Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




INSTITUTIILE UNIUNII EUROPENE

Stiinte politice


INSTITUTIILE UNIUNII EUROPENE

Functionarea UE se sprijina pe urmatoarele institutii:

Parlamentul European

Consiliul European/Consiliul Uniunii Europene



Comisia Europeana

Curtea de Justitie

Curtea de Conturi

Aceste institutii colaboreaza indeaproape cu mai multe organisme, si anume:

Comitetul Economic si Social

Comitetul Regiunilor

Mediatorul European

Banca Europeana de Investitii

Banca Centrala Europeana

In data de 12 februari 434i82e e 2001 ministrii de externe din tarile membre UE au semnat Tratatul de la Nisa, document care prevede reforma institutiilor europene si deschide calea extinderii Uniunii prin admiterea a inca 12 state. 

Uniunea Europeana actioneaza in limitele competentelor si obiectivelor care ii sunt conferite prin Tratat. In domenii care nu tin de competenta sa exclusiva, Comunitatea nu intervine decat daca, si in masura in care obiectivele actiunii vizate nu pot fi realizate intr-o maniera satisfacatoare pentru statele membre si pot fi mai bine realizate la nivel comunitar.

Acesta este principiul subsidiaritatii, care urmareste eficienta decizionala prin acceptarea de catre statele membre a transferului unei parti din atributiile suverane unor institutii independente ce reprezinta, in acelasi timp, interesele nationale cat si cele comunitare. Principiul subsidiaritatii are drept scop prevenirea "achizitionarii" de catre Comunitate a unei prea mari influente, astfel incat Comunitatea actioneaza numai daca obiectivul propus nu poate fi atins in mod eficient de catre statele membre.

Uniunea respecta identitatea nationala a statelor membre, in care sistemele de guvernare sunt fondate pe principii democratice, precum si drepturile garantate prin Conventia Europeana a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, semnata la Roma in 1950.

ATRIBUTIILE INSTITUTIILOR EUROPENE

CONSILIUL EUROPEAN

Aceasta institutie nu trebuie confundata cu Consiliul Europei, care este o organizatie interguvernamentala continentala ce activeaza in principal in domeniul drepturilor omului, nici cu Consiliul Uniunii Europene, care reuneste reprezentantii celor 15 la nivel ministerial.

Consiliul European reprezinta reuniunea sefilor de stat sau de guvern din statele membre, la care participa si presedintele Comisiei Europene.

Reuniunile au loc de doua ori pe an, in general cate doua zile in lunile iunie si decembrie.

Ia decizii in sfera initiativelor politice majore, cum ar fi adoptarea de orientari politice comune, contribuie la rezolvarea problemelor majore blocate la nivel ministerial, joaca rol essential in solutionarea unor probleme curente din viata internationala prin Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC - mecanism destinat alinierii pozitiilor diplomatice ale Statelor Membre si prezentarii unei optiuni comune).

Din punct de vedere juridic, Consiliul European nu reprezinta o institutie a Uniunii Europene, asa cum sunt Parlamentul European, Comisia Europeana, Consiliul Uniunii Europene, Curtea de Justitie sau Curtea de Conturi, aceasta insa nu diminueaza rolul sau esential in toate domeniile, pornind de la definirea si coordonarea orientarilor politice, arbitraj, pana la deblocarea dosarelor dificile.

Consiliul Uniunii Europene reprezinta o institutie comunitara cu atributii legislative. Ia decizii dupa avizul Parlamentului sau in procedura de co-decizie cu acesta. Are rolul de a coordona politicile economice generale ale Uniunii, de a incheia in numele acesteia acorduri internationale, de a aproba, impreuna cu Parlamentul, bugetul comunitar. De asemenea, ia deciziile necesare in vederea definirii si punerii in aplicare a PESC, si in vederea coordonarii actiunilor statelor membre in domeniile care tin de ordinea publica si cooperare judiciara in materie penala. Este ajutat in activitatea sa de Comitetul Reprezentantilor permanenti ai statelor membre pe langa UE (COREPER).

PARLAMENTUL EUROPEAN

Reprezinta forumul democratic al UE, avand functia de a participa la procesul legislativ si de a controla activitatea Uniunii.

Membrii sunt alesi prin vot direct, universal, din 5 in 5 ani, si se reunesc in sesiuni plenare o saptamana pe luna, la Strasbourg.

Detine 20 de comitete care isi desfasoara sedintele de lucru la Bruxelles In urma Tratatului de la Nisa numarul membrilor a fost marit la 732, din care in prezent exista 626 de deputati, restul locurilor fiind rezervate in vederea extinderii.

COMISIA EUROPEANA

Este organul executiv al UE, compus dintr-un colegiu de 20 de membri (comisari), inclusiv presedintele, numiti de guvernele nationale.

Reprezinta exclusiv interesele comunitare, asigurand respectarea tratatelor si avand drept de initiativa prin directive, reglementari, decizii, recomandari.

Este responsabila de punerea in aplicare a politicilor comunitare.

Adreseaza Consiliului recomandari de politica economica, supravegheaza situatia bugetara si datoriile publice ale statelor membre, poate sesiza Consiliul referitor la aspecte legate de PESC.

In urma Consiliului European de la Nisa, tarile mari au acceptat ca, incepand din anul 2005, sa renunte la unul din cei doi comisari, in schimb "tarile mici" au refuzat propunerea de a ramane fara singurul comisar de care dispun; in documentul final a fost mentinuta o referire la plafonarea numarului de comisari la 27.

CURTEA DE JUSTITIE

Jurisdictia sa acopera numai probleme specifice legate de aplicarea Tratatelor, pe baza principiului ca dreptul comunitar prevaleaza asupra legii nationale. Este formata din 15 judecatori, asistati de 9 avocati generali.

Consiliul European de la Nisa a subliniat necesitatea reformei autoritatilor judiciare din UE, destinata imbunatatirii eficacitatii sistemului judiciar; in acest sens sunt importante doua aspecte: asigurarea posibilitatii ca reprezentanti din noile SM sa participe la activitatea autoritatilor judiciare din UE si configurarea adecvata a deciziei preliminare; reforma sistemului justitiei conform Tratatului de la Nisa acopera infiintarea unor noi structuri pentru organele judiciare, schimbari in structura tribunalelor speciale, introducerea unei impartiri clare a jurisdictiei tribunalelor speciale.

CURTEA DE CONTURI

Garanteaza, in fata Consiliului si Parlamentului European, corecta gestionare a fondurilor europene.

Tratatul de la Nisa ia in considerare accesul la cunoasterea practica a aspectelor legale si financiare ale functionarii UE de catre noile state membre.

Organismele pe care se sprijina functionarea institutiilor europene, acestea au urmatoarele atributii:

COMITETUL ECONOMIC SI SOCIAL

reprezinta o platforma institutionala, non-politica, prin care reprezentantii mediilor economico - sociale europene pot, si trebuie sa isi exprime punctele de vedere, de maniera formala, asupra politicilor europene;

transmite avize pe teme economico-sociale de interes european Comisiei, Consiliului si Parlamentului European;

membrii sai (numiti consilieri) sunt propusi de guvernele nationale si provin din trei grupuri: patronatul, salariatii si diferitele ramuri de activitate (agricultori, mestesugari, proprietari de intreprinderi de intreprinderi mici si mijlocii, liber profesionisti, reprezentanti ai consumatorilor, ai comunitatii stiintifice si pedagogice, ai economiei sociale, ai familiei, ai miscarilor ecologiste);

are rol consultativ; este consultat, obligatoriu sau facultativ, dupa caz, de catre Parlamentul European, Consiliu sau Comisia Europeana;

avizele sale sunt transmise instantelor de decizie ale UE, si publicate in Jurnalul Oficial al Comunitatii Europene.

COMITETUL REGIUNILOR

a fost creat prin Tratatul de la Maastricht;

are misiunea de a "apropia" Uniunea Europeana de cetatenii sai, in doua sensuri: prin rolul de purtator de cuvant, transmitand informatiile de la institutiile europene catre regiunile statelor membre (autoritati locale), cat si prin medierea intre institutiile europene si autoritatile locale pentru ca acestea din urma sa isi faca opinia cunoscuta la nivel comunitar;

reprezinta pozitia autoritatilor regionale si locale care sunt afectate de activitatea Comunitatii;

are 222 membri din autoritatile locale si regionale ale UE, numiti pe 4 ani de catre Consiliul European;

detine 8 comisii interne specializate pe domenii:

politica regionala, fonduri structurale, coeziune economico-sociala, cooperare trans-frontaliera si inter-regionala

agricultura, dezvoltare rurala, pescuit

retele trans-europene, transporturi, societatea informationala

planificare teritoriala, energie, mediu

politica sociala, sanatate, protectia consumatorului, cercetare, turism

ocuparea fortei de munca, politica economica, piata unica, industrie, IMM-uri

invatamant, formare profesionala, cultura, tineret, sport, drepturi fundamentale

probleme institutionale

Consiliul European de la Nisa a stabilit ca acest organ trebuie sa aibe mandatul autoritatilor locale ale statelor membre pentru o implicare mai adecvata si in probleme de integrare; al doilea aspect important introdus de Tratatatul de la Nisa se refera la intarirea mandatului regional al reprezentantilor SM in acest comitet

MEDIATORUL EUROPEAN

emite recomandari in urma sesizarilor asupra unor cazuri de cazuri de administrare ineficienta in actiunile institutiilor si organelor comunitare, cu exceptia Curtii de Justitie si a Tribunalului de prima instanta;

orice persoana fizica sau juridica rezidenta sau avand sediul statutar in UE poate inainta, direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului European, o plangere catre Mediatorul European

BANCA EUROPEANA DE INVESTITII

a fost creata in urma Tratatului de la Roma

acorda finantari pe termen lung in favoarea investitiilor viabile;

asigura fonduri pentru investitii in diferite regiuni ale Uniunii, in special cele mai putin dezvoltate, prin imprumutul, in special pe pietele de capital, a unor fonduri pe care apoi le reorienteaza, in conditii optime, catre finantarea unor investitii conforme cu obiectivele Uniunii Europene

BANCA CENTRALA EUROPEANA

impreuna cu bancile nationale ale statelor member, formeaza Sistemul European al Bancilor Centrale - Eurosystem (ESCB);

principalul obiectiv este de a mentine stabilitatea preturilor;

defineste si implementeaza politica monetara in Zona Euro;

controleaza sistemul de plati si rezervele in valuta straina ale statelor membre 

Încă de la început, sarcina realizării scopurilor pentru care au fost create cele trei Comunităti (CECO, CEEA, CEE) a fost încredintată unui număr de patru institutii: Comisia, Consiliul, Parlamentul European si Curtea de Justitie. La acestea s-a adăugat ulterior Curtea de Conturi, care există din 1977, dar a fost formal mentionată ca institutie fundamentală abia în Tratatul de la Maastricht.

Cât priveste sediile principalelor institutii comunitare, acestea au rămas neschimbate: Comisia Europeană si Consiliul UE la Bruxelles, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi la Luxemburg, Parlamentul European la Strasbourg (în timpul sesiunilor ordinare), Luxemburg (Secretariatul General) si Bruxelles (comisii parlamentare, grupuri politice, sesiuni extraordinare).

Până în luna iulie 1967 cele trei Comunităti au avut Consilii si Comisii separate (pentru CECO, Comisia se numea "Înalta Autoritate"), în timp ce Parlamentul European si Curtea de Justitie sunt comune din 1958.

Din 1967 există un singur Consiliu si o singură Comisie, această fuziune a institutiilor fiind considerată un prim pas spre o Comunitate Europeană unică, generată de un singur Tratat (este ceea ce s-a realizat prin Tratatul de la Maastricht - Olanda, semnat la 7 februarie 1992 si intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993).

1. Comisia Europeană este organul executiv al UE, iar principalele sale competente sunt de control (supraveghează respectarea Tratatului), initiativă (are monopolul initiativei în chestiuni de competentă comunitară), executie (joacă rolul unui guvern la nivel comunitar) si reprezentare (internă prin faptul că ambasadorii pe lângă UE ai diferitelor tări îsi prezintă scrisorile de acreditare si presedintelui Comisiei, si externă deoarece Comisia are Delegatii cu rang de ambasadă în statele candidate sau statele terte, precum si Birouri în statele membre ale UE).

Comisia Europeană este compusă în prezent din 20 de membri (comisari), aprobati prin acordul guvernelor statelor membre ale UE si al Parlamentului European (până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Maatricht fiecare stat îsi propunea comisarul - sau comisarii săi - iar ceilalti membri îl confirmau prin acordul lor, procedura fiind practic interguvernamentală). În timpul mandatului, care durează cinci ani, comisarii sunt independenti, atât fată de guvernele tărilor de unde provin cât si fată de Consiliul UE, acestea neputând demite un membru al Comisiei. Cu toate acestea, Parlamentul European poate cere printr-o motiune de cenzură demisia în bloc a Comisiei, caz în care ea continuă să gestioneze problemele curente până la momentul înlocuirii sale efective.

În termeni generali, rolul Comisiei Europene cuprinde functiile de gardian al Tratatului UE, organ executiv al Uniunii, detine monopolul cvasi-total al initiativei în procesul legislativ si este apărător al intereselor Uniunii Europene în fata Consiliului, acesta din urmă fiind, prin definitie, reprezentant al intereselor statelor membre.

Aparatul administrativ aflat la dispozitia comisarilor este însă permanent (functionari de carieră) si numără peste 15000 de persoane. Acest aparat este structurat în directii generale, directii, servicii specializate si unităti.

2. Consiliul Uniunii Europene este compus din reprezentanti ai guvernelor statelor membre. La reuniunile sale participă, de regulă, ministrii responsabili cu sectorul aflat în discutie (fiecare guvern îsi trimite ministrul său), însă există si un secretariat permanent (Secretariatul General al Consiliului UE), precum si reuniuni la nivelul ambasadorilor statelor comunitare si al adjunctilor acestora, în ceea ce se numeste "Comitetul Reprezentantilor Permanenti" (COREPER 2 - pentru ambasadori, COREPER 1 - pentru adjunctii acestora).

Desi ministrii de externe sunt considerati principalii reprezentanti în Consiliu (ei se reunesc în Consiliul Afaceri Generale ce asigură coordonarea orizontală si deciziile de politică externă), titularii portofoliilor de la finante, agricultură, transporturi, economie, protectie socială, industrie, protectia mediului etc. se întâlnesc, frecvent, singuri sau cu ministrii de externe.

Consiliul Uniunii Europene reprezintă una din institutiile fundamentale ale constructiei comunitare, Tratatul stabilind că acesta este reprezentantul intereselor statelor membre. Presedintia Consiliului UE este detinută prin rotatie, câte sase luni, de fiecare stat membru.

Consiliul UE ia decizii după avizul Parlamentului sau în procedură de co-decizie cu acesta. Are rolul de a coordona politicile economice generale ale Uniunii, de a încheia, în numele acesteia, acorduri internationale, de a aproba, împreună cu Parlamentul, bugetul comunitar. De asemenea, ia deciziile necesare în vederea definirii si punerii în aplicare a PESC, si în vederea coordonării actiunilor statelor membre în domeniile care tin de ordinea publică si cooperare judiciară în materie penală.

Aceasta institutie nu trebuie confundată cu Consiliul Europei, care este o organizatie inter-guvernamentală continentală, ce activează, în principal, în domeniul drepturilor omului.

Consiliul UE este asistat de un mare număr de grupuri de lucru, precum si de COREPER, acesta din urmă având rolul de a filtra dosarele si de a pregăti problemele de pe ordinea de zi a Consiliului de Ministri.

3. La summit-ul din decembrie 1974, sefii de stat (pentru Franta) sau de guverne (pentru celelalte tări membre) au stabilit să se întâlnească periodic, în ceea ce se numeste de atunci Consiliul European. La reuniunile acestuia participă, în mod obligatoriu, presedintele Comisiei Europene, unul dintre comisari (de obicei cel responsabil cu politica externă sau, după caz, cu extinderea UE) precum si ministrii de externe din cele 15 tări membre ale UE. Până în 1985, numărul întrunirilor Consiliului European era de trei în fiecare an. Din 1986 ele s-au redus la două, câte una în perioada fiecărei presedintii bianuale a UE. Evident, pot avea loc, dacă este necesar, si întruniri extraordinare.

În practica ultimilor ani, la Consiliile Europene sunt invitati speciali si sefii de state sau de guverne din tările candidate la aderare.

Consacrarea juridică a Consiliului European s-a realizat prin Actul Unic European (1987), Tratatul de la Maastricht precizându-i însă competentele:"asigură Uniunii Europene impulsurile necesare dezvoltării sale si defineste orientările politice generale, dezbate marile orientări de politică economică ale statelor membre si defineste principiile si orientările generale de politică externă si de securitate comună."

4. Parlamentul European reprezintă forumul democratic al UE, constituit din reprezentantii popoarelor Uniunii, alesi prin sufragiu universal de către cetătenii statelor membre. Are functia de a participa la procesul legislativ (prin procedura de codecizie) si de a controla activitatea Uniunii.

În formula actuală a Uniunii Europene cu 15 membri, Parlamentul European numără 626 eurodeputati, desemnati prin sufragiu universal si direct în statele din care provin. In urma Tratatului de la Nisa (decembrie 2000) numărul membrilor a fost mărit la 732 (pentru a permite intrarea eurodeputatilor din tările candidate care vor deveni membre). Procedura electorală nu este uniformă, desi au existat o serie de proiecte în acest sens (recent, dezbaterea pe această temă a fost redeschisă), chestiunea tinând de resortul initiativei parlamentare.

Primele alegeri directe pentru Parlamentul European au avut loc la 10 iunie 1979, iar cele mai recente la 10-13 iunie 1999. Principala competentă a Parlamentului European se manifestă în domeniul bugetar, deoarece el are posibilitatea de a respinge în întregime adoptarea bugetului comunitar.

Parlamentul European are, totodată, ultimul cuvânt în ceea ce priveste cheltuielile comunitare neobligatorii (fondul social european - FSE, fondul de dezvoltare regională - FEDER, fondurile alocate cercetării, domeniului energetic, politicii industriale etc. - în total aproape o treime din bugetul Uniunii Europene).

În domeniul legislativ, puterea sa initială era relativ restrânsă, constând în principal în emiterea unor avize consultative. Tratatele originare mentionau însă si sectoare în care era necesar avizul conform al institutiei parlamentare (de exemplu în cazul încheierii acordurilor de asociere cu terte tări sau al ratificării acordurilor de aderare la UE).

Din anul 1987, odată cu intrarea în vigoare a Actului Unic European (prima modificare majoră adusă Tratatelor de constituire a Comunitătilor Europene) s-a introdus o procedură de cooperare între Consiliul UE, Comisia Europeană si Parlamentul European, aplicabilă deciziilor ce se iau cu majoritate calificată în domeniile ce tin de piata internă, politică socială, coeziunea economică si socială, cercetarea stiintifică.

Tratatul de la Maastricht a introdus o nouă procedură numită "procedura de codecizie", care ancorează si mai mult Parlamentul European în procesul de decizie legislativă, iar Tratatul de la Amsterdam a simplificat si extins codecizia astfel încât să devină operatională într-un număr sporit de domenii.

Parlamentul European numeste, pe durata legislaturii sale, un Mediator (Ombudsman - echivalent cu Avocatul Poporului în România), însărcinat să primească plângerile cetătenilor UE în cazurile de proastă administrare din partea institutiilor comunitare. Mediatorul poate face anchete si transmite rapoarte privind rezultatele acestora Parlamentului European si institutiei comunitare în cauză.

5. Curtea de Justitie (C.J.C.E) este compusă din 15 judecători (câte unul pentru fiecare stat membru) numiti prin acordul guvernelor tărilor UE pentru o perioadă de 6 ani, ea având rolul de a asigura implementarea prevederilor Tratatului. Cei 15 judecători sunt asistati de 8 avocati generali.

Rolul CJCE este acela de a asigura interpretarea legislatiei comunitare, în concordantă cu prevederile Tratatelor CJCE; este, în acelasi timp, singura institutie competentă să se pronunte cu privire la interpretarea corectă a Tratatelor, din proprie initiativă sau la solicitarea instantelor judecătoresti din statele UE; de asemenea, ea are competenta de a controla dacă instrumentele folosite pentru implementarea politicilor comunitare sunt conforme cu principiul respectării drepturilor fundamentale.

Din 1989, CJCE este ajutată de un Tribunal de Primă Instantă compus din 15 judecători, al cărui rol este de a solutiona disputele dintre Comisia Europeană si persoanele fizice sau juridice, ca si pe cele administrative între institutiile comunitare sau între acestea si functionarii lor, în scopul degrevării Curtii de Justitie de spetele mai usoare.

6. Curtea de Conturi a fost înfiintată în anul 1977, dar fără a fi din punct de vedere strict juridic o institutie comunitară până la intrarea în vigoare a Tratatului de Uniune Europeană (1 noiembrie 1993).

Ea este compusă din 15 membri aprobati prin decizia unanimă a Consiliului UE, după consultarea Parlamentului European.

Rolul Curtii de Conturi este acela de a controla dacă veniturile si cheltuielile din bugetul comunitar au fost legal obtinute si utilizate si dacă managementul financiar al Uniunii Europene a corespuns programului stabilit la începutul anului pentru care se efectuează controlul. Rezultatul acestui control se concretizează într-un raport anual pe baza căruia Parlamentul European acordă Comisiei Europene descărcarea bugetară.

7. Urmare deciziilor adoptate la Maastricht, au fost înfiintate o serie de noi institutii comunitare:

Comitetul Economic si Social (ECOSOC), cu rol esentialmente consultativ si sediul la Bruxelles. El exista înainte de adoptarea Tratatului de la Maastricht, însă nu era legalizat ca institutie comunitară. Este compus din 222 membri, reprezentanti ai grupurilor de interese economico-sociale din statele UE;

Institutul Monetar European, cu sediul la Frankfurt. Deschis la 1 ianuarie 1994, el a avut rol de precursor al Băncii Centrale Europene, care l-a înlocuit la 1 ianuarie 1999, odată cu aparitia monedei unice EURO;

Agentia Europeană pentru Protectia Mediului, cu sediul în Danemarca;

EUROPOL, cu sediul în Olanda, se vrea a fi precursorul unei viitoare politii comune europene;

Observatorul pentru Droguri, cu sediul în Portugalia;

Oficiul pentru Medicamente (în Marea Britanie);

Fundatia Educatiei Permanente (în Italia);

Oficiul de Formare pentru Tările din Est (în Grecia);

Oficiul pentru Sănătate si Protectia Muncii (în Spania);

Oficiul pentru Inspectie Veterinară (în Irlanda);

Comitetul Regiunilor (cu sediul la Bruxelles, în Belgia).

Prezentare generalaProgramul legislativ prioritar (la nivel de lege) pentru integrarea in Uniunea Europeana, pe semestrul II 2004Acte normative cu relevanta comunitara publicate in 2004Acte normative care transpun direct acquis comunitar - 2004


Document Info


Accesari: 3797
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )