Istoric si prezentare Digital Video

Istoric si prezentare Digital Video

De unde plecam si unde vrem sa ajungem?!

Vom lua situatia in care suntem in posesia unui material video pe
o caseta in format analogic sau digitala si dorim sa obtinem un disc
optic intr-un format digital.

Casetele pot fi de mai multe feluri:

Casete in formate analogice

o VHS - Acest format este destinat publicului larg fiind folosit mai ales
in Europa si permite o rezolutie de 240 linii. Marele lui avantaj este ca
s-a impus pe piata si materialele produse pe acest format pot fi
vizionate de oricine.

o SVHS - este fratele mai mare al VHS si este formatul prin care
s-a dorit cresterea substantiala a calitatii imaginii. Acesta poate afisa
o rezolutie de 400 de linii.

o Video8 - Desi aparut cam in aceeasi perioada cu VHS acest format
este raspindit ceva mai putin in Europa. Totusi, din punct de vedere
al calitatii este mai bun decat VHS asigurand o rezolutie de 260 linii.

o Hi8 - este raspunsul dat la aparitia formatului SVHS de catre
producatorii sitemelor pe 8mm el asigurand o rezolutie de 400 linii.

o Betacam - Acest format a fost initial concurentul cel mai aprig al
VHS dar nu a reusit sa se impuna prea mult pe piata. Desi el este
mai bun decat VHS din punctul de vedere al calitatii imaginii, asigurand
o rezolutie de 300 linii nu a reusit sa intre in casele utilizatorilor de rand.

o Betacam SX - este o continuare a sistemului Betacam, asigurand o
rezolutie de 344 linii, totusi fiind mai slab decat formatele concurente
SVHS si Hi8.

Aici au fost prezentate numai formatele care au o raspandire mai larga,
formate ca U-matic, M-II si altele neavand o utilizare asa de mare.

Casete in formate digitale

Dintre formatele digitale cele mai raspandite sunt:

o Digital Betacam - este versiunea digitala a sistemului Betacam,
asigurand o rezolutie de aproximativ 500 de linii, fiind folosit in general
pentru transferul filmelor permatand si un format de imagine de 16:9.

o DV, DVC, Digital8 si Digital VHS - se doresc a fi formate digitale de
inalta calitate pentru piata de larg consum permitand o rezolutie de
aproximativa 500 de linii. Formatele acestea sunt in prezent extrem
de raspandite, aproape toti marii producatori suportand cel putin unul
dintre ele.

o DVCpro - este un format asemanator DV, dar folosind viteze mai mari
ale benzii si scrierea pe o latime mai mare a capului de inregistrare.

o Dvcam - este un format de tip DV, care se foloseste mai ales in
mediile profesionale, diferentele constand in viteza si tipul de banda
folosit.

Ar mai fi de mentionat aici si alte formate ca: Digital S sau Betacam SX,
dar care nu sunt asa de raspandite.

Am vazut pana acum de unde plecam, acum sa vedem unde vrem
sa ajungem.

De obicei se doreste vizionarea materialului video pe cat mai multe
tipuri de aparate. Din pacate acest lucru nu este posibil dar facand
unele compromisuri putem obtine rezultate multumitoare.
Unde am putea ajunge?

Am putea ajunge sa folosim discuri in diverse formate pe echipamente
video de casa ca VCD player, DVD player, Home Cinema, etc. Aceste
discuri au fost proiectate pentru distributia in masa a filmelor odata
cu raspandirea pe plan mondial a CD-urilor si ulterior a DVD-urilor.

Formatele cele mai raspandite sunt:

o Video CD (VCD) - a fost primul aparut pe piata, folosind compresie
de tip MPEG 1, ce asigura o rezolutie de 352 x 288 pixeli (PAL).El s-a
dorit a fi un concurent pe CD al casetelor VHS si permite inregistrarea
a 74 de minute de video pe un CD. Aceste format este suportat de
majoritatea playerelor pentru casa.

o Super Video CD ( SVCD) - acest format a fost dezvoltat la cererea
guvernului chinez, pentru a fi un concurent al DVD-urilor pe suport de
CD calsic. Permite o rezolutie de 480 x 576 pixeli, fiind foarte
apropiat de calitatea DVD-urilor. El foloseste acelasi tip de codare ca
si DVD-urile adica MPEG 2. SVCD-urile sunt suportate de majoritatea
playerelor DVD, din generatia actuala ( incepand cu anul 2000),
dar nu de toate.

o XVCD/XSVCD - acestea sunt o extensie a VCD/SVCD, permitand
rate de date mai mari decat acestea precum si rezolutii mai bune
( maxim 720 x 576 pixeli). Acest format nu este standardizat, nu
toate playerele putand decoda imaginile.

o DVD - este ultima generatie de format video, permitand rezolutii
care merg pana la 720 x 576 pixeli ( PAL), fiind standardul cu
cea mai buna calitate in prezent. Spre deosebire de formatele
anterioare, acesta foloseste un suport diferit, numit
DVD Disk, care permite stocarea a pana la 9 GB pe un disc
in format dubla fata si 4.7 GB pentru discurile simpla fata.

Comparatie de imagini pentru formatele , , . Am
detaliat o zona din imaginile prezentate pentru fiecare format in parte
pentru a se vedea diferentele.

Cei care nu poseda un echipament din categoria de mai sus dar dispun
de un calculator pot viziona formatele de mai sus plus un numar
de formate nesuportate de apartele de casa. Astfel, odata cu aparitia
PC-urilor, un nou univers s-a deschis in fata domeniului video permitand
utilizarea celor mai diverse formate de imagine si sunet.

Cele mai raspandite formate video pe PC sunt:

o AVI - aceasta denumire provine de la Audio Video Interleaved
( audio video intretesut) si care este cel mai raspandit format
utilizat pe calculator. Acest format permite rezolutii de la 180 x 240
pixeli pana la 720 x 576 pixeli (PAL). In fisiere de tip AVI pot fi
stocate secvente video ce pot folosi o varietate foarte mare de
metode de compresie a imaginii. Dintre cele mai raspandite
codoare/decodoare ( codec-uri ), de imagine folosite sunt Intel
Indeo, Cinepac si mai nou DivX. In functie de metoda de compresie
folosita ( codec-ul ) imaginile pot avea rezolutii si dimensiuni ale
fisierului foarte diferite.

o MPEG - este un format destinat in special distributiei de material
video si a fost dezvoltat de catre Moving Pictures Experts Group.
Acesta este un format folosit pe CD-urile VCD ( MPEG 1), SVCD
si DVD ( MPEG 2 ) precum si in transmisiile video de pe satelit.
MPEG 2 asigura o calitate foarte mare a imaginii dar
nu este destinat pentru folosirea in cazul editarii video.
In ultimul timp a aparut un nou tip de MPEG
numit MPEG4 si care se doreste a fi un format care ofera
o calitate video la un volum de date relativ redus.

o Real Video - este destinat in special transmisiilor in timp real prin
Internet , fiind folosit atat pentru transmisii pe retele internet cu
banda larga cat si cu banda ingusta. Calitatea lui nu este
extrem de buna, dar volumul de date transferat este
relativ mic permitand utilizarea lui si pe calculatoare conectate
la Internet prin modem.

o Quick Time - a fost dezvoltat de Apple Computers si este folosit
mai mult de catre cei care poseda calculatoare tip Apple dar
a inceput sa fie destul de mult folosit de catre utilizatorii de PC.
Pentru vizionarea fisierelor de acest tip trebuie instalat un program
care se cheama Quick Time Player. In fisierele Quick Time
( cu extensie .mov) se pot incorpora aproape toate tipurile de
compresie folosite in fisierele AVI.

o Windows Media Video - este folosit in fisierele cu extensia .wmv,
si reprezinta incercarea Microsoft de a se impune in domeniul video.
Aceste fisiere folosesc compresia MPEG 4 in implementarea Microsoft.

Cum ajungem?

Metoda 1 - Le cumparam gata facute, in cazul filmelor artistice.

Metoda 2 - Apelam la serviciile DigitalVideo pentru materialele
care nu se distribuie public.

Metoda 3 - Cumparam un echipament care sa faca multe din
operatiile descrise in continuare. Astfel de aparate exista dar
sunt limitate ca posibilitati, scumpe si destul de greoi de
manevrat de catre necunoscatori.

Metoda 4 - Le facem noi. Aceasta metoda o sa o descriem
succint in continuare.

Am vazut de unde plecam unde vrem sa ajungem.

In continuare sub termenul generic de procesare video
vom expune metodele prin care un material filmat pe caseta
ajunge pe unul din formatele prezentate anterior.
Intr-o abordare clasica etapele sunt:

o Captura video

o Editarea video

o Randare

o Transferul in formatul destinatie

Inainte de toate, pentru a incepe sa lucrati in domeniul video digital
pe computer va sunt necesare cateva elemente precum:

- un computer cu performante cel putin:

o Pentium 3 la minim 600 MHz

o 128 MB RAM, ar fi un nivel decent de la care sa incepeti

o Hard disk cat incape ( minim 20 GB) si cat mai rapid

o Placa video ( minim 16 MB RAM)

o CD Writer ( DVD Writer)

- dispozitiv de captura video (daca doriti sa faceti conversii analog/digital)

- un sistem de operare relativ stabil (de exemplu Windows 2000
sau Windows XP)

Bineinteles ca aceste specificatii pot varia functie de zona
din domeniul video digital in care doriti sa lucrati.

o Captura video - Este procesul prin care materialul in format
analog este digitizat, comprimat si salvat intr-un fisier video, astfel
incat el sa poata fi vizionat si modificat ulterior pe computer. Aceasta
operatie se face in general cu un echipament hardware specializat,
cum ar fi placile de captura disponibile in mod curent pe piata,
precum si cu alte dispozitive mai costisitoare dar care asigura o
calitate mult mai mare. Atentie, marea majoritate a placilor de TV
tuner existente pe piata au probleme cu desincronizari ale sunetului
fata de imagine in momentul in care materialul depaseste
15-20 minute. Aceste tunere nu sunt destinate uzului profesional.
Este recomandat sa folositi codare hardware si formate de captura care
nu pierd calitatea la mai multe recodari succesive cum ar fi formatul DV ,
Huffman sau chiar format necomprimat. Aceste formate se stocheaza
in fisier de tip AVI si ocupa foarte mult spatiu. Pentru o ora de video
in format DV va trebuie 13GB iar pentru 15 minute in format
necomprimat va trebuie aproximativ 70GB la o adancime de culoare
de 24 biti.

o Editarea video - Are ca element de intrare fisierul video capturat
anterior si caruia prin tehnici de editare neliniara i se aduc modificari
cum ar fi : titluri suprapuse peste imagine, efecte speciale, tranzitii,
modificari de coloana sonora, subtitrari etc. In general, in procesul de
editare se folosesc fisiere in format AVI, pentru acestea existand o
gama foarte larga de programe. Pentru a obtine calitate maxima,
materialele video trebuie capturate in rezolutie cat mai mare, de preferat
720 x 576 pixeli, precum si folosind o metoda de compresie (codec) care
sa ofere pierderi minime la recodarea materialului. Bineinteles, cresterea
calitatii necesita resurse mult mai mari din partea computerului in special
hard disk. La sfarsitul acestei etape m1aterialul este in forma finala.
In functie de formatul in care se face editarea video, materialul poate
fi transferat pe un suport permanent, ca de exemplu CD, DVD sau
chiar casete video.

o Randare - In functie de metoda aleasa pentru editare fisierele rezultate
pot fi compatibile sau nu cu formatele folosite de playerele de casa.
De cele mai multe ori, pentru a obtine calitate maxima, formatul
utilizat este formatul DV sau MJPEG, dar care, prin volumul mare de
date continut nu pot fi scrise in aceasta varianta pe CD-uri, mai ales in
situatia in care se doreste compatibilitatea cu echipamente de casa.
De aceea se face o conversie catre unul din formatele de distributie,
de exemplu MPEG 1sau MPEG 2. Aceasta conversie se poate face
cu ajutorul unor programe specializate ca de exemplu, TMPG Encoder,
Cinema Craft, LSX Encoder, etc. Procesul acesta de conversie este in
cele mai multe cazuri extrem de lung, putand dura pana la de 8
ori timpul original.
De asemenea, aceasta operatie necesita foarte multe resurse
din partea calculatorului, in special procesor, putand tine o masina
dual Xeon la 3 GHZ timp de mai multe ore cu ambele procesoare
ocupate 100%.

o DVD Authoring - Intrucat formatele pe medii optice suporta meniuri se
pot pune pe disc mai multe secvente sau se pot accesa mai multe
secvente dintr-un material video. Pentru a fi cat mai usor de manevrat
si cat mai placut la aspect, meniul poate avea o interfata grafica cu un
fundal pe care apar imagini statice sau in miscare din materialul video
de pe disc. Generarea acestor meniuri si configurarea lor se cheama
"DVD Authoring". Cele mai multe programe au inglobate pe langa
functia de authoring si cea de scriere pe disc.

o Exportul in formatul destinatie

Scrierea pe medii optice - pentru ca totul sa aiba o finalitate materialul
editat trebuie sa ajunga pe un suport pe care ramane permanent,
cel mai des folosit fiind DVD sau CD, intr-unul din formatele video
mentionate anterior. Aceasta etapa se face cu ajutorul unui program de
scris CD sau DVD, de exemplu NERO Burning Rom, Easy CD Creator, etc.
Aproape toate programele de scris CD-uri suporta formatul VCD,
iar unele dintre ele suporta si SVCD sau DVD. Dupa terminarea procesului de scriere vom fi in posesia unui disc compatibil
cu unul din formatele dorite, VCD, SVCD sau DVD care ,
daca au fost generate si scrise in mod corect, vor putea fi
vizionate pe un player stand alone care suporta discurile CD-R,
CD-RW respectiv DVD.

Unde se pot folosi: