ECOLOGISMUL

Au fost exprimate diferite puncte de vedere în legatura cu începuturile e cologismului. În vreme ce unii considera ca este o ideologie veche de când lumea,altii apreciaza ca începuturile se afla în romantismul secolelor al XVIII-lea - al XIXlea,care a fost o reactie la industrializarea rapida, preocuparile pentru restabilireaechilibrului dintre societate si natura dobândind caracter stiintific prin opera lui Ernest Haeckel, cel ce a utilizat pentru prima oara termenul "ecologie". De remarcat ca ecologismul e singura ideologie a carei denumire provine din cea a unei stiinte. Majoritatea analistilor considera ca ecolo 737e46h gismul este un produs al secolului XX:începând cu anii '60 -'70 au fost puse sub semnul întrebarii efectele cresteriiindustriale, a fost semnalat faptul ca nu este posibila cresterea infinita într-un sistemfinit sub raportul resurselor, pentru ca, la sfârsitul anilor '80 sa se intensificesemnalele de alarma în legatura cu probleme precum disparitia stratului de ozon sauîncalzirea globala. Ecologismul ca ideologie s-a cristalizat începând cu anii '70, maiîntâi în legatura cu activitatea unor grupuri de interes constituite în scopul protectieimediului, a unor specii, sau a protestului împotriva testelor nucleare. Tot în anii '70 au început sa apara primele partide ecologiste. Initial, ecologismul s-a afirmat ca o "contra-ideologie", prin critica altorideologii, carora le reproseaza viziunea antropocentrica fata de natura, ca si princritica societatii industriale moderne, mai cu seama din tarile dezvoltate, unde ratele foarte înalte ale productiei si consumului au ajuns în contradictie cu natura finita aplanetei. Ecologismul a aparut, asadar, în anii '70 ca o reactie la semnalele tot mai numeroase privind o serie de probleme ce vizau mediul. Între acestea au fost: accentuarea poluarii generale, mareele negre, miscarea antinucleara, defrisarea nesabuita a padurilor intertropicale, accidentele tehnice majore, criza petrolului, distrugerea a numeroase specii de plante si animale, profetiile privind epuizarea materiilor prime minerale. La acestea s-au adaugat contestatiile de ordin social de natura rasista (SUA, Africa de Sud), sau social-politice (concretizate în miscarile studentesti din Franta în 1968), precum si penetrarea tot mai puternica în rândurile tineretului a ideologiilor de stânga, ca o reactie la exacerbarea industrializarii si a productivitatii specifice societatii de consum .

Cu astfel de motivatii au început sa se constituie asociatii cu scop nelucrativ, independente, denumite în Franta organizatii asociative sau cum se spune acum organizatii neguvernamentale (ONG) dedicate rezolvarii problemelor de mediu. În curând luptatorii pentru mediu pe tarâm obstesc si-au dat seama ca nu vor putea realiza prea mult daca nu sunt implicati în structurile de putere ale statului, fapt pentru care unele din aceste ONG-uri s-au transformat în partide politice. Primul a fost Value Party din Noua Zeelanda, întemeiat în 1972, în anii '80 luând fiinta partide ecologiste în toate tarile Europei libere, iar dupa 1990 si în cele ale Europei de Est .

Modelul societal propus de ecologism:

Viziunea biocentrica, bazata pe ideea ca toate formele de viata au valoare; întreom si mediu exista o complexa retea de interactiuni si dependente reciproce.

Dezvoltarea "sustenabila" (sustainable development), în sensul de dezvoltaredurabila, rationala, pe termen lung, vizând satisfacerea nevoilor vitale ale uneicomunitati fara a fi prejudiciata posibilitatea generatiilor viitoare de a face acelasilucru.

Descentralizarea politica, astfel încât oamenii care iau decizii sa fie cât maiaproape de efectele acestora si sa asigure valorificarea în cât mai mare masura aresurselor locale.

Desi are multe elemente comune, ecologismul nu este unitar, ci se manifesta îndiferite variante

Unele favorizeaza masuri radicale pentru a stopa dezvoltarea, asociindu-se chiarcu anarhismul sau terorismul (nuante "verde închis");

Altele cultiva actiunea democratica, concentrându-se asupra adoptarii unor legi sipolitici publice favorabile obiectivelor urmarite (nuante "verde deschis").

În mod curent, se consider c o bun definitie trebuie sa ne permita recunoasterea sigura a obiectului definit. si din acest punct de vedere, Haeckel ramâne un clasic. Definitia sa, cuprinsa în aceeasi lucrare care a lansat termenul si conform careia "Prin ecologie întelegem totalitatea stiintei relatiilor organismului cu mediul, în sens larg toate conditiile de existenta", constituie si în prezent fundamentul definitiilor acestei ramuri ale biologiei.

Daca omul de stiinta german este nasul de nume al ecologiei, fondatorul sau pe continut ramâne, mai degraba, Charles Darwin, al carui discipol a fost. Cele doua lucrari ale acestuia Originea speciilor (1859) si Descendenta omului (1871), formulau doua idei fundamentale ale ecologiei moderne: influenta mediului asupra speciilor vii si apartenenta speciei umane la lumea naturala. Celebrul naturalist englez a relevat dependentele strânse si o stare de echilibru optim între diferitele specii de plante si animale. Cu o asemenea mostenire, ecologia este astazi definit , de regula, ca fiind studiul relatiilor organismelor ori grupurilor de organisme cu mediul lor ori stiinta interrelatiilor organismelor vii cu mediul lor.

Daca initial partidele ecologiste (numite deseori si "partidele verzilor") aumanifestat prudenta în legatura cu participarea la alegeri, acum majoritatea seangajeaza în cursa electorala si au devenit forte politice de referinta în multe tari.Aparute în perimetrul stângii, partidele ecologiste sunt deseori asociate acesteia, daramplasarea în spectrul politic depinde de context, situarea în zona centrului fiind deasemenea frecvent invocata.

Bibliografie

1.Terence Ball, Richard Dagger, Ideologii politice si idealul democratic, Iasi, Polirom,2000, pp. 227-238.

2.Marcian Bleahu, "Ecologia politica - doctrina secolului XXI", în Alina Mungiu- Pippidi (coord.), Doctrine politice, Iasi, Polirom, 1998, pp. 231-251.

3.Marcian Bleahu, Doctrine politice. Ecologia politica, Ed. Polirom, Iasi, 1998.

4.Mircea Dutu. Drept comunitar al mediului, Ed. Economica, Bucuresti, 1997.

Test de autoevaluare

1. Care dintre enunturile de mai jos sunt incorecte:

a. Partidele ecologiste nu se angajeaza în procesul electoral.

b. Partidele ecologiste sunt deseori competitori majori în procesul electoral.

c. Unele variante ale ecologismului se asociaza cu anarhismul.

2. Prin ce se particularizeaza ecologismul fata de celelate ideologii?