Rentabilitatea si riscul valorilor mobiliare. Modelul pietei financiare

Rentabilitatea si riscul valorilor mobiliare. Modelul pietei financiare

Modelul linear al rentabilitatii titlurilor

Volatilitatea titlurilor individuale

Generalitati

Potrivit unui comportament rational, agentii economici fac anticipari pertinente asupra performantelor proiectelor lor de investitii în active financiare de natura actiunilor si obligatiunilor pe piata de capital.

În teoria financiara sunt propuse doua metode de estimare a rentabilitatii si riscului în conditii de mediu incert sau aleator, bazate pe anumite ipoteze de lucru si anume:

Se presupune ca trecutul este o oglinda a viitorului. În acest sens, din multimea de rentabilitati anterior înregistrate în investitii similare se poate desprinde o medie. aceasta tendinta centrala are cea mai mare probabilitate sa se înregistreze în viitor.

Mai mult decât atât, presupunând ca în viitor conditile de exploatare se modifica în mod nereprezentativ, putem admite fara a gresi ca abaterea medie a rentabilitatilor viitoare fata de tendinta centrala va fi foarte apropiata de cea înregistrata în trecut.

Sunt cercetate investitii nesimilare celor anterioare, respectiv produse noi, piete noi sau modificarea conditilor de exploatare în mod semnificativ.

În aceste conditii se vor identifica diferite stari ale naturii economice viitoare (pesimista, stationara, optimista) si vor cauta cea mai buna estimare a variabilelor care modeleaza anticipatile în contextul acestor stari posibile. Din acestea se extrage o speranta de rentabilitate cu cea mai mare probabilitate de realizare si o speranta a abaterilor rentabilitatii viitoare fata de tendinta centrala estimata.

Rentabilitatea valorilor mobiliare.

Achizitionare unui activ financiar de natura valorilor mobiliare reprezinta un act de investire de capital, iar în esenta este de fapt vorba de un transfer de capital catre un antreprenor de la care se asteapta o rentabilitate a investitiei facute corespunzatoare riscului asumat prin aceasta investire de capital.

Teoria financiara moderna a formalizat un obiectiv complex al gestiunii valorilor mobiliare si anume optimizarea corelatiei dintre rentabilitate si risc în plasarea capitalurilor financiare.

Aceasta abordare este imperios necesara în conditile volatilitatii (volatilitatea desemneaza variatile cursului bursier find sinonima cu notiunea de sensibilitate) sporite ale valorilor mobiliare, în raport cu variatia fenomenelor economice si financiare, ceea ce scoate în evidenta o legatura directa între rentabilitate si riscul acestora.

Cu alte cuvinte, o rentabilitate mare este strict legata de un risc mai mare si invers.

Rentabilitatea unui activ financiar de natura actiunilor este determinata de doua componente, respectiv dividendul si cresterea valorii de piata fata de momentul achizitiei acestuia pe piata de capital.

Rentabilitatea actiunii = Suma dividendelor + p_t - p₀;

Rata rentabilitatii actiunii = Rentabilitatea actiunii / p₀ x 100;

Sau

Rata rentabilitatii actiunii =

Unde:

p_t, p₀ reprezinta cursul actiunii în anul t, respectiv cursul actiunii la achizitionare

randamentul global al dividendului;

randamentul câstigului de capital al unei actiuni.

Aceasta rentabilitate calculata mai sus vizeaza întreaga perioada de detinere a valorii mobiliare. Pentru comparabilitatea ei cu ratele de dobânda din econmomie este necesar anualizarea acesteia astfel:

unde: r_a(nom) = rata nominala anuala de rentabilitate a actiunii;

R = rata pe întreaga perioada de detinere a actiunii.

Observatie:

Pe un orizont de timp de un an rentabilitate unei actiuni se prezinta sub urmatoarea forma:

Rentabilitatea actiunii (1) = d₁ + p₁ - p₀;

Rata rentabilitatii actiunii (1) = .

Rentabilitatea unui activ financiar de natura obligatiunii este determinata tot de doua componente respectiv dobânda la obligatiune si cresterea valorii de piata fata de momentul achizitiei acestuia pe piata de capital.

Atât pentru calculul rentabilitatii unei actiuni cât si pentru calculul rentabilitatii unei oblibgatiuni în termeni reali presupune luarea în calcul a ratei infalatiei conform efectului Fiscer, astfel:

;

unde: r_real = rata reala; r_i = rata inflatiei.

Preocuparea cotidiana a investitorilor financiari si a gestionarilor de portofolii este de a anticipa tendintele de crestere sau de scadere ale indicelui general al pietei bursiere.

De aceste tendinte este legata evolutia valorii de piata a fiecarui titlu financiar din portofoliu.

Ipoteza de lucru presupune ca atunci când indicele pietei este în crestere majoritatea titlurilor au o evolutie crescatoare.

Aceasta relatie între rentabilitatea realizata de o valoare mobiliara si si rentabilitatea pietei de capital masurata prin indicele geneal al pietei, este formalizata în cadrul conceptului de model al pietei financiare.

Modelul de piata repretinta relatia de tip linear ce poate exista la un moment dat între ratele de rentabilitate constatate într-o anumita perioada de timp ale unei valori mobiliare si ratele de rentabilitate realizate în aceasi perioada masurata prin indicele general al bursei.

Idea centrala se bazeaza pe faptul ca fluctuatile de curs ale valorilor mobiliare sunt influentate de modificarile indicelui general al bursei (în general) si în particular de conditile specifice ale societatii emitente.

Influenta bursei → risc sistematic

Este legat de variabilitatea urmatorilor indicatori economici:

PIB;

Inflatia;

Rata medie a dobânzi bancare;

Cursul valutar.

Influenta societatii emitente → risc specific

Risc specific fiecarui titlu - modificari în comportamentul emitentului - ;

Risc specific ramurii industriale.

Modelul linear al rentabilitatii titlurilor.

Modelul de piata al rentabilitatii titlurilor financiare este datorat cercetatorului William Sharpe, în forma simpla a acestuia, si reprezinta relatia lineara dintre rentabilitatea individuala a titlurilor si rentabilitatea generala calculata prin indicele general al pietei bursiere.

Functia care aproximeaza corelatia dintre volatilitatea rentabilitatilor individuale ale unei valori mobiliare si rentabilitatea generala a bursei de valori este o dreapta numita dreapta de regresie.

Panta acestei drepte semnifica volatilitatea titlului financiar, respectiv sensibilitatea rentabilitatii la modificarea rentabilitatii generale a pietei calculata cu ajutorul indicelui general al bursei de valori.

r_i = α_i +β_i . r_m +ε_i ;

VOLATILE cu >1, care semnifica faptul ca o variatie de 1% a rentabilitatii pietei atrage dupa sine o variatie mai mare de 1% a rentabilitatii titlului financiar.

PUŢIN VOLATILE cu <1 care exprima o variabilitate mai mica de 1% a rentabilitatii titlului financiar atunci când rentabilitatea pietei se modifica cu 1%.

TITLURI CU = 1, care semnifica faptul ca o variatie a rentabilitatii pietei atrage dupa sine aceasi variatie a rentabilitatii titlului financiar.

I₁ =

unde: n = nr de titluri care formeaza andicele bursier; q_i, p_i reprezinta cantitatile respectiv preturile ale titlurilor aflate în compozitia indicelui.