Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































Unitatea de infractiuni

Drept




Unitatea de infractiuni

(Pluralitatea aparenta de infractiuni)

Aceasta se caracterizeaza printr-o singura actiune, un singur rezultat si un singur raport de cauzalitate.




Unitatea de infractiuni este de doua feluri:

a) Unitatea naturala de infractiuni exista atunci cānd o fapta constituie, īn mod natural, firesc o singura infractiune.

b) Unitatea legala de infractiuni exista atunci cānd, īn mod normal, ar exista o pluritate de infractiuni, dar legiuitorul a prevazut expres exis 19119b121t tenta unei singure infractiuni.

Ex Tālharia (art. 211, cod penal) e compusa din furt si violenta (verbala sau fizica).

Formele unitatii naturale de infractiuni

1) Unitatea naturala colectiva exista atunci cānd, prin mai multe acte care se unesc īntr-o singura actiune, se produce un singur rezultat si, īn consecinta, o singura infractiune.

Conditii de existenta

a) Trebuie sa existe o singura actiune realizata prin mai multe acte.

O actiune cuprinde mai multe acte atunci cānd actele respective sunt executate īn mod continuu, adica printr-un proces executional unic.

Pentru ca actiunea sa cuprinda mai multe acte trebuie ca īntre aceste acte sa nu existe īntreruperi sau intervale de timp, care sa fie nefiresti īn raport de natura infractiunilor.

b) Trebuie sa existe aceeasi rezolutie infractionala pentru toate actele de executare

Daca elementul nou aparut īn cadrul rezolutiei infractionale intervine īnainte de epuizarea actiunii, atunci exista doar o modificare a rezolutiei initiale, iar conditia unicitatii rezolutiei este īndeplinita.

Īn schimb, daca elementul nou aparut intervine dupa epuizarea actiunii, atunci exista o noua rezolutie infractionala si o pluralitate de infractiuni.

c) Toate actele care creeaza actiunea unica trebuie sa aiba acceasi īncadrare juridica

Este īndeplinita aceasta conditie, existānd īncadrare juridica si atunci cānd o parte dintre actele de executare realizeaza forma simpla a infractiunii, iar alte acte de executare realizeaza forma calificata (agravanta) a infractiunii. Īntr-o astfel de ipoteza, īncadrarea juridica a faptei va fi īn forma agravanta a acesteia.

Ex Avem acte de executare īncepute ziua, continuate si īncheiate pe timp de noapte. Īn acest caz avem forma calificata a pedepsei.

d) Existenta aceluiasi subiect pasiv sau existenta aceluiasi obiect juridic lezat

Potrivit unei prime opinii, unanima īn jurisprudenta, majoritara īn doctrina, trebuie facuta distinctia īntre infractiunile contra persoanei si cele contra patrimoniului. Īn cazul infractiunii contra persoanei este obligatorie unicitatea subiectului pasiv, īn timp ce īn cazul infractiunii contra patrimoniului aceasta conditie nu trebuie īndeplinita pentru a exista unitate naturala colectiva.

Argumentele aduse īn favoarea acestei distinctii sunt urmatoarele doua:

- Pe de o parte, īn cazul infractiunii contra persoanei conteaza pentru faptuitor, īn mod esential, identitatea subiectului pasiv. Pe de alta parte, īn cazul infractiunii contra patrimoniului, pe faptuitor nu intereseaza identitatea subiectului pasiv.

- Īn cazul infractiunii contra persoanei exista atātea obiecte juridice lezate cāte persoane sunt lezate, īn timp ce īn cazul infractiunii contra patrimoniului exista un singur obiect juridic lezat, indiferent de cāti subiecti pasivi exista.

Potrivit unei a doua opinii (Florin Streteanu), nu trebuie facuta nici un fel de distinctie īntre infractiunile contra persoanei si cele contra patrimoniului, conditia unicitatii subiectului pasiv fiind obligatorie īn amāndoua cazurile.

Argumente

- Exista infractiuni la care nu putem spune ca īl intereseaza pe infractor identitatea persoanei, cum ar fi infractiunea de violare de domiciliu (infractiune contra persoanei).

- Īn realitate, fiecare are un patrimoniu distinct. Nu exista un patrimoniu comun.

- Orice forma de unitate de infractiuni, inclusiv unitatea naturala colectiva, presupune un singur rezultat, iar lezarea unor persoane diferite nu poate sa produca un singur rezultat, deoarece drepturile unor persoane distincte nu pot fi īnsumate.

1. Infractiunea simpla exista atunci cānd avem un singur act de executare si un singur rezultat, fapta īncadrāndu-se īntr-o singura norma legala.

2. Infractiunea continua



Este acea infractiune care se caracterizeaza prin faptul ca fie actiunea, fie re-zultatul actiunii se prelungesc pe o perioada mai lunga de timp datorita naturii lor.

Exista doua forme de infractiuni continue:

a) Acea forma la care actiunea este continua (Ex: Conducerea īn stare de ebri-etate, portul ilegal de arma, detinerea de instrumente īn vederea falsificarii).

b) Acea forma la care actiunea este unica, īnsa efectul ei se prelungeste īn timp (Ex: furtul de curent).

Infractiunile continue mai pot fi clasificate īn:

a) Infractiuni continue succesive - Acele infractiuni īn cazul carora, datorita naturii infractiunilor respective exista anumite īntreruperi ale continuitatii (īn cazul furtului de curent, este evident ca acesta nu este furat īn continuu, ci mai sunt si perioade īn care nu este folosita reteaua de curent). Aceste īntreruperi nu afecteaza unitatea de infractiuni. Aceasta ar fi afectata doar daca īntreruperile nu ar mai fi normale sau firesti.

b) Infractiuni continue permanente - Se caracterizeaza prin faptul ca actiunea incriminata nu presupune prin natura ei anumite īntreruperi, astfel īncāt orice īntrerupere a actului de executare conduce la solutia retinerii unei pluralitati de infractiuni. O astfel de infractiune continua permanenta este orice fel de detinere ilegala: de droguri, de arme etc.

Aceasta clasificare este importanta deoarece se tine cont de faptul ca īn cazul infractiunilor continue succesive doar īntreruperile anormale duc la un concurs de infractiuni, īn timp ce la infractiunile continue permanente orice īntrerupere duce la un concurs de infractiuni.

Īntreruperile judiciare ale actului de executare

Īn mod normal, atunci cānd un infractor care fura curent electric e prins si debransat de catre politie, īnsa el se rebranseaza imediat, nu se īntrerupe actul de executare, deoarece este o īntrerupere fireasca.

Potrivit doctrinei, momentul trimiterii īn judecata echivaleaza cu īntreruperea actului de executare. Astfel, printr-o fictiune se considera ca infractiunea s-a epuizat, iar ceea ce se comite ulterior acestui moment intra īn interiorul unei noi infractiuni. Argumentele care sustin acest punct de vedere sunt urmatoarele:

- Īn momentul trimiterii īn judecata infractorului i se imputa faptele comise, iar ceea ce se īntāmpla ulterior nu poate face parte din rechizitoriu.

- Daca s-ar lua īn considerare momentul condamnarii ca fiind momentul īntre-ruperii actului de executare, s-ar crea un perpetum mobile judiciar.

Potrivit altor instante si altor autori momentul care trebuie luat īn calcul este cel al condamnarii definitive, pentru ca īn dreptul penal romān singurele hotarāri judecatoresti sau singurele acte de procedura care produc efecte sunt cele defini-tive. Īn fapt īntreruperile judiciare sunt niste īntreruperi artificiale, deoarece infrac-tiunea se comite īn continuare, ele fiind rezultatul unei fictiuni prin care se con-sidera ca o infractiune s-a epuizat.

Momentul consumarii si epuizarii infractiunii

Ca regula generala, īn cazul infractiunilor cu durata de executare, raportarea altor institutii de drept penal se face la momentul epuizarii infractiunilor, īnsa exista destul de multe exceptii de la regula.

Este important de precizat ca atāt capitolul referitor la īntreruperile judiciare ale actului de executare, cāt si cel referitor la momentul epuizarii infractiunii sunt la fel reglementate īn cazul tuturor infractiunilor cu durata de executare.

Momentul consumarii infractiunii este momentul primului act de executare, iar momentul epuizarii infractiunii echivaleaza cu momentul ultimului act de execu-tare. Singurul rationament dupa care se alege momentul la care ne raportam e unul de natura pur practica, īn baza caruia se urmareste ca faptuitorul sa nu aiba o pozi-tie mai buna decāt cel care a comis fapta pe o perioada mai scurta.

Formele unitatii legale de infractiuni

Unitatea legala de infractiuni exista atunci cānd doua sau mai multe actiuni sau rezultate, care īn mod normal ar fi realizat continutul a mai multe infractiuni, sunt unite prin vointa legiuitorului, īntr-o infractiune unica. Īn aceasta categorie intra infractiunea continuata, infractiunea complexa, infractiunea de obicei si infractiunea progresiva.

1) Infractiunea continuata

Este reglementata īn art. 41 (2), cod penal potrivit caruia ,,infractiunea este continuata cānd o persoana savārseste la diferite intervale de timp, dar īn realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare īn parte, continutul aceleiasi infractiuni". Mai explicit, ea reprezinta o suma de infractiuni de acelasi fel, comise īn baza aceleiasi hotarāri.



Conditiile de existenta ale infractiunii continuate

a) Sa existe mai multe actiuni comise la diferite intervale de timp. Prin existenta acestei conditii, infractiunea continuata se delimiteaza de unitatea naturala colectiva la care actele de executare erau comise īn mod continuu, fara īnreruperi.

b) Sa existe o singura rezolutie infractionala. Este necesar ca īnainte de īncepe-rea executarii actiunii faptuitorul sa ia aceeasi rezolutie infractionala pentru toate actiunile comise ulterior. Rezolutia unica presupune mai mult decāt o simpla idee infractionala. Pentru a putea vorbi de o rezolutie infractionala trebuie ca aceas-ta sa fie determinata, adica faptuitorul sa aiba īn minte, cel putin īn linii mari, desfasurarea ulterioara a infractiunii.

Existenta unei rezolutii infractionale unice se determina īn practica dupa anumi-te criterii. De exemplu, dupa marimea intervalului de timp dintre actiuni. Astfel, daca acest interval e scurt, se poate vorbi de o singura rezolutie. De asemenea, se mai au īn vedere modalitatea de comitere a actiunii, precum si obiectele vizate, care, daca sunt asemanatoare, pot sa probeze existenta unei rezolutii unice.

c) Toate actiunile sa realizeze continutul aceleiasi infractiuni. Aceasta presu-pune doua lucruri:

- Īn primul rānd, sa existe unitate de īncadrare juridica.

- Īn al doilea rānd, sa existe acelasi rezultat al īntregii infractiuni. Rezultatele partiale trebuie sa poata fi cumulate īntr-un rezultat unic. E obligatoriu sa existe acelasi subiect pasiv.

d) Toate actiunile sa fi fost comise de aceeasi persoana, fara sa conteze īnsa for-ma de participatie si fara sa conteze daca īsi schimba sau nu calitatea īn care parti-cipa la comiterea infractiunii (autor, coautor, instigator, complice). Īn cazul īn care īn cadrul unei infractiuni continuate un infractor participa īn mai multe forme de participatie se ia īn considerare forma de participatie cea mai grea. Īn situatia īn care o persoana participa la o singura actiune se va retine ca a comis o infractiune continuata doar daca stia ca participa la o astfel de infractiune.

Īn raport de aceste conditii trebuie sa se faca distinctie īntre infractiunea conti-nuata si concursul real omogen. Criteriile de delimitare sunt urmatoarele:

a) La infractiunea continuata exista o unitate de rezolutie, iar la concursul omo-gen exista o pluralitate de rezolutii. De regula, se considera ca atunci cānd īntre actiuni trec intervale de timp foarte lungi exista mai multe rezolutii. Daca infracti-unile sunt comise īn modalitati asemanatoare si vizeaza acelasi obiect exista, de re-gula, o singura rezolutie.

b) Īn cazul infractiunii continuate este obligatorie existenta aceluiasi subiect pa-siv, īn timp ce la concurs nu este ceruta aceasta conditie.

c) La infractiunea continuata se cere ca īntre actiuni sa existe anumite intervale de timp, iar la concurs nu exista acesta conditie.

Categorii de infractiuni care nu se pot comite īn forma continuata

1) Infractiunile al caror rezultat este indivizibil sau definitiv (Ex: omor, avort).

Se discuta īn doctrina daca tentativa de omor poate fi infractiune continuata. Potrivit unei opinii, pe care o īmpartaseste si prof. F. Streteanu, tentativa de omor poate fi comisa īn forma continuata.

Ex: La otravirea cu arseniu sunt necesare mai multe acte de executare. Astfel, se dau victimei mai multe doze pe o perioada de timp la anumite intervale.

Potrivit unei a doua opinii (sustinuta de R. Chirita), tentativa de omor, ca la ori-ce alta infractiune, nu poate fi comisa īn forma continuata pentru ca nu se poate īndeplini niciodata conditiia unitatii de rezolutie infractionala.

2) Infractiunile din culpa, deoarece īn cazul acestora nu exista rezolutie infrac-tionala. Din aceeasi ratiune nu pot fi comise sub forma infractiunilor continuate nici infractiunile praeterintentionate.

Este important de precizat ca si unele infractiuni omisive se pot comite īn forma continuata. De exemplu, ceferistul care nu lasa, īn mod repetat, bariera la trecerea trenului. De asemenea, infractiunile continue si cele de obicei se pot comite īn forma continuata.

Sanctionarea infractiunii continuate

Potrivit art. 42, cod penal infractiunea continuata se sanctioneaza dupa acelasi sistem ca si recidiva postexecutorie, adica cu o pedeapsa īntre minimum si maximum special al infractiunii comise, īnsa sporul e cel de la concursul de infrac-tiuni (5 ani pentru īnchisoare si jumatate din maxim pentru amenda).

2) Infractiunea complexa

Este infractiunea īn cazul careia unul dintre elementele constitutive ale infracti-unii realizeaza continutul unei alte infractiuni (Tālharia - formata din furt si violen-ta, violul - format din violenta si act sexual). Ea este reglementata īn art. 41 (3), cod penal. Nu e necesar ca aceasta sa fie comisa prin doua actiuni, existānd si in-fractiuni complexe comise printr-o singura actiune (ultrajul).



Infractiunea complexa poate fi de doua feluri:

a) Infractiune complexa īn forma simpla - Cānd continutul de baza al infrac-tiunii cuprinde un element care realizeaza singur continutul unei infractiuni.

Ex: ultraj, tālharie

b) Infractiune complexa īn forma agravata - Cānd elementul care realizeaza continutul altei infractiuni este o circumstanta agravanta (Ex: furt prin efractie).

Ceea ce caracterizeaza infractiunea complexa este existenta a doua obiecte juri-dice, dintre care unul este principal iar celalalt, secundar. Īn cazul īn care se lezeaza doar obiectul juridic secundar, fara a se leza si cel principal, exista tentativa la in-fractiunea complexa. Aceasta se consuma atunci cānd se aduce atingere obiectului principal.

Importanta acestei clasificari consta īn faptul ca īn cazul infractiunii complexe īn forma simpla, inexistenta conditiilor de existenta ale infractiunii complexe con-duce la retinerea a doua infractiuni distincte, īn timp ce la infractiunea complexa īn forma agravata, daca nu sunt īndeplinite criteriile de existenta ale infractiunii com-plexe se vor retine tot 2 infractiuni, īnsa una dintre ele este infractiune banuita a fi complexa, dar īn forma simpla.

Infractiunea complexa prezinta importanta doar din punct de vedere al delimi-tarii acesteia de concursul de infractiuni. Astfel, s-au format trei criterii de delimi-tare, care sunt si conditiile de existenta ale infractiunii complexe:

Criteriul necesitatii absorbtiei - Potrivit acestui criteriu, o infractiune este complexa si o absoarbe pe alta atunci cānd infractiunea absorbanta nu se poate co-mite niciodata fara a comite automat si infractiunea absorbita. Acest criteriu se ana-lizeaza īn abstract.

Au existat discutii īn doctrina daca furtul prin efractie absoarbe sau nu violarea de domiciliu. Dupa parerea noastra, acesta nu absoarbe violarea de domiciliu, deoa-rece poate exista furt prin efractie si din masina, fabrica, uzina etc.. Deci, īn acest caz va exista concurs de infractiuni.

De asemenea, au existat discutii cu privire la textul art. 178 (3), cod penal care incrimineaza uciderea din culpa comisa de catre un conducator auto aflat īn stare de ebrietate. La prima vedere art. 178 absoarbe prevederea din Codul rutier, īnsa nu e asa, deoarece aceasta infractiune se poate comite si īn alte locuri decāt pe drumurile publice, asa cum prevede Codul rutier.

2) Criteriul caracterului determinat sau determinabil al infractiunii absorbite - Presupune ca textul legal al infractiunii complexe trebuie sa precizeze, fie explicit, fie implicit, infractiunea care este absorbita. Daca lipseste acest carac-ter determinat sau determinabil fapta nu este complexa si nu absoarbe o alta infrac-tiune. Infractiunea de īnselaciune nu e una complexa, nefiind determinata sau determinabila.

3) Criteriul pericolului social - Potrivit acestuia, infractiunea absorbanta trebuie sa aiba un pericol social mai mare decāt infractiunea absorbita (sa aiba o pedeapsa mai mare). Daca pedeapsa pentru infractiunea absorbita este mai mare se retine īntotdeauna concurs de infractiuni.

3) Infractiunea de obicei

Pentru a exista infractiune de obicei, potrivit textului legal, este necesar sa fie comise mai multe acte de executare, care sa evidentieze existenta unei obisnuinte.

Ex: prostitutia, cersetoria

Ceea ce diferentiaza infractiunea de obicei de cea continuata este faptul ca īn cazul celei dintāi un act de executare luat separat nu are relevanta penala, īn timp ce la infractiunea continuata orice act de executare luat separat este infractiune.

Exista o anumita forma a acestei infractiuni numita infractiune de simpla repe-tare, care se caracterizeaza prin faptul ca legea precizeaza cu exactitate numarul ac-telor de executare care trebuie comise pentru a exista infractiune. Astfel, art. 98, cod silvic incrimineaza īnsusirea de cel putin doua ori a vreascurilor din padure ce depasesc o cantitate de 3m² de lemn.

4) Infractiunea progresiva

Exista atunci cānd, dupa comiterea actiunii de catre faptuitor, rezultatul faptei se agraveaza fara interventia faptuitorului, conducānd la o alta īncadrare juridica a faptei (Exemplul clasic: art. 180 - art. 183, cod penal). Chiar daca de cele mai multe ori infractiunea progresiva apare la infractiunile comise praeterintentionat, exista si cazuri de infractiuni progresive comise intentionat sau din culpa.

Ceea ce conteaza pentru īncadrarea juridica a faptei este rezultatul final care se produce, acesta determinānd īncadrarea juridica a faptei, īn timp ce īncadrarile an-terioare īsi pierd relevanta. Daca infractorul a fost condamnat pentru prima fapta, atunci cānd se produce rezultatul mai grav se face recurs īn anulare si se da o noua hotarāre de condamnare.



loading...











Document Info


Accesari: 18372
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )