Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























CONTROLUL POLITIC

Stiinte politice




CONTROLUL  POLITIC

Reprezinta primul atribut al puterii. Aceasta posibilitate, pe care o are Parlamentul european, se materializeaza în primul rând, în dezbaterile organizate, ocazie cu care diferitele organe de actiune sunt chemate sa-si sustina activitatile si orientarea în plan politic. Maniera de lucru este profunda. Fiecare dezbatere se finalizeaza prin adoptarea unei rezolutii prin care se face cunoscuta pozitia fata de o anumita problema.



În fiecare an, se prezinta un raport general asupra activitatii desfasurate de cele 3 Comunitati. Comisia îsi întocmeste chiar un program de lucru anual, care este avut în vedere la elaborarea discursului - program al Presedintelui Comisiei, prezentat în sesiunea din luna februarie a fiecarui an. Discursul este urmat de o dezbatere generala asupra politicii generale a Comunitatilor. În ce priveste "primul program de actiune" prezentat de Comisie dupa intrarea în functie, la fiecare patru ani, aceasta tinde sa devina un program de leg 18418w2216s islatura, iar dezbaterile care urmeaza îmbraca forma unor dezbateri de investitura, Parlamentul având posibilitatea sa le limiteze printr-un vot formal al unei motiuni de investitura (forma a controlului politic).

Dezbaterile care urmeaza dupa prezentarea programului de catre conducerea Consiliului, prin ministrul Afacerilor Externe care urmeaza la presedintie, reprezinta înca un element forte al controlului politic.

Dupa anul 1973, se înregistreaza progrese evidente în domeniul cooperarii politice si au loc transformari asemanatoare si pentru perfectionarea mecanismelor controlului politic prin: dezbateri, declaratii ale Presedintelui în exercitiu al conferintei ministrilor Afacerilor Externe, rapoarte dupa fiecare sesiune a Consiliului European întocmite de catre consilierul pentru Afacerile Externe, de pe lânga presedintie si altele.

Parlamentul European, institutie deliberativa, poate sesiza orice problema care considera ca se poate raporta la activitatea si misiunile Comunitatilor, inclusiv cooperarea politica. Problemele se examineaza în cadrul comisiilor, se dezbat în sedinte plenare (atunci când este cazul), Parlamentul facându-si publica pozitia, adoptând o rezolutie.

Întrebarile, pe care parlamentarii pot sa le puna Comisiei, în virtutea dreptului conferit de articolul 140 al Tratatului C.E.E., constituie tot un instrument de control. Dupa ce sunt formulate, atât întrebarile cât si raspunsurile sunt date publicitatii.

Institutia Parlamentului european poate, de asemenea, ca, pe calea unei motiuni de cenzura, sa constrânga comisia sa demisioneze ( conform art.144 al Tratatului C.E.E.). Între anii 1970 si 1977 au fost depuse patru motiuni, dintre care doua au fost supuse la vot, fara a obtine majoritatea necesara. Împotriva Consiliului, ca organ interguvernamental, aceasta forma de sanctionare este practic inexistenta.

INFORMĂRILE

Pe lânga sporirea atributiilor de control ale Parlamentului s-a înregistrat în timp si o extindere a atributiilor traditionale de informare. În acest sens este prevazuta obligatia de principiu pentru toate celelalte institutii comunitare de a înainta rapoarte anuale Parlamentului European cu privire la stadiul progreselor înregistrate în domeniul politicii comunitare.

Prin extinderea atributiilor de informare se realizeaza instaurarea unor noi relatii interinstitutionale, traducând în practica principiile ce stau la baza sistemului institutional comunitar si în special principiile echilibrului institutional si al cooperarii loiale între institutii.

În practica, Parlamentul European si-a extins controlul si asupra Consiliului European privind dreptul la informare.

Conform art. D - Tratatul de la Maastricht , Consiliul European trebuie sa prezinte Parlamentului un raport dupa fiecare din reuniunile sale, precum si un raport scris anual, privind progresele realizate de Uniune. Conform art. 103 par. 4 - Tratatul C.E., presedintele Consiliului si presedintele Comisiei au obligatia de a prezenta rapoarte Parlamentului European asupra rezultatelor supravegherii multilaterale, instaurata în cadrul noii politici economice. Conform art. 130B alin. 3 - Tratatul C.E., Comisia trebuie sa prezinte un raport Parlamentului, Consiliului, Comitetului Economic si Social si Comitetului Regiunilor la fiecare trei ani asupra progresului obtinut în realizarea coeziunii economice si sociale. De asemenea Comisiei îi revine sarcina ( art. 130P) sa prezinte anual un raport Parlamentului si Consiliului cu privire la activitatile desfasurate în domeniul cercetarii si dezvoltarii tehnologice.

Conform art. 7 din Acordul în domeniul social anexat la Tratatul de la Maastricht, Comisia trebuie sa întocmeasca si sa stabileasca în fiecare an un raport asupra evolutiei realizarii obiectivelor din cadrul politicii sociale, care va fi înaintat Parlamentului, Consiliului si Comitetului Economic si Social.

Tot în cadrul atributiilor de informare se înscrie si obligatia presedintelui Bancii Centrale Europene de a prezenta un raport Parlamentului, Consiliului, Comisiei si Consiliului European -cu privire la activitatile Sistemului European al Bancilor Centrale (art. 109B par. 3).

Chiar si presedintele Consiliului poate fi invitat în fata comisiei parlamentare competente pentru a furniza explicatii în cazul în care Consiliul a facut publica o recomandare privind politica economica.



INTERPELĂRILE

Interpelarile constituie un mijloc traditional de control parlamentar, fiind reglementate în art. 23 - Tratatul CECO, art. 110 - Tratatul CEEA si art. 140 alin.3 - Tratatul CE.

Regulamentul interior al Parlamentului (cap IV sectiunea 2) stabileste trei categorii de interpelari : scrise, orale fara dezbateri, orale cu dezbateri.

Interpelarile scrise pot fi facute de membri Parlamentului si se adreseaza Comisiei sau, dupa caz Consiliului, cu privire la oricare din aspectele ce privesc Uniunea Europeana si statele membre.31

Acestor întrebari li se raspunde conform unor procedurii în termen de patru - sase luni pâna la comunicarea raspunsului.

Interpelarile deputatilor sunt transmise Secretariatului general al Comisiei care le repartizeaza departamentelor implicate. Raspunsul se comunica în scris si se publica în JOCE.

Interpelarile orale fara dezbateri pot fi facute de deputati catre Comisie sau dupa caz, Consiliu. Interpelarile sunt prezentate mai întâi presedintelui Parlamentului care le va supune aprobarii Biroului largit, iar acesta va decide asupra formei lor de adresare comunicându-le deputatului, Consiliului sau Comisiei. Fiecare sesiune parlamentara are cel mult o jumatate de zi acordata interpelarilor. Dialogul trebuie sa fie rapid : întrebarile sa fie scurte si precise, institutiile vizate urmând sa dea raspunsuri succinte.

Interpelarile orale cu dezbateri provin de la comisiile parlamentare, grupurile politice sau de la grupuri de câte cel putin cinci deputati. Acestea se înainteaza presedintelui Parlamentului se analizeaza de catre Biroul largit, dupa care se adreseaza institutiei vizate. Reprezentantul institutiei vizate va raspunde interpelarilor.

PETIŢIILE

Pe parcursul dezvoltarii constructiei comunitare, un accent deosebit s-a pus pe promovarea si respectarea drepturilor omului, pe dezvoltarea tehnicilor si mijloacelor de garantare a acestor drepturi în baza instrumentelor juridice internationale generale si a celor europene în special.

Prin Tratatul de la Maastricht sunt recunoscute doua noi drepturi cetatenilor Uniunii acelea fiind dreptul la petitionare  si dreptul de a se adresa unui mediator. Conform art. 8D alin. 1 - Tratatul CE, orice cetatean al Uniunii are drept de petitionare catre Parlamentul European în conditiile art. 138D. Dispozitiile art. 138D stabilesc cǎ orice cetatean al Uniunii, ca si orice persoana fizica sau morala având resedinta sau sediul statutar într-un stat membru, are dreptul de a prezenta cu titlu individual sau în asociatie cu alti cetateni sau persoane, o petitie Parlamentului European asupra unui subiect tinând de domeniile de activitate ale Comunitatii si care îl sau o privesc în mod direct.

si în cadrul U.E. s-au înregistrat progrese evidente în acest sens. Astfel în Tratatul de la Maastricht se arata ca Uniunea respecta drepturile fundamentale asa cum au fost garantate în Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnata la Roma în 4 noiembrie 1950 si asa cum rezulta din traditiile constitutionale comune ale statelor membre, toate aceste fiind considerate principii generale ale dreptului comunitar.

Desi aceste prerogative sunt recunoscute Parlamentului prin Tratatul de la Maastricht, ele erau exercitate în mare parte si înainte de consacrarea lor juridica.

Dreptul de petitionare era anterior reglementat prin art.128 din Regulamentul interior al Parlamentului European, conform caruia orice cetatean al Comunitatii are dreptul de a prezenta cu titlu individual sau în asociere cu alti cetateni cereri sau petitii scrise Parlamentului European.

În formularea noului art.8D se largeste sfera beneficiarilor acestui drept, astfel ca dreptul de petitionare este recunoscut nu numai pentru cetatenii Uniunii, ci si pentru alte persoane fizice care nu au cetatenia Uniunii, si chiar pentru persoane juridice cu sediul statutar într-un stat membru. De asemenea, prin noua reglementare se stabileste conditia ca obiectul petitiei sa fie legat de domeniile de activitate ale Comunitatii, si sa îl priveasca în mod direct pe autorul petitiei32



MEDIATORUL

Institutia mediatorului reprezinta o inovatie adusa prin Tratatul de la Maastricht . Consacrarea juridica a acestei institutii o reprezinta dispozitiile art. 8 alin. 2 si art. 138E - Tratatul CE. Conform art. 8D alin. 2, orice cetatean al Uniunii poate sa se adreseze mediatorului instituit conform dispozitiilor art. 138E. Parlamentul European numeste un mediator, abilitat sa primeasca plângerile ce emana de la orice cetatean al Uniunii sau orice persoana fizica sau morala cu resedinta sau sediul statutar într-un stat membru si relative la cazuri de proasta administrare în actiunea institutiilor sau organelor comunitare, cu exceptia Curtii de Justitie si a Tribunalului de prima instanta în exercitiul functiilor lor jurisdictionale. În cazul în care mediatorul a constatat un caz de proasta administrare, sesizeaza institutia respectiva, care dispune de un termen de trei luni pentru a lua masuri. Mediatorul va întocmi un raport pe care îl va înainta Parlamentului si institutiei vizate, fiind informat si autorul plângerii de rezultatul anchetei efectuate.

Mediatorul prezinta anual un raport Parlamentului privind rezultatul anchetelor efectuate.

Numirea mediatorului se face dupa fiecare alegere a Parlamentului European pe o perioada corespunzatoare legislaturii acestuia, mandatul sau putând fi reînnoit.

Mediatorul poate fi declarat demisionar de catre Curtea de Justitie, la cererea Parlamentului daca nu mai îndeplineste conditiile necesare exercitarii functiilor sale sau daca se afla în culpa grava. El îsi exercita atributiile în deplina independenta. În îndeplinirea îndatoririlor sale el nu solicita si nici nu accepta instructiuni de la nici un organism. Pe durata exercitarii functiilor lui, mediatorul nu poate exercita nici o alta activitate profesionala, remunerata sau nu.

Statutul si conditiile generale de exercitare a functiilor mediatorului sunt fixate de Parlament dupa obtinerea avizului Comisiei si cu aprobarea Consiliului statuând cu majoritate calificata.

O alta posibilitate de a-si pune în valoare atributiile de control ale Parlamentului, o reprezinta instituirea unei Comisii temporare de ancheta - reglementata în art. 138C.

În cadrul realizarii misiunilor sale, Parlamentul European poate, la cererea unui sfert dintre membrii sai, sa constituie o comisie temporara de ancheta pentru a examina, fara sa aduca prejudicii atributiilor conferite altor institutii sau organe, acuzatiile de infractiune sau de proasta administrare în aplicarea dreptului comunitar afara de cazul în care faptele respective sunt cercetate de un for jurisdictional iar procedura jurisdictionala nu s-a încheiat.

Comisia cerceteaza cazuri individuale, strict determinate privind acuzatiile de infractiune si proastǎ administrare a aplicarii în dreptul comunitar, existenta ei luând sfârsit prin depunerea raportului sau cu concluziile asupra anchetei efectuate.

Dispozitia legala nu face nici o referire cu privire la calitatea subiectului activ, astfel încât se poate considera ca aceste acuzatii pot fi formulate de orice cetatean al Uniunii, de persoane fizice sau de persoane juridice, de institutiile comunitare sau de statele membre.33

Obiectul afirmatiilor îl pot constitui atât fapte penale care nu se afla pe rolul altei jurisdictii, sau alte fapte care reclama o proasta administrare a dreptului comunitar.

Pentru a nu se înregistra suprapuneri în exercitarea atributiilor din acest domeniu între institutiile comunitare dispozitia legala (art. 138C ali.3) stabileste ca modalitatile de exercitare a dreptului de ancheta sunt stabilite de comun acord între Parlamentul European, Consiliu si Comisie.



C. ZORGBIBE, Constructia europeanǎ. Trecut, prezent, viitor, Ed. Trei, Bucuresti, 1998, pag. 241

N. DIACONU, op. cit. pag 120-127

I. JINGA, A. POPESCU, op. cit., pag. 83





Document Info


Accesari: 2981
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2023 )