Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




Izvoarele dreptului comuniatar

Stiinte politice


Izvoarele dreptului comuniatar





1. Precizari prealabile

n acceptiune materiala, prin izvoare de drept întelegem conditiile materiale de existenta ale societatii, care determina actiunea legiuitorului sau, care dau nastere unor reguli izvorâte din necesitatile practice (daca e vorba de obicei , ce conduc la aparitia normelor juridice - a dreptului.

Dreptul comunitar nu este numai rezultatul unor conditii materiale de existenta ci si al dorintei statelor membre, ale



Idem.

356 CJCE, 157/96, The Queen, 05. 05. 1998, Rec. I- 22 1.

A se vedea, stefan Munteanu, Integrarea euopeana. O perspectiva juridico-filozofica. Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006, p. 101.

358 A se vedea, Nicolae Popa, Mihail - Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria generala a dreptului, Ed a -a, Ed. All Beck, Bucuresti, p. 161.




Comunitatilor Europene/Uniunii Europene ,,de a asigura o pace durabila între popoarele lor, concretizata în cresterea continua a nivelului de trai al natiunilor europene si în colaborarea lor reciproc avantajoasa

În acceptiune formala izvoarele dreptului reprezinta formele

de exprimare a normelor juridice, actele normative (legile, în sens generic) în sens restrâns, obiceiul juridic, practica judecatoreasca si precedentul judiciar, doctrina, contractul normativ 60 si actul normative, în sens larg,

* În sens restrâns, din perspectiva, formala, dreptul comunitar distinge doua categorii de izvoare:

izvoare primare, în principiu, tratatele institutive (dreptul primar sau originar), si

- izvoare secundare, regulile juridice continute în actele adoptate de institutii, în aplicarea acestor tratate (dreptul secundar sau derivat).

n sens larg , din ,,izvoarele dreptului comunitar,, fac parte, alaturi de tratatele institutive si actele adoptate de institutiile comunitare si:

a) regulile de drept aplicabile în ordinea juridica comunitara:

normele juridice care rezulta din conventiile statelor membre încheiate

în aplicarea tratatelor comunitare, izvoare nescrise, principiile generale de drept, jurisprudenta Curtii de justitie;

b) regulile de drept a caror origine este exterioara ordinii juridice comunitare: normele juridice care rezulta din relatiile exterioare ale Comunitatilor.



2. Dreptul comunitar primar

Dreptul comunitar primar este format din

a) tratatele institutive originare) ale Comunitatilor Europene, inclusiv cele care le modifica, le completeaza sau le revizuiesc;

b) alte tratate comunitare care au modificat prevederile



A se vedea, Conelia Lefter, op. cit. p. 52.

În ramura dreptului muncii si al securitatii sociale, contractul normativ este izvor de drept, sub forma contractelor colective de munca, în care se prevad conditiile generale al organizarii procesului muncii într- ramura determinata si pe baza carora sunt încheiateapoi contracte individuale de munca. n dreptul constitutional, contractul normativ reprezintaizvor de drept în materia organizarii si functionarii structurii federative a statelor. În dreptul international public, contractul normativ mbraca forma tratatului. A se vedea pentru detalii, Nicolae Popa, Mihail- Constantin Eremia, Simona Cristea, op. cit. p.178.

A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 133.




initiale al Tratatelor institutive;

c) conventiile între statele membre

a) Tratatele institutive - originare sunt:

- Tratatul de la Paris care instituie C.E.C.O ., semnat la 18 aprilie

intrat în vigoare la 23 iulie 1952. Este însotit de numeroase anexe si protocoale aditionale ( protocoale asupra statutului Curtii de justitie si asupra privilegiilor si imunitatilor), cu aceeasi valoare ca si tratatul.

- Tratatele de la Roma care instituie C.E.E. si C.E E.A semnate la

martie 1957, intrate în vigoare la 1 ianuarie 1958. Tratatele sunt însotite de numeroase anexe si protocoale dintre care amintim pe cel care defineste statutul Bancii europene de investitii, si protocoalele semnate la Bruxelles la 17 aprilie 1957 asupra privilegiilor si imunitatilor, asupra Curtii de Justitie. Aceste texte au intrat în vigoare

la 14 ianuarie 1958.

→ Modificarile si completarile aduse tratatelor originarere zulta

nu numai din tratate propriu-zise ci si din acte ale institutiilor comunitare, de exemplu în cadrul procedurii simplificate de revizuire , sau în cazul actelor de natura particulara, adica a

,,deciziilor,, care impun o ratificare din partea statelor membre. Dintre cele mai importante modificari amintim:

- Conventia referitoare la anumite institutii comune, semnata si intrata în vigoare în acelasi timp cu tratatele de la Roma; tratatul ce instituie un Consiliu unic si o Comisie unica a Comunitatilor si protocolul unic asupra privilegiilor si imunitatilor, semnate la Bruxelles, la 8 aprilie 1965, intrate în vigoare în august 1965;

Tratatele ,, bugetare,, de la Luxemburg, din 22 aprilie 1970, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1971, si de la Bruxelles din 22 iulie

intrat în vigoare la 1 iunie 1977, prin care sporesc puterile bugetare ale Parlamentului European.



362 A se vedea, Hauschild, L'importance des conventions communautaires pour la création d'un droit communautaires, RTDE, 197 ; si Louis Cartou, L'Union européenne, Traités de Paris - Rome - Maastricht, ed.vi-a, Dalloz, Paris, 2006 p.131 et. suiv.

n continuare l vom folosi în text, prescurtat, T. C.E.C.O.

n continuare le vom folosi în text, prescurtat, T.C.E.E., respectiv, T.C.E.E.A.

365 Este vorba despre o revizuire pur comunitara, care evita faza diplomatica. Aceasta procedura simplificata, n T.C.E.C.O. se realiza cu interventia Curtii de Justitie. n cadrul T.C.E.E. si

T.C.E.E.A. se impune numai o decizie unanima a Consiliului, asupra propunerii Comisiei si dupa

avizul Parlamentului (art. 7 , 85, 90 C.E.E.A., 32 3 C.E., 80 2 C.E , 149 C.E , 221 C.E , 222

C.E ), asupra propunerii Curtii de Justitie dupa consultarea Comisiei si Parlamentului art.226 si

245 alin. 2 C.E. , sau asupra recomandarii B.C.E. si avizul conform al Parlamentului art.107 § 5

C.E )




- Decizia cu privire la înlocuirea contributiilor financiare prin resursele proprii ale Comunitatilor, în baza art. 269 C.E. si 173

C.E.E.A., intrata în vigoare 1 ianuarie 1971, înlocuita prin decizia referitoare la sistemul de resurse proprii din 29 septembrie 2000 ; decizia din 20 septembrie 1976 cu privire la alegerea reprezentantilor Parlamentului European referitoare la votul universal direct in baza art. 190 C.E), care a facut obiectul unei adoptari de catre statele membre, în conformitate cu regulile constitutionale respective. Deciziile cu privire la resursele proprii, ca si celelalte decizii amintite, sunt asimilate Tratatelor instuitutive, deorece Curtea de Justitie a decis

ca natura unui act nu depinde de forma sau denumirea sa, ci de continutul sau. Aceste decizii privesc chiar continutul Tratatului desi denumirea lor nu corespunde continutului lor.

- actele de aderare367 ale statelor care au devenit membre ale Comunitatilor, constituie surse de drept comunitar primar ; Curtea de Justitie a precizat în acest sens ca ,,Aderarea noilor state membre se realizeaza prin acte care au valoare de drept primar si care pot modifica în oricare domeniu dreptul comunitar,,

b) Alte tratate care modifica Tratatele institutive sunt: Actul unic European A.U.E.), semnat la Luxemburg si la Haga din 17 si 28 februarie 1986, intrat în vigoare la 1 iulie 198 ; Tratatul asupra Uniunii Europene (T.U.E , semnat la Mastricht la 7 februarie 1992; Tratatul de la Amsterdam (T.A.) semnat la 2 octombrie 1997; Tratatul

de la Nisa.

Aceste tratate nu constituie drept comunitar asimilabil tratatelor comunitare institutive decât în privinta acelor dispozitii care modifica tratatele comunitare, de exemplu, Titlurile II, III, IV, si VII din T.U E. În schimb alte dispozitii din titlurile V si VI, ce corespund celui de-al 2-lea si al -lea pilon, relifeaza categoria dreptului




366 J.O.C.E. n. L 25 /42 din 07. 10. 20

367 Acestea contin dispozitii institutionale care au fost deja integrate în tratatele comunitare , de exemplu, modificarea ponderii voturilor n cadrul Consiliului, modificarea compunerii

institutiilor si a organelor comunitare: A sevedea, Paul Mircea Cosmovici, Roxana Munteanu,

Dreptul european al concurentei. ntelegerile între întreprinderi. Reguli generale., Editura

Academiei Române, Bucuresti, 2001, p.5 .

368 Asupra conditiilor si limitelor n care actele de aderare confera valoare de drept comunitar primar anumitor dispozitii de drept derivat, a se vedea, C.J.C.E., 2 . 0 . 198 , S.A. Laissa, aff. Jtes. 31 et 35/86, Rec. 2285, A se vedea si, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 133.

A se vedea, O. Ţinca, Drept comunitar general, Editura Didactica si Pedagogica, R.A , Bucuresti, 1999, p. 51........................

370 J.O.C.E. n. L.169 din 29 iunie 1987




comunitar complementar . Tratatul de la Amsterdam este structurat

pe trei parti. Prima parte contine , modificari de fond,, aduse T.U.E. si celor trei tartate comunitare (institutive). A doua parte realizeaza o

,,simplificare,, a tratatelor comunitare, cuprinzând anexe si protocoale

cu scopul de a înlatura dispozitiile caduce si pentru a adapta textul anumitor dispozitii. Se prevede, de asemenea, abrogarea Conventiei din 25 martie 1957 cu privire la anumite institutii commune si a tartatului de fuziune din 8 aprilie 1965 si înlocuirea lor cu art. 9 din Taratatul de la Amstedam. Datorita operatiei de simplificare s-a decis renumerotarea completa a T.C.E. si a T.U.E., deoarece ca urmarea revizuirii decisa la Amsterdam, si în special datorita simplificarii , prezentarea T.C.E. devenea tot mai neclara. Astfel, potrivit art. 12 par.

1 din T.A., articolele, titlurile, sectiunile din T.U E. si din T.C.E., astfel cum au fost modificateprin dispozitiile T.A, sunt renumerotate conform tabelelor de echivalente figurând n anexa din Tratat, care face parte integranta din acesta

→ Raporturile dintre tratatele institutive. Autonomia tratatelor institutive.

Desi, prin Conventia cu privire la anumite institutii comune

(Roma, 195 ), si prin Tratatul de fuziune a executivelor (Bruxelles,

1965), institutiile sunt comune, aceastea îsi execita atributiile în cadrul fiecarei comunitati, potrivit dispozitiilor din fiecare tratat.

Raporturile reciproce dintre tratatele institutive sunt guvernate

de art. 305 C.E., care, potrivit regulilor de drept international, stipuleaza ca dispozitiile Tratatului C.E. - tratat general, nu modifica pe cele ale Tratatului C.E.C.O si nu deroga de la stipulatiile Tratatului C.E.E.A. - tratate speciale.

Raporturile dintre tratate le putem prezenta astfel:

- dispozitiile specifice ale Tratatului C.E.E.A. - tratat special, de integrare sectoriala - au prioritate fata de dispozitiile Tratatului C.E - tratat general, care acopera toate activitatile economice inclusiv piata energiei atomice) ;

- în cazul unei lacune în Tratatul C.E.E.A - tratat special - se aplica dispozitiile Tratatului C.E. si dreptul derivat corespunzator acestui tratat.


371 A se vedea pentru detalii, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 13 . Sunt numite si tratate compozite.

A se vedea, Paul Mircea Cosmovici, Roxana Munteanu, op. cit. p. 53-5 .

373 Desi a iesit din vigoare, vom face referire si la T.C.E.C.O., pentru ca, numai din punct de vedere istoric se întelege mai bine ansamblul izvoarelor dreptului comunitar si raporturile dintre.

A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 135.




Curtea de Justitie a încercat sa atenueze independenta/autonomia tratatelor, facând sa prevaleze o mai mare armonizare în interpretarea dispozitiilor lor ,,considerând ca Tratatul C.E. este o norma fundamentala n lumina caruia celelalte tratate trebuie sistematic interpretate 75 Astfel, atunci cînd se constata ca dispozitiile din Tratatul C.E E.A. cu privire la Piata comuna a produselor nucleare au caracter sumar, ,,acestea trebuie reintegrate din perspectiva Tratatului C.E.,, ceea ce nu este alteceva decît ,,aplicarea

la un domeniu înalt specializat (cum este Piata nucleara, n.a.) a conceptiilor juridice care inspira structura pietei comune în general,,

Structura tratatelor institutive.

Structura tratatelor institutive este aproape identica, cuprinzând patru categorii de clauze : preambul si clauze de început, clauze institutionale, caluze materiale, clauze finale.

→ În preambul si în clauzele de început sunt enuntate:

- în termini similari, scopurile etice si politice care au animat sefii statelor fondatoare

- scopurile socio-economice proprii fiecarui tratat comunitar

( art. 2 si 3 C.E.C.O., si C.E. si ! si 2 C.E.E.A )

Ansamblul acestor dispozitii cuprind obiective si principii cu caracter general, despre care Curtea de Justitie n-a ezitat sa precizeze, ca au aceeasi forta juridica ca orice alte dispozitii din Tratat, adica efect direct si ca, referirindu-se la art. 2 T.C.E., c mpul de aplicare al Tratatului este limitat la activitatile economice

.Tratatul nu stabileste o ierarhie a obiectivelor fundamentale, mentioneaza însa ca au caracter imperative. Din aceasta perspectiva Curtea de Justitie a aratat ca incapacitatea unei institutii comunitare de

a realiza n termen unul din aceste obiective (de exemplu, politica agricola) nu va legitima invocarea necunoasterii unui alt obiectiv (libera circulatie a produselor




375 Idem

376 1. 1978, délibération 1/197 , Rec.2151 et JDI 197 . 929.

377 A se vedea pentru detalii, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 13 ; objectifs P. Pescatore, Les objectifs de la Communauté européenne comme principes d'interprétation dans la

jurisprudence de la Cour de Justice, Mélanges Ganshof van der Meersch, p.325

De exemplu, C.J.C.E., a invocat preambului Tratatului C.E.E. drept baza legala pentru a explica principiul efectului direct al dreptului comunitar, în cauza Van Gend en Loos din 0 . 0 .

1963, aff. 2 /62; A se vedea, C. Lefter, op. cit. p. 5 ; si Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p.


379 C J.C.E., 12. 12. 1974, Walrave, aff..36/74, Rec.74

380 C.J.C.E., 10. 12. 1974, Charmasson , aff. 48/74.




Clauzele institutionale care formeaza ,,sistemul institutional,, al Comunitatilor sunt descrise în prima parte, astfel: baza Comunitatilor, organizarea, functionarea si competentele institutiilor, finantele, functia publica, relatiile exterioare. Cu privire la aceste clauze Curtea a utilizat termenii ,, constitutie,, - cu referire speciala la Tratatul C.E - si ,,carta constitutionala,,

Este de remarcat o reducere al caracterului supranational al sistemul institutional al Tratatelor C.E E.si C.E E.A. fata de sistemul C.E.C.O., de exemplu, cu privire la atributiile Comisiei, la actiunile ce

se deruleaza în fata Curtii de Justitie

Clauzele materiale . Cea mai mare parte a clauzelor din tratate definesc regimul economic si social (economic si tehnic pentru

T. C.E E.A.), pe care ele nsele le-au instiuit. Astfel, din punct de vedere al tehnicii juridice folosite în redactarea clauzelor materiale distingem doua tratate speciale, numite si tratate de integrare sectoriala - T.C.E.C.O. si T.C.E.E.A.- si un tratat- cadru- T.C.E.

Tratatul C.E.C.O. continea o codificare completa si detaliata a regimului aplicabil statelor membre si întreprinderilor în sectorul carbune-otel. Tratatul realizeaza o adevarata legislatie în sectorul amintit, lasând naltei Autoritati decât misiunea de executare.

Pentru realizarea unei integrari economice de ansamblu, clauzele materiale ale Tratatului C.E. formuleaza obiective de atins si principii ce stau la baza institutiilor. În ,,cadrul,, astfel definit de tratat,

se elaboreaza o legislatie cu totul speciala, în materie de politici comune politica agricola comuna - art. 32 la 37C.E., politica transporturilor - art. 70 si 71 C.E., politica de conjunctura - art. 99

C.E., politica comerciala comuna - art. 133 C.E ), dar si pentru libera circulatie a lucratorilor (art. 40 C.E.), sau libertatea de stabilire art. 44

C.E.).

Clauzele materiale ale Tratatului C.E.E.A. se impart între cele ale unui tratat cadru cu cele ale unui tratat lege. De aceea competentele încredintate institutiilor sunt mai mult operationale (de exemplu în domeniul cercetarii) decât normative

Din punct de vedere al naturii efectelor dispozitiile materiale ale tratatelor distingem între dispozitii direct aplicabile de exemplu, regulamentele) care dau nastere la drepturi pentru particulari si de care



381 Aviz, 1/76 din 26. 04. 1977, Rec.741

382 C J.C.E., 23.0 . 1986. Les Verts c/ Parlement européen, aff. 294/83, Rec.33 .

383 A se vedea Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 136;






acestia se pot prevala în fata instantelor nationale ale statelor membre,

si dispozitii care trebuie sa faca obiectul unei prealabile masuri de aplicare din partea fie a institutiilor fie a statelor membre de exemplu, directivele sau deciziile)

Clauzele finale ale tratatelor au în vedere modalitatile de ratificare si de revizuire, convenite de partile contractante, modalitatile de intrare în vigoare ale tratatelor

Tratate solemne, tratatele comunitare sunt ratificate de catre fiecare stat contractant potrivit regulilor constitutionale respective, neputând intra în vigoare decât dupa depunerea instrumentului de ratificare din partea tuturor semnatarilor . În aceasta privinta, literatura juridica, a aratat, cu referire la Tratatul originar C.E E., caracterul de self-executing al Tratatului, adica, n baza ratificarii, tratatul devin lege în cadrul statelor membre si trebuie aplicat în mod direct de catre tribunalele nationale. Sarcina de punere a lor în aplicare revine în primul rând institutiilor comunitare în temeiul art 4 C.E., iar drepturile si obligatiile pe care el le stabileste nu exista pur si simplu între statele membre pe o baza internationala reciproca, ci pe baza unui set complex de relatii între statele membre, cetatenii lor si institutiile comunitare

Caracterul de autoritate al tratatelor

,,Regulile din tratate se situeaza în vârful ierarhiei ordinii juridice comunitare, ele au prioritate în raport cu celelalte acte comunitare dreptul derivat sau dreptul nascut din relatiile exterioare

al Comunitatilor,, Aceasta prioritate este garantata de o serie de actiuni ce pot fi deduse n fata Curtii de Justitie care sanctioneaza ,, încalcarea tratatelor (art. 230 C.E., art. 232 C.E. art. 234 C.E., art.

146, 148 la 150 C.E.E.A., si fostul art. 35 C.E.C.O.)



C. Conventiile ntre statele membre încheiate n aplicarea tratatelor comunitare

În principiu, Tratatele institutive sunt singura sursa de drept comunitar, dar în baza acestora, statele membre si-au conservat



385 Guvernul francez este depozitarul Tratatului C.E.C.O., iar cel Italian, al Tratatelor C.E.E.E si

C.E.E.A. Tratatele de la Mastricht, Amsterdam si Nisa, deoarece au modificat, în principal,

Tratatul C.E.E., si în subsidiar, tratatele C.E.C.O.si C.E.E.A, au ca depozitar, guvernul Italian. A

se vedea în acest sens, C. Lefter, op. cit. p.58.

386 A se vedea, O. Manolache, op.cit. p.21.

387 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 139;

388 A se vedea, Hauschild, L'importance des conventions communautaires pour la cr ation d'un droit communautaires, RTDE, 1975.




dreptul de a încheia ntre ele acorduri si conventii. , Aceste acorduri constituie neândoielnic un izvor de drept comunitar, în masura în care, negociate în executarea tratatelot, sunt destinate sa le completeze,

Astfel, potrivit art. 293 C.E., statele membre vor începe negocieri între ele, daca este nevoie, n vederea încheierii de acorduri,

în diverse domenii, pentru a garanta cetatenilor lor

- protectia persoanelor, exercitarea si protectia drepturilor în conditiile acordate de fiecare stat propriilor cetateni;

- eliminarea dublei impuneri în interiorul Comunitatii;

- recunoasterea reciproca a societatilor n sensul alineatului 2 din articolul 48, mentinerea personalitatii juridice n cazul transferarii sediuluidintr-o tara în alta si posibilitatea fuziunii unor societati supuse unor legislatii nationale diferite;

- simplificarea formalitatilor privitoare la recunoasterea si executarea reciproca a hotarârilor judecatoresti, precum si a sentintelor arbitrale.

Au fost încheiate conventii între statele membre care, desi nu

au în mod direct fundamentul juridic în art. 239 din T.C.E. sau într-o alta dispozitie specificaa unuia din tratatele institutive, obiectul lor este în strânsa legatura cu executarea tratatelo r

- Conventia din 29. 02. 1968. cu privire la recunoasterea reciproca a societatilor;

- Conventia de la Bruxelles din 27. 09. 1968 cu privire la competenta judiciara si executarea hotarârilor în materie civila si comerciala;

- Conventia de la Roma din 19 iunie 1980 cu privire la legea aplicabila obligatiilor contractuale

- Conventii referitoare la brevetele europene (Műnchen 05. 10.

1973) si comunitare (Luxemburg 15. 12. 1989

- Conventia din 23. 07. 1990 referitoare la eliminarea dublei impuneri în cazul corectarii beneficiilor întreprinderilor asociate , etc.



389 A se vedea, J. Boulouis, M. Chevalier, Grands arrets de la Cour de Justice des Communautés europ ennes, tome , 5 éd., Paris, Dalloz, 1991

A se vedea, Documente de baza ale Comunitatii si Uniunii Europene, Editura Polirom, Ed. a

II-a, Iasi, 2002, p. 1 .

A se vedea, R. Munteanu, op. cit.p. 305

392 JOCE, nr. L. 266 din 09. 10. 1980.

393 JOCE, din 17. 10. 1977; L. 401 din 30. 12. 1989

JOCE nr. L. 225 din 20. 08. 1990.




Acordurile încheiate de reprezentantii statelor membre în cadrul Consiliului. Statele membre pot ncheia acorduri în forma simplificata, nesupuse ratificarii. Aceste acorduri iau forma acordurilor reprezentantilor statelor membre reuniti în cadrul Consiliului Comunitatilor Europene (U.E.

Alte acorduri între statele membre încheiate într-un domeniu

de competenta comunitara, respectiv o materie care a fost omisa de Tratat de exemplu, politica energetica). Cu privira la aceasta problema s-a pus întrebarea daca, institutiile comunitare se abtin, sau

se impune o revizuire a Tratatului?

Statele membre au acoperit aceasta lacuna , prin încheierea sau pregatirea unor conventii sau acorduri, creând astfel reguli de drept originale,, 96 în domenii precum: politica energetica, proprietatea industriala, falimentul proiectul de Conventie privind falimentul, lichidarea, aranjamentele, concordatul si alte proceduri similare, stabilit de Consiliu în 1995, care n-a fost semnat totusi de statele membre; un Regulament - 1346/2000 - adoptat de Consiliu la

29. 05. 2000. privind procedurile de insolvabilitateretine elementele esentiale ale acestui proiect . Prin asemenea conventii statele membre au creat reguli de drept noi, ce tin locul functiei legislative pe care tratatul n- a exercitat-o.

Dupa anul 1970, cel mai frecvent s-a recurs la dispozitiile art

308 C.E. care precizeaza: Daca realizarea - în cadrul functionarii pietei comune - a unui obiectiv al Comunitatii impune o actiune a Comunitatii, fara ca prezentul Tratat sa fi prevazut puterile de actiune cerute în acest scop, Consiliul ia masurile adecvate hotarând în unanimitate, la propunerea Comisiei si dupa consultarea Parlamentului European. Domenii diverse sunt vizate, prin folosirea

ca temei juridic al acestui articol, fara a fi necesara revizuirea Tratatului: uniunea economica si monetara, politica regionala, politica mediului, mecanismele financiare corectoare, relatiile cu tarile din Europa de est . Recurgând la art. 308 C.E. este pusa în evidenta






395 Nu exista o regula referitoare la publicarea acestor acorduri. Acestea depend de decizia

Statelor member. A se vedea, chesiunea scrisa din 12. 05. 1971. JOCE, n. C. 10 din 30. 10. 1971.

A se vedea, Louis Cartou, op. cit. p. 132.

396 Idem.

397 A se vedea, O. Manolache, op.cit. p.22, si opera citata acolo.


398 Idem.




alaturi de competentele de atributie si implicite ale Comunitatilor si o competenta subsidiara a acestora.



3. Dreptul derivat /Actele juridice adoptate de institutiile comunitare

3. 1. Precizari prealabile

O caracteristica principala care distinge Comunitatile europene

de organizatiile internationale clasice, si care o apropie de ordinea juridica interna este capacitatea de a crea reguli de drept, încredinând- astfel anumitor organe, pentru a exercita dupa o procedura prestabilita,

o putere normativa comparabila cu o putere legislativa nationala

Desi redactorii tratatelor s-au ferit sa utilizeze termenii ,,lege,, sau ,,legislatie,, Curtea de Justitie n-a ezitat acest lucru, referindu-se la T.C.E. ca reprezentând ,,sistemul legislativ al Comunitatii, sau

,,puterea legislativa a Comunitatii, . Tratatul de la Amsterdam se refera la Consiliu în art. 207 C.E. ,,actionând în calitatea sa de legislator,, pentru ca apoi ,,Declaratia nr. 39 anexata la Actul final sa faca referire la caliatatea institutiilor de a redacta legislatie comunitara.

Termenul ,,act comunitar,, înseamna orice instrument legislativ sau administrativ, adoptat de autoritatile administrativ, iar actul denumit comfort letter - scrisoare administrativa informala, care putea

fi adoptat de Comisie potrivit dreptului comunitaral concurentei a fost considerat ca si un regulament de baza

Dreptul derivat nu trebuie sa contravina dreptului primar, în caz contrar el va fi lipsit de efecte juridice . De asemenea, trebuie sa fie conform obiectivelor fundamentale, generale ale Comunitatilor, si obiectivelor cu caracter specific - care sunt înfaptute prin intermediul




399 Ibidem, cu operele citate acolo; Eexemplificam n acest sens, adoptarea de catre Consiliu a Regulamentului nr. 1435/2003 din 22. 0 . 2003. privind statutul pentru o societate cooperativa europeana si a Directivei nr. 2003/72 din 22. 07. 2003. privind suplimentarea statutului pentru o societate cooperativa europeana, ambele în J. Of. L.207/1, 25, din 18. 08. 203. Propunerea pe care

o face Comisia n cazul de fata trebuie sa fie rezultatul tuturor statelor membre, cu excluderea vreunei abtineri, deoarece Consiliul trebuie sa actioneze unanim.

400 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 139.

401 C J.C.E, 17. 12. 1970, Köster, aff. 25/7 , Rec. 161

402 C J.C.E., 09. 03. 1978, Simmenthal, aff.106/7, Rec.629

403 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 23: si W. Cairns, p. 6 . Termenul ,act comunitar , nu trebuie sa fie confundat nici cu termenul identic cu semnificatia din common law, ca un instrument legislativ adoptat de organele legislative constitutionale din Marea Britanie si S.U.A..

404 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 23




diverselor politici comunitare si principiilor generale ale dreptului comunitar.

Actele comunitare sunt definite în art. 249 C.E.: ,,Pentru îndeplinirea misiunilor si în conditiile prestabilite.de tratat, Parlamentul European mpreuna cu Consiliul, Consiliul si Comisia, hotarasc regulamente si directive iau decizii si formuleaza recomandari si avize. Articolul 161 din Tratatul Euratom este identic

De retinut ca, nici art. 249 si nici o alta dispozitie comunitara

nu stabileste o ierarhie între categoriile de acte enumerate ,,nici una neavând vocatia sa se impuna celelilalte,,. ncercari de ierarhizare, nereusiete însa, au fost întreprinse de Tratatul de la Mastricht si Amsterdam

De asemenea, nu se face vreo deosebire între institutii în privinta acordarii unora dintre ele competenta adoptarii de mai multe acte, de toate categoriile de acte, sau numai de o categorie. Fiecare institutie actioneaza în limitele atributiunilor ce le sunt încredintate prin prezentul tratat (art.7 C.E ) potrivit scopurilor si în conditiile stabilite în Tratat. Prin urmare institutiile nu poseda o autorizare generala de a adopta astfel de acte.

Institutiile comunitaremai pot aadopta si alte acte care nu au natura celor mentionate în art. 249 C.E

- acte de modificare a unor prevederi ale Tratatului C.E. ori al înfiintarii de diverse comitete si comisii auxiliare, în procedura bugetara;

- acte comunitare specifice sau nenumite adoptate de Comisie sub forma unor declaratii prin care se aduc la cunastinta criteriile pentru examinarea cazurilor individuale în cadrul conduitei concurentiale si a ajutoarelor de stat

acte adoptate de Parlament sub forma unor rezolutii sau de

Consiliu sub forma de concluzii (fara efecte juridice) prin care, de


405 Actele adoptate potrivit Tratatului C:E.C.O. erau deciziile, recomandarile si avizele (art.14)

406 A se vedea, P. - Y. Monjal, Recherches sur la notion de hierarchie des normes en droit communautaire, L.G.D.J., 2000; R.Kovar, La Déclaration n. 16 annexée du traité sur L Union europ enne, chronique d'échec annoc , CDE, 199 , ; E.Tizzano, La hierarchie de normes communautaire, Rev. Marché unique, 1995, 319.

407 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 169

408 Idem. De exemplu, pentru domeniul proprietatii intelectuale, a se vedea, Declaratia Comisiei

(2005/295) privind art. 2 din Directiva nr. 2004/48 a Parlamentului si a Consiliului referitoare la respectarea drepturilor de proprietate intelectuala (Comisia considera ca cel putin un numar de 1 drepturi de proprietate sunt de domeniul de aplicare a Directivei) - J.Of. L. 94/37 din 13 aprilie





exemplu se prezinta o situatie, se poate atrage atentia asupra unor urgente unor masuri, se invita sau se solicita organelor abilitate sa adopte masuri sau sa contribuie la luarea lor, se solicita acordarea de prioritati etc.

- acordurile interinstitutionale -încadrate din categoria actelor nenumite- considerate a fi mai apropiate de de declaratiile politice de intentie decât de angajamentele juridice formale ceea ce obliga într-un sens textual precis



3. 2. Regulamentul

Regulamentul reprezinta principala sursa de drept derivat. Prin Regulament se exprima puterea legislativa a Comunitatii. Aratând efectele juridice ale regulamentului Tratatul C E. da o definitie completa conferindu-i prin aceasta o natura si eficacitate în întregime comparabile cu cea a unei legi nationale. Astfel, potrivit art. 249 alin.

2 C.E. si art. 161 Euratom, regulamentul are caracter general, este obligatoriu în toate elementele sale si este direct aplicabil în fiecare stat membru.

Regulamentul este adoptat de catre Consiliu, Consiliu si Parlament (

în cadrul procedurii codeciziei, potrivit aqrt. 251 C.E ), Comisie (în domeniile de competenta proprie sau ale celor delegate de Consiliu) si Banca Centrala Europeana.

a. Caracter general. Ca si o lege nationala contine prescriptii generale si impersonale. Caracterul sau esentialmente normativ rezuta din faptul ca, nu se adreseaza unor destinatari limitati, desemnati si identificabili, ci unor categorii avute în vedere în mod abstract si în ansablul lor .în timp ce trasaturile esentiale ale deciziei rezulta tocmai din limitarea destinatarilor carora se adreseaza. Astfel, Curtea

a apreciat ca un regulament referitor la un ansmblu de cereri de autorizatii de import al caraor numar nu mai poate creste datorita expirarii termenului acestor cereri, trebuie sa se analizeze nu ca un regulament, ci ca un fascicol de decizii individuale, fiecare intersând individual pe fiecare autor de cerere . Curtea a precizat ca elemental



A se vedea, Jo Shaw, Law of the European Union Third ed., Palgrave, Houndsmills, Basingstoke, Hamshire, 200 , p.288 aceste acorduri nu po modifica tratatele de baza sau legislatia secundara, dar pot sa actioneze pentru a completa procedurile existente)

CJCE, 14. 12. 1962., Fédération nationale de la boucherrie, aff. jtes., 19 - 22/62, Rec. 943.

1 CJCE, 13. 0 . 1971, jtes. 41 - 44/197 , Rec. XVII, p.4 1, si Robert Kovar, Vlad Constantineso, Chronique de jurisprudence de la Cour de Justice des Communautés europ ennes, n ,,Journal du droit international,, , 197 , nr. 3, p. 87, Brândusa stefanescu, op.

cit. p. 54.




de distinctie între unregulament si o decizie trebuie sau nu cautat în

aplicabiliatea generala a actului în discutie



Regulamentul nu-si pierde caracterul de

generalitate

daca,

contine o reglementare aplicabila diverselor situatii cu efecte concrete diferite sau daca, are aplicare teritoriala limitata . Trebuie examinate astfel, si efectele pe care actul adoptat le produce sau urmeaza sa le produca în viitor. Prin urmare, în ciuda caracterului sau normativ, regulamentul poate contine prevederi care se adreseaza unei anumite persoane, astfel încât aceasta sa poata fi determinata în mod individual

De asemenea, jurisprudenta Curtii a subliniat, ca natura unui act nu depinde de forma sau denumirea pe care i-a dat-o institutia care

l-a adoptat, ci de obiectul si continutul sau în raport cu definitiile furnizate de tratate, Curtea rezervîndu-si dreptul de a proceda la o noua calificare a actului respectiv.

b. Caracter obligatoriu în toate elementele sale . Regulamentele obliga nu numai statele, ci si ntreprinderile, fiind creatoare de drepturi subiective în beneficial particularilor 18 Prin acest caracter se deosebeste de recomandare si aviz care potrivit art. 249 C.E. acestea

,,nu leaga,, adica nu sunt obligatorii.

De asemenea din faptul ca este ,,obligatoriu în toate elementele rezulta ca:

- le este interzis statelor orice aplicare incompleta419 sau selectiva

aacestuia;

- îl deosebeste de directiva, care nu leaga decât în privinta rezultatatului




412 Concluziile avocatului general Roemer, în cauza 40/196 , Sgarlata c. Comisiei C.E.E., în Rec. XI, p. 30.

Regulamentului" din T.C.E. si T.Euratom îi corespunde în sistemul T C.E.C.O. decizia generala. În acest sens Curtea a calificat deciziile generale C.E.C.O. drept acte cvasilegislative

(...) având caracter normativ erga omnes. A se vedea n acest sens, CJCE, 20. 0 . 1959, Firma I. Nold, aff. 18/57, Rec. 89.

414 CJCE, /68, Zucherfabrikwatenstedt, 1. 08. 1968; si CJCE, 30/67, Industria Molitoria Imolese, 13. 03.

J. Boulouis, op. cit. p. 20 ; si J. Tillotson, op. cit. p.6 , care precizeaza ca regulamentele sunt principalul instrument pentru uniformitate n tot cuprinsul Comunitatiii.

415 A se vedea , Cornelia Lefter, op. cit. p. 62.

416 A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p. 278.

417 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 14 .

418 A se vedea, G. Lyon- Caen, A. Lyon- Caen, Droit social international et europ en, Dalloz,

1991, p.166.

419 CJCE, 39/72, Comm./Italie, 07. 02. 1973, Rec. 101.

420 CJCE, 18/72, Granaria, 30. . 1972, Rec. 172.



122

Regulamentul dispune astfel de o putere normativa completa. Astfel, nu poate numai sa prescrie un rezultat, dar poate impune toate modalitatile de aplicare si de executare a acestuia, fara sa fixeze el însusi, în mod obligatoriu modalitatile se executare si aplicare. De exemplu, existând ,,o lege imperfecta,, datorita unui regulament incomplet, revine implicit sau explicit, autoritatilor nationale sau comunitare, obligatia de a lua masurile necesare de aplicare.

c. Caracterul direct aplicabil în toate statele membre

Regulamentul este singura categorie de acte pentru care Tratatul prevede expres ca este direct aplicabil, ceea ce înseamna ca produce, prin el însusi, automat, fara nici o interventie din partea autoritatilor nationale, efecte juridice în ordinea juridica a statelor membre.

În aceasta privinta Curtea a aratat, nu numai ca, nu se permite nici o recepatare a regulamentului în dreptul intern al statelor membre,, ci si faptul ca ,,sunt contrare tratatului orice modalitati de executare a carei consecinta poate fi un obstacol pentru efectul direct

al regulamentelor comunitare si ar compromite aplicarea lor simultana

si uniforma pe ansamblul Comunitatii

Regulamentul este direct aplicabil ,, în,, toate statele membre, ceea ce înseamna ca el se adreseaza, direct, si subiectelor de drept intern ale statelor membre - persoane fizice si juridice, nu numai statelor membre si institutiilor. Astfel, regulamentul da nastere, prin el însusi la drepturi si obligatii pentru particulari, asa cum a subliniat si Curtea în jurisprudenta sa: ,,având în vedere natura si functia în sistemul izvoarelor de drept comunitar, el produce efecte imediate, si este de asemenea apt sa confere particularilor drepturi pe care jurisdictiile nationale sunt obligate sa le protejeze,

Faptul ca regulamentul este direct aplicabil în , toate,, statele membre, înseamna ca el intra în vigoare si se aplica simultan si uniform pe ansamblu Comunitatii, pe ansamblul statelor membre.

Clasificare . Regulamentele se pot clasifica în regulamente de baza si regulamente de executare. Distinctia nu este facuta de art. 249 C.E., ci este introdusa de practica institutiior si confirmata de Curte





421 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 14 .

422 CJCE, 39/72, Comm. c/Italie, 07. 02. 1973, Rec. 101.

423 CJCE, 43/71, Politi, 14. 12. 1972, Rec. 1049; CJCE, 34/7 , Variola, 10. 10. 1973, Rec. 990.

424 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 173; si R. Munteanu, op cit. p. 285.

425 A se vedea, D. Simon, Le syst me juridique communautaire, PUF, Paris, 1997, p. 202



123

Denumirea de , regulamente de baza,, este utilizata pentru a desemna regulamentele adoptate de Consiliu potrivit procedurii prevazute în Tratat.

Regulamentele de executare pot fi adoptate de catre Consiliu sau de catre Comisie - abilitata de catre Consiliu în baza art. 2 1 din T.C.E.- si ele sunt subordonate, din punct de vedere al interpretarii si validitatii, regulamentului de baza fata de care trebuie sa fie conforme.

Curtea de Justitie a recunoscut astfel Consiliului posibilitatea de

a adopta regulamente pentru executarea propriilor sale regulamente si chiar a validat recurgerea de catre Consiliu la o procedura simplificata pentru elaborarea regulamentelor de executare, prin derogare de la regulile din Tratatul C.E.

Regulamentele trebuie sa aiba un continut . Ele se publica, obligatoriu, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (J.Of. U E.) si intra în vigoare la data mentionata în textul lor, iar n lipsa acestei precizari, în a douasprezecea zi de la data acelei publicari.

Efecte. Regulamentul nu are efect retoactiv. Curtea a acceptat totusi, ca, în anumite situatii, regulamentele sa-si produca efectele la o data anterioara publicarii, daca acest fapt nu produce nici

o vatamare partilor interesate, sau acestea au fost puse într-o situatie mai favorabila, cu conditia ca asteptarile lor legitime sa fie respectate

Conditii . n privinta conditiilor de fond, un regulament trebuie sa indice: temeiul legal al adoptarii sale (scopul si continutul masurii), propunerile sau avizele care trebuie obtinute din partea Parlamentului, Comitetului Economic si social, Comitetului Regiunilor etc., dupa caz) si parcurgerea formalitatilor procedurale prevazute pentru adoptarea actului în cauza (cine a avut initiativa sau propunerea legislativa, consultarea altor organisme).

Preambulul trebuie sa cuprinda si o motivare în fapt si în drept pentru hotar rile luate . Potrivit art. 253 T.C.E. aceste conditii sunt cerute si în cazul deciziilor si directivelor.

Referitor la motivarea actului, jurisprudenta a precizat ca este suficient ca aceasta sa indice situatia de ansamblu care a dus la


426 CJCE, 25/70, Koster, 1 . 12. 1970, citat de , R. Munteanu, op cit. p. 285;

427 Prevazut de art. 13 al Deciziei Nr. 93/662 din 6 dec. 1993; Citat de O. Manolache, op. cit. p.

428 CPI- C. 7/99, Medici Grimm- consid. 90-9 , p.2702-2703; Citat de O. Manolache, op. cit. p.


429 O. Manolache, op. cit. p. 173, si operele citate acolo.

430 A se vedea, infra ,,Motivarea actelor comunitare"



124

adoptarea actului si obiectivele generale pe care acest act si le propune

sa le atinga



3. 3. Directiva

Potrivit art. 249 alin. 3 din T.C.E. si art. 161 alin. 3 din T. Euratom, directiva leaga (obliga) fiecare stat membru destinatar în ceea ce priveste rezultatul ce urmeaza sa fie atins, lasând autoritatilor nationale competenta n privinta formei si a mijloacelor . Prin intermediul directivei redactorii Tratatelor au oferit institutiilor un instrument de uniformizare juridica, o formula bazata pe un partaj de sarcini si o colaborare între nivelul comunitar si nivelul national, deci, mai supla, special adaptata functiei de apropiere de legislatiile nationale (art. 94 T.C.E . Fiecare caracteristica a directivei, potrivit definitiei din art. 249. T.C.E. alin. 3,

,, pare sa fie aleasa pentru a fi contara regulamentului,

a) Directiva nu are aplicabilitate generala, ea nu obliga decât

,,destinatarii,, sai care sunt, statele membre, adresabilitatea ei fiind limitata. Directivele poseda un dublu mecanism de aplicare:

când sunt puse în aplicare pe plan national ceea ce se realizeaza prin masuri legislative sau regulamentare, dobândesc în final, un efect normativ. Curtea a admis o asemenea posibilitate daca sunt în discutie directive care au o natura regulamentara. Astfel, În justificarea extinderii efectului direct la directive s- a aratat ca art. 234

C.E., potrivit caruia instantele nationale au posibilitatea sa supuna Curtii probleme privind interpretarea si examinarea de validitate a tuturor actelor institutiilor comunitare, fara distinctie, implica în plus

ca aceste acte sa poata fi invocate de catre persoane particulare în fata instantelor nationale

Ca regula însa, directivele nu pot fi invocate în raporturile dintre particulari, ci numai contra unui stat membru caruia i sunt adresate, ele neputând sa impuna obligatii persoanelor, si nu poate fi invocata în consecinta ca atare mpotriv acestor persoane


CJCE, 5/67, Bens, 13. 0 . 1968 si CJCE, 8 /78, Walding, 30. . 1978, n J. Bouluis,

...............p. 206.

Corespunde recomandarii n sistemul T.C.E.C.O., n cadrul caruia se adreseaza at t întreprinderilor c t si statelor membre.

A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 144.

434 Idem.

435 CJCE, 41/74, Van Duyn., c. Home Office, hot. prelim. din 0 . 12. 1974, cosid. -15, în RTDE,

nr. 1/1976, p. 129-130.

436 CJCE, 233/01, RAS c. Dario Lo Bue, ord. prelim. din 24. 10. 2002, cosid. 19, în ECR, 2002,

10(B)I, 9424, citat de O. Manolache. op. cit. p. 175.



125

când se adreseaza tuturor statelor membre, fiind cazul cel mai frecvent (art. 93 T.C.E., art. 94 T.C.E.) ea face obiectul unei aplicari simultane pe ansamblul Comunitatii, ea se prezinta ca un procedeu de legilatie indirecta, ceea ce reprezinta chiar functia proprie în sistemul tratatului. Curtea a calificat-o în aceasta situatie, ca fiind act ,,cu aplicabilitate generala,,

Directivele vizeaza armonizarea legislatilor ( ) în masura an care aceasta armonizare este necesara pentru asigurarea instituirii si functionarii pietei interne (art. 93. C.E ), apropierea dispozitiilor legislative, de reglementare si administrative a statelor membre , cu dreptul comunitar n.a.), care au o incidenta directa asupra instituirii si functionarii pietei comune (art. 94. C.E ). De exemplu, în materia liberei circulatii a lucratorilor, Consiliul adopta directive (., potrivit art. 43 si 47 par.1 C. E.), Consiliul hotaraste prin directive ., potrivit art. 44 par. 1 C.E ), prin stabilirea în sarcina statelor membre a unor obligatii de a face, a unor restrictii sau a unor interdictii.

Literatura juridica subliniaza de altfel, dreptul de interventie al Comunitatii pe calea directivelor, consacrat în cazul apropierii dispozitiilor legislative nationale cu cele comunitare (art. 94 C E.), exemplificând ,,necesitatea apropierii legislatiilor nationale foarte diverse privind alimentele si medicamentele prin elaborarea de directive care sa impuna obligatia de modificare a legislatiilor divergente în masura în care este necesara pentru functionarea pietei commune asa încât comertul cu aceste produse sa nu fie afectat,,

b. Directiva obliga în privinta rezultatului.

Directivele impun statelor ,,obligatii de rezultat,, si nu ,,de mijloace,, ceea ce face necesara modificarea legislatiilor nationale sau adoptarea de prevederi legale n domeniile ce fac obiectul lor

Directiva este un act obligatoriu care intra în vigoare în ziua pe care o mentioneaza cuprinsul ei. Este însa un act incomplet pentru ca reclama acte normative nationale în vederea punerii ei n aplicare si stabileste în aceasta privinta termene, referitoare la transpunerea ei.


437 CJCE, 7/0/83, Kloppenburg, 22. 02. 1984, Rec.107 .

438 A se vedea, Recomandarea Comisiei (200 /309) din 1 . 07. 2004 privind transpunertea în dreptul national a Directivelor referitoare la piata interna - J. Of. L. 98/47 din 16. 04. 2005

439 A se vedea, O. Manolache. op. cit. p. 176.

440 A se vedea, Hot. Trib. Suprem Spaniol din 17. 021992, în REDI nr. 2/199 , p. 209.

441 A se vedea, J - C. Gautron, op. cit. p. 208; Curtea aprecia ca directivele sunt destinate sa fie traduse în dispozitiile interne (CJCE, 124/8 , Commission c. Belgique, 24. . 1987), sau în alte

hotarâri a folosit expresiilie, ,,masuri de exexcutare,, ,,masuri de introducere , (CJCE, 14 /78,

Ministčre public c. Ratti, 0 . 04. 197 ), masuri de transpunere , 131/84, Commission c. Italie, din 18. 09. 1984).



126

Curtea a precizat caracterul constrângator al directivelor pentru state în privinta obligatiei ce le revine, de a lua în termenele stabilite, toate masurile necesare pentru a se conforma directivelor si a aratat

ca un stat membru nu ar putea invoca dispozitii, practici sau situatii din ordinea sa interna pentru a justifica nerespectarea obligatiilor

( neimplementarea corecta a directivei) si a termenelor rezultând din directivele comunitare

În privinta conditiilor de transpunere a directivelor în dreptul intern, Curtea aprecizat ca la expirarea termenelor prevazute pentru a proceda la introducerea unei directive n ordinea juridica interna, un stat nu s-ar putea prevala de propria sa carenta pentru a refuza instantelor sale dreptul de a aplica dispozitiile de natura sa produca efecte directe n masura în care termenul prevazut pentru implementare în ordinea juridica interna nu a expirat, directiva nu poate sa aiba efect direct; acest efect se naste numai la expirarea termenului si în cazul culpei statului în cauza

Obligatiile ce decurg dintr-o directiva pentru statele membre se impun tuturor autoritatilor nationale, inclusiv autoritatilor jurisdictionale, în cadrul competentelor lor, ceea ce înseamna ca, aplicând dreptul national mai ales dispozitiile unei legi nationale în mod special introdusa în vederea executarii unei directive, jurisdictia nationala este tinuta sa interpreteze dreptul sau national în lumina textului si finalitatii directivei, pentru atingerea rezultatului avut în vedere de art. 249 alin. 3 din tratat

În anumite cazuri directivele creeaza drepturi individuale în beneficial subiectelor de drept ale statelor membre - al particularilor, desi prin definitie se limiteaza a se adresa numai statelor membre. n acest sens Curtea a precizat ca, efectul unei directive trebuie sa fie apreciat nu numai în functie de forma actului în cauza, ci tinând seama si de substanta si de functia sa în sistemul tratatului . Asfel, fiind adresata statului, directiva se încorporeaza în mod direct în ordinea sa juridica, deci ca un element al unei legalitati a carui


CJCE, 221/83, 27 /83 si 13 /84, Commission c. Italie, din 18. 0 . 1984, 0 . 10. 1984 si 06.1 .

1985, citate de R. Munteanu, op. cit. p. 291.

443 CJCE, 163/78, Commission c. Italie, 22. 02. 1979, si 124/86 Commission c. Bélgique, 24. 1.

1987, citate de R. Munteanu, op. cit. p. 291.

CJCE, 148/78, Ministčre public c. Ratti, 05. 04. 1979, citata de R. Munteanu, op. cit. p. 292.

445 A se vedea, J. Boulois, op. cit. p. 231.........

446 CJCE, 14/ 83, Von Colson si Kamann, 10. 04. 1984; si 79/8 , Harz c. Deutsche Tradax ; citate

de R. Munteanu. op. cit. p. 291.

CJCE, 41/7 , Van Duyn., 0 . 12. 197 , hot. prelim. din 0 . 1 . 1974, cosid. 9 15, n RTDE, nr.

1/197 , p. 129-13 .



127

respectare si sanctionare, în cazul nerespectarii particularul are vocatia

sa o ceara

c. Statele membre sunt libere sa aleaga forma si mijloacele pentru atingerea rezultatului prevazut n continutul directivei

Desi statele dispun, potrivit art. 249 C.E., de o libertate totala

în privinta alegerii actului juridic de transpunere a directivei: lege, decret, hotarâre, circulara, etc., nu exista nici un criteriu care sa le permita identificarea cu certitudine a rezultatului de atins pe de o parte, si a mijloacelor pe de alta parte, motiv pentru care problema

,,intensitatii normative,, a directivei, rane deschisa

O alta ipoteza este aceea a cresterii progresive a intensitatii normative a directivelor, rezultatul neputând fi atins decât printr-un singur mijloc, caz în care institutiile comunitare au tendinta de a redacta directivele din ce în ce mai precis, si de a determina cât mai detaliat chiar si modalitatile, astfel încât statelor membre nu le ram ne decât sa transpuna pur si simplu reglementarea comunitara în dreptul intern. Astfel ca, distinctia dintre regulament si directiva a devenit mai putin clara, cu atât mai mult cu cât Curtea a admis ca directivele pot sa fie direct aplicabile în absenta masurilor nationale de transpunere, iar autorii tratatelor nu se mai limiteaza la determinarea obiectivelor urmarite, ci intra în detaliere masurilor de implementare a acestora

Desi structura directivei, potrivit art. 249 C.E., prezinta doua elemente, unul imperativ - rezultatul de atins, si celalalt rezervat aprecierii destinatarului, statului membru - forma si mijloacele, Curtea a evidentiat caracterul relativ al acestei distinctii . Astfel, utilizarea libertatii care este rezervata statelor n privinta alegerii formelor si a mijloacelor trebuie sa tina seama de obiectivul urmarit

de directivele în cauza, exigenta care fixeaza finalitatea si limitele competentei rezervate statelor , sau, ,,competenta lasata statelor membre, în cea ce priveste forma si mijloacele, sunt în functie de rezultatul pe care Consiliul sau Comisia întelege l vrea de atins,




448 A se vedea, J. Boulois si R. M. Chevalier, Grands arrets de la Cour de Justice des

Communautés europ ennes, Tome I, p. 52.

A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 14 .


450 Idem; si J. - Favret, op cit. p. 225 si 245.

451 A se vedea, R. Munteanu. op. cit. p. 292.

452 Idem, si bibliografia citata acolo.

453 CJCE, 38/77, Enka, 23. 1. 1977, Rec. 2212.



128

Mergând pe linia îndeplinirii conditiilor conforme exigentelor

de securitate si de certitudine juridica, cerute pentru transpunerea directivelor în dreptul intern, Curtea a considerat ca simple practici administrative, care prin natura lor se pot modifica potrivit vointei autoritatilor nationale si care sunt lipsite de o publicitate adecvata, nu

ar purea fi considerate ca reprezentând o executare valabila a obligatiei care revine statelor membre destinatare ale unei directive potrivit art. 249 din tratat

d. Directiva nu are, în principiu, aplicabilitate directa. Directiva are efect direct

Absenta aplicabilitatii directe este evidenta deoarece

- prin natura ei directiva apeleza la un act national pentru punerea ei în aplicare, sau presupune masuri nationale de implementare;

contine o precizare care fixeaza termenul în care statele trebuie sa ia masurile nationale de transpunere.

Prin urmare, interventia nationala, ca problema juridica, presupune un act de ,,receptie,, de introducere a directivei în ordinea juridica, în lipsa careia aceasta nu se aplica, nefiind un simplu ,,act de executare, , de natura administrativa.

Problema aplicabilitatii directe, de asemeanea, nu se pune daca statul destinatar a efectuat obligatia de transpunere, iar daca transpunerea, ca masura, nu s-a realizat corect este o problema de conformitate a dreptului national cu dreptul comunitar, nu de aplicabilitatea directa.

Daca directiva n-a fost transpusa în termenele prevazute de aceasta, se pune problema aplicabilitatii directe. În acest sens, Curtea

a subliniat ca ,,în toate cazurile în care dispozitiile unei directive apar

ca fiind, din punct de vedere al continutului lor, neconditionate si suficient de precise, aceste dispozitii pot fi invocate, în absenta masurilor luate în termen, mpotriva oricarei dispozitii nationale neconforme directivei sau în masura în care ele definesc drepturile pe care persoanele le pot revendica mpotriva statului.

Fiind solicitata sa raspunda în legatura cu efectul direct

al directivei, Curtea, dupa ce s-a pronuntat cu privire la efectul direct

al directivei si la necesitatea eficientei ei, a renuntat la cerintele



CJCE, 109/9 , 207/94, 225/9 , Comisia c. Greciei, din 29. 06. 1995, cosid. 8-9, în ECR, 1995,

6(I), 1801. A se vedea, R. Munteanu. op. cit. p. 293; si O. Manolache, op. cit. p. 181.

A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 14 .

456 Idem.



129

preciziei si neconditionarii si s - a referit doar la gradul de liberatate permis statului conform directivei

Prin definitie directiva nu are efecte obligatorii decât fata de statele destinatare, ceea ce nseamna ca nu are efecte juridice fata de alte subiecte, respectiv particularii. Din moment ce vocatia normala a directivei în sistemul tratatului este de a face obiectul unei transpuneri nationale care antreneaza o modificare a situatiei juridice

a particularilor , Curtea a admis totusi ca, în conditii speciale anumite directive nu sunt lisite de efect direct în statele membre ceea

ce estompeaza diferenta dintre directiva si regulament.

Potrivit jurisprudentei 59 în materie, directiva nu are efect direct

în trei situatii: 1) când dreptul sau interesul pretins în baza directivei

nu este suficient de clar, précis sau neconditionat; ) persoana care cauta sa invoce directiva nu are un interes direct în ceea ce priveste prevederile invocate; 3) obligatia presupusa a fi încalcata nu era destinata pentru beneficiul persoanei care cauta sa invoce prevederile

ei. Particularii nu se pot prevala de aplicabilitatea directa decât contra autoritatilor publice, inclusiv autoritatile fiscale sau autoritatile descentralizate precum colectivitatile teritoriale si municipale efect direct vertical . Efectul direct vertical al directivei - raporturile dintre state si resortisantii sai - este pus în lumina, potrivit Curtii de Justitie, si de art. 234 C.E. care ,,împuterniceste instantele nationale

sa trimita Curtii orice chestiuni referitoare la examinarea de validitate si interpretarea tuturor actelor institutiilor comunitare, fara nici o distinctie, ceea ce implica faptul ca persoanele particulare pot invoca astfel de acte în fata instantelor lor nationale,,

Ratiunea pentru care o persoana poate sa invoce prevederile unei directive înaintea unei instante nationale consta în faptul ca obligatiile ce se nasc potrivit acelei directive se impun tuturor autoritatilor statelor membre . Efectul direct al unei directive implica faptul ca o autoritate nationala nu poate aplica unei persoane o masura legislativa sau administrativa care nu este în acord cu o




457 CJCE, 435/97, WW and others, hot. Prelim. din 16. 09. 1999, consid. 69, n ECR, 199 , (A)(I),

458 Un stat nu cere respectarea unei directivea carei transpunerea n- a avut loc; A se vedea, CJCE,

80/8 , Kolpinghuis, 08. 10. 1987, Rec.3968.

459 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 183, si operele citate acolo..

460 Idem.

461 A se vedea, C. Lefter, op. cit. p. 68.

462 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 183,



130

prevedere a unei directive care are toate caracteristicile necesare spre

a face posibila aplicarea ei de catre insatnta

În practica s-a admis si un efect orizontal indirect al directivelor, uneori, în raporturile dintre persoane, în virtutea caruia aceste acte juridice pot fi invocate în masura n care acest fapt este necesar sa clarifice dispozitiile dreptului national sau sa remodeleze solutiile oferite de acesta . Efectul indirect orizontal decurge din obligatia judecatorului national de ainterpreta dreptul national în asa

fel încât sa fie conciliabil cu directiva.

În cazul în care directiva nu este transpusa în legislatia nationala de catre un stat membru, persoanele vatamate prin faptul netranspunerii pot sa pretinda repararea daunelor încercate, statul în cauza are obligatia de despagubire potrivit criteriilor stabilite în dreptul sau intern, daca sunt ntrunite trei conditii: ) rezultatul prevazut de directiva sa comporte atribuirea de drepturi în beneficiul persoanelor; ) continutul acestor drepturi sa fie identificabil în baza dispozitiei directivei; 3) existenta unei legaturi cauzale între încalcarea obligatiei ce revine statului si daunele suferite de persoana lezata

Curtea de Justitie, a precizat de asemenea ca, atunci când un stat membru a luat masuri de punere în aplicare a unei directive dupa expirarea termenului prevazut, aplicarea retroactiva a acestei masuri

da posibilitatea, ca sa fie înlaturate consecintele transpunerii cu întârziere, cu conditia ca directiva sa fi fost transpusa în mod corect.



3.4. Decizia

Este caracterizata de art. 249 C.E. alin. 4 ca fiind un act obligatoriu în toate elementele sale pentru destinatarii pe care ea

îi desemneaza.

Decizia poate fi adoptatande Consiliu sau Comisie . Potrivit tratatelor de la Amsterdam si Nisa, în anumite cazuri, decizia poate fi adoptata si de Parlamentul European mpreuna cu Consiliu U. E. prin procedura de codecizie.

a) Decizia este un act individual. La prima vedere limitarea destinarilor o deosebeste de regulament, care are caracter abstract, esentialmente normativ. n acest sens, jurisprudenta Curtii a precizat


CJCE, 158/80, Rewe Handelsgesselschaft Nord mbH and Rewe - Markt Steffen c. Hauptzollamt Kiel, hot. Prelim, din 07. 07. 1981, consid. 41, în ECR, 1981, 1805

464 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 77.

465 Idem, p.185

466 În sistemul T. C.E.C.O., deciziile puteau fi generale, asemanatoare cu directivele C.E , sau individuale. Adoptarea lor era de competenta Înaltei (Autoritati Comisiei)



131

ca, pentru a determina în caz de îndoiala daca este vorba de o decizie sau un regulament, trebuie sa se verifice nu numai daca actul respectiv priveste n mod individual subiectii determinati ci si generalitatea si abstractizarea masurii în cauza . Deciziile se pot adresa, în egala masura statelor membre, institutiilor comunitare, ori persoanelor fizice sau juridice, interzicând, de exemplu, o întelegere între întreprinderi, constatând incompatibilitatea unui ajutor de stat - vizeaza, prin urmare, sa se aplice unui caz particular.

Decizia este asimilabila unui act administrativ individual - din dreptul intern - constituind în cadrul , instrumentelor,, autoritatilor comunitare, unul de executare administrativa al dreptului comunitar, iar daca prescrie unui stat sau tuturor statelor membre un obiectiv a carui realizare parcurge toate etapele de edictare a masurilor nationale de aplicabilitate generala, se prezinta ca un instrument de legislatie indirecta, asemanându-se cu directiva

b) Decizia este obligatorie în întregul ei. Ca si regulamentul, decizia este un act obligatorie în toate elementele sale. Spre deosebire

de directiva, care nu leaga decât destinatarii în privinta rezultatului, deciziile pot impune un obiectiv ca si mijloacele proprii de realizare a acestuia. Caracteristicile precizate permit a distinge decizia de alte acte care desi calificate ,,decizii,, sunt lipsite de forta obligatorie

Spre deosebire de regulament, deciziile nu reprezinta o categorie omogena de acte în materie de aplicabilitate directa, deoarece solutiile variaza în functie de natura persoanelor carora ele

se adreseaza.

Astfel, deciziiile produc un efect direct atunci când ele se adreseaza particularilor - persoane fizice si juridice. n aceasta ipoteza ele modifica, prin ele însele, situatia juridica a destinatarilor

marind sau grevând,, imediat si direct, patrimoniul juridic al acestora prin crearea de drepturi si obligatii, pe care judecatorii nationali, trebuie sa le protejeze

Atunci când destinatarul este un stat membru, numai masurile nationale de aplicare pot modifica situatia juridica a



467 CJCE, 16 si 17/62, Cofédération nationale des producteurs de fruites et légumes c. Conseil, 14.

12. 1962 , Citata de R. Munteanu, op. cit. p. 295.

468 A se vedea, R. Kovar, Sylvane Poillot - Peruzzetto, Christian Gavalda, Repertoire de Droit

Communautaire, ed. Dalloz, Tome II, p.3.

469 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 145.

A se vedea, J. Boulouis, R. M. Chevallier, Grands arrets de la Cour de Justice de

Communautés Européennes, 6 čd. 1994, 38, Dalloz.

471 Idem.



132

particularilor; în acest din urma caz, ca si în cazul directivelor, Curtea de Justitie, a aratat ca un anumit efect intern nu este exclus. De altfel, Curtea a indicat, de asemenea, sa se examineze, în acest scop,

de fiecare data, daca natura, economia, si termenii dispozitiei în cauza sunt susceptibile sa produca efecte directe . Pentru aceasta este necesar ca decizia sa formuleze o obligatie neconditionala, clara si suficient de precisa . În

cazul deciziei, prin comparatie cu regimul juridic al directivei, drepturile beneficiarilor pe care ea le creeaza, sunt întemeiate pe posibilitatea de a se reclama mpotriva statului, a institutiilor descentralizate ale acestuia, administrative sau economice, orice omisiune în executarea ei . Prin urmare fiind obligatoriii în întregul lor, destinatarii fiind statele membre, si tertii vor avea dreptul sa se prevaleze de efectul lor direct. Curtea aprecizat, de altfel, ca recunoscând efectul direct - în relatiile cu cetateanul comunitar- al unei decizii adresate unui stat membru trebuie asigurat ,,efectul util", eficacitatea practica adreptului comunitar derivat . Prin aceasta , Curtea a recunoscut, pentru prima data, efectul direct al dreptului derivat, altul decât regulamentul. În schimb ca si directivele, aplicabilitatea directa astfel recunoscuta deciziilor adresate statelor membre, rane limitata si lipsita de automatism. În nici un caz, în starea actuala a jurisprudentei comunitare, aceste decizii nu pot fi opuse justitiabililor, nici de catre statul membru, nici de catre ceilalti particulari.

Decizia, în sensul art. 249. alin. 4, nu trebuie confundata cu deciziile cadru sau deciziile din cadrul pilonului III, reglementate de art. 34 alin. 2 lit. b si c din T.U E. sau deciziile din pilonul II din acelati Tratat



3. 5. Recomandarile si avizele

Potrivit art. 249 C E. alin ultim, recomandarile si avizele se deosebesc de celelalte acte de drept derivat, deoarece ,,nu leaga", adica nu au forta obligatorie, nici pentru autorul, nici pentru destinatarul lor. Datorita acestui caracter, de a fi neobligatorii,





472 Ibidem.

473 CJCE, C- 100 si C-101/1989, Kaefer et Procaci, 12. 1 . 1990, Rec. I. 4647.

474 CJCE, 103/88, Fratelli Costanzo c/Commune de Milan, 22. 06. 1989, Rec. 1838.

475 CJCE, 9/1970, Franz Grad/Finanzamt Traunstein, 06. 10. 1970, Rec. 1970,825

476 A se vedea. Fabian Gula, op. cit. p. 136.



133

recomandarile si avizele nu intra sub incidenta controlului Curtii de justitie, n conditiile art. 230 C.E (actiunea în anulare).

Absenta efectului obligatoriu nu înseamna si absenta efectelor juridice, motiv pentru care, prin raportare la recomandari si avize doctrina a subliniat ca ,,nu trebuie sa se confunde actul lipsit de forta obligatorie cu actul, din punct de vedere juridic, fara efect "

Astfel, chiar Curtea considera, ca ele nu sunt lipsite de orice efect juridic, iar judecatorii nationali sunt obligati sa le ia în considerare atunci când ele clarifica interpretarea dispozitiilor nationale, cu scopul de a le asigura deplina punere în aplicare, iar atunci când ele au drept obiect completarea dispozitiilor de drept comunitar, au caracter obligatoriu

În acest sens, T C.E :

- prin art. 1 acorda Comisiei - pentru asigurarea functionarii

si dezvoltarii pietei comune - competenta de a formula recomandari

si avize în materiile care fac obiectul Tratatului, daca acesta prevede în mod expres sau daca Comisia le considera necesare;

- prin art. 151 par. 5 Consiliul adopta recomandari în vederea realizarii obiectivelor prevazute în acest articol, referitor la Titlul XII

,,Cultura";

- prin art. 77 alin. 3 Comisia poate adresa recomandari statelor membre în materie de taxe si redevente percepute în transporturi.

Desi recomandarile si avizele nu au caracter obligatoriu sunt ,, instrumente utile de orientare a legislatiilor nationale , învitând pe destinatar sa adopte o linie de conduita determinata

Daca avizele adresate de catre Comisie întreprinderilor sau statelor membre nu exprima decât o opinie , recomandarile adoptate de Comisie si Consiliul sunt invitatii în vederea adoptarii unei anumite sau anumitor reguli de conduita , înrudite

cu directivele neobligatorii, joaca rolul de , mijloc indirect de apropiere a legislatiilor nationale



477 A se vedea, R. Kovar, Ordre juridique communautaire, Juris-Claseurs Europe, 1990, Fasc.

410, n. 127; si R. Munteanu, op. cit. p. 296.

478 CJCE, 322/88, Grimaldi, 13. 12. 1989, Rec.440 .

479 CJCE, 1 si 14/57, Sté usines a tubes de la Sarre, 10. 12. 1957, Rec. 201.

480 A se vedea, O. Manolche, op. cit. p. 188, si operele citate acolo.

481 De exemplu, avizul din 25 09. 197 , adresat de catre Comisie guvernului irlandez, referitor la armonizarea anumitor dispozitii n materie sociala, în domeniul transportului rutier, JOCE n. L

281/23 din 06. 10. 1978; avizele Comisiei nr. 9 /551 din 05. 10. 1993 cu privire la aplicarea art. 4

par. 2 al directivei Nr. 91/670 a Consiliului în problema acceptarii echivalentei licentelor de pilot britanice si belgiene (J. Of. L 267/29 din 28. 10. 1993.



134

În categoria avizelor avute în vedere de art. 249 C.E. nu intra avizele referitoare la procedura de adoptare a unor acte comunitare obligatorii, ele neavând o adevarata autonomie juridica

Daca, din actele denumite ,, recomandari sau avize" rezulta un caracter obligatoriu, el nu mai sunt considerate cu acest titlu, ci vor fi tratate ca regulamente, directive sau decizii, dupa caz



3. 6. Motivarea actelor comunitare.

Potrivit art. 253, regulamentele, directivele si deciziile adoptate mpreuna de Parlamentul European si Consiliu, precum si cele adoptate de Consiliu sau Comisie trebuie sa fie motivate si sa faca referire la orice propunere sau aviz cerut obligatoriu în executarea prezentului tratat.

Astfel, preambulul actului respectiv trebuie sa cuprinda în expunerea de motive ratiunile de fapt si de drept care au determinat adoptarea masurii.

Declaratia de motive trebuie sa mentioneze faptele pe care masura se bazeaza, ca si argumentarea acelor fapte care au fost decisive pentru adoptarea masurii . A ceasta conditie se considea îndeplinita si daca motivarea este cuprinsa si într-un act anterior adoptarii actului comunitar. Argumentele respective trebuie sa aiba caracter decisiv si sa fie clar formulate. Lipsa motivarii sau insuficienta motivare da posibilitate Curtii de justitie sa anuleze actul

în cauza, în conditiile art. 230 C.E. (actiunea în anulare), pe baza încalcarii unei cerinte procedurale esentiale. Scopul precizarii motivelor pe care, de exemplu, o decizie este motivata, este de a se da posibilitatea organelor comunitare de jurisdictie de a controla legalitatea deciziei contestate si de a furniza persoanei în cauza suficiente detalii spre a i se permite sa aprecieze daca decizia este bine




482 A se vedea, P. Soldatos et G. Vandersanden, in Les instruments du rapprochement des législations dans le cadre de la CEE, ed. de l'Université de Bruxelles, 197 , p. 9 . Exemplificam

în acest sens urmatoarele recomandari: nr. 87/598 din 22. 12. 1986, a Consiliului, cu privire la

Codul european privind plata electronica (Relatii ntre institutii financiare, comercianti si stabilimentele de prestari de servicii si consumatori); nr.85/612 din 20. 12. 1985, a Consiliului cu

privire la sub - paragraful 2 al art. 25 alin.1 directiva nr. 85/612 privind coordonarea legilor,

regulamentelor si prevederilor administrative n legatura cu întreprinderile pentru investitii colective în documente transferabile ; nr. 95/198 din 12. 0 . 1995 a Comisiei adresata statelor membre, cu privire la termenele de plataîn tranzactiile comerciale

483 A se vedea, O. Manolche, op. cit. p. 188, si operele citate acolo.

484 Idem.

485 A se vedea , C. Lefter, op. cit. p.7 .



135

fondata ori sa-i conteste legalitatea acesteia daca este viciata de eroare

Referitor la motivarea legala, un act comunitar poate fi anulat, spre exemplu, atunci când institutia care a adoptat actul în discutie nu

a ales temeiul juridic corespunzator, fapt care a generat încalcarea unor prerogative ale unei alte institutii comunitare în procesul de luarea deciziilor

În declararea motivelor nu trebuie sa apara contradictii. Acestea

ar putea constitui o încalcare a art. 253 CE, astfel încât sa afecteze validitatea masurii n cauza, daca se stabileste ca, urmare a contradictiilor, destinatarul masurii nu este în situatia de a aprecia, în

tot sau în parte, motivele reale pentru decizie si, ca urmare, partea operativa a acestuia, este, total sau partial, lisita de vreo justificare legala

În ceea ce priveste indicarea propunerilor si avizelor obligatorii se considera ca este suficient sa se mentioneze daca ele au fost cerute, fiind irelevant daca au fost favorabile sau nu


3. 7. Intrarea în vigoare a actelor comunitare49

În ceea ce priveste solutiile retinute de tratate, referitoare la intrarea în vigoare a actelor comunitare, acestea s-au inspirat din regulile de drept din ordinea juridica nationala si de drept international. n acest sens Curtea de justitie a formulat ,,un principiu fundamental al ordinii juridice comunitare potrivit caruia un act care provine de la o autoritate publica comunitara (institutie), sa nu fie




486 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 194.

487 Idem, p.195. În cauza, Directiva nr. 90/366 a Consiliului a fost anulata întruc t acesta era competent sa o adopte în conformitate cu art. 7 alin. 2 C.E. în prezent art. 1 ) si nu potrivit art.

235 (308 . Directiva privea dreptul de sedere al studentilor, în contextual dreptului la libera circulatie al acestora, asemanator celui al lucratorilor. În fapt, Consiliu, în luarea deciziei a

modificat propunerea initiala a Comisiei asupra temeiului juridic al actului respective. Pentru pmposibilitatea recurgerii la o dubla baza legislativa a unei directive, a se vedea, CJCE, 300/8 ,

Comisia c. Consiliului, 1. 06. 1991, ECR, 1991, I, p. 2867.

488 Ibidem. Partea operativa a unui act este strâns legata de motivare, astfel nc t atunci când ea trebuie sa fie interpretata, trebuie sa se tina seama de motivele carea u dus la adoptarea lui. CPI,

C. 204 si 27 /97 (conexate), EPAC c. Comisiei, hot. Din 13. 0 . 2000, consid. 39, n ECR, 200 ,

5/6 (II), 2285.

489 Prin exceptie, n cazul ,,avizelor conforme" , raspunsul negative al Parlamentului European blocheaza adoptarea actului comunitar respective; A se vedea, C. Lefter, op. cit. p. 73.

A se vedea, Guy Isaac, L'entrée en vigueur et l'application dans le temps du droit

communautaire, Mélanges Marty, Toulouse, 1978, p.69 ; si Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 150-15 .



136

opozabil justitiabililor mai înainte de a se creea posibilitatea luarii lui

la cunostinta

Publicarea si notificarea actelor comunitare.

Înainte de Tratatul de la Maastricht, obligatoriu, numai regulamentele C.E.E. si ale EURATOM ca si deciziile si recomandarile C.E.C.O., cu caracter general) faceau obiectul unei publicari. Deciziile si directivele, chiar daca se adresau tuturor statelor membre, în mod contestabil, erau scutite de publicare.

Tratatul de la Maastricht, potrivit art. 254 C.E., ,,repara, cel putin partial, aceasta omisiune" , precizând ca obligatia de publicare priveste:

- regulamentele, directivele si deciziile adoptate de Parlament si

Consiliu, mpreuna, în cadrul procedurii de codecizie;

- directivele Consiliului si Comisiei care sunt adresate tuturor statelor membre. În lipsa acestei publicari, actele nu vor fi

,,aplicabile" (potrivit fostului art. 15 C:E.C.O), si nu vor intra în vigoare (art. 254 C.E). De altfel, Curtea a precizat ca ,,în lipsa publicarii are efect doar în privinta caracterului obligatoriu al textului,

nu si al legalitatii sale ,,daca institutiile nu pot aplica un regulament nepublicat, ele pot sa pregateasca aplicarea luând masurile necesare în vederea aplicarii, cu conditia ca acesta sa nu intre n vigoare decât, dupa ce textul principal devine executoriu"

Celelalte acte ale Consiliului si Comisiei, adica toate deciziile (cuprinzând deciziile care se adreseaza tuturor statelor membre, considerat, în doctrina, un neaju ns al tratatului) si directivele adresate anumitor state membre trebuie numai sa faca obiectul unei notificari. Regulamentul interior al Consiliului art. 17) prevede ca aceste directive si decizii sunt publicate ,,în lipsa

deciziei contrare a Consiliului sau a C.O.R.E.P.E.R.-ului", dar o asemenea publicare nu are decât efectul de informare a publicului (de opozabilitate), nicidecum o conditie de intrare în vigoare. Curtea a precizat, de altfel, ca publicarea unei decizii nu înlocuieste notificarea acesteia, deoarece numai aceasta din urma o face opozabila

Formele notificarii si publicarii


491 CJCE, 98/78, Racke, 25. 01. 1979. Rec. 69, n Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 150.

Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 150.


CJCE, 185/7 , Hauptzzollamt Bielefield, 29. 05. 1974, Rec. 607.

494 CJCE, 100/74, C.A.M., 18. 1. 1975, Rec.139 .

495 CJCE, 52/69, Geigy, 1 . 07. 1972, Rec. 787.

496 Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 151.



137

Directivele si deciziile contin în textul lor un articol, final, care precizeaza expres care este sau care sunt ,,destinatarii" carora art. 254 prescriul notificarea lor.

Notificarea fie, se trimite prin scrisoare recomandata, fie, prin remiterea notificarii unei persoane mputernicita în acest scop, în schimbul unei recipise de primire. Pentru statele membre, notificarea

se face, în principiu, prin intermediul reprezentantilor lor permanenti

la Bruxelles; pentru particulari - persoane fizice sau juridice - notificarea se face, în principiu, prin scrisoare postala, dar institutiile comunitare opteaza sa utilizeze calea diplomatica, prin intermediul ambasadorilor acreditati pe lânga ele, în special pentru notificarile ce privesc întreprinderile ce intra sub incidenta jurisdictiei statelor terte . Este suficient ca actul notificat ,,sa intre n sfera interna a destinatarului, de exemplu, sa ajunga la sediul societatii"

Referitor la regimul lincvistic, textele adresate statului membru sau unei persoane particulare ce intra în jurisdictia unui stat membru, trebuie notificate în limba statului respective. Atunci când o societate are sediul social într-un stat tert, alegerea limbii oficiale a deciziei/directivei, trebuie sa tina seama de raporturile stabilite între societatea respectiva, în cadrul Piatei comune, cu un stat membru, iar deschiderea unui birou intr-un stat membru va putea fi determinant

Publicarea, potrivit dispozitiilor din tratat, si a deciziilor Consiliului C.E E. si EURATOM, din 15. 09. 1958 (si a Înaltei Autoritati C.E.C.O. din 20. 04. 195 ), se face obligatoriu în Jurnalul oficial al Comunitatilor Europene, comun celor trei comunitati pâna-n anul 2002, când Tratataul C.E.C.O. a iesit din vigoare, iar din anul

2002 pâna la intrarea în vigoare a tratatului de la Nisa comun pentru cele doua Comunitati, cu durata nelimitata.

Prin Tratatul de la Nisa denumirea ,,Jurnalul oficial al Comunitatilor Europene", a fost înlocuita cu ,, Jurnalul oficial al Uniunii Europene.

Potrivit dispozitiilor referitoare la regimul lincvistic, Jurnalul Oficial apare în toate limbile oficiale ale Comunitatilor. În ciuda precautiilor luate de institutii, în practica s-a constatat o crestere a numarului de rectificari, care vizeaza, în pricipiu, înlaturarea erorilor




497 CJCE, 8/56, Société Alma, 10. 12. 1957, Rec. 183; CJCE, 6/7 , Europembalage, 21. 02. 1973, Rec. 215.

498 CJCE, 6/72, Europembalage, 21. 02. 1973, Rec. 215.

499 JOCE, 0 . 10. 1958, p. 390 si 419;



138

materiale datorate traducerilor si publicarilor în culegeri diferite, corespunzatoare limbilor oficiale ale Comunitatilor

Termenul de intrare în vigoare

Actele pentru care se cere notificarea intra în vigoare în ziua notificarii lor.

Actele care se publica, potrivit art. 254 C E. întra în vigoare la data fizata n cuprinsul ei, sau în lipsa, în a 20 zi de la publicare.

Curtea de justitie a precizat ca, prin ,,ziua publicarii" se întelege, nu ziua în care Jurnalul Oficial devine disponibil pe teritoriul fiecarui stat membru, ci ziua în care este disponibil la sediul Oficiului

de publicatii oficiale ale Comunitatilor de la Luxemburg, care coincide, cu data pe care o are Jurnalul Oficial ce contine textul regulamentului; alte solutii sunt considerate a compromite unitatea si aplicarea uniforma a dreptului comunitar, impunându-se ca întrarea

în vigoare a unui regulament survine la aceeasi data n toate statele membre

În practica codificata în Declaratia scrisa în procesul verbal al celei de-a 20 - a sesiuni a Consiliului din 09. 02. 1967, institutiile comunitare prevad frecvent o intrare în vigoare întârziata - posterioara celei de-a 20 -a zi de la publicare, sau chiar o aplicare amânata - o amânare a producerii efectelor, posterior intrarii în vigoare, ceea ce permite destinatarilor sa nu fie pusi brusc în fata unor noi obligatii si/sau lasa timp autoritatilor nationale sau comunitare sa

ia masurile de aplicare cerute.

Atunci când termenul de intrare în vigoare prezinta un caracter

de urgenta, adica este fixat înainte de a 20- a zi de la publicare, dar nu înainte de 3 zile, se apropie de acela utilizat Jurnalul Oficial pe ansamblul teritoriului Comunitatilor.

În privinta termenului de intrare în vigoare imediata, adica în aceeasi zi a publicarii în Jurnalul Oficial, ,,trebuie utilizat în caz de necesitate imperioasa, în scopul evitarii unui vid legislativ sau al unor interpretari divergente unor texte comnitare. Acest tip de intrare în vigoare se efectueaza, n plus, sub controlul Curtii de Justitie care solicita autorului actului sa probeze ca ,,a avut ratiuni serioase în a considera ca orice termen între publicare si intrarea în vigoare ar fi putut fi, în speta, prejudiciabil pentru Comunitate . În practica,



500 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 152.


501 CJCE, 98/78, Racke, 25. 01. 1979. Rec. 69.

502 CJCE, 17/6 , Max Neumann, 13. 12. 1967, Rec. 571.



139

intrarea în vigoare imediata se realizeaza sistematic, de exemplu, pentru regulamentele ce fixeaza sumele corespunzatoare taxelor ce se aplica mai ales importurilor si exporturilor de produse agricole (restituiri, prelevari, sume compensatorii, et ); inconvenientul intrarii

în vigoare imendiate este atenuat în masura n care Comisia comunica prin telex, fie cu cu o zi înainte - seara - fie în aceeasi zi cu aparitia Jurnalului Oficial, a sumelor raportate, seviciilor nationale vamale sau

de interventie în agricultura, cares e afiteaza înainte de a se aplica.

În privinta directivei, precizam a nu se confunda data intrarii în vigoare (data notificarii sau, în principiu a 2 -a zi ce urmeaza publicarii) cu data transpunerii, adica data (fixata chiar în directiva) punerii în aplicare în ordinea juridica interna. Numai nerespectarea acestei ultime date - a transpunerii constituie o încalcarece determina posibilitatea invocarii în justitie. Astfel, jurisdictiile nationale, trebuie, aplicând dreptul national, sa l interpreteze în lumina textului si finalitatii unei directive în domeniul acoperit de aceasta, chiar înaintea expirarii termenului de transpunere ; apoi, considerând ca ,,o directiva produce efecte juridice fata de statele membre destinatare din momentul notificarii sale", rezulta ca ,,chiar în timpul perioadei

de transpunere statele, ,,trebuie sa se abtina sa ia acele masuri de natura a compromite serios rezultatul prescris prin aceasta directiva"



4. Principiile generale ale dreptului

4. 1. Precizari prealabile

Principiile generale ale dreptului sunt denumite în literatura juridica ca reprezentând supra - legalitatea comunitara . În acest sens Curtea impune, respectarea acestora, atât de catre institutiile comunitare - în adoparea actelor de drept derivat, fata de care au o autoritate superioara- cât si de statele membre - în privinta tuturor actelor ce intra în c mpul de aplicare al dreptului comunitar si a fortiorii în executarea acestora.

Principiile generale de drept sunt reguli nescrise pe care

Judecatorul comunitar (Curtea de Justite) le aplica si care astfel sunt






503 CJCE, 80/86, Kolpinghuis, 08. 10. 1986, Rec. 3969.

504 CJCE, C-129/96, AJDA 1998.45 , Inter- Environnement Wallonie; a se vedea, Guy Isaac et

Marc Blanquet, op. cit. p. 152, si operele citate acolo.

505 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 176.



140

încorporate în ordinea juridica comunitara, ele sunt produsul metodelor de interpretare utilizate în jurisprudenta acesteia

Pot fi deosebite patru categorii de principii pe care Curtea le aplica si cu care se confrunta atât în privinta identificarii cât si a stabilirii compatibilitatii lor cu ordinea juridica comunitara:

1. principiile generale de drept, comune sistemelor juridice, nationale si internationale;

2. principiile generale de drept international public;

3. principiile generale comune sistemelor de drept ale statelor membre;

4. principii proprii dreptului comunitar.

,,Referirea la principiile generale de drept, comune sistemelor juridice, nationale si internationale, prezinta mai ales dificiltati n identificare, datorita caracterului foarte general al acestora; ele raspund însa exigentelor supreme ale dreptului si ale constiintei colective . De exemplu, încalcarea ,,principiului contradictoriu al procesului", cu privire la care Curtea a precizat ca ar însemna ,, violarea principiului elementar de drept potrivit caruia hotarârea judecatoreasca se bazeaza pe fapte si documente, pe care partile sunt îndreptatite sa le cunoasca, si cu privire la care îsi pot exprima opinia"508 . n aceasta categorie includem, cu titlu de exemplu: principiul general al securitatii juridce, principiul bunei credinte, principiul legalitatii, etc.

Principiile generale de drept international public nu sunt compatibile cu structura si exigentele sistemului comunitar.

De exemplu, cu referire la ,,exceptia de reciprocitate în executarea obligatiilor de catre state" - ce poate fi invocata de catre partea lezata printr-o neexecutare a obligatiilor ce revin celeilalte parti, poate fi dispensata de executarea propriilor obligatii ridicând exceptia de mai sus - Curtea a precizat ca "Tratatul (C E., n.a.) nu are drept scop sa creeze obligatii reciproce diferitelor subiecte destinatare ale normelor comunitare, ci stabileste o ordine juridica noua; din economia tratatului, cu exceptia cazurilor expres prevazute, rezulta

interdictia pentru statele membre de a-si face singure dreptate






506 A se vedea, Jean- Claude Gautron, Droit européen, Dalloz, 1997, p.12.

507 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 176.

508 CJCE, 42 si 49/59, S.N.U.P.A.T., 2 . 0 . 1961. Rec. 156

509 CJCE, 90-9 /1963, Luxembourg et Belgique, 13. . 1964, Rec. 1217.



141

Prin exceptie, Curtea a apelat la principii de drept international public, care interzic, de pilda, statelor sa refuze propriilor cetateni dreptul de a intra si a se stabili pe teritoriul lor

Principiile generale comune sistemelor de drept ale statelor membre. Prin intermediul acestor principii, Curtea se inspira din sistemele nationale de drept ale statelor membre precizând, de altfel, chiar înainte de semnarea tratatelor de la Roma, ca ea are obligatia sa

se orienteze potrivit regulilor recunoscute de catre legislatiile, doctrina

si jurisprudenta statelor membre

Astazi, n mod regulat, Curtea invoca ,,principiile generale, care îndeobste, sunt admise în sistemele nationale de drept ale statelor membre" de exemplu, principiul egalitatii în fata legii , al recursului

în fata unei instante nationale , etc.

Descoperirea acestor principii comune nu presupune identificarea lor sub forma unei suprapuneri aproape mecanice a sistemului national de drept, al fiecarui stat membru. Curtea desprinde, în spiritul, în orientarea si evolutia sistemelor nationale de drept, acele principii care ,,îsi au originea în apropierea sistemelor lor juridice, produsa de-a lungul anilor si în nivelul lor de dezvoltare economica, sociala si culturala sensibil egal

Curtea introduce, însa, în dreptul comunitar si principii care provin dintr-un singur stat membru, de exemplu, principiile proportionalitatii si al încrederii legitime, care nu erau consacrate decât în dreptul german.

În concluzie, Curtea îsi rezerva:

dreptul de a alege dintre diferitele solutii oferite de sistemele nationale de drept pe acelea cu valoare intrinseca pentru nevoile sistemului comuniatar

- dreptul de respinge acele principii comune care sunt incompatibile cu exisgentele comunitare;





CJCE, 13/61, Bosch, 06. 04. 1962, Rec. 101; citat de, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p.

176; si Ovidiu Ţinca, Drept comunitar general, Ed. Didactica si pedagogica R.A., Bucuresti,

1999, p. 204.

1 CJCE, 7/56-7/67, Algéra, 12. 07. 1957, Rec.81.

512 CJCE, 8/57, Hats fourneux et aciéries belges, 21. 06. 1958., Rec. 225.

CJCE, 23/6 , Klomp, 25. 02. 1969, Rec. 43; se vedea si, P. Pescatore, Le recours, dans la jurisprudence de la CJCE, a des normes déduites de la comparaisondes droits des Etats membres,

RIDC, 1980, p. 337.

A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.2 .

CJCE, 9/69, Sayag, 10. 07. 1969. Rec. 3219.



142

- dreptul de a adapta acele principii comune pe care întelege sa

le transpuna potrivit autonomiei dreptului comunitar

Principiile proprii sistemului comunitar rezulta din dispozitiile tratatelor, de exemplu: suprematia, efectul direct aplicabil, si aplicabiliatatea directa a dreptului comuniatar, cooperarea loiala, echilibrul institutional, libera circulatie, nediscriminarea bazata pe nationalitate, etc.

4. 2. Modul de aplicare a principiilor generale de drept

Principiile generale de drept mostenire juridica comuna vestului Europei ca o forma a dreptului natural", au caracter prioritar, daca tratatele comunitare, nu cuprind prevederi exprese în sensul dorit Daca un asemenea principiu se regaseste în categoria principiilor generale comune sistemelor de drept ale statelor membre distinctia fata de acestea se realizeaza destul de dificil.

Aplicarea principiilor se poate face prin referire expresa în tratatele comunitare , de exemplu:

potrivit art. 288 alin. 2 C.E. ,,în materie de raspundere extracontractuala, Comunitatea trebuie sa repare, conform principiilor generale comune de drept ale statelor membre, daunele produse de instiututiile sale sau de angajatii sai aflati în exercitiul functiilor lor";

- potrivit art. 190 pct. 4, cu referire la alegerile pentru

Parlamentul European,

vederea organizarii de

un proiect în

aceasta

institutie

elaboreaza

alegeri

prin  vot

universal


 
direct, dupa o

procedura uniforma în toate statele membre sau conform principiilor comune tuturor statelor membre;

potrivit art. 230 C.E., atunci când se stabileste competenta Curtii de justitie, se face referire la la actiuni introduse pe temeiul unei reguli de drept privitoare la aplicarea Tratatului;

Daca în tratatele comunitare nu se face referire expresa la principii de drept obligatorii, ele se vor putea aplica fara retinere atunci când nu sunt în contradictie cu vreo prevedere a Tratatelor

Daca exista, prevederi divergente, prevedrile din tratat sunt prioritare Atunci când nici o prevedere contrara nu este cuprinsa în Tratate se vor aplica principiile generale ca parte a ordinii juridice comunitare


516 CJCE, 1/7 , Internationale Handelsgesellschaft, 17. 12. 1970, Rec. 125

517 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.24-25.

518 Idem.

519 Ibidem.

CJCE, 46/64, Sgarlata, 01. 04. 1965, CML, Rep , 1965, 324.

521 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.2 .



143

Principiile generale de drept pot fi invocate atunci când organele comunitare de jurisdictie vor face un control de legalitate a actelor emise de institutiile comunitare

4. 3. Principiile aplicate de catre Curtea de justitie si forta lor juridica

a. Drepturile fundamentale ale omului. Desi, drepturile fundamentale ale omului constituie o categorie speciala a principiilor generale, reprezentând partea cea mai numeroasa a acestora , nici unul din Tratatele institutive nu cuprinde prevederi, exprese sau generale, referitoare la acestea. Tratatele ulterioare acestora contin astfel de prevederi, dupa cum urmeaza

Tratatul de la Maastricht, în art. 6, la par. 1 ,,Uniunea este fondata pe principiul democratiei, al respectului drepturilor omului si libertatilor fundamentale, precum si al statului de drept, principii care sunt comune statelor membre; la par. 2 ,, Uniunea respecta drepturile fundamentale, asa cum au fost garantate de Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnata la Roma la 4 noiembrie 195 si asa cum rezulta din traditiile constitutionale comune ale statelor membre, toate acestea fiind considerate principii generale ale dreptului comunitar".

- Tratatul de la Amsterdam a introdus n Tratatul de la Maastricht noi dispozitii în aceasta materie, modificate la rândul lor prin Tratatul de la Nisa, la art. 7 pct.1 ,, Pe baza unei propuneri motivate din partea unei treimi dintre statele membre, a Parlamentului European sau a Comisiei, Consiliu, actionând cu o majoritate de patru cincimi dintre membrii sai dupa obtinerea avizului conform al Parlemntului European poate ca exista u n risc clar al unei încacari


522 A se vedea, J. Mertens de Wilmars, J. Steenbergen, The Court of Justice of the European

Communities and governance in an economic crisis n MLR, vol. 8 , nr. 5-6/1984, p.1388-1389;

si O. Manolache, op. cit. p.26

Mai sunt si altele principii generale aplicate de catre Curtea de Justitie, decât cele prezentate în textul lucrarii de fata, si anume: dreptul de proprietate, principiul mbogatirii fara justa cauza,

dreptul la libera exercitare a activitatilor economice, recunoasterea lgitimei aparari, forta amjora

si starea de necesitate, posibilitatea cesionarii unor drepturi, respectul securitatii juridice, neretroactivitate legii penale, principiul încrederii legitime, principiul egalitatii n domeniul reglementarilor economice, respectul drepturilor câstigate, respectarea secretului profesional si al afacerilor, respectul vietii private si de familie, dreptul la libertate de expresie, principiul bunei administrariîn raporturile cu statele membre, principiul protectiei contra interventiilor arbitrare sau disproportionate din partea autorritatilor publice, principiul nulla poena sine lege, libertatea religioasa, dreptul la un recurs jurisdictional efectiv.

524 A se vedea, Ovidiu Ţinca, op. cit. p. 205

A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.2 -28.

526 A intrat în vigoare la 3 septembrie 1953



144

gravede catre un membru a principiilor enuntate în art. , par. 1si sa adreseze recomandari corespunzatoare acestui stat.

În anii 1969 , respectiv 1970 , Curtea de justitie a statuat ca drepturile fundamentale fac parte integranta din principiile generale ale dreptului, ce se inspira din traditiile constitutionale comune, a caror respectare trebuie garantata în cadrul si structura obiectivelor Comunitatii. Ulterior, în anul 197 Curtea a facut trei precizari

importante:

1) în materia drepturilor fundamentale, principiile generale au menirea sa aplice , la nivel comunitar, garantiile nationale cele mai ridicate;

2) prin intermediul principiilor generale, în ordinea juridica comunitara sunt integrate dispozitiile Conventiei Europene a drepturilor omunlui si libertatilor fundamentale ca standard minim.;

3) acestor drepturi fundamentale, care trebuie luate în considerare în raport de functia sociala a bunurilor sau activitatilor protejate li se pot aduce anumite limitari în scopul realizarii obiectivelor de interes general urmarite de Comunitate, cu conditia sa

nu se aduca atingere acestor drepturi.

În Declaratia comuna din 5 aprilie 1977, a Parlamentului, Consiliului si Comisiei, s-a precizat importanta primordiala pe care aceste institutii o dau respectarii drepturilor fundamentale, asa cum acestea rezulta din constitutiilor statelor membre ca si din Conventia Europeana a drepturilor omului si libertatilor fundamentale de la Roma (195 ). Referitor la aceasta Conventie, Curtea de justitie, în anul 1986, a sublinit ca reprezinta referinta primordiala în materia drepturilor fundamentale

De asemenea, Curtea a considerat ca atunci când un stat membru invoca dispoziliile Tratatului pentru a justifica o reglementare nationala care este de natura sa mpiedice exercitarea unui drepr garantatprin tratat, aceasta justificare , prevazuta de dreptul comunitar, trebuie interpretata n lumina principiilor generale ale dreptului si în special a drepturilor fundamentale

S-a pus problema aderarii Comunitatilor Europene la

Conventie, dar Curtea de Justitie, prin avizul din 28 martie 1996, a


527 CJCE, 26/69, Stauder, 12. 1. 1969 , Rec. 419.

528 CJCE, 1 /70, Internationale Handelsgesellschaft, 17. 12. 1970, Rec. 125

529 CJCE, 4/73, Nöld, 14. 05. 1974, Rec. 491.

530 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 178, 179.

531 CJCE, 222/84, Johnston, 15 0 . 1986, Rec. 1663

532 CJCE, 209/90 I, Comisia/Germaniei, 08. 04. 1992, Rec. 2639



145

apreciat ca în prezent Comunitatile nu pot încheia acorduri internationale în acest sens si, de asemenea, nu pot adopta norme comunitare în materia drepturilor omului

- La Consiliul European de la Nisa din 7 - 1. 12. 2000, Parlamentul, Consiliul Uniunii Europene si Comisia au proclamat solemn Carta drepturrilor fundamentale ale omului care a fost elaborata de o conventie compusa din 30 reprezentanti ai parlamentelor nationale, 16 reprezentanti ai Parlamentului European,

15 reprezentanti personali ai sefilor de stat sau de guvernsi un comisar reprezentând Comisia . S-a pus în lumina ca, prin aceasta proclamare protectia drepturilor fundamentale la nivelul Uniunii va fi mai vizibila

si mai transparenta pentru cetatean, iar Curtea de justitie se va putea referi, în viitor, la Carta când se va examina compatibilitatea unui act specific cu drepturile fundamentale, atribuind, astfel, Cartei rangul unei interpretari autentice a principiilor juridice mentionateîn art. 6 din T.U E., mai ales ca ea a fost aprobata de toate guvernel si parlamentele .O demarcatie neta între drepturile fundamentale ale omului si alte principii de drept nus-a putut stabili, îceea ce înseamna

ca el pot fi aplicate pâna la confuziune . De exemplu, Curtea de justitie a recunoscut o serie de astfel de principii, dar ele pot intra, în aceeasi masura, si în categoria drepturilor omului. Încludem în aceasta, cu titlu de exemplu, urmatoarele principii: dreptul fundamental la inviolabilitatea domiciliului principiu comun tuturor sistemelor juridice ale statelor membre), dreptul de a forma sindicate (consacrat n documente internationale de referinta , principiul democratiei (care se reflecta prin necesitatea participarii cetatenilor la exercitarea puterii prin intermediul adunarii reprenzentative -





A se vedea, Ovidiu Ţinca, op. cit. p. 206; si Phillipe Manin, Les Communautés Européennes, L'Union Européenne, Pedone, 1997, 291.

534 Proclamare a fost facuta mpreuna de catre presedintii Consiliului, Parlamentului si Comisiei n

7 decembrie 2000 - Bull. U.E. nr. 12/200 , p. 17 -177. A se vedea, V. Constantinesco, La Charte des droits fondamenteaux de l'Union européenne, în SUB- B nr. 1/200 , p. -16; si O.

Manolache, op. cit. p. 29.

Idem.

536 Ibidem

De exemplu, Declaratia universala a drepturilor omului, adoptata de O.N.U. în 1948 , Conventa Europeana a drepturilor omului din 195 , Conventia nr. 87/194 , a Organizatiei Internationale a Muncii asupra libertatii sindicale si protectiei dreptului sindical, Pactul international referitor la drepturile civile si politice, adoptat de O.N.U. n 1966, Pactul international referitor la drepturile economice, sociale si culturale, adoptat de O.N.U. n 1966, etc.

A se vedea pentru detalii, Ion Traian stefanescu.......... ..... ...... .........................



146

Parlamentul European , dreptul la respectarea vietii private (deriva din traditiile constitutionale comune ale statelor membre), dreptul tuturor persoanelor, în proceduri contradictorii la un proces corect

b. Principiul respectarii dreptului la aparare. Dupa acest principiu trebuie sa se calauzeasca procedura în fata organelor comunitare de jurisdictie. În procesul aplicarii dreptului comunitar, garantarea ,, respectului dreptului la aparare" are multiple aspecte:

- dreptul de a fi audiat, în conditiile impuse de respectarea caracterului contradictoriu al procedurii, nu numai în fata organelor jurisdictionale, care presupun sanctiuni pecuniare , ci si în fata organelor administrative, chiar pur consultative, care presupun sanctiuni disciplinare , sau administrative542 . Legat de acest aspect

se pune problema audierii martorilor, când aceasta a fost solicitata, în cazuri strict determinate, sau dreptul de a obtine informatii, de exemplu, despre documente care determina Comisia sa hotarasca asupra faptului daca un acord a încalcat art. 85 C.E., cu respectarea confidentialitatii în cazul secretului profesional, fata de tertii interesati

- dreptul de asistenta din partea autoritatilor nationale, dreptul de asistenta si reprezentare legala

c. Principiul egalitatii, interzice discriminarea dupa nationalitate art. sau dupa sex, presupunând un tratatament egal al partilor în situatii identice si comparabile . Princiliul are aplicatii chiar în textele comunitare, dupa cum urmeaza:

- art.141 C E., interzice discriminarea între sexe prin aplicarea principiului ca femeile si barbatii trebuie sa primeasca plata egala pentru munca egala;

- art.12 par. 2 C E., interzice expres discriminarea pe motive de nationalitate, Consiliul putând adopta potrivit art. 251 C.E. reguli în scopul interzicerii unei astfel de discriminari;




Potrivit art 43 alin. 2 C.E., se cere consultarea Parlamentului, ca mijloc prin care acesta participa la procesul legislativ comunitar,ca un factor esential în echlibrul institutional urmarit de Tratat.

Pentru o analiza detaliata a acestor principii , a se vedea, O. Manolache. op. cit. p. 29-33.

540 CJCE, 42 si 49/59, S.N.U.P.A.T, 22. 03. 1961 , Rec.156.

541 CJCE, 35/67, Van Eick, 1. 07. 1968. Rec. 481.

CJCE, 85/76, Hoffmann-Laroche, 13. 0 . 1979, Rec. 5 .

A se vedea, O. Manolache. op. cit. p.3 , si operele citate acolo..

544 Idem.

CJCE, 8/57, Groupement des hauts fourneaux., 2 . 06. 195 , Rec. 22 ; CJCE, 26 /78, Ferwerda, 05. 03. 1980, Rec. 617



147

- art. 13 C.E., face referire la combaterea discriminarii bazate pe sex, origine etnica ori rasiala, religie ori credinta, handicap, vârsta sau orientare sexuala;

- art. 40. alin. 3, exclude orice discriminareîntre producatori si consumatori în cadrul Comunitatii în organizarea comuna a pietelor agricole;

- alte dispozitii interzic discriminarea în materia liberei circulatii a marfurilor, persoanelor si capitalului

Principiul nediscriminarii se aplica tuturor relatiilor juridice care pot fi statornicite în cadrul teritoriului comunitar în virtutea locului unde au fost convenite sau a locului unde îsi produc efectele . Discriminarea trebuie sa fie justificata suficient si în obiectiv, si nu arbitrar.

d. Principiul securitatii juridice, se bazeaza pe ideea certitudinii dreptului, atât în ceea ce îi priveste pe particulari, cât si statele membre si institutiile comunitare . Principiul se impune, în special,

în urmatoarele domenii

- prescriptia si decaderea. Curtea impune termene pentru exercitarea de catre institutii a competentelor lor, pentru utilizarea cailor de drept din partea justitiabililor, de exemplu, Comisia trebuie

sa se pronunte într-un termen de doua luni cu privire la compatibilitatea cu Tratatul a proiectelor de ajutoare prezentate de catre state55 , în materia actiunii n carenta reclamantul trebuie sa sesizeze institutia într-un termen rezonabil, sub sanctiunea decaderii

- inopozabilitatea unui act care n-a facut obiectul unei publicitati adecvate

- neretroactivitatea. Cu exceptia unor cazuri speciale, un act comunitar, nu poate avea ca punct de început, al producerii efectelor,

o data anterioara publicarii sale; preocupata, în spiritul securitatii juridice, Curtea, în anumite cazuri, limiteaza sau respinge efectul retroactiv care însoteste, în mod firesc, o hotarîre de interpretare sau


546 A se vedea, O. Manolache. op. cit. p.34, si operele citate acolo.

547 CJCE, 36/7 , B.N.O. Walrave and L.J.N. Koch c. Association Union Cycliste International and others, hot. prelim., 2 . 10. 197 , consid. 26-2 , în ECR, 1974, 146 ; citat de, O. Manolache. op.

cit. p. 40.

548 A se vedea, Ami Barav, Christian Philip, Dictionaire Juridique des Communautée Europ ennes, PUF, 1993, p. 2 1.

549 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 180.

550 CJCE, 120/73, Lorentz, 1. 12. 1973, Rec. 1481.

551 CJCE, 59/7 , Pays - Bas, Rec. 639, 06. 07. 1971.

552 CJCE, 98/78, Racke, 25. 01. 1979. Rec. 69.



148

de declarare de nevaliditate data cu ocazia unei trimiteri prejudiciare

- încrederea legitima . Acest principiu este transpus din dreptul german si protejeaza mai ales destinatarii dispozitiilor comunitare împotriva modificarilor, cu efect imediat si fara un avertisment prealabil, a reglementarilor n cauza , ca si mpotriva furnizarii de informatii eronate

- Claritatea si precizia dreptului. Principiul se opune formularilor ambigue ale textelor comunitare al transpunerii directivelor pe simple cai administrative, prin natura lor, juridica, modificabile , sau comunicarea unei decizii ntr-o alta limba, decât a destinatarilor55

În concluzie, reglementarile trebuie sa fie

- clare si precise, pentru se putea stabili cu certitudine drepturile

si obligatiile;

- previzibile pentru justitiabili;

- eficace si sa vizeze toate cazurile stabilite, când are loc o transpunere a unei directive în dreptul intern;

limitate în timp în privinta efectelor; astfel ca, un text nu va putea fi aplicat decât în mod exceptional la o perioada anterioara publicarii lui, iar interpretarea textelor comunitare trebuie facuta în concordanta cu normele de drept în vigoare si nu în raport cu modificarile ulterioare.

e. Principiul autoritatii de lucru judecat. Principiu autoritatii de lucru judecat - non bis in idem - este prevazut în art. 4 par. 1 din Protocolul Nr. 7 al Conventiei Europene privind drepturile omului.

Principiul n cauza interzice o noua evaluare în profunzime a savârsirii unei fapte care ar avea ca rezultat impunerea fie a unei a doua sanctiuni, în plus fata de prima, n cazul în care este stabilita raspunderea pentru a doua oara, fie o prima sanctiune în cazul în care




553 CJCE, 43/75, Defrenne, 08. 04. 1976, Rec. 455; CJCE, 145/79, Roquette, Rec. 1917.

A se vedea, F. Hubeau, Le principe de la protection de la confiance légitime dans la jurisprudence de la CJCE, CDE, 1983, p. 143; si P. Mengozzi, Évolution de la m thode suivie par

la jurisprudence communautaire en matičre de protection de la confiance légitime, rev. Marché unicque europ. 1997/4, p. 13.

555 CJCE, 74/74, C.N T.A., 14. 05. 1975, Rec. 533.

556 CJCE, 169/73, Compagnie Continentale France, 04. 02. 1975, Rec. 1 .

557 CJCE, 169/8 , Société Gondrand, 09. 07. 1981, Rec. 1931

558 CJCE, 102/79, Com. c/Belgique, 06. 05. 1980, Rec. 1473.

559 CJCE, 66/74, Farrauto, 18.02. 1975. Rec. 157.

560 A se vedea, Ami Barav, Christian Philip, op. cit. p. 862; si Ovidiu Ţinca, op. cit. p. 208.



149

raspunderea nestabilita prin prima decizie este stabilita prin cea de-a doua decizie

Au fost însa, acceptate doua proceduri paralele, pentru darea unei hotar ri prejudiciare, una a Comunitatii si alta nationala, astfel ca

sa se impuna o dubla sanctiune n materie de carteluri. S-a aratat, de aemenea, ca posibilitatea sanctiunilor concurente nu înseamna în mod necesar ca posibilitatea a doua proceduri paralele urmarind scopuri diferite este inacceptabila . Accepatbiliatatea unei proceduri duale de acest fel reiese din sistemul special de mpartire a jurisdictiei între Comunitate si statele membre cu privire la carteluri . Este necesar însa ca faptele incriminate sa se fi produs pe teritoriul comunitar si procedurile respective sa fie introduse în fata instantelor aflate în cadrul acestuia.

f. Principiul loialitatii56 . Principiul loialitatii denumit si principiul solidaritatii este promovat de Curtea de Justitie565 si prevazut, în art.

10 T.C.E. Este considerat ca rezulta din însasi natura dreptului comunitar, deoarece dispune trei obligatii în sarcina statelor membre, doua pozitive - de natura generala, si una negativa, astfel:

- sa ia toate masurile corespunzatoare, indiferent ca sunt generale sau speciale, pentru a asigura îndeplinirea îndatoririlor ce rezulta din Tratat ori din actiunea întreprinsa de institutiile Comunitatii (art. 10 alin. 1 T.C.E., partea I);

- sa furnizeze Comisiei informatiile cerute spre a se verifica daca masurile pe care ele le-au luat sunt conform dreptului comunitar, adica legislatiei primare sau secundare (art. 10 alin. 1 T.C.E., partea II);

- sa se abtina de la orice masura care ar primejdui realizarea obiectivelor comunitare (art. 10 alin. 2 T.C.E );

Un alt exemplu de obligatie de loialitate rezulta din art. 1 par.

2 T. Ms. care prevede ca ,,statele membre sprijina activ si fara rezerva politica externa si de securitate comuna într-un spirit de loialitate si de solidaritate recproca (.. ). Ele se abtin de la orice actiune contrara intereselor Uniunii sau susceptibila de a dauna eficacitatii sale".




A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 34.

Idem, si operele citate acolo..

563 Ibidem

A se vedea, O Manolache, op. cit. p. 45.

565 Curtea de Justitie, face referire deseori la art. 10 T. C.E ca la un izvor distinct al obligatiilor statului membru n siatemul Tratatului. A se vedea, CJCE, 374/8 , Comisia c. Belgiei, 19. 02.

1991, ECR, 1991, 2 (I-II , p. 367.



150

5. Acordurile (conventiile) încheiate de Comunitatile europene (Normele juridice ce rezulta din relatiile exterioare ale Comunitatilor)

Tratatul C.E. nu contine nici o dispozitie de fond prin care atribuie Comunitatii competenta de a încheia acorduri internationale nici macar în vederea realizarii obiectivelor pe care le fixeaza, ci contine în art. 300 C.E. doar o dispozitie de procedura în acest sens . Cu toate acestea, Curtea de Justitie a considerat ca o asemenea competenta decurge din ,,sistemul tratatului", ceea ce i-a dat Comunitatii posibilitatea sa intervina pe scena internationala fara a se limita la atributiile exprese de competenta externa.

5.1. Acordurile ncheiate de Uniune cu state terte sau organizatii internationale

Acordurile încheiate de catre Uniune în cadrul competentelor ei externe, nu numai ca o obliga pe plan international, dar se integreaza

în ordinea juridica a Uniunii si devin izvor de drept. În privinta încheierii acestor acorduri, Uniunea nu are competenta absoluta, ci o mparte cu statele membre . Prin urmare aceste acorduri creeaza obligatii în egala masura în sarcina Uniunii si a statelor membre.

Înterpretînd dispozitiile art. 300 CE (în temeiul caruia ncheie acorduri), si ale art. 310 în temeiul caruia încheie acorduri mixte , la care sunt parti, pe lânga Uniune, si statele membre) Curtea de Justitie

a precizat ca astfel de acorduri ,,leaga institutiile comunitare si


566 Potrivit art. 300 CE, Acordurile sunt încheiate de Consiliu, dupa cum urmeaza:

1.Comisia prezinta recomandari Consiliului, care o autorizeaza sa nceapa negocierile necesare(par. 1 ;

2. nainte de încheierea acordurilor, Consiliul (par. 3) va cosulta Parlamentul European, cu exceptia acordurilor privind politica comerciala comuna (art. 133 par. 3 CE). Parlamentul emite

avizul sau într-un termen pe care Consiliul l fixeaza în functie de urgenta;

3. Parlamentul European, Consiliul, Comisia sau un statmembru poate sa ceara avizul Curtii de

Justitie privind compatibilitatea cu dispozitiile Tratatului;

4. sub rezerva competentelor recunoscute Comisiei în acest domeniu, semnarea si ncheierea acordurilor sunt decise de Consiliu, care hotaraste cu majoritate calificata la propunerea Comisie.

Acordurile ncheiate în conformitate cu art. 300 CE obliga institutiile Comunitatilor si statele

membre.

567 A se vedea, Analyse synthetique des accords qui lient les Communautés a des pays tiers. Commission européenne, juin 2001, citat de, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 161, 16 ;

O. Jacot- Guillarmond, Droit communautaire et droit international public, Librairie de

l'Université de Genev , 1979, R. Kovar, Les accords liant les Communautés européennes et l'ordre juridiqué communautaire, RMC, 197 , p. 34 ; si J.Rideau, Les accords internationaux dans la jurisprdence de la CJCE, RGDIP, 1990, p. 289; SFEDI, Droit international et droit communautaire, Perspectives actualles, Pedone, 2000.

A se vedea, Cornelia Lefter, op. cit. p. 76.

569 A se vedea, :::::::::: :::: :::::: :::: :::::CJCE, Demirel, 30. 0 . 1974, Rec.



151

statele membre", iar în continuare, referindu-se la Acordul de asociere

a Greciei cu CEE, a aratat ca ,,dispozitiile acordului fac parte integranta, începând cu intrarea în vigoare a acestuia, din ordinea juridica a Uniunii (comuniatara 57 Pentru încheierea acestor acorduri Consiliul utilizeaza în practica ,,decizii " sau , regulamente",

în anexa carora acestea sunt reproduse. Actele astfel utilizate nu intra

în categoria actelor reglementate de art. 249 CE, prin urmare nu trebuie analizate din perspectiva ,,receptarii", ,,transpunerii" sau ,, implementarii" acordului . Tratatele nu contin nici o prevedere referitoare la publicarea acordurilor externe, motiv pentru care vor avea urmatorul regim juridic:

- daca autorizatia de încheiere este data prin intermediul regulamentului (în anexa caruia sunt reproduse acordurile), publicarea acordului se realizeaza întotdeauna înaintea încheiereii acordului;

- daca autorizatia de încheiere se acorda pe calea deciziei, încheierea acordului nu are loc nainte ca Institutia Consiliului sa fi decis publicarea.

Regulamentul intern al Consiliului prevede publicarea ,, acordurilor internationale încheiate de Comunitate

În orice caz, acordul nu-si produce efectele, nefiind, deci, opozabil decât din momentul publicarii

Acordul - fiind un act al unei institutii comunitare - Consiliu

-în masura în care priveste Comunitatea, devine parte integranta a ordinii juridice comunitare de la data intrarii sale în vigoare, regulamentul sau decizia de încheiere a Consiliului continând si o mentiune în acest sens, respectiv ,,la data intrarii în vigoare a acordului acesta va fi publicat în Jurnalul Oficial (este vorba despre JOCE).

2. Actele unilaterale adoptate de organele instituite de catre anumite acorduri externe ale Uniunii

Uniunea a încheiat numeroase acorduri sau conventii externe cu state terte care instituie organe (de exemplu de gestiune) si carora le-a fost conferita puterea de a adopta acte obligatorii unilaterale, fara sa

se fi prevazut posibilitatea ratificarii sau aprobarii pentru a fi



CJCE, 131/73, Haegeman, 30. 02. 1974, Rec. 459.

571 CJCE, avis 1/199 , 14. 12. 1991, Rec. I - 6079.

572 A se vedea, Regulamentul Consiliului în versiunea din 31 mai 1999 (JOCE, n. L. 147/13 din 12


573 CJCE, , 98/78, Racke, 25. 01. 1979. Rec. 69.



152

obligatorii pentru parti. Dintre acestea amintim: consiliul acordurilor

de asociere sau cooperare cu tari mediteraneene, consiliul de ministri

ai Conventiei de la Lomé, consiliul international cu privire la cacao: art. 12 din Acordul international cu privire la cacao din 1975, consiliul international referitor la cafea: art. 15 din Acorda ul al cafelei din

1976 etc.

Actele adoptate de organele instituite prin aceste acorduri au fost reproduse în anexele regulamentelor comunitare, urmând sa fie publicate n JOCE

Curtea de Justitie n-a avut nici o obiectie în a considera, în principiu, ca astfel de acte normative fac parte integranta din ordinea juridica comunitara, fiind prin urmare considerate izvoare de drept comunitar . Prin urmare, ea si-a extins competenta si la masurile adoptate de catre organele instituite prin aceste conventii, fie ca au fie

ca nu au caracter obligatoriu

De exemplu, unele din masurile cu caracter obligatoriu adoptate de catre organele instituite prin aceste acorduri sunt deciziile luate de catre Consiliul de asociere, instituit prin acordul de asociere între CE si Turcia

Celelalte masuri l-a care s-a facut referire nu au caracter obligatoriu, au valoarea unor recomandari si sunt numite aranjamente; ele provin, de exemplu, de la o Comisie mixta instituita prin Conventia între CE si tarile AELS referitoare la un tranzit comun.


Dintre acestea enumeram: regulamentul comunitar din 1 . 10. 197 , referitor la aplicarea regulamentului economic si al regulilor de control adoptate la 26. 0 . 1976 de catre consiliul international referitor la cacao publicat în JOCE, n. L. 321 din 1 . 1. 197 ; regulamentul din 18.

10. 1976 cu privire la aplicarea sistemului de certificate de origine adoptat la 30. 0 . 1976, de atre consiliul international al cafelei, publicat în JOCE, n. L. 309 din 1 . . 1976; regulamentul din

19 . 0 . 1982, referitor la aplicarea deciziei nr. 1/82 a consiliului de asociere CEE/Malta, publicat

în JOCE, n. L. din 2 . 01. 198 ; regiulamentul nr. 48 /85 referitor la aplicarea deciziei nr. 2/85 a Consiliului de ministri ACP- CEE, publicat n JOCE, n. L. 6 /1 din . 0 . 198 . A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p.162.

575 CJCE, 87/75, Bresciani, 5. 02. 1976., Rec. 129.

CJCE, 192/89, Sevince, 20.0 . 1990, Rec. I - 3461.

577 CJCE, 192/89, Sevince, 20.0 . 1990, Rec. I - 3461; CJCE, 35 /93, Eroglu, . 10. 199 . Rec.

23 1.

Este vorba despre acordul multilateralde asociere încheiat la 2 mai 199 , la Porto, între

Comunitatea Europeana si statele sale membre, pe de o parte, si tarile membre ale Asociatiei Europene a Liberului Schimb (AELS), pe de o parte (Austria, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia, Lihtenstein si Elvetia), privind creearea unui Spatiu Economic European (SEE . Acordul

a intrat în vigoare la 3 ianuarie 1994 (nu a fost ratificat de Lichtenstein si Elvetia).

CJCE, 188/91, Rec. I- 363. Curtea de Justitie si-a declarat competenta si în privinta interpretarii acestor masuri; A se vedea, Ioana- Nely Militaru, Trimiterea prejudiciara în fata



153

Astfel de organe - comisie mixta, consiliu de asociere etc - nu constituie cu siguranta institutii ale Comunitatilor, dar Curtea a aratat, referindu-se la deciziile consiliului de asociere CEE - Turcia ca, tinând cont de legatura directa pe care actele acestuia le prezinta cu

un acord (respectiv, conventie) care face parte din ordinea juridica comunitara, si ele fac parte integranta din aceasta ordine, din momentul intrarii lor în vigoare58

De asemenea, deciziile organelor instituite prin acordurile externe sau prin organizatiile internationale la care Comunitatile Europene au aderat fac parte din ordinea juridica comuniatara, constituind prin urmare, izvoare de drept.

5. 3. Acordurile ncheiate de catre statele membre cu state terte.

Curtea de Justitie n-a exclus posibilitatea ca structurile comunitare (Comunitatile) si ulterior Uniunea sa fie legate prin acordurile la care ele nu sunt parti, dar care au fost încheiate de statele

lor membre.

n legatura cu acordurile internationale încheiate de statele membre nainte de 1 ianuarie 1958, art. 307 alin.1 T.CE prevede ca drepturile si obligatiile izvorîte din asemenea acorduri încheiate ntre unul sau mai multe state membre, pe de o parte, si unul sau mai multe state terte, pe de alta parte, nu vor fi afectate de dispozitiile Tratatului.

Prin urmare, aplicarea Tratatului nu afecteaza de angajamentul statelor membre, respective, de a respecta drepturile tarilor terte si de

a îndeplini obligatiile ce rezulta dintr-un acord anterior.

Pentru anumite acorduri Comunitatile/Uniunea s-a substituit statelor membre în privinta angajamentelor nascute. Argumentul determinant fiind transferul de la statele membre catre Uniune a competentelor precedent exercitate de catre ele în domenii acoperite prin tratat

Este cazul GATT ului. La data încheierii Tratatului CEE, statele membre erau efectiv legate prin angajamente ce decurgeau din


Curtii Europene de Justitie, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005, p. 85 si urm.

580 CJCE, 192/89, Sevince, 20.0 . 1990, Rec. I - 3461.


581 CJCE, 21 a 24/7 , International Fruit Company, 12. 12. 1972, Rec, 1210

582 GATT este prescurtarea de la ,,General Agreement on Tarrifs and Trade"- Acordul general pentru Tarife vamale si Comert . Parte la acest acord sunt n prezent 123 state nsumând peste

90% din comertul mondial. Din 1995, GATT face parte din Organizatia Momdiala a Comertului

(OMC). OMC este ansarcinat sa trateze toate problemele comercuiale, ,,noua denumire sugerând permanentizarea dialogului pe acesta tema, justificata de globalizarea si mondializarea

economiei". A se vedea, Ion Jinga, Andrei Popescu, op. cit. p. 10.



154

acest acord. Acordul respectiv nu intra în ordinea juridica comunitara,

nu este considerat izvor de drept al Uniunii, dar poate afecta acest drept. De aceea n masura în care aceste acorduri sunt incompatibile

cu Tratatul statele membre, respective, (atât ale Uniunii, cât si parti ale Acordului ) vor trebui sa ia masuri corespunzatoare pentru a înlatura incompatibilitatile stabilite

Cu toate acestea, Curtea de Justitie a acceptat sa interpreteze angajementele care decurg din acordurile multilaterale ncheiate între statele membre la care Comunitatea nu este parte, dar care o leaga prin efect de succesiune (ca în ipoteza GATT-ului). Curtea si-a întemeiat aceasta pozitie - cu scopul de a conchide asupra caracterului obligatoriu al acestui acord - pe art. 307CE (23 ) si pe transferul gradual al competentelor intervenit în domeniul politicii comerciale,

ca si pe exercitarea efectiva a acestor competente de catre institutiile

Comunitatii în cadrul GATT

Cu toate acestea, Curtea, în grija de a proteja ordinea juridica a Uniunii, n-a generalizat rationamentul referitor la GATT, bazat pe succesiunea Comunitatilor europene la obligatiile statelor membre. Ea

a  analizat articolul 307 CE într-o maiera restrictiva, aratând ca dispozitiile lui ,,au drept obiect, conform principiilor de drept intrernational, sa precizezeca aplicarea tartatului nu afecteaza angajamentul statului membru avut în vedere, de arespecta drepturile statelor terte decurgând dintr-un acord anterior si de a respecta obligatiile corespunzatoare . Astfel, Comunitatea nu este legata de o conventie internationala încheiata de statele membre anterior intrarii

în vigoare a Tratatului CE decât daca sunt reunite patru criterii


583 Aliniatul 2 al art. 307 CE prevede obligatia statelor membre de a elimina incompatibilitatile existente între tratatele anterioare si dreptul comunitar. n masura în conventiile anterioare nu sunt compatibile cu Tratatul, statele trebuie sa foloseasca mijloacele adecvate pentru a elimina ceste incompatibilitati. A se vedea, Joel Rideau, Le droit des Communautés europ ennes, ed. Presses Universitaires de France, paris, 199 , p. 6 . A se vedea si, CJCE, 131/7 , Haegeman, 3 . 0 .

1974, Rec. 459; CJCE, 163/9 , Leopold Legros, 1 . 07. 199 , punct 2 , în privinta acordului de liber schimb CE-Suedia, citate de Joe Verhoeven, ...........p. 306.

Curtea a precizat, ca în masura în care, în baza Tratatului CE, Comunitatea si-a asumat competente anterior exercitate de statele membre în domeniul aplicarii Acordului generale,

dispozitiile acestui acord au drept efect sa lege Comunitatea.

585 Solutia retinuta de art. 307 CE are meritul de a nu lega un stat membru -prin aderarea sa la

Comunitate - de obligatii pe care nu si le-a asumat, iar din jurisprudenta ulterioara a Curtii se desprinde ideea ca solutia consacrata în hotarârea GATT nu se aplica si altor acorduri (conventii) internatioanle (asa cum este, de exemplu, Conventia Europeeana de aparare a drepturilor omului .

A se vedea, R. Kovar, Communautés européennes, Cour de Justice, Procedure. Juris- Classeurs- Droit international, 1988, Fasc. 161, p. 51.

586 A se vedea, R. Munteanu, op. cit. p. 302.



155

atribuirea de competenta, exercitarea efectiva a acesteia si participarea institutiilor, acceptarea de catre statele terte a substituirii Comunitatii statelor terte.

→ Iar în privinta GATT ului, dupa 1 ianuarie 1958, Uniunea în calitate de succesoare a statelor membre parti la acest acord, a fost considerat partener la acesta, în privinta drepturilor si obligatiilor nascute anterior, care au fost transferate catre Uniune.

Din jurisprudenta ulterioara a Curtii se desprinde ideea ca solutia consacrata n hotarârea GATT nu se aplica si altor acorduri (conventii) internatioanle

Prin urmare, Curtea a evitat sa se pronunte ca Uniunea este legata printr-un Acord, chiar ratifictat de catre toate statele membre,

de exemplu, în cazul Conventiei Europeane de aparare a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. A fortiori, ram ne deschisa problema de a sti daca Uniunea va fi legata prin acordurile încheiate

de catre statele sale membre, posterior intrarii în vigoare a Tratatului CEE, în domenii care releva competenta lor internationala (reziduala sau tranzitorie), de exmplu, acordurile încheiate în cadrul Consiliului Europei

5. 4. Locul acordurilor externe în ordinea juridica comunitara

Acordurile internationale ncheiate de Uniune (Comunitati), în numele ei, se integreaza, ca orice act al acesteia, în ordinea juridica a Uniunii, reprezentând, prin urmare izvoare de drept.

Se considera ca aceste acorduri internationale au o valoare normativa inferioara dreptului primar, si principiilor generale ale dreptului si superioara dreptului derivat , sau ca ele prevaleaza asupra actelor de drept derivat potrivit jurisprudentei uniunii), ca si asupra acordurilor dintre statele membre si acordurilor ntre aceste state si statele terte care obliga Uniunea (în speta Comunitatea)

De mentionat ca, în masura în care acordurile externe ,,leaga institutiile", Curtea a dedus ca trebuie respectate, ca atare, ceea ce antreaneaza prioritatea lor asupra dreptului derivat al uniunii si în special al regulamentelor

Prin urmare, aceste acorduri fac parte ,,din blocul legalitatii comunitare"59 în prezent al Uniunii), a carui respectare este asiguarta

de Curte n cadrul competentei sale atât contencioase cât si



587 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 163.

588 A se vedea, J. - Gautron, op. cit. p. 212; si

589 A se vedea, J. - M. Favret, op. cit. p. 244.

590 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 164.



156

necontencioase prejudiciare . Aceasta prioritate priveste atît actele comunitare anterioare cât si posterioare, intrarii în vigoarea a Tratatului CEE, nefiind afectata de forma (decizie sau regulament) în care s-a încheiat acordul.

6. Jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene

Jurisprudenta (denumita si practica judecatoreasca), este alcatuita din totalitatea hotarârilor judecatoresti pronuntate de catre instantele de toate gradele. Rolul jurisprudentei este acela de a interpreta si aplica la cazuri concrete legea. Desi, în aceasta lumina, jurisprudenta nu poate avea efect creator, nu poate fi izvor de drept, în practica se constata de multe ori faptul ca instantele de judecata ajung

la solutii unitare în interpretarea si aplicarea unui text de lege

În sistemul juridic continental jurisprudenta nu este acceptata ca izvor de drept. Hotarârile judecatoresti nu sunt obligatorii pentru cauzele ce survin în viitor, prin urmare, ele nu au efecte erga omnes,

în principiu. Interpretarea dreptului, însa, este cu atât mai necesara, cu cât legea este mai generala si prezinta mai multe lacune

Din aceasta perspectiva, se considera ca jurisprudenta Curtii de Justitie reprezinta un izvor esential de drept deaorece în numeroase probleme Curtea completeaza si precizeaza dispozitiile Tratatelor, concomitent cu aigurarea respectarii lor . Reamintim ca Tratatul de

la Roma (CE) are caracteristicile unui tratat-cadru, care stabileste ntr-

un mod foarte general obiectivele iar în privinta politicilor prin care se realizaeza aceste obiective recurge la concepte cu un contur neclar

( de exemplu, art. 28 CE - masuri cu efect echivalent, art. 39 CE - ordine publica, la libera circulatie a lucratorilor etc

Jurisprudenta Uniunii a fost considerata izvor de drept, si datorita lipsei de reglementare, sau reglementarii lacunare, din materia concurentei, de exemplu, referitoare la validitatea noilor acorduri încheiate dupa intrarea în vigoare a unui Regulament în materie



Document Info


Accesari: 1060
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )