DEZVOLTAREA COMUNITATILOR

DEZVOLTAREA COMUNITATILOR

I.1. Dezvoltarea durabila a comunitatilor

Interpretarea ecologica, asa-zisa “definitie verde” are in vedere o dezvoltare care, pe termen lung, nu produce schimbari care pot perturba echilibrul natural: potentialul resurselor naturale nu scade, poluarea ramane sub pragul natural de absorbtie, diversitatea biologica se mentine.

Interpretarea economica considera, ca dezvoltarea este durabila, daca consumul de azi nu afecteaza resursele intr-un mod, ce va aplana negativ asupra consumului de maine.

Interpretarea sociala – numita, altfel, subzistenta durabila – identifica responsabilitatea guvernelor, in a renunta la anumite beneficii actuale in favoarea unei politici care vor permite celor care apartin categoriilor sociale cu resurse foarte putine sa adopte un comportament pro-dezvoltare.[7]

Dezvoltarea durabila nu reprezinta un plan detaliat de actiuni, o formula pe care s-o implementam cu totii orbeste. Nu exista o singura solutie. Solutiile difera in functie de spatiu, timp, valori si resurse disponibile. Procesul de dezvoltare din perspectiva durabilitatii comunitatilor locale implica, mai intai de toate, constientizarea planificarii dezvoltarii, evaluarii corecte a punctelor tari si slabe ale comunitatii, oportunitatilor si riscurilor existente sau potentiale, care vor determina actiunile prioritare de scurta si lunga durata pentru comunitate. O comunitate durabila se bazeaza pe cetateni activi, care se implica ti participa la dezvoltarea acesteia. O prioritate pentru comunitatile noastre constituie dezvoltarea spiritului de initiativa si al responsabilitatii locuitorilor pentru destinul comunitatii lor.

Dezvoltarea durabila este un proces lent de schimbari care permite folosirea pe termen lung a mediului astfel incat dezvoltarea economica sa ramana posibila concomitent cu mentinerea calitatii mediului la un nivel acceptabil. Fiind un proces pe termen lung, dezvoltarea durabila nu poate fi atinsa in decursul unei generatii, ceea ce inseamna ca trebuie facute demersuri pentru inceperea acestui proces.

Dezvoltarea durabila trebuie aplicata dupa principiul concentrarii si diferentierii in favoarea zonelor cu cele mai mari necesitati. Acest proces se bazeaza pe o abordare integrata care reuneste in acelasi cadru juridic si instrumental, adaptarea si dezvoltarea agriculturii, diversificarea economica, gestiunea resurselor naturale, imbunatatirea activitatilor legate de mediu, punerea in valoare a patrimoniului cultural si a turismului; diversificarea activitatilor economice si sociale trebuie sa favorizeze dezvoltarea sectorului particular prin: investitii, asistenta tehnica, servicii, infrastructuri adecvate, educare-formare.

Dezvoltarea cere, de fapt, o proiectare a schimbarii in directia dorita, iar aceasta directie este dictata de obiectivele propuse pentru imbunatatirea situatiei membrilor comunitatii.

Conceptul de dezvoltare durabila are ca obiective maximizarea beneficiilor nete ale activitatilor economice, in conditiile asigurarii in timp a stocului de active productive (fizice, umane si de mediu) si ale asigurarii securitatii sociale, pentru a satisface nevoile de baza ale persoanelor. Conceptul are trei piloni interdependenti economic, social si ecologic. Acestia presupun imbinarea armonioasa dintre eficienta si profit cu justitia si echitatea sociala, in conditiile asigurarii unui mediu durabil, sanatos, pe termenele scurt, mediu si lung.

Dezvoltare durabila inseamna crestere pozitiva, eficienta pe termen lung, reducerea disparitatilor si inechitatilor sociale si prezervarea unui mediu natural benefic in perspectiva intra si intergenerationala.

I.2. Dezvoltarea comunitara

[13]Putem avea initiative ale unui grup mic sau initiative de dezvoltare in care este implicata intreaga comunitate. Indiferent care sunt cei care proiecteaza aceste viziuni de dezvoltare a comunitatii (grup sau intreaga comunitate) planul de dezvoltare comunitara trebuie sa respecte cateva cerinte de baza: sa fie bine planificat, proiectat pe termen lung, sa beneficieze de sprijinul comunitatii, sa ofere o imagine de ansamblu asupra proceselor de dezvoltare si sa fie echitabil pentru toate partile implicate.

[16] Notiunea de comunitate se aplica in special grupurilor care au sau tind sa aiba o cultura specifica. Satul traditional si familia sunt cazuri exemplare. Sunt grupuri de dimensiuni reduse, cu o interactiune puternica intre membrii lor, pe durate mari de timp, cu experiente comune si, in consecinta, cu valori comune.

Majoritatea programelor de dezvoltare locala se realizeaza prin participare locala, implicarea saracilor si a altor grupuri comunitare pentru identificarea problemelor si luarea deciziilor. Tinand cont de particularitatile existentiale ale persoanelor dezavantajate, precum si de pozitia marginala pe cere acestea le ocupa in societatea romanreasca, dezvoltarea comunitara pare a fi singura solutie care poate conduce catre reabilitarea socio–economica. Integrarea /dezvoltarea eficace a persoanelor dezavantajate din sistemul social este impiedicata de factori structurali asupra carora se poate actiona mai degraba colectiv decat individual.

Sarcina demersului de dezvoltare comunitara este de a-i face pe indivizi si anumite grupuri:

Dezvoltarea comunitara se inspira din principiul a gandi global, a actiona local Sensul dezvoltarii merge dinspre comunitati spre societea globala si nu invers.

Obiectivele dezvoltarii comunitare au in vedere (re) crearea proceselor care dau viata unei comunitati. Ele constau in:

Pentru ca participaea sa se soldeze cu rezultate bune este necesar ca oamenii sa fie edificati asupra problemelor care trebuie rezolvate si sa aiba constiinta ca pot rezolva aceste probleme prin propriile puteri.

Pentru a avea succes, organizarea comunitara trebuie sa indeplineasca cateva conditii:

- conturarea strategiei de organizare si dezvoltare comuitara pentru si intr-o comunitate de care oamenii se simt legati de teritoriu, au sentimentul apartenentei la el;

- pentru rezolvarea problemelor locale, in acea comunitate trebuie sa existe vointa de a actiona colectiv;

- identificarea directiei problemelor;

- necesitatea constituirii unei “corporatii ”de dezvoltare comunitara (care sa aiba bani de la buget, din contributii locale) pentru ca initiativele sa nu ramana fragmentare.