care raportul juridic civil este conceput ca un raport īntre oameni si bunuri. Aceasta tendinta este prezenta, īn principal, īn dreptul privat traditinal, cu privire la modul de definire a proprietatii. Proprietatea este la rāndul ei, un raport social, un raport īntre oameni sau diferite grupuri sociale, un raport consacrat prin normele dreptului.6

Caracterul volitional

Raportul juridic de drept civil are un caracter volitional deoarece el este reglementat de o norma juridica, norma care exprima vointa legiuitorului īnfatisānd electoratul"7, acesta din urma este un prim aspect al caracterului raportului juridic de drept civil, iar īn al doilea aspect, faptul ca raporturile civile se nasc din īncheierea de acte juridice civile prin manifestarea vointei partilor de drept civil īn scopul de a produce efecte juridice. Acest caracter este dublu volitional, deoarece pe de o parte, este vointa legiuitorul exprimata īn norma de drept care reglementeaza actul juridic civil, iar de cealalta parte, vointa partilor a autorilor sau a autorului īn cazul actelor juridice bilaterale sau unilaterale care au voit sa dea nastere "raportului juridic īncheind actul juridic civil".8

2.3 Caracterul de egalitate juridica a partilor

Metoda specifica de reglementare a dreptului civil este cea a egalitatii juridice a partilor. Astfel, egalitatea juridica a partilor, este un caracter propriu raportului juridic civil. Trasatura acestui caracter rezida īn nesubordonarea unei fata de cealalta.9

A nu se confunda acest caracter de egalitate juridica a partilor raportului juridic de drept civil cu un principiu al dreptului civil, acela al egalitatii in fata legii civile.

Vezi: NICOLAE POPA, Teoria generala a dreptului, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002, p. 245-255

Vezi: PETRICĂ TRUsCĂ, Drept Civil. Introducere in dreptul civil. Persoana fizica.Persoana juridica, Ed. Universul Juridic, 2003, p. 52-53

Vezi idem 7

Vezi: idem 8

 


3. STRUCTURA RAPORTULUI JURIDIC DE DREPT CIVIL

Cele trei elemente constitutive ale raportului juridic de drept civil sunt

I subiectele sau partile īn care se stabileste raportul juridic

II continutul raportului juridic care cuprinde drepturile subiective si obligatiile civile ale partilor

III obiectul raportului juridic, adica actiunea, inactiunea sau conduita pe care trebuie s-o urmeze subiectul activ si subiectul pasiv din raportul juridic

Elementele raportului juridic constitue structura acestuia, ceea ce īnseamna ca lipsa unuia dintre ele atrage inexistenta raportului juridic. 10

ELEMENTELE RAPORTULUI JURIDIC DE DREPT CIVIL

I SUBIECTELE RAPORTULUI DE DREPT CIVIL

Definitia subiectului de drept civil.

Categoriile subiectelor de drept civil.

Determinarea subiectelor raportului de drept civil.

Pluralitatea subiectelor raportului juridic de drept civil.

Schimbarea subiectelor de drept civil.

Capacitatea civila a raportului de drept civil.

Definitia subiectelor raportului de drept civil

Prin subiect al raportului de drept civil se īntelege calitatea de a fi titular de drepturi subiective si obligatii civile.

Subiectul raportului juridic civil este acea persoana care participa la raportul de drept civil, deci are calitatea de titulara de drepturi si obligatii civile.11

10 Vezi: ADAM POPESCU, Teoria generala a dreptului, Ed. Fundatiei Romānia de Māine, 2001, p. 191

Vezi: GHEORGHE DINU, Drept Civil. Parte generala, Ed. Ex Ponto, Constanta, 2003, p. 84 - 85

 


De regula, raportul juridic civil se stabileste īntre doua persoane. Persoana care dobāndeste drepturile subiective civile ce intra īn continutul raportului juridic se numeste subiect activ, iar persoana care si-a asumat obligatiile civile ce intra īn continutul raportului juridic se numeste subiect pasiv.

Īn cadrul raporturilor obligationale, subiectul activ este numit creditor iar subiectul pasiv este numit debitor. Este necesar a sublinia ca, īn raporturile juridice civile, nu putine sunt cayurile īn care fiecare din partile raportului juridic este atāt subiect activ, cāt si subiect pasiv.

Pentru dreptul civil persoana fizica este individual de drept, adica omul, privit ca titular de drepturi subiective si obligatii civile.12

Actul normativ care reglementeaza, persoana fizica este Decretul 31/1954 - privind persoanele fizice si juridice.

Persoana juridica este subiectul subiectul colectiv de drept, adica un colectiv de oameni care, īntrunind conditiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective si obligatii civile.13

Categoriile subiectelor raportului de drept civil.

Exista doua mari categorii de subiexte de drept civil:

persoane fizice, care sunt subiecte individuale de drept civil



persoane juridice, care sunt subiecte colective de drept civil

Īn categoria persoanelor fizice putem distinge mai multe subcategorii

a) Īn raportul cu capacitatea de exercitiu, distingem īntre

- persoane fizice lipsite de capacitatea de exercitiu: minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca

- persoanele cu capacitate de exercitiu restrānsa: minorii īntre 14 si 18 ani

- persoanele cu capacitate de exercitiu deplina, sunt persoanele fizice cu deplina capacitate, majorii.

b) Īn raport de cetatenie persoanele fizice pot fi

- persoanele fizice de cetatenie romāna

- persoanele fizice care nu cetatenie romāna

- apatrizii si cetatenii cu dubla cetatenie 14

12 Vezi: PETRICĂ TRUsCĂ, Drept Civil.Introducere īn dreptul civil.Persoana fizica.Persoana juridica, Ed. Universul Juridic, 2003, p. 54

Vezi: GH. BELEIU, op. cit. , p. 66 citat de P. TRUsCĂ, Drept Civil.Introducere īn dreptul civil, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, p. 54

Vezi: idem 12

 


3. Determinarea subiectelor raportului de drept civil

Prin determinare, īntelegem cunoasterea partilor raportului juridic civil. Īn cazul raporturilor juridice civile ce au īn continutul lor drepturi absolute, adica drepturi nepatrimoniale sau reale este cunoscut sau determinat numai subiectul activ care este insisi titularul de drepturi subiective civile. Īn cazul raporturilor civile ce au īn continutul lor drepturi relative, adica de regula, dreptul de creanta este determinat atāt subiectul activ cāt si subiectul pasiv. 15

4. Pluralitatea subiectelor raportului de drept civil

Raporturile juridice civile care leaga mai multe persoane, raporturi īn care mai multe persoane au calitatea de subiect activ sau pe cea de subiect pasiv se numeste pluralitatea subiectelor raportului juridic civil.

Pluralitatea de subiecte se prezinta astfel:

- īn raporturile reale (dreptul de proprietate) subiectul pasiv este nedeterminat si este constituit din pluralitatea celorlalte subiecte de drept īn afara de titularul dreptului de proprietate si subiectul activ care poate fi alcatuit dintr-o singura persoana (proprietatea exclusiva), sau din mai multe persoane (proprietatea comuna).

Proprietatea comuna exista īn una din urmatoarele trei forme

a)      coproprietatea

b)      indiviziunea

c)      devalmasia

- īn raporturile juridice nepatrimoniale, subiectul pasiv, este nedeterminat si este constituit din pluralitatea celorlalte subiecte de drept civil, cu exceptia subiectului activ.16

- īn raporturile obligationale (de creanta) pluralitatea poate fi:

o       activa, cānd exista mai multi creditori

o       pasiva, cānd exista mai multi debitori

o       mixta, cānd exista mai multi creditori si mai multi debitori

Regula īn caz de pluralitate, īn domeniul raporturilor obligationale o reprezinta divizibilitatea, spunāndu-se ca, īn principiu, obligatiile civile sunt conjuncte, situatie īn care distingem:

- daca sunt mai multe subiecte pasive se considera ca fiecare dintre creditori nu poate pretinde de la debitor decāt partea ce I se cuvine.17


- daca sunt mai multe subiecte pasive se considera ca fiecare codebitor nu este tinut decāt pentru partea sa din datoria comuna

Divizibilitatea nu trebuie prevazuta expres, ea subīntelegāndu-se.

Exista si exceptii, īn sensul ca drepturile si obligatiile raportului juridic nu se divid, acestea fiind: solidaritatea si indivizibilitatea.

Solidaritatea poate fi activa cāt si pasiva.

Solidaritatea activa - fiecare dintre creditori are dreptul de a pretinde de la debitor īntreaga datorie, solidaritatea activa se poate naste umai din actul juridic.

Solidaritatea pasiva - oricare dintre debitori poate fi obligat sa plateasca īntreaga datorie.

Īn caz de indivizibilitate - oricare dintre codebitori este tinut de īntreaga datorie.18

5. Schimbarea subiectelor raportului juridic civil

Īn raporturile nepatrimoniale din toate cele trei subcategorii nu se pune problema schimbarii subiectelor active īntrucāt drepturile nepatrimoniale sunt inalienabile, adica nu pot fi īnstrainate sau transmise.

Īn raporturile nepatrimoniale urmeaza sa distingem īntre:

*      raporturi nepatrimoniale reale

*      raporturi nepatrimoniale obligationale

Īn raporturile reale poate interveni o schimbare a subiectelor active printr-un mod legal de transmitere a bunului aflat īn circuitul civil.

Īn raporturile obligationale poate interveni o schimbare, atāt a subiectelor active cāt si a subiectelor pasive.

Subiectul activ poate fi schimbat prin:

cesiunea de creanta - care reprezinta actul juridic care a intervenit īntre cel care a cedat creanta numit cedent si cel care primeste numit cesionar, prin care primul substitue prin locul sau cel de-al doilea devine noul creditor.

Subrogatie personala - care este o institutie a dreptului civil cānd printr-o conventie si poarta numele de subrogatie conventionala sau īn temeiul unei legi

si suntem īn prezenta subrogatiei personale cānd o persoana plateste o datorie alteia catre creditorul lui sens īn care se subroga īn locul altuia. Vezi: PETRICĂ TRUsCĂ, Drept Civil.Introducere īn dreptul civil.Persoana fizica.Persoana juridica, Ed. Universul Juridic, 2003, p. 54

Vezi: GH. BELEIU, op. cit. , p. 66 citat de P. TRUsCĂ, Drept Civil.Introducere īn dreptul civil, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, p. 54

Vezi: idem 12

 


Novatia prin schimbare de creditor - este actul juridic civil care stinge o obligatie veche īnlocuind-o cu una noua



Subiectul pasiv poate fi schimbat prin:

Stipulatia pentru altul - este un contract prin care una din parti stipuleaza o prestatie de la cealalta parte īn tertul altei persoane fara a fi aceasta de fata, fara ca terta sa participe la īncheierea contractului.

Delegatie - este actul juridic prin care un debitor aduce creditorului sau angajamentul unui al doilea debitor fie alīturi de el, fie īn locul acestuia.

Propriere - este un mod de executare silita.

6. Capacitatea civila a raportului de drept civil

Prin capacitate īntelegem aptitudinea subiectului de drept de a dobāndi drepturi si obligatii civile.

Īn structura sa are doua elemente:

o       Capacitate civila de folosinta

o       Capacitate civila de exercitiu

Pe categorii de subiecte de drept:

a) pentru persoana fizica: - capacitatea de folosinta īnseamna aptitudinea acestui subiect de drept de a dobāndi drepturi subiective si obligatii corelative civile. Fiind recunoscuta de lege, capacitatea de folosinta se dobāndeste ca regula odata cu nasterea persoanei, iar ca exceptie din momentul conceptiei. Continutul acestui capitol o formeaza drepturile subiective si obligatiile ce-i revin. Capacitatea de folosinta īnceteaza cu moartea, fizic constatata ori judecītoreste declarata.

- capacitatea de exercitiu este o aptitudine a subiectelor de drept civil de a-si exercita drepturi si de a-si asuma obligatii prin īncheierea de acte juridice civile. Pentru a īndeplini capacitate de exercitiu, persoana trebuie sa īndeplineasca doua premise:

o       Existenta capacitatii de folosinta

o       Existenta discernamāntului

b) pentru persoana juridica - capacitatea de folosinta este aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a avea drepturi si obligatii civile. Īnceputul capacitatii de folosinta a persoanei juridice este marcat de momentul dobāndirii personalitatii juridice.


- capacitatea de exercitiu a persoanei juridice este aptitudinea sa de a-si exercita drepturile civile si de a-si īndeplini obligatiile civile, prin īncheierea de acte juridice, de catre organele sale de conducere.

II CONŢINUTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

Prin continutul raportului juridic civil īntelegem totalitatea drepturilor subiective si a obligatiilor civile pe care le au partile raportului juridic civil.

Dreptul subiectiv civil

Dreptul subiectiv civil este o posibilitate conferita de lege subiectelor active, persoane fizice si persoane juridice, īn virtutea caruia, acesta poate īn limitele dreptului si moralei sa aiba o anumita conduita si sa pretinda o conduita corespunzatoare de la subiectul pasiv care sa constea in "a da, a face sau a nu face" sau īn caz de nevoie sa ceara concurs fortei coercitive de constrāngere a statului.

Drepturile subiective se clasifica īn functie de anumite criterii:

o      

Absolute (dr. reale, dr. nepatrimoniale)

 
Īn functie de opozabilitatea lor:

Relative ( dr. de creanta)

 
*Drepturi subiective

o      

Dr. reale, dr. de creanta

 
Īn funtie de continutul lor:

Drepturile ce tin de existenta si integritatea persoanelor, creatia intelectuala

 
*Drepturi patrimoniale

o      

principale

 
Dupa corelatia dintre ele distingem urmatoarele:

accesorii

 
*Drepturi subiective

o       Īn functie de certitudinea conferita titularilor:

pure

simple

drepturi afectate de modalitati (termen, conditie, sarcina)


o       Īn functie de opazabilitatea lor:

Prin drept absolut īntelegem acel drept īn virtutea caruia prin titularul sau poate avea o conduita fara a face apel la cineva spre a-l realiza.

Drepturile subiective relative este dreptul īn virtutea caruia, titularului īi poate pretinde subiectului pasiv o conduita determinata fara de care dreptul sau nu se poate realiza.

Drepturile absolute au urmatoarele caracteristici:

raporturile juridice care au īn continutul sau un drept absolut se stabileste īntre titularul dreptului ca subiect si toate celelalte subiecte de drept ca subiecte pasive nedeterminate, īn momentul stabilirii unui astfel de raport juridic.

Dreptul absolut este opoyabil erga ommes - tuturor subiectelor de drept civil le revine obligatia de a nu-l īncalca.

Continutul obligatiilor subiectelor pasive care sunt nedeterminate este īndatorirea lor generala si negativa, de a nu aduce atingere dreptului absolut ce apartine subiectului activ.

Drepturile relative au urmatoarele caracteristici:

raportul juridic civil care are īn continutul sau un drept relativ se stabileste īntre titularul sau , sau titularii dreptului ca subiecte active si una sau mai multe persoane, determinate chiar din momentul stabilirii raportului ca subiecte pasive.

Dreptul relativ este opozabil numai subiectelor pasive determinat. Obligatia corelativa unui asemenea drept poate consta dupa caz īn "a da, a face sau a nu face".

o     Īn functie de corelatia dintre ele:

Dreptul principal este acel drept care are o existenta de sine statatoare sens īn care soarta sa nu depinde de alt drept. Dreptul accesoriu este acel drept a carei soarta juridica depinde de existenta altuia cu rol de drept principal.

Drepturile nepatrimoniale sunt de reula drepturi principale iar criteriul respectiv se aplica dreptului de proprietate si a dezmabramintelor.




Obligatia civila

A da

A face

A nu face

 
Prin obligatia civila īntelegem īndatorirea subiectului pasiv care consta īn a da, a face si a nu face iar la nevoie poate fi impusa prin forta de constrangere a statului.

Obligatiile se clasifica īn:

o       Dupa obiectul lor: obligatiile

o obligatiile pozitive: - a da

- a face

o

De prudenta

 
obligatii negative - de abtinere - a nu face

o obligatii de rezultat:

De diligenta

 


o       Dupa opozabilitatea lor:

obligatii obisnuite, īntre parti

obligatii opozabile opozabile si tertilor (scripte in rem)

obligatii reale (propter rem)

o       Dupa sanctiunea ce asigura respectarea lor:

obligatii perfecte

obligatii imperfecte (naturale)

Caracterizarea obligatiilor:

obligatia de a da - a constitui sau a transmite un drept real oarecare

obligatia de a face - este īndatoria ce-I apartine subiectului pasiv de a preda un bun

obligatia de a nu face - consta īntr-o abtinere la care este īndatorit subiectul pasiv de la ceva ce ar fi putut face īn lipsa obligatiei asumate. Aceasta obligatie de a nu face are un continut diferit dupa cum este corelativa unui drept absolut. A nu face ca obligatie corelativa unui drept absolut consta īn īndatoria generala si negativa ce revine tuturor celorlalte subiectelor de drept īn afara titularului, obligatia de a nu face corelativa unui drept relativ consta īn īndatoria debitoruli de a se abtine de la ceea ce ar fi putut face daca nu si-ar fi asumat o asemenea obligatie.

Obligatia de rezultat: este īndatoria subiectului pasiv care este strict precizata sub aspectul obiectului si scopului urmarit, sens īn care debitorul obligāndu-se sa desfasoare o anumita activitate sa atnga un rezultat bine stabilit.

Obligatia de prudenta ori diligenta- este aceea īndatorie a debitorului care consta īn a depune toata silinta, priceperea pentru obtinerea unui anumit rezultat fara a se obliga īnsa la obtinerea rezultatului dorit.

Obligatii obisnuite - sunt obligatiile ce revin partilor unui raport juridic civil, opozabil numai īntre parti, opozabila acestora.

Obligatiile opozabile si tertilor - se caracterizeaza prin acea ca stāns legate de posesia lucrului īncāt daca posesorul actual al lucrului va fi obligat sa respecte la acel drept desi n-a participat nici direct sau personal.

Obligatiile reale - constau īn īndatorirea ce revine potrivit legii celui care detine un bun īn considerarea importantei deosebite a bunului respectiv pentru societate.

Obligatii perfecte - sunt acele īndatoriri a caror executare este asigurata īn cazul īn care debitorul nu le aduce la īndeplinire de buna voie ci īi sunt impuse prin justitie

Obligatii imperfecte (naturale) - sunt acele īndatoriri a caror executare nu se poate obtine prin executare silita, dar odata executata de bunavoie debitorul nu mai are voie sa ceara restituirea prestatiei.

RAPORTUL JURIDIC CIVIL

STRUCTURA SI subiectele raportului juridic civil

BIBLIOGRAFIE

P. TRUsCĂ, Drept Civil. Introducere īn dreptul civil. Persoana fizica. Persoana juridica, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2003

N. POPA, Teoria generala a dreptului, Ed. ALL Beck, 2002

A. POPESCU, Teoria dreptului, Ed. Fundatiei Romānia de Māine, 2001, Bucuresti

GH. DINU, Drept Civil. Parte generala, Ed. Ex Ponto, 2003, Constanta

5. C. Hamangiu, I. Rosetti - Balanescu, AL. Baicoianu, Tratat de drept civil roman, Vol. I, Ed. ALL Beck RESTITUTIO, 2002

Powered by https://www.preferatele.com/

cel mai complet site cu referate










Document Info


Accesari: 19328
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )