SPECIFICUL ORGANOGRAFIEI POMILOR SI ARBUSTILOR FRUCTIFERI
7.1.RADACINA
Partea subterana la pomi este
constituita in majoritatea cazurilor din portaltoi. La arbusti,
arbustoizi, subarbusti, capsuni, insa, sistemul
radicular este constituit din radacini proprii soiului
cultivat. Modul de formare a radacinilor,
extinderea in sol, adancimea, directia de crestere, etc., sunt
foarte diversificate in functie de
specia cultivata, 515j98f portaltoiul folosit, solul si subsolul existent, panza
de apa freatica etc. gruparea radacinilor la plantele pomicole se face
dupa numeroase criterii si
anume:
Dupa originea de formare:
a) radacini embrionare, sunt cele care se formeaza din embrion, fiind caracteristice
plantelor
inmultite prin semnite;
b) radacini adventive, sunt caracteristice plantelor inmultite pe cale vegetativa (butasi,
marcotaj, drajoni, stoloni).
Dupa dimensiunile si rolul indeplinit radacinile se grupeaza astfel:
a) radacini de schelet
sau conducatoare, care fixeaza pomul in sol si conduc seva bruta la
tulpina;
b) radacini fibroase sau de tranzitie;
c) radacini absorbante
sau active care sunt foarte subtiri, albe, suculente si care absorb apa
incarcata
cu elemente nutritive din sol. Ele sunt garnisite cu perisori absorbanti , de
regula unicelulari.
7.2. TULPINA
La plantele pomicole lemnoase partea aeriana este formata din una sau mai multe tije cu ramificatiile respective. La pomii propriu-zisi se distinge un singur trunchi si o coroana, iar la arbusti si arbustoizi se formeaza de regula mai multe tije, care cresc din zona coletului (partea care face legatura dintre sistemul radicular si cel aerian), formand o tufa.
Trunchiul este portiunea cuprinsa intre colet si prima ramura de schelet a coroanei. Inaltimea lui variaza intre 30-60 cm in cazul pomilor pitici din livezile intensive si supraintensive; 80-120 cm in plantatiile clasice si 150-200 cm in cazul plantatiilor de aliniament situate de-a lungul cailor de comunicatie.
Coroana este formata din ax plus ramurile de schelet, ramuri de semischelet si ramuri de rod. Axul coroanei este portiunea care prelungeste trunchiul in sens vertical; insa lipseste la speciile pretentioase la lumina (cais, piersic etc.), care se dirijeaza in forma de vas.
Ramurile de schelet sunt puternice formand asa zisul schelet al pomului. Se disting urmatoarele categorii de ramuri de schelet:
a) ramuri principale (sarpante
sau de ordinul I) sunt denumite cele ce pornesc direct din
trunchi sau din axul pomului;
b) subsarpante (ramuri
de ordinul II sau secundare) sunt cele care au insertie pe ramurile
principale
la distanta de 60-80 cm una de alta;
c) ramuri tertiare sau de ordinul III sunt cele plasate de-a lungul fiecarei subsarpante.
Ramurile de semischelet au dimensiuni mult mai reduse si durata de viata mai mica, ele fiind garnisite cu ramuri de rod si reinnoindu-se periodic la 4-5 ani cu scopul de a genera noi formatiuni roditoare.
Mugurii sunt organe de adaptare si rezistenta la conditiile nefavorabile de clima.
Lastarii sunt cresteri anuale
care iau nastere in fiecare primavara, de regula din
mugurii vegetativi si care formeaza
Ramurile de rod sau fructifere sunt ramuri scurte si cu o durata de viata redusa; ele traiesc de la 2 pana la 15-18 ani, in functie de specie. Aceste ramuri poarta pe ele atat muguri vegetativi, cat si floriferi inca din primul an de formare.
La principalele specii pomicole se intalnesc urmatoarele ramuri de rod:
La mar si par: pintenul care este scurt de cca. 1-5 cm si care poarta un singur mugure vegetativ in varf; smiceaua are lungimea de 10-30 cm si toti mugurii de pe ea, inclusiv cel din varf sunt vegetativi; tepusa este tot atat de scurta ca si pintenul, poarta de asemenea un singur mugure, dar acesta este florifer; nuielusa are lungimea la fel ca smiceaua, cu deosebire ca in varf are un mugure florifer, toti ceilalti muguri fiind vegetativi; mladita are lungimea de cca. 10-30 cm, insa spre varf are mai multi muguri floriferi asezati cate unul la nod (2.5 sau chiar mai multi), iar ceilalti muguri laterali, pana la baza ramurii sunt vegetativi.
Pe ramurile purtatoare de fructe,
din fiecare mugure florifer (dupa inflorire si formarea
fructelor) ia nastere o formatiune mai
voluminoasa numita bursa. In bursa se acumuleaza mai multe
substante de rezerva favorizand emiterea in acelasi an a unor noi ramuri de rod (pinteni, tepuse,
nuieluse, etc.), care prin evolutie sau in continuare ramificatia fructifera
numita "vatra de rod".
|
