Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























PARLAMENTUL EUROPEAN

Stiinte politice




PARLAMENTUL EUROPEAN

Lectia 1. Formarea, componenta, organizarea si f unctionarea P.European

Pasul 1. Formarea Parlamentului European

Europa integrata nu putea fi o Europa democratica in afara



reprezentarii parlamentare care avea sa dea o Europa parlamentara la

nivelul Uniunii. Aceasta a fost cauza partidelor po litice democratice, a

miscarilor prounioniste si a sindicatelor necomuniste, angajate, deopotriva

cu statele lor, in dialogul postbelic al constructiei europene.

In fond, dincolo de proiectele politice si demersurile etatice care le

anticipau si, respectiv, le pregateau, structurile institutionale europene

urmau sa se legitimeze in ultima instanta in vointa europeneilor insisi,

exprimata democratic prin vot universal. Dezideratul avea sa se

implineasca in timp, nu insa fara dificultati. Ele se originau si i n rezistenta

(vezi indeosebi cazul Marii Britanii, dar nu numai) la ideea unei Adunari

parlamentare puternice, asociata ideii de supranationalitate. Avea sa treaca

mai mult timp pentru a se intelege ca sporirea rolului institutiei

parlamentare da masura implicarii democratice a vointei populare in

politica Comunitatilor si a UE, fara sa alimenteze, prin aceasta, pretinsa

supranationalitate a Parlamentului

Dar implicarea electorat 343i88d ui prin reprezentare, departe de a fi, ea, sursa a

Comunitatile au dispus fiecare, de la crearea lor, de cate o Adunare.

Conventia referitoare la unele institutii comune ale Comunitatilor

Europene, din martie 1957, Roma, stabilea, in locul celor trei Adunari, una

comuna, numita, prin Rezolutia din martie 1958, Adunare Parlamentara

Europeana. In 1962 ea se incununa cu titlul de Parlament European, reluat

in AUE, care il consacra oficial. Desi TCE mai foloseste si denumirea de

Adunare, TUE generalizeaza formula de Parlament European.

Pana in 1979, PE era desemnat de parlamentele statelor membre.

Din iunie 1979, acest rol a fost incredintat votului universal. Faptul

producea o noutate cu totul deosebita: o adunare parlamentara cu caracter

international (aspect el insusi novator) era aleasa prin vot universal

Pana la aceasta data, delegatii Adunarii erau desemnati dupa procedurile

specifice fiecarui stat memb ru. Astfel, in raport cu modul de desemnare,

Germania, Belgia si Tarile de Jos fixau delegatii proportional cu marimea

grupurilor parlamentare, in timp ce Franta, Italia si Luxemburgul aplicau

regula majoritatii absolute, cu consecinte asupra reprezentativ itatii. In

preajma alegerilor directe, Parlamentul devenise deja o adunare a tuturor

familiilor politice europene. Alegerea directa nu avea sa modifice prea mult

structura sa politica, daca trecem peste exceptia laburistilor si liberalilor,

"beneficiari" ai sistemului electoral britanic favorabil conservatorilor

Chemarea la urne, pentru alegerea PE, a popoarelor Europei

comunitare starnea rezerve ori temeri din partea unor orientari diferite.

Federalistii vedeau in implicarea electorat 343i88d ului nasterea unei instante de

vointa populara autorizata, susceptibila sa blocheze manevrele federaliste

pe linia cresterii puterilor si autoritatii Comisiei in cadrul Comunitatilor. La

randul lor, aparatorii valorilor etatice nationale se temeau, inaintea

supranationalitatii si a supraetatismului, este, dimpotriva, factorul prevenirii lor pentru

ca este puterea celor multi exercitata reprezentativ din interiorul structurii comunitare.

alegerilor din 1979, ca Parlamentul ales si-ar putea asuma un rol

constituant, arogandu-si competente supraetatice, opuse statului -natiune si

care sa conduca spre un fel de State Unite ale Europei. Desi asemenea

intentii nu au lipsit, totusi problema constituantei europene era o falsa

problema macar pentru ca Adunarea era chemata sa serveasca

Comunitatile, a caror scopuri erau declarat economice, nu politice, proprii

prin definitie unei Constituante. Apoi, Constituanta instituie, prin definitie,

o putere originara, ceea ce nu se regasea in alegerile pentru PE, unde nu se

contesta legitimitatea autoritatilor, a "puterilor" nationale. Pe de alta parte,

alegerile din iunie 1979 nu reusisera sa fie alegeri europene autentice,

prezentandu-se in realitate ca secvente insumate ale alegerilor nationale

pentru desemnarea delegatiilor nationale ce urmau sa alcatuiasca PE. Cum

s-a observat , ele nu au dispus de un sistem electoral comun, dupa cum

nu au autorizat candidaturile cetatenilor unui stat membru in celelalte ori

accederea la vot si la eligibilitate pentru lucratorii migranti. Cu toate

acestea, alegerile din 1979 au marcat definitiva reconciliere europeana,

concretizata spectaculos in desemnarea, prin vot universal, a Parlamentului

comun pentru popoarele Comunitatilor.

Istoria evolutiei Parlamentului European este istoria afirmarii

rolului sau in cadrul institutional comunitar. De la un simplu organ

consultativ, PE si-a marcat treptat statutul in raporturile interinstitutionale

prin revizuirile succesive ale tratatelor institutiv e. Cresterea insemnatatii

sale ca for de reprezentare populara a redus deficitul de democratie al

sistemului comunitar. Intre altele, a sporit competenta bugetara a

Parlamentului care, impreuna cu Consiliul, exercita autoritatea bugetara. In

1975 a fost convenita o procedura de conciliere intre cele doua institutii in

scopul adoptarii legislatiei bugetare.

PE a beneficiat apoi, in urma Tratatului de la Maastricht, de crearea

procedurii de codecizie; daca organul legiuitor traditional al Comunitatilor

era Consiliul, acum PE dobandea functia de colegislator. Totodata, s -a

extins procedura de cooperare si aria de manifestare a avizului conform. In

acelasi timp, sporea functia de control asupra Comisiei si Bancii Centrale

Europene. Tratatul de la Amsterdam a sim plificat procedura codeciziei si a

extins-o la noi domenii, conferind astfel Parlamentului European un statut

major in sistemul institutional comunitar

Cat priveste consemnarea si interpretarea fenomenului in cauza,

literatura problemei inregistreaza si punctul de vedere potrivit caruia, prin

faptul ca PE a dobandit o putere reala de decizie, sistemul UE ar fi devenit

asemanator aceluia bicameral clasic, in care Consiliul European ar

reprezenta statele membre, iar Parlamentul European - cetatenii . Avem

insa rezerve fata de aceasta interpretare, motivate in primul rand de faptul,

amintit si in alta ordine, ca paralela institutiilor comunitare cu cele

nationale nu poate fi decat parcimonioasa, altfel devine reductiva intrucat

compara realitati institutionale cu esenta diferita de autoritate. Totodata,

sistemul UE nu se reduce la componenta lui legislativa ca sa poata astfel fi

comparat, prin suprapunere, cu acela "bicameral clasic", deci cu unul

dintre tipurile de structurare a legislativului national. Afara de aceasta,

Consiliul are si alte functii decat aceea legislativa. Si peste toate acestea:

unde, daca nu intr-un stat federativ, statele sunt reprezentate intr -una

dintre camerele parlamentului federal, in timp ce cetatenii, in alta? Or,

cresterea competentelor PE nu confirma si nu mobilizeaza cu nimic in

spiritul ideii federaliste ca baza a Uniunii Europene. Sa mai adaugam si

faptul ca cetatenia UE nu e de extractie federalista, precum e in cazul in

SUA; ea nu apare, cum am vazut, ca o valoare politica deasupra ori alaturi

de cetateniile federate care, acolo, nu se disting intre ele dupa criteriul

nationalitatii. Cetatenia UE s -a nascut juridic si urmeaza sa se consolideze

politic si psihologic prin diferentele care unesc, care se pastreaza ca

diferente intemeietoare de convergente. Convergenta reala este numai

acolo unde diferentele nationale exista si au temei real; dincolo de ele nu

ramane decat uniformitatea entropica a vidului universalist. Avem aici

cateva motive care ne interzic sa primim necritic co mparatii si paralele de

felul celei acum discutate, facuta si ea, poate, din intentii analitic -

gnoseologice, nu neaparat ideologice, dar care induce concluzii inacceptabile.

Pe de alta parte, daca Parlamentul European a dobandit o

legitimitate directa prin evolutia naturii reprezentativitatii sale de la

desemnare la alegerea directa a parlamentarilor, legitimitatea sa nu este in

nici un caz una de ordinul puterii revendicata supranational si transetatic,

eventual federalist. Vointa politica a cetatenilor UE nu poate fi rupta de

vointa politica a cetatenilor, aceiasi, ai patriilor UE, care patrii stau sub

autoritatea publica, deopotriva politica si juridica, a fiecarui stat membru.

Este evident ca legitimitatea directa a PE nu -l autonomizeaza absolut, ca

putere primara autoinstituita in acest caz supranational, eventual federal.

Cu toate acestea, membrii PE nu pot fi mandatati de guvernele statelor cu

indeplinirea anumitor instructiuni; ei reprezinta popoarele lor si, pe

masura formarii grupurilor de partide p olitice la nivelul UE, tind sa

reprezinte optiuni politice concentrice la nivelul popoarelor Comunitatii.

Pasul 2. Componenta, organizarea si functionarea Parlamentului European

PE dispune de trei sedii de lucru, rezultat al evolutiei Comunitatilor,

dar si al compromisului statelor membre. La Strasbourg se desfasoara cele

12 perioade ale sesiunii anuale, inclusiv aceea pentru votarea bugetului

comunitar. Bruxelles este locul sesiunilor plenare aditionale iar la

Luxemburg functioneaza Secretariatul general al PE si serviciile

adiacente.Durata legislaturii PE este de 5 ani, aceeasi cu a mandatului

parlamentarilor. Dintre institutiile comunitare, PE este aceea in care

deliberarea este publica.

Pana la aplicarea Tratatului de la Nisa, numarul total al

parlamentarilor a fost fixat la 626. Tratatul de la Amsterdam hotarase ca

numarul lor maxim sa nu fie mai mare de sapte sute, din ratiuni de

eficienta. Viitoarele extinderi nu aveau sa sporeasca numarul

europarlamentarilor, ci sa duca la redistribuirea lor in limit ele fixate. TN a

fixat totusi ultima cifra la 732, in raport cu presiunile extinderii UE. Tabelul

pentru o Uniune de 27 state membre se prezinta astfel: Germania - 99;

Marea Britanie, Franta si Italia - fiecare cate 72; Spania si Polonia - cate 50;

Romania - 30; Olanda - 25; Grecia, Belgia si Portugalia - cate 22; Cehia si

Ungaria - cate 20, Suedia - 18; Bulgaria si Austria - cate 17; Slovenia,

Danemarca si Finlanda - cate 13; Irlanda si Lituania - cate 12; Letonia - 8;



Slovenia -7; Estonia, Cipru si Luxemburg - cate 6; Malta - 5.

Consiliul a recomandat in 2002 statelor membre ca alegerea

parlamentarilor sa se faca conform principiului reprezentarii proportionale,

cu sistemul de liste sau votul unic transferabil.

Calitatea de parlamentar european este incomp atibila cu aceea de

membru al oricarei alte institutii comunitare ori de functionar in institutii si

in organele lor. Odata cu alegerile pentru PE din 2004, a intervenit si

incompatibilitatea calitatii de europarlamentar cu aceea de parlamentar

national (cu derogari temporare pentru Marea Britanie si Irlanda).

Membrul PE nu e legat de un mandat imperativ; el actioneaza

independent, in interesul binelui public. Se poate insa incadra in grupurile

parlamentare ale PE; ele concentreaza optiuni politice la nivel comunitar.

Neavand caracter imperativ, mandatul parlamentarului nu poate fi revocat.

Irevocabilitatea este garantia independentei . Totodata, mandatul, fiind

personal si netransmisibil, nu poate fi cedat, inlocuit sau substituit, nici

exercitat prin corespondenta.

In baza imunitatilor care incumba calitatii lor de parlamentari,

acestia se bucura de libera circulatie, de imunitatea personala pe timpul

mandatului, si de imunitate de jurisdictie penala; membrii PE nu pot fi

cercetati, retinuti ori urmariti pe ntru opiniile si votul exprimat in exercitiul

reprezentari parlamentare. Dar imunitatea nu este operanta in situatii de

flagrant delict, dupa cum nu poate bloca ridicarea ei de catre PE, conform

procedurii adoptate.

Referitor la situatia financiara persona la, deputatii PE raman supusi

obligatiilor statului membru de care apartin. Diversitatea culturilor

parlamentare de la tara la tara a facut dificila elaborarea, altfel necesara, al

unui statut al parlamentarului european . Cu toate acestea, Parlamentul a

adoptat un astfel de statut in septembrie 2005. El insera, pe langa exigentele

amintite ale calitatii de parlamentar european (natura mandatului,

incompatibilitati, imunitati si facilitati) si o alta prevedere de mare

importanta: acordul asupra demisiei din mandat inainte de expirarea sa ori

la sfarsitul unei legislaturi este nul si neavenit

PE se organizeaza in conformitate cu Regulamentul

interior.Autoorganizarea sa a fost consfintita inca prin Tratatul de la Roma

instituind CEE. Regulamentul se adopta c u majoritatea membrilor

constituienti. In timp, el a cunoscut modificari in acord cu evolutia

institutiei parlamentare europene.

Parlamentul are ca organe de conducere Biroul Permanent,

Conferinta presedintilor, Conferinta presedintilor comisiilor si Confe rinta

sefilor tuturor delegatiilor interparlamentare.

Compus din presedinte, 14 viceresedinti si 5 chestori, Biroul

raspunde de anteproiectul bugetului Parlamentului, precum si de

problemele privind desfasurarea lucrarilor, de ordin administrativ, de

organizare si personal. Aici exista o similitudine cu atributiile birourilor

permanente ale parlamentelor nationale . Presedintele si vicepresedintii

sunt alesi pentru doi ani si jumatate. Chestorii au rol consultativ.

Presedintele este reprezentantul PE atat i n situatii oficiale, cat si in relatiile

internationale, conduce sedintele Biroului si Conferinta presedintilor.

Presedintele, pe timpul exercitiului functiei sale, nu participa la dezbateri;

in situatia cand intervine totusi, ii ia locul un vicepresedinte . Hotararile

comune ale Parlamentului cu Consiliul, adoptate in cadrul procedurii de

codecizie, sunt semnate de Presedintele PE si de acela al Consiliului UE.

Presedintele si presedintii grupurilor politice alcatuiesc Conferinta

presedintilor, angajata in organizarea activitatii PE, in planificarea

legislativa si in relatiile interinstitutionale comunitare sau cu organisme din

afara Comunitatii. La randul ei, Conferinta presedintilor comisiilor

reuneste presedintii comisiilor permanente si ai acelora tempor are. Cele 20

de comisii permanente dau continuitate vietii parlamentare intre sesiuni.

Comisiile temporare si de ancheta se instituie, potrivit TUE, la cererea unei

patrimi dintre membrii PE. Lucrarile comisiilor nu sunt de regula publice,

insa nevoia transparentei lor le pot face publice prin hotararea membrilor acestora.

Grupurile politice desemneaza delegatiile interparlamentare. Un

astfel de grup poate lua nastere daca numara membri alesi din cel putin

jumatate dintre statele membre. Un deputat nu poate face parte in acelasi

timp din diferite grupuri politice. In urma alegerilor parlamentare din 2004

pentru PE s-au configurat sapte grupuri politice, plus nealiniatii: Partidul

Popular European (democrat-crestin) si Democratii Europeni (PPE -DE);

grupul Socialist la Parlamentul European (PSE); Alianta Democratilor si

Liberalilor pentru Europa (ALDE); grupul Verzilor/Alianta Libera

Europeana (Verts/ALE); grupul Confederativ al Statelor Unite Europene/

Stanga Verde Nordica (GUE/NGL); grupul Independentei si D emocratiei

(IND/DEM); grupul Uniunii pentru Europa Natiunilor (UEN)

Grupurile politice sunt multinationale. Ele reunesc alesi din peste o

suta de partide politice. Dupa cum s -a constatat, la nivelul PE are loc un fel

de resorbtie a disputelor nationale i n favoarea regruparii ideologice

Totusi, grupurile politice nu sunt monolitice in exprimarea votului; cu

prilejul dezbaterii unor probleme vitale (buget, preturi agricole etc.), reapar

uneori clivaje nationale sau voturi "nationale"; parlamentari din ace easi

tara, desi fac parte din grupuri diferite in PE, voteaza impreuna impotriva

altora din alta tara, coagulati si ei dupa apartenenta nationala. Faptul

acesta este apreciat drept o curiozitate, ceva bizar. Credem insa ca el are o

logica imanenta, de ordinul optiunilor nationale care, in situatii anume,

devanseaza optiunile partinice si combinatiile ideologice.

Pasul 3. Atributiile Parlamentului European

Atributiile PE, asa cum se configureaza in prezent, sunt rezultatul

evolutiei sale in cadrul relatiilo r interinstitutionale comunitare. Cresterea

rolului PE nu a fost un rezultat de la sine produs; ea exprima vointa

politica a tuturor factorilor interesati de mersul integrarii auropene.

Atributiile PE sunt manifestarea functionala a rolului sau efectiv. El e

alcatuiesc un sistem de competente, reciproc conditionate, dar si

interconditionate in relatiile de autoritate, de "putere" ale PE cu celelalte institutii.

Tabloul atributiilor PE cuprinde participarea la adoptarea de acte

comunitare dupa proceduri stabi lite, elaborarea avizelor conforme si

acordarea de avize consultative.De asemenea, in baza unei prevederi a TM,

PE poate cere Comisiei, la solicitatea majoritatii deputatilor, sa -i prezinte

propuneri asupra problemelor care ar impune normarea comunitara in

scopul aplicarii Tratatului. Totodata, PE dezbate in sedinta deschisa

reportul general anual inaintat de Comisie, putand introduce o motiune de

cenzura impotriva institutiei executive. Alaturi de aceste competente

expres stabilite, PE este in masura sa ad opte rezolutii pe orice aspecte ale

vietii comunitare sau sa faca recomandari de actiune guvernelor nationale.

3.1. Atributiile normative ale PE

Desi sunt in crestere, atributiile normative ale PE sunt totusi mai

restranse decat acelea ale unui parlamen t national. Initial, PE aviza

propunerile inaintate de Comisie catre Consiliu. Avizele nu erau insa

angajante. Dar, atunci cand Curtea de Justitie a procedat la sanctionarea

Consiliului pe motivul nesolicitarii Avizelor PE ori cand actul normativ

pentru care se obtinuse Avizul suporta modificari de fond pentru care PE

nu mai era solicitat sa reavizeze, s -a putut observa cresterea rolului PE. Ca

urmare, inca din anii '70 s-a instituit ca regula practica insotirea oricarei

propuneri a Comisiei de solicitarea Avizului PE

Actul Unic European a contribuit la concertarea efectiva a

Consiliului Comisiei si PE in aceasta privinta. Desi Consiliului ii revenea

ultimul cuvant in adoptarea actelor normative cu caracter general, totusi

AUE prevedea conditia cooperarii cu PE, cu atat mai semnificativa cu cat

ea privea acele acte normative menite sa reglementeze piata interna, deci

"nucleul dur al integrarii"

TCE, in noua redactare (1992), vorbeste despre adoptarea

"impreuna", de catre Consiliu si PE, a unor categorii d e acte normative, pe

baza propunerii Comisiei, in urma careia, prin majoritate calificata si cu

Avizul PE, Consiliul o adopta ca "Pozitie Comuna". PE, hotarand cu

majoritate absoluta, poate sa-si exprime dezacordul cu Pozitia Comuna si

sa faca amendamente dupa o procedura menita sa deblocheze activitatea normativa.

Tratatul de la Amsterdam mentine cooperarea si adoptarea in

comun - PE si Consiliu - a diferitelor acte normative, largind sfera

problemelor de competenta normativa comuna.

Analistii au remarcat faptul ca, dincolo de ceea ce pare a fi doar un

rol contributiv, participativ, nu unul efectiv decizional al PE la activitatea

normativa comunitara, se manifesta propriu -zis un drept de codecizie al

Consiliului si PE, statuat prin modificarile facute de TM , la care s-a

adaugat accelerarea procedurii in cauza odata cu TA . Cu toate acestea,

PE nu are monopolul activitatii legislative comunitare. Faptul in sine e

deplans de unii autori si politicieni, fiind privit ca un deficit democratic al

Comunitatii si al UE. Dar odata ce structurile de autoritate delegata

institutiilor comunitare nu le confera acestora autoritate etatica,

competentele lor sunt instituite prin tratatele convenite de state, nu prin

autoasumare. Aceasta din urma opereaza doar in redistribui rea lor

interinstitutionala si are si ea un spatiu de joc pendinte de tratate.

Democratia nu are sens, acolo unde este, decat in raport cu organizarea

etatica, in cadrul careia, numai, poporul isi exprima vointa. Comunitatile si

UE nu sunt, repetam un lucru simplissim, state sau formatiuni de state, ci

structuri interetatice pe de o parte (pilonii doi si trei) si intraetatice

(pilonul unu, comunitar). Originalitatea lor nu este creatoare de un nou stat



in raport cu statele membre ale Comunitatii si UE. In a ceste conditii, relatul

organic al democratiei PE raman tot statele nationale; numai in raport cu

structura generativa a democratiei lor interne ca regim politic se poate

construi si defini pana la urma democratia PE. Asa -numitul deficit

democratic, existent, e drept, in alte componente ale vietii comunitare,

ascunde, asadar, un alt fenomen. Dar si o alta problema: vestejirea cu atata

energie a "deficitului democratic" parlamentar in Comunitate nu este de

fapt decat nostalgia nedeclarata, poate si neconsti entizata in unele cazuri,

dupa o supraconstructie etatica, eventual federativa, peste fiinta statelor

membre. Dar oare grupul Confederativ al Statelor Unite Europene,

prezenta politica activa in PE, este numai o nostalgie? El este efectiv o

miscare politica, cu obiective care nu au crescut, orice s -ar spune, din

consultarea democratica a vointei popoarelor UE. Cat de putina democratie

poate fi acolo unde se clameaza democratia!

3.2. Competente bugetare ale PE

Comunitatile Europene au la dispozitie surse bu getare proprii,

precum suprataxele agrare, taxele vamale, un procent din taxa pe valoare

adaugata obtinuta la nivelul statelor membre, o parte stabilita de

contributie de la fiecare stat in raport cu produsul intern brut. Exista insa si

surse constand in impozitul pe salariul functionarilor comunitari, incasarile

din amenzi si taxe

Anul bugetar se suprapune anului calendaristic. Din 1999, bugetul comunitar este cuantificat in euro.

Bugetul se adopta prin procedura de codecizie Consiliu -Parlament.

Comisia centralizeaza proiectele de buget elaborate pana la 1 iulie de

institutiile comunitare, alcatuieste un proiect preliminar de buget,

inaintandu-l pana la 1 septembrie Consiliului si Parlamentului. La randul

sau, Consiliul configureaza un proiect de buget, i naintat, pana pe 5

octombrie, PE, care in termen de 45 de zile trebuie sa -si exprime punctul de

vedere

In functie de caracterul obligatoriu ori neobligatoriu al cheltuielilor

bugetare , PE isi exercita diferentiat atributiile bugetare.Tin de cheltuielile

obligatorii (care au ponderea de 66% din buget), Fondul Agricol European

de Garantii, Fondul European de Dezvoltare si angajamentele externe ale

Uniunii. Cele neobligatorii vizeaza cheltuielile cu personalul si chiriile, dar

si Fondul Regional de Dezvolta re, Fondul Social European, mediu,

transport, cercetare s.a.

Cu majoritatea membrilor sai, PE are dreptul sa faca amendamente

la capitolele din buget privitoare la cheltuielile neobligatorii. Pentru

modificari aduse acelora obligatorii, PE are nevoie de ma joritate absoluta la

vot. Consiliul, primind proiectul de la PE, il analizeaza cu Comisia, putand

modifica un amendament al Parlamentului numai cu majoritate calificata.

In situatia in care Consiliul nu accepta modificarile cerute de PE ori

modifica vreun amendament al acestuia, proiectul de buget se intoarce la

Parlament. Acesta poate schimba ori respinge modificarile facute de

Consiliu amendamentelor sale, adoptand bugetul cu o majoritate calificata

de 3/5 din voturile exprimate. Procedura cuprinde in det aliu si alte aspecte

tehnice, comentate in amanunt in literatura problemei. E necesar insa sa

retinem ca semnificatie a minutiei procedurale ca ea constituie suportul

tehnic al asigurarii unui echilibru in difuziunea, completarea si

conditionarea reciproca a competentelor, astfel incat sa se asigure buna

functionare a institutiilor comunitare, in acord cu vointa statelor, ca vointa

originara a tratatelor institutive.

Executarea bugetului cade in sarcina Comisiei, obligata totodata sa

faca o dare de seama anuala pentru celelalte doua institutii asupra

costurilor executiei bugetare pe anul anterior.

Rolul nemijlocit al PE in adoptarea bugetului exprima dreptul sau

decizional individual in aceasta materie . Cu toate acestea, PE nu poate

aproba norme care sa reglementeze resursele comunitare; Consiliul este

acela care aproba resursele proprii Comunitatilor. Asa cum s -a observat,

Parlamentul European controleaza efectuarea cheltuielilor Comunitatilor,

dar nu-si exercita competenta asupra resurselor acoperitoare

3.3. Atributii de ancheta si de mediere

Daca PE ia cunostinta despre afirmatii si informatii privitoare la

producerea unor fapte grave, inclusiv infractiuni, in aplicarea dreptului

comunitar si daca acestea nu fac obiectul preocuparilor unei autoritati

jurisdictionale, atunci se constituie, la solicitarea unui sfert dintre

parlamentarii care s-au aratat convinsi de oportunitatea demersului, o

Comisie temporara de ancheta , chemata sa analizeze faptele prezumate si

sa comunice PE concluziile printr -un raport. PE urmeaza sa-l dezbata si sa

se pronunte. Sesizarea faptelor infractionale ori de rea administrare se

poate face, dupa cum permite interpretarea textului in cauza din TCE, in

orice modalitate si de catre orice persoana - fie fizica, juridica -, precum si

de catre institutii si organisme comunitare si, nu in ultimul rand, de catre

statele membre. Parlamentul, Consiliul si Comisia stabilesc, prin acord

comun, modul de realizare a anchetei (conform unei Decizii comune din

martie 1995). Aceasta exigenta pro cedurala, oricat de colaterala ar parea,

este menita, si ea, sa asigure echilibrul functiilor in relatiile de autoritate si

de realizare a competentelor, pentru a evita ceea ce am putea numi

depolarizarea relatiilor de autoritate ("de putere"), cu efecte perturbatoare

asupra echilibrului inter-institutional.

TCE asigura, in conformitate cu art. 194 si art. 195, si dreptul de

petitionare, revenind oricarui cetatean al Uniunii sau oricarei persoane

(fizice/juridice) rezidente sau cu sediul statutar intr -unul dintre statele

membre. Dreptul de petitionare a fost apreciat ca o noutate absoluta in

dreptul comunitar, in urma modificarilor produse prin IM . Petitiile,

inaintate Parlamentului in mod individual sau in asociere, trebuie sa vizeze

un aspect semnificativ din viata Comunitatii, care, totodata, afecteaza

nemijlocit autorul (autorii) petitiei.

Un rol important in aceasta materie joaca mediatorul (ombudsman),

imputernicit sa primeasca si sa examineze plangerile din partea

persoanelor susmentionate. Mediatoru l este desemnat dupa fiecare alegere

a PE, pe intervalul legislaturii, cu mandat reinnoibil. El isi desfasoara

activitatea in deplina independenta fata de institutiile comunitare sau

nationale. Misiunea sa este incompatibila cu orice activitate profesional a. In

iulie 1995, prin Decizie a PE, a fost desemnat primul mediator. PE fixeaza

statutul si conditiile activitatii mediatorului, luand avizul Comisiei si

aprobarea Consiliului . Acest triunghi al interconditionarii decizionale

probeaza aceeasi necesara pr eocupare, deja amintita, de a preveni depolarizarea relatiilor de autoritate dintre institutiile comunitare in favoarea uneia dintre ele.

3.4. Competente de supraveghere si control

Controlul exercitat de Parlamentul European asupra altor institutii

comunitare este de natura politica. El angajeaza asadar vointa politica.

Aceasta este pana la urma vointa alegatorilor unionali, reprezentata, prin

medieri partinice, in PE. Ceea ce face ca autoritatea Parlamentului sa fie

nemijlocit una de reprezentare politica , conferindu-i de jure atributii de control.

Controlul priveste mai ales Comisia Eureana. La cererea lor,

membrii ei pot fi audiati, in numele Comisiei, dupa procedura orala.

Eurodeputatii sau PE ca institutie adreseaza intrebari Comisiei ori

membrilor sai. Totodata, PE pune in dezbatere publica Raportul general

anual al Comisiei, supunand aprecierilor si observatiilor critice ale

deputatilor eventualele neajunsuri ale activitatii ei. O alta modalitate de

supraveghere si control o constituie "motiunea de ce nzura". Daca trece,

prin votul a 2/3 dintre membrii PE, Comisia este revocata . Revocarea

Comisiei, dincolo de ceea ce la prima vedere pare a fi un seism pentru

Comunitati, nu are, s-a constatat , un efect pe masura; Comisia nu este

executivul in sens plin, ci mai degraba Consiliul, pe care insa PE nu -l poate

demite. Demisia Comisiei nu echivaleaza cu demisia unui guvern national;

ea este de fapt un "executiv derivat", "tehnic" . Iar noua Comisie nu este

numita de PE, ci de guvernele statelor membre.Controlul politic al PE se exercita si asupra Consiliului, chemat si el sa prezinte raport de activitate.

In legatura cu functia de control a Parlamentului, orientata

indeosebi asupra Comisiei, s -a exprimat punctul de vedere ca relatia de

confruntare a priori Parlament - Comisie ar fi anormala, chiar hilara,

intrucat ambele ar reprezenta aceleasi interese ale comunitatii, opozantul

lor trebuind sa fie Consiliul, purtator al intereselor nationale . Iata si aici

concluzii discutabile sau chiar false probleme, la ca re se ajunge tot datorita

amintitei contrapuneri a intereselor comunitare celor nationale. Daca s -ar

accepta ca cele dintai sunt forma comunitar vehiculata si recunoscuta a

insesi intereselor nationale, atunci nu s -ar mai contesta opozitia dintre PE si

Comisie, reala, dar rationala in esenta sa, pentru functionarea institutiilor

comunitare. Aceasta opozitie rezida in distribuirea competentelor lor, astfel

incat sa se asigure un echilibru al conditionarilor si limitarilor reciproce,

menite sa evite polarizarea "puterilor" spre una dintre ele. Orice echilibru

este un echilibru de forte, deci al tensiunilor dintre ele . El se sustine prin

aceste tensiuni si totodata le domina intrucat se origineaza in vointa

statelor membre, in masura sa aseze "puterile" delega te institutiilor. Aici,

ar fi "hilar", dimpotriva, sa acceptam clivajul dintre Consiliu, ca

reprezentant al statelor, pe de o parte, si Comisie si Parlament, pe de alta

parte. Falsa problema este de a vedea in Consiliu opozantul celor doua pe



motiv ca interesele comunitare ar trebui sa fie in opozitie cu cele nationale,

aparate de Consiliu. Daca PE si Comisia ar contraveni prin tentatie

federalista si abuz federalizator misiunilor incredintate de tratate, abia

atunci - lucru de neadmis in raport cu interese le nationale, tutelare - am

avea de-a face cu o problema adevarata. Pe de alta parte, nu putem plasa

PE, datorita naturii sale de institutie aleasa, de reprezentare a vointei

electoratului, in sfera intereselor "pur" comunitare, daca acestea ar exista

ca atare; Parlamentul aduce cu sine in dialogul institutiilor comunitareincarcatura definitorie a intereselor alegatorilor, interese de sorginte inerent nationala, fie ca reunoasterea acestui elementar adevar place sau nu place unora sau altora.

3.5. Atributiile consultative ale PE

Tratatul de la Maastricht prevede in diferite articole situatiile in care

Consiliul European este obligat la consultarea Parlamentului. In functie de

materia reglementarii, PE da un aviz conform ori numai un aviz

consultativ. Avizul conform este dat mai rar. In cazul ca nu consulta PE,

Consiliul adopta o decizie care este lovita de nulitate. Cum rezulta,

consultarea PE nu e o formalitate. Deoarece ofera, in ordinea ei, garantiile

necesare echilibrului functional in procesul de deciz ie comunitara,

consultarea a devenit o exigenta de jure

3.6. Atributii jurisdictionale

PE poate sa-si asume si pozitia de parte intr -un litigiu, ca reclamant

(indeosebi daca reclama incalcarea unei competente atribuite, precum intr -

o actiune de anulare a unui act comunitar emis fara consultarea sa) sau ca

parat. Practica Curtii de Justitie a admis si posibilitatea sa invite PE pentru

a furniza informatii.

Statutul jurisdictional al PE prezinta importanta, intre altele, pentru

afirmarea drepturilor cetateanului european; legiuitorul este chemat sa

raspunda pentru caracterul neconstitutional al unei reglementari sau

pentru omisiunea de reglementare

Pasul 4. Parlamentul European si parlamentele nationale ale

Statelor Membre

Atributiile in extindere ale PE dovedesc rolul crescand al acestei

institutii alese de electoratul statelor UE in viata comunitara si a Uniunii. In

fond, vocea popoarelor trebuie nu numai sa fie auzita; ea are a se exprima

institutional prin PE in constructia comunitara si in procesul i ntegrativ

unional, mai larg. Asocierea crescanda a PE la ritmurile sporite ale

cooperarii si-a gasit sustinerea necesara si in vointa guvernelor nationale.

Sa ne amintim ca inca in 1974 Consiliul European imputernicea

Parlamentul la interpelarea Consiliulu i UE pe domenii ale cooperarii

politice. Pe de alta parte, largirea Comunitatii prin aderarea unor noi state,

avand sa zdruncine mitul ca ar deveni, prin ea insasi, un factor blocant al

aprofundarii sale, a oferit Parlamentului oportunitatea sa -si asume

problemele apararii . Iar intrarea a noi popoare in Uniune aduce cu sine,

noi preocupari pentru PE privind circulatia persoanelor si piata fortei de

munca, protectia mediului, securitatea muncii si aceea sociala, largirea

problematicii protectiei drepturilor omului, antiterorismul si multe altele.

Cresterea puterilor PE si alegerea sa directa la un moment dat au fost

posibile nu atat printr-o dinamica imanenta si spontana, marcand exclusiv

din sine afirmarea statutului PE, cat mai ales prin conjugarea vointei

popoarelor reunite in Comunitate; ea a impus si statelor, bazate pe

democratia parlamentara sa rezoneze cu trendul vointei colective. Aceasta

din urma, desi nu o data confuza si ezitanta pe ritmuri particulare

domenii segmentiale si neocolind contracur ente la sensul dominant, a fost

o constanta de fond si, pana la urma, factorul de coagulare a diversitatii

energiilor creative. Evolutia Parlamentului este rezultatul si masura

evolutiei Comunitatii Europene si a UE, ele insele aflate in faza in care

constructia europeana - realizata economic, cristalizata juridic si

configurata politic - tinde sa ia forma rotunjita a un camp de valori rasarite

intr-o socialitate comuna statelor si natiunilor, actori ai integrarii.

PE poate fi privit si ca o sinteza vie a e xperientei parlamentare

acumulate la nivelul statelor membre si exprimate acolo in forme tipice. PE

combina tehnici parlamentare anglo -saxone cu acelea continental-europene,

precum si temperamente parlamentare germano -britanice cu cele latine,

fapt care permite, la nivel comunitar, corijarea lor reciproca

Ne insusim opinia dupa care ascendenta politica a PE in sistemul

institutional comunitar si al UE nu antreneaza, asa cum s -a evidentiat

argumentat , riscul transformarii sale intr -un regim de adunare

europeana. Regimul de adunare este acel tip de regim democratic in care,

pe ruinele unui executiv compromis, Parlamentul face din Guvern o simpla

prelungire executiva a vointei sale puternice. Ceea ce nu se poate intampla

la nivelul UE, unde nu exista obiectu l temerei: un guvern european

propriu-zis. Tot argumentat s-a apreciat ca improbabila transformarea PE

intr-o Constituanta ; aceasta nu este orice Parlament, ci organul de putere

primara care, ca atare, isi asuma cu de la sine vointa suprema capacitate de

decizie in stat, schimband ordinea de drept pe fondul schimbarilor

revolutionare care o legitimeaza social. Or, PE nu rastoarna puterea etatica

si ordinea de drept a statelor membre, ci functioneaza in numele lor la

nivel comunitar. Apoi, votul electoratul ui Uniunii nu mai este revolutionar

ca in cazul sufragiului francez din 1789, cand inlocuia principiul ereditatii

seniorale sau regale. El este astazi elementul democrtic asezat al asigurarii

reprezentativitatii parlamentare, exprimate de PE. Revolutionara este

astazi constructia europeana care zideste Unitatea Europeana . Acceptand

pana in acest punct argumentarea opiniei comentate, ne despartim insa de

continuarile ei, care induc opozitia dintre unitatea nationala si aceea

europeana. Daca idealul unitatii nationale acapara revolutia de la 1848,

unitatea nationala realizata peste timp de popoare este o valoare castigata.

Ea nu mai este o stare revolutionara, ci una istoriceste consolidata. In

autenticitatea miscarii istorice reale care a creat natiunile si le-a indreptatit

sub soarele umanitatii sta, peste timp, si legitimitatea Unitatii europene

exprimata de Comunitati si UE. Unitatea nationala a unui popor ajuns in

aceasta faza a evolutiei sale reprezinta o valoare si un imperativ actual si

pentru ca asigura posibilitatea Unitatii Europene. Si daca popoarele

statelor-natiuni "vor fi tot atat de satule de frontiere, de obstacole la

schimbarile de tot felul etc" , asta ar insemna ca vor fi "la fel de satule" si

de calitatea lor de natiuni ca mod de a fi in is torie? Nu putem crede ca

mergand "impreuna cu federalistii europeni" vom gasi calea Europei de

maine, dupa cum nu putem fi convinsi, daca urmam exigentele elementare

ale filosofiei culturii, si nu numai, ca o constiinta europeana ("constiinta

comuna in fata pericolelor comune") se poate naste renuntand la amintirile

[] care sunt [] liantul oricarei natiuni" (citeste: memoria, sentimentul

si spiritul existentei nationale). In felul lui, federalismul este un nihilism. O

Europa unita este unita prin ceva: prin ceva castigat istoriceste, consolidat

si valorizat. Altfel nu ar avea obiect, ar fi o Europa topita, dizolvata

federalist. Este atat de evident ca ea isi sustine unitatea in ce o uneste, nu in

ceea ce o dizolva. Numai diferentele ei intemeietoare ii asigura unitatea

pentru viitor

REZUMAT

Europa integrata nu poate fi o Europa democrata in afara

reprezentarii parlamentare la nivelul UE. Incat, crearea si sporirea

permanenta a competentelor sale intrainstitutionale s -a dovedit o

necesitate obiectiva. PE reprezinta vointa popoarelor europene care au

decis sa construiasca in comun UE. In urma Tratatului de la Maastricht, PE

dobandea, prin crearea procedurii de codecizie, functia de colegislator.

Totodata, a fost extinsa procedura de cooperare si aria d e manifestare a

avizului conform. Tratatul de la Amsterdam a extins procedura codeciziei

la noi domenii. Parlamentul European a dobandit o legimitate directa prin

evolutia naturii sale de la organ desemnat la organ constituit prin alegeri

directe. Membrii PE nu sunt legati de un mandat imperativ; ei actioneaza

independent, in interesul binelui public. Tabloul atributiilor PE cuprinde

participarea la adoptarea de acte comunitare dupa proceduri stabilite,

elaorarea avizelor conforme si acordarea de avize con sultative. PE dezbate

in sedinta deschisa reportul general anual inaintat de Comisie, putand

introduce o motiune de cenzura impotriva institutiei executive. PE

coopereaza si adopta in comun cu Consiliul UE diferite acte normative,

largind sfera problemelor de competenta normativa comuna. PE dispune si

de competentele bugetare, adoptand, prin codecizie cu Consiliul, bugetul.

La acestea se adauga atributiile de ancheta si mediere, precum si

competentele de supraveghere si control, atributiile consultative si cele jurisdictionale.

Ascendenta politica a PE in sistemul institutional comunitar nu

antreneaza riscul transformarii sale intr-un regim de adunare europeana

sau intr-o Constituanta. Sistemul distribuirii competentelor si exercitarii lor

in comun intre institutiile comunitare previne orice alunecare spre

concentrarea puterii la una dintre institutiile UE.

CONCLUZII

PE poate fi privit ca o sinteza vie a experientei parlamentare

acumulate la nivelul statelor membre si exprimate acolo in forme tipice. PE

combina tehnici parlamentare anglo -saxone cu acelea continental-europene,

precum si temperamente parlamentare germano -britanice cu cele latine,

fapt care permite, la nivel comunitar, corijarea lor reciproca.










Document Info


Accesari: 2906
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2022 )