Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























John O. Koehler - Stasi. Fata ascunsa a politiei secrete est germane

Stiinte politice




John O. Koehler - Stasi. Fata ascunsć
a polit
iei secrete est-germane Bucuresti, Editura Omega, 2001, 2 volume, 239 + 251 p.



De la bun īnceput cartea lui John O. Koehler surprinde. Pe lānga stilul accesibil practicat de autor, cititorul familiarizat cu realitatea romāneasca de dupa 1989 are parte de trei mari surprize: prima ca disputele stārnite īn Germania reunificata de mostenirea Stasi (pre­zentate pe larg īn primul capitol al cartii) sunt asemanatoare uneori, pāna la identitate, cu ce s-a īntāmplat īn Romānia postde­cem­brista, a doua consta īn faptul ca rememorānd originile si activitatea Stasi cititorul avizat are sentimentul ca vede, īn realitate, secvente din isto­ria Securitatii din Romānia comunista si a treia surpriza este aceea ca, adesea, īn timpul lecturii ai impresia ca nu citesti o carte semnata de John. O. Koehler, ci de I.M. Pacepa, cunoscutul general din Secu­ri­tatea romāneasca fugar īn Occident (1978).

Biografia autorului explica īn parte subiectul cartii. John O. Koehler 838p152i a debutat īn "cāmpul muncii" ca ofiter de informatii īn ar­mata ame­ricana. Apoi si-a continuat "munca de informatii" timp de 28 de ani īn cele doua capitale ale Germaniei dezbinate - Bonn si Berlin, īn calitate de corespondent de presa al agentiei Associated Press. Ca orice american ce se respecta, a refuzat sa iasa la pensie dupa 1990 si, īn amintirea vremurilor de demult, a īnceput sa inves­tigheze, cu mult patos, activitatea Stasi.

John O. Koehler este pentru spatiul german ceea ce pentru spa­tiul romānesc este, de pilda, Dennis Deletant, ambii, cercetatori din afara, interesati īnsa de un fenomen sau o institutie care, pāna īn 1990, a fost un subiect tabu si despre care, desi au īncercat sa gaseasca unele in­for­matii, nu au obtinut decāt foarte putine.

Angajatii de astazi ai Comisiei Gauck, care investigheaza acti­vi­tatea Stasi functionari care cunosc destul de bine istoricul institutiei re­presive, refuza īn mod discret sa aduca elogii cartii semnate de John. O. Koehler. Pentru noi, īnsa, multe din subiectele prezentate īn carte au o semnificatie deosebita datorita legaturii lor cu una din temele care framānta si azi societatea romāneasca sau macar o parte a ei, īnfierbāntānd adesea mass-media si o parte a intelectualitatii din Romānia. Este vorba de mostenirea comunismului, īn general, si cea a Securitatii, īn special.

Mai multi politicieni, juristi si ziaristi liberali din Germania reu­ni­­ficata au pledat, dupa 1990, pentru amnistierea generala a delic­telor comise de liderii fostei RDG si de functionarii Partidului Comunist. Un fost judecator de la Curtea Suprema vest-germana, Ernst Mahrenholz, a afirmat chiar ca "spada taioasa a justitiei īm­piedica reconcilierea". Schafgen, procurorul general din Berlin, a dat fostei Īnalte Curti cu Juri si altor sustinatori ai amnistiei urma­torul ras­puns: "Nu sunt de acord. Noi nu ridicam īn mod special o spada taioasa īmpotriva est-germanilor. Trebuie sa urmarim īn jus­titie ne­dreptatile comise de stat īn acelasi mod īn care o facem cānd un hot fura sau cānd o fiinta umana ucide alta fiinta umana. Daca cineva vrea sa schimbe acest lucru, atunci trebuie schimbat īntregul sistem judiciar, deoarece pedeapsa aduce īntotdeauna suferinta. Nu acuzam de crima un īntreg popor, ci numai o parte, din ce īn ce mai mica" (vol. I, p. 17).

Ministrul german de Externe, Klaus Kinkel, care īn momentul unificarii era ministrul Justitiei īn Germania de Vest, a sustinut, īn septembrie 1991, la o sesiune a Parlamentului, ca: "Trebuie sa-i pe­depsim pe faptasi. Nu este o problema de justitie a īnvingatorului. Dato­ram acest lucru atāt idealului justitiei, cāt si victimelor. Toti aceia care au ordonat nedreptati si cei care au executat ordinele tre­buie pedepsiti: oamenii de vārf ai Partidului Socialist Unit si cei care au īmpuscat oameni la zid. [.] Īn orice caz, violenta si raz­bu­narea sunt incompatibile cu legea. Totodata, nu putem tolera ca pro­blemele sa fie ascunse sub covor, ca mod de a trata un trecut odios, deoarece mai tārziu rezultatele vor fi dezastruoase pentru societate. Noi, germanii, stim din propria experienta unde duce acest lucru. Filozofia iudaica caracterizeaza aceasta situatie astfel: «Secretul izbavirii sta īn puterea de a-ti aminti»" (vol. I, p. 18).

Īn consecinta, la multe luari de pozitie de acest gen, īn Germania unificata, s-au deschis o serie de anchete si procese care au avut ca obiectiv sa clarifice mostenirea comunista a RDG si sa faca drep­tate, chiar daca numai simbolic, tuturor celor care au suferit īn urma represiunii comuniste. Cu toate acestea, problemele nu au īntārziat sa apara.



Plini de mānie dupa pierderea puterii si a privilegiilor, someri si cu reduceri substantiale ale pensiilor, fostii ofiteri Stasi s-au constituit īntr-un grup social cu potential instabil. Mai multi fosti ofiteri Stasi care au cooperat cu autoritatile au fost amenintati cu moartea, ca si fostii prizonieri politici, care au dezvaluit numele persecutorilor.

Fostii membri ai Stasi s-au grupat īn Organizatia Ofiterilor din Minister (ODOM). Manfred Kittlaus, director al unitatii guver­na­men­tale din Berlin pentru investigarea crimelor, a declarat īn 1993, īn fata unei comisii parlamentare care audia fosti comunisti, ca acest grup este "o forma clasica a crimei organizate". Unul din spe­cialistii lui Kittlaus, Uwe Schmidt, a relatat comisiei, sondānd tre­cutul RDG, ca fostii ofiteri Stasi lucreaza māna īn māna cu mafia ruseasca. "Este o problema de securitate interna de prim rang" a declarat Schmidt (vol. I, p. 36).

Īn acelasi timp tot mai mult s-au auzit vocile fostilor angajati ai Stasi care au pretins ca nu au facut decāt sa asculte ordinele date de autoritatea politica, respectānd Constitutia RDG. Abordānd aceas­ta chestiune a puterii politice, John O. Koehler aduce īn prim-plan de­talii foarte interesante despre legatura existenta īntre liderii RDG si cei ai Uniunii Sovietice.

Relatia de completa subordonare este evidenta si din prezentarea unor momente precum cel al īnlaturarii lui Walter Ulbricht de la conducerea partidului comunist est-german.

W. Ulbricht a sustinut, dupa 1965, ca relatiile de comert trebuiau īntarite cu Germania de Vest pentru a impulsiona propria economie. Secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Leonid Brejnev, fiind deranjat de o asemenea abordare care putea stirbi autoritatea Moscovei, s-a decis sa fie mai direct. Pe 28 iulie 1970, dupa o īntālnire a tarilor membre ale Pactului de la Varsovia, liderul de la Kremlin l-a convocat pe Erich Honecker, membru al Biroului Politic al SED (Partidul Socialist Unit Est-German) din 1959, la o īntālnire la Moscova, la care a fost prezent numai un trans­lator. Brejnev i-a spus lui Honecker sa ia initiativa si sa-l īnla­ture pe Ulbricht din functia de sef al partidului si statului. "Vom reac­tiona la orice miscare din partea lui Walter īn ceea ce priveste unitatea si conducerea partidului", a afirmat Brejnev. "Va spun foarte deschis ca nu va fi posibil sa se īntreprinda nici o miscare īmpotriva dumneavoastra si a altor tovarasi din Biroul Politic. Pāna la urma, avem trupele noastre acolo, cu dumneavoastra" (vol. I, p. 78).

Chiar numai si aceasta secventa a relatiilor dintre Berlin si Moscova poate ilustra importanta retragerii trupelor sovietice din Romānia anului 1958, putānd fi īnteleasa astfel si insistenta cu care liderii PMR au cerut īndeplinirea acestui obiectiv.

Ceea ce aflam īn continuare este si mai semnificativ pentru rolul politiilor politice īn cadrul regimului comunist.

La īntoarcerea la Berlin, Honecker s-a īntālnit cu Erich Mielke, seful Stasi, pentru a-l informa cu privire la cele discutate cu Brejnev. Honecker, care detinea functiile de secretar pe probleme de secu­ri­ta­te si de secretar al Consiliului Apararii Nationale, stia ca Erich Mielke era elementul esential pentru succesul rasturnarii lui Ulbricht: nici un lider sovietic nu fusese īndepartat din functie fara sprijinul activ al politiei secrete.

Īn urma acestei "colaborari", īn mai 1971, Ulbricht a fost "pro­mo­vat" presedinte al Consiliului de Stat, o functie onorifica, lipsita de orice putere.

Problema colaborarii cu serviciile sovietice de spionaj, care activau intens pe teritoriul fostei RDG, este prezentata īn amanunt de J.O. Koehler īn culori, adesea, destul de sumbre.

Īn timpul desfasurarii unor operatii comune, ofiterii Stasi au des­coperit ca informatiile provenite de la Stasi si transmise la sediul KGB din Germania de Est erau prezentate conducerii de la Moscova drept produse obtinute de agentii sovietici (de retinut ca la īn­ce­putul anilor '60 ministrul romān al Afacerilor Interne Al. Draghici se plān­gea īn Biroul Politic de aceleasi probleme). Prin 1986, cei de la Stasi se saturasera atāt de mult de "minciunile si īnselatoriile" so­vie­ticilor, īncāt acest lucru īncepuse sa afecteze moralul est-ger­ma­nilor si Erich Mielke fusese fortat sa se plānga sefului KGB, Victor M. Cebrikov. Mai multi ofiteri KGB aflati īn Germania de Est au fost retrogradati si chemati la Moscova. De asemenea, Cebrikov a adre­sat o scrisoare tuturor unitatilor KGB din RDG, īn care i-a aver­tizat apasat pe ofiteri "sa nu-si mai īnsele, pe viitor, colegii din Stasi. Ei sunt buni specialisti si ar trebui ca ofiterii KGB sa-si foloseasca mai bine proprii ochi" (vol. I, p. 107).



Era, de asemenea, suparator pentru est-germani faptul ca ofiterii operativi ai KGB recrutau īn mod regulat cetateni ai RDG sub "steag strain" - fiind lasati sa creada ca lucreaza pentru Stasi.

Un alt aspect interesant este cel referitor la faptul ca, īncepānd cu 1970, organele operative ale KGB īntāmpinau dificultati īn des­fa­su­ra­rea operatiilor īn unele tari comuniste. Acest lucru era mai evident īn Polonia - sustine John O. Koehler, unde sentimentele antirusesti si antisovietice erau destul de raspāndite īn rāndul populatiei si patrunsesera si īn organele securitatii poloneze. "Voi, germanii si bulgarii, sunteti īn regula, dar nu putem sa-i uitam pe altii si nu putem sa-i uitam mai ales pe polonezi" li se repeta ofiterilor Stasi care īsi vizitau colegii de la Moscova. Prin "altii", cu siguranta, se putea īnte­lege ca īn aceasta categorie a "infidelilor" erau īncadrati si romānii. Cānd faceau vizite omologilor polonezi, germanilor li se spunea: "KGB-ul nu scoate nimic de la noi" (vol. I, p. 89).

Concluzia lui John O. Koehler este una destul de abrupta si se­vera: Stasi a fost o organizatie criminala fondata si condusa de un partid monopolist - o combinatie de Gestapo "rosu" si Mafie - īn care Erich Mielke a jucat rolul dublu de Heinrich Himmler si Don Corleone (vol. I, p. 38).

Ca si KGB (ori Securitatea romāna, am adauga noi), Stasi nu a fost o aberatie a istoriei, ci "scutul si spada" partidului, arma care im­pu­nea pretentia acestuia la suprematie. Aceasta pretentie se baza pe teoria generala a lui Lenin referitoare la lupta de clasa, impe­ria­lism, socialism legitim si dictatura proletariatului. Stasi nu era stat īn stat (desi uneori autorul se contrazice afirmānd sau lasānd sa se īnteleaga contrariul). Aceasta institutie era controlata de partid care se asigura ca "stapānul nu poate fi muscat de cāine". Tuturor mem­brilor Stasi le-a fost inoculata disciplina. De aceea dupa 1990 fostii lucratori Stasi, ca si fostii securisti din Romānia, si-au moti­vat ac­tiunile declarānd ca ei doar au īndeplinit ordinele.

Experienta din Germania reunificata se constituie īntr-un model pentru toate celelalte tari ex-comuniste asupra modului cum a fost rezolvata, fie si partial, problema mostenirii represiunii comuniste. Este limpede ca nu mai trebuie redescoperita roata, chiar daca īn fiecare tara comunismul a avut particularitatile sale. Mecanismele au fost īnsa aceleasi, iar īncercarea de a ascunde trecutul "sub covor" nu reprezinta o solutie viabila. Din nefericire, se pare ca īn Romānia spre aceasta solutie se tinde, cu efecte devastatoare pentru societatea actuala. Asertiunile lui John O. Koehler nu sunt decāt argumente su­plimentare īn aceasta directie.

Dincolo de toate acestea, cartea lui John O. Koehler se adreseaza atāt specialistului, cāt si celui interesat de servicii de spionaj, politie politica sau istorie recenta. Stilul concis si alert, ironia subtila, carac­terizarile scurte, dar sugestive, observatia de buna calitate cap­teaza si mentin interesul cititorului. Este o carte care, īn unele parti, se citeste cu sufletul la gura.

Liviu Ţaranu





Document Info


Accesari: 1889
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2023 )