ASPECTE PROCESUALE IN MATERIA ASIGURARILOR
1. Competenta
In functie de felul asigurarii competenta solutionarii litigiilor nascute revine astfel:
A) actiunea in pretentii a asiguratului impotriva societatii de asigurari, ca urmare a refuzului de plata a indemnizatiei, indiferent de felul asigurarii, revine datorita caracterului comercial al litigiului:
- in prima instanta, judecatoriilor pentru procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect are o valoare de pana la 1 miliard lei vechi (100 000 lei);
- in prima instanta , tribunalelor judetene, pentru procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei(100 000 lei); (art.1 si 2 C. Pr.civ).
B) In cazul asigurarii pentru raspundere civila delictuala pot fi intalnite doua situatii:
a) cand tertul pagubit s-a constituit parte civila in procesul penal, competenta va fi instanta penala sesizata (de regula judecatoria in prima instanta, avand in vedere ca toate infractiunile ce pot apare ca urmare a unui accident auto sunt de 232c27c competenta acesteia)
b) cand tertul alege potrivit art. 42 alin 1 al Legii 136/1995 sa cheme in judecata doar persoana responsabila de producerea pagubei in functie de valoarea obiectului competente sunt judecatoria in prima instanta, cand valoarea este de pana in 2 miliarde si Tribunalul, ca prima instanta, cand valoarea este mai mare;
c)cand tertul alege, potrivit art. 57 alin. 1 al Legii nr. 136/1995, sa cheme in judecata direct asiguratorul, cu citarea obligatorie a asiguratului, datorita caracterului civil al litigiului, competenta este aceeasi cu cea imediat mai sus aratata, judecatoria,respectiv,tribunalul.
2. Litigii posibile
2.1. Litigii in asigurarile de bunuri
a) Asiguratorul poate refuza sa plateasca indemnizatia in principal atunci cand riscul a fost produs cu intentie de asigurat, beneficiar, un membru al conducerii persoanei juridice asigurate, peroanele fizice care locuiesc si gospodaresc impreuna cu asiguratul ori beneficiarul precum si de prepusii asiguratului, conf. art. 20 al Legii nr. 136/1995.
Un alt motiv tine de cuantumul despagubirilor avand in vedere prevederile art. 27 care se refera la imposibilitatea acordarii unor despagubiri mai mari decat valoarea bunului, cuantumul pagubei si suma asigurata.
In astfel de cazuri asiguratul are posibilitatea unei actiuni in pretentii ex contractu. El va face dovada contractului de asigurare cu documentul de asigurare, precum si dovada platii primelor cu ordinul de plata, chitanta sau alt inscris
O proba importanta este de regula expertiza judiciara. Astfel, atunci cand instanta considera necesar poate numi la cererea partilor sau din oficiu unul sau trei experti, desemna experti asistenti care sa supravegheze modul de efectuare a expertizei, fara a putea pronuta insa un punct de vedere oficial.
b. Asiguratorul poate cere rezilierea contractului pentru nerespectarea obligatiilor ce revin asiguratului: intretinerea bunului respectand normele de protectie, anuntarea modificarilor survenite in privinta starii de fapt, plata primei.
2.2. Litigii in asigurarile de viata
In asigurarile de viata regulile sunt aceleasi fiind vorba in caz de litigiu de un raport juridic nascut din contract.
Problema cumulului sumei asigurate cu alte sume este reglementata de art. 38 al Legii nr. 136/1995. Astfel, asiguratul sau beneficiarul unei astfel de asigurari va primi suma asigurata independenta de plata altor sume precum cele cuvenite din asigurarile sociale, din repararea prejudiciului de cei raspunzatori, din asigurarea obligatorie pentru accidente auto.
2.3. Litigii in asigurarea de raspundere civila delictuala pentru pagube produse prin accidente de autovehiule
Legea nr. 136/1995, stabileste ca prin contractul de asigurare, asiguratorul se obliga sa despagubeasca tertul pentru paguba de care este raspunzator asiguratul, in temeiul legii si in limtele stabilite de aceasta.
In practica judecatoreasca au aparut probleme de interpretare in privinta calificarii raportului juridic dintre asigurator si terti si in privinta determinarii cuantumului despagubirii in functie de prejudiciul moral sau material suferit.
A. Calificarea raportului juridic asigurator-tert
Prin aceasta calificare se determina implicit si pozitia procesuala a asiguratorului in litigiul dintre asigurat si tertul pagubit.
In majoritatea cazurilor instantele au considerat ca ne aflam in fata solidaritatii intre asigurat (autorul culpabil al accidentului) si asigurator. In procesele penale, s-a retinut calitatea asiguratorului de parte responsabila civilmente in baza contractului de asigurare, fiind citat alaturi de inculpat.
Astfel, de regula inculpatul a fost obligat in solidar cu societatea de asigurari la plata :
- unei despagubiri, reprezentand diferenta intre retributia pe care ar fi primit-o pe perioada concediului medical si indemnizatia de boala primita,
- a unei sume reprezentand daune materiale;
- cheltuielilor de spitalizare (ex: sentinta penala nr.5204/1999 a Judecatoriei Craiova).
Si alte solutii judecatoresti au statuat calificarea raportului dintre asigurat si asigurator ca unul de solidaritate, considerandu-se ca pentru aceasta este suficienta existenta contractului de asigurare.
Intr-o opinie mai apropiata de spiritul legii se apreciaza ca raspunderea asiguratorului este una subsidiara fata de cea a asiguratului. Argumentele sunt:
a) art. 42 alin. 1 al Legii nr. 136/1995 prevede ca ² drepturile persoanei pagubite se vor exercita impotriva celor raspunzatori de producerea pagubei²
b) asiguratorul poate fi chemat in judecata de persoanele pagubite in limita contractului -alin. 2 al art. 42
c) daca vointa legiuitorului ar fi fost solidaritatea ar fi precizat acest lucru avand in veder ca ² solidaritatea nu se prezuma² asa cum prevede art. 1041;
d) daca asiguratul are mai multe asigurari valabile art. 52 al legii nr. 136/95 prevede ca despagubirile se suporta in parti egale de toti asiguratorii.
In concluzie, asiguratorul nu are pozitia unui debitor solidar cu asiguratul, in raport cu tertul pagubit, ci pozitia unui garant personal cu un regim juridic asemanator fideiusorului.
In sustinerea acestei comparatii vin urmatoarele asemanari:
a. creditorul creantei intemeiata pe art 998 si 999 C.civ. poate urmari in principal pe asigurat si doar in subsidiar pe asigurator.
b. asiguratorul poate opune exceptii precum limita maxima a prejudiciului acoperit si pluralitatea de asiguratori similar beneficiilor de discutiune si diviziune de care beneficiaza fideiusorul;
c. in cazul in care asiguratorul a despagubit tertul pagubit se poate interpreta ca fata de debitorul principal s-a realizat o compensatie prin palta anterioara a primelor, lucru similar cu dreptul de regres al fideiusorului.
B.Valoarea despagubirii acordate
Asiguratorul se obliga prin contract sa acopere intreg prejudiciul moral sau material dovedit, tinandu-se cont de limitele minima si maxima stabilite prin hotarare de guvern. Atunci cand daunele depasesc suma maxima, calitatea de vinovat de producerea acestora il fac pe asigurat sa acopere singur diferenta. Aceeasi este si situatia in care dauna nu depaseste fransiza.
C. Situatii litigioase
a. Tertul prejudiciat nu este despagubit nici de asiguratul culpabil, nici de asigurator.
El are doua posibilitati fie sa cheme asiguratul potrivit art. 42 alin. 1 caz in care citarea asiguratorului este obligatorie potrivit art.54 alin. 4 al Legii nr. 136/1995, fie sa cheme direct asiguratorul in baza art. 42 alin. 2 al aceleiasi legi. In acest din urma caz instanta va obliga asiguratorul la acoperirea prejudiciului in limitele aratate. Asiguratorul va avea la indemana actiunea in regres in cele 4 cazuri prevazute de art. 58 al legii (analizate anterior).
Totodat asiguratorul va putea opune in aparare cazurile prevazute de art 20 prezentate mai sus si se va putea subriga in drepturile asiguratului impotriva celor vinovati (art.22).
b. Asiguratul acopera singur prejudiciul
In acest caz el va avea la indemana impotriva asiguratorului o actiune ex contractu cu sanse de succes daca nu se afla intr-unul din cazurile de regres prevazute de art 58 al Legii nr. 136/1995.
9.3. Taxa de timbru
In materia asigurarilor pretentiile asiguratilor sau tertilor pagubiti pot fi recunoscute, asa cum s-a aratat anterior, ca urmare a unui litigiu comercial sau ca urmare a unui proces penal.
In primul caz, persoana care promoveaza actiunea de natura comerciala are obligatia sa plateasca o taxa de timbru proportionala cu valoarea pretentiilor asa cum prevede Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru.
Daca insa prejudiciul a fost cauzat ca urmare a savarsirii unei infractiuni (vatamare corporal, ucidere din cula), persoana prejudiciata se poate constitui parte civila in procesul penal fara a mai avea obligatia de plata a taxei de timbru.
|
