Studiu de caz: Contractul de reasigurare, la Societatea ALLIANZ TIRIAC Asigurari S.A.

CAPITOLUL 3.1

CUNOASTEREA FIRMEI SI A SECTORULUI DE ACTIVITATE

1.1.ISTORIC.INFIINTARE

Fondat in anul 1890, Allianz este astazi unul dintre cele mai mari grupuri financiare din lume. In anul 2004, la nivel consolidat, Grupul a realizat venituri totale de 96,9 miliarde de euro.

Marca Allianz este reprezentata in peste 70 de tari ale lumii, reteaua de entitati economice care formeaza Allianz Group ridicandu-se la circa 700 de companii-membre. Cele aproximativ 174.000 de persoane care lucreaza in cadrul Allianz Group ofera servicii financiare integrate, la standarde internationale, unui numar de peste 60 de milioane de clienti de pe intregul mapamond.

Allianz-Tiriac Asigurari beneficiaza astazi de un statut privilegiat in randul celor mai importante companii de asigurari din Romania. Dezvoltata pe platforma Asigurari „Ion Tiriac” (ASIT), societatea imbina experienta si profesionalismul angajatilor sai cu know-how-ul, puterea financiara si renumele Grupului Allianz. Devenind membru al celui mai mare grup de asigurari din Europa,

Allianz-Tiriac si-a asigurat accesul la o serie de avantaje competitive unice pe piata locala care constituie garantii ale unei dezvoltari viitoare sanatoase si durabile.

Asigurari 'Ion Tiriac', societate mixta, cu capital integral privat, constituita in august 1994, este un nume binecunoscut pe piata asigurarilor din Romania. In august 2000, Allianz Group achizitioneaza 51% din actiunile societatii ASIT, societatea astfel constituita numindu-se Allianz-Tiriac Asigurari S.A.

Allianz-Tiriac Asigurari S.A. este inregistrata la Oficiul Registrului Comertului Bucuresti sub nr.J40/15882/1994, cu Codul Unic de Inregistrare R 6120740, avand sediul social in mun.Bucuresti, Sector 1, str. Caderea Bastiliei nr.80-84, etaj 3-5.

1.2.STRUCTURA ORGANIZATORICA A FIRMEI

Societatea Allianz-Tiriac Asigurari S.A. opereaza printr-o retea de 158 unitati ce acopera intreg teritoriul tarii, cuprinzand de 41 de sucursale si 117 agentii si puncte de lucru.

Auditul societatii este asigurat de firma cu renume international KPMG.

Valoarea capitalului social al Allianz-Tiriac Asigurari este de 30.470.830 RON. Numarul de actiuni emise este de 98.293 titluri cu valoare nominala de 310 RON fiecare.

2005 2004 Capital social (RON) 30.470.830 27.030.575      Structura actionariatului ALLIANZ AKTIENGESELLSCHAFT 51,62% 51,62% VESANIO TRADING LIMITED 44,01% 44,01% Alti actionari (mai putin de 5% fiecare) 4,37% 4,37%

Reasigurarea este un instrument de protectie a intereselor si rezultatelor financiare ale unei companii de asigurari si a clientilor acesteia, iar pentru Allianz-Tiriac Asigurari S.A. constituie unul dintre elementele fundamentale luate in considerare la stabilirea strategiei si politicii companiei, atat pe termen scurt, cat si pe termen indelungat.

Printre societatile de reasigurare care preiau riscul societatii Allianz-Tiriac se numara:

Allianz AG München, ERC Frankona, Munich Re, Hannover Re, Bavarian Re, Zurich Re, Gothaer Ruck, in Germania

Various Syndicate Lloyd´s, Royal & Sun Alliance, Allianz Cornhill, Generali UK, in Marea Britanie;

Swiss Re, Partner Re, New Re, Rhine Re, in Elvetia;

The Cologne Re of Vienna, Gerling Globale in Austria;

SCOR, SOREMA, Le Mans Re in Franta si altele.

1.3.PERSONALUL SI MANAGERII

Trainicia societatii este bazata pe managementul sau si pe colectivul de specialisti din intreaga retea nationala si numara in prezent mai mult de 1000 angajati, dezvoltand, totodata, o retea de distributie formata actualmente dintr-un numar de peste 500 consultanti financiari asigurari de viata, respectiv aproximativ 3600 agenti de vanzari.

Societatea este structurate pe patru mari departamente: asigurari, daune, contabil si juridic, sub conducerea unui consiliu director format din:

ACTIVITATEA FIRMEI

Allianz-Tiriac Asigurari S.A. este o societate de referinta pe piata asigurarilor din Romania unde si-a construit reputatia unei societati care trateaza cu maxima seriozitate si profesionalism relatia cu clientii sai. Acest lucru este posibil datorita faptului ca

Allianz-Tiriac Asigurari S.A. acorda o deosebita importanta atat calitatii serviciilor oferite cat si modului in care reprezentatii sai trateaza solicitarile clientilor. Printre tipurile de asigurari non-life oferite acestora se enumera:

A. pentru persoanele fizice:

Auto

Locuinta

Complexa a gospodariilor

Agricole

Raspundere civila

Accidente persoane

Calatorii

B. pentru persoanele juridice:

Auto

Bunuri

Maritime, aviatie si transport

Agricole

Persoane

Raspundere civila

Risc financiar

Pe segmentul asigurarilor de viata Allianz-Tiriac vine in intampinarea clientilor oferind produse si servicii specifice, adaptate cerintelor individuale:

· protectie si investitie (Asigurari de viata cu componenta investitionala)
· protectie si economisire (Asigurari de viata cu componenta de economisire)
· protectie si planificare (Asigurari de viata cu componenta de renta pentru studii si/sau dota pentru casatorie)

Sub aspectul dimensiunii afacerilor derulate pe segmentul asigurarilor generale, Allianz-Tiriac Asigurari isi mentine pozitia de lider de piata (cu o cota estimata la 24%), inregistrand in anul 2005 un nivel al primelor brute subscrise de 802 mil. RON, cu 116 milioane mai mult decat cu un an inainte.

Activitatea derulata de companie in anul 2005 nu a adus modificari substantiale in ceea ce priveste structura portofoliului de asigurari generale. Astfel, asigurarile Casco detin in continuare o pondere majoritara (59,9%), primele brute subscrise atingand valoarea de 480 mil. RON in anul 2005. Allianz-Tiriac ramane, astfel, cel mai important furnizor de asigurari de avarii si furt auto, cu o cota de piata estimata la peste o treime (36-37%) din volumul afacerilor de asigurari generate de vanzarile de polite Casco in Romania.

Asigurarile de bunuri si proprietati ocupa in continuare locul secund in portofoliul Allianz-Tiriac, cu o pondere de 15,6% si o valoare a primelor brute subscrise de 125 mil. RON, in crestere cu 26% fata de anul 2004. Aceste realizari mentin compania pe pozitia de lider si pe aceasta clasa de asigurari, cu o cota de piata de aproximativ 20%.

De altfel, pe fiecare dintre clasele de asigurari generale, Allianz-Tiriac se dovedeste a fi un jucator important.

Pe segmentul asigurarilor de viata, veniturile Allianz-Tiriac Asigurari continua sa inregistreze o dinamica accelerata, primele brute subscrise atingand nivelul de 65,3 mil. RON, cu o crestere (2005 fata de 2004) de 67%. Aproximativ 60% din aceste venituri reprezinta prime aferente politelor noi emise in cursul ultimului exercitiu financiar incheiat. Aceste evolutii pozitive confirma succesul programelor de restructurare a fortei de vanzari lansate in urma cu doi ani, aplicarea lor ducand la o imbunatatire a ratei persistentei personalului specializat in vanzarea politelor de asigurari de viata, la cresterea productivitatii si, nu in ultimul rand, la ridicarea calitatii procesului de vanzare. In plus, rezultatele inregistrate evidentiaza capacitatea Allianz-Tiriac de a fructifica avantajul operarii, concomitent, atat pe segmentul asigurarilor de viata, cat si pe cel al asigurarilor generale, pe de o parte prin dezvoltarea de produse integrate (capabile sa ofere protectie si oportunitati de investitii), iar pe de alta parte prin utilizarea eficienta a oportunitatilor de realizare a vanzarilor incrucisate (cross-selling).

Si pentru anul 2005 se evidentiaza continuarea tendintei de diversificare a portofoliului pe segmentul asigurarilor de viata, in conditiile in care, in permanenta, a crescut flexibilitatea ofertei puse la dispozitia clientilor de catre Allianz-Tiriac Asigurari. Ponderea produselor tip unit-linked (cu componenta investitionala) s-a redus in 2005 pana la 67%, dupa ce cu un an inainte aceste polite generau aproape 80% din veniturile anuale ale companiei.
In ceea ce priveste activitatea derulata in primul trimestru al anului curent (2006), rezultatele sunt incurajatoare. Veniturile din prime brute subscrise au evidentiat o crestere cu echivalentul a peste 20 milioane de euro, pana la un nivel de 288 milioane ROL (fata de cele 216 milioane ROL realizate in primele trei luni din 2005). Ambele segmente au sustinut aceasta evolutie pozitiva: in valoare absoluta, asigurarile generale au inregistrat o crestere de aproape 50 milioane de ROL; in schimb, cele aproximativ 35 milioane RON reprezentand prime de asigurari de viata subscrise in trimestrul I al anului 2006 consemneaza o triplare a veniturilor pe acest segment in raport cu perioada similara a anului anterior.

Realizarile companiei in anul financiar 2005 si rezultatele preliminare din 2006 confirma capacitatea Allianz-Tiriac de a se dezvolta organic si profitabil chiar in conditiile in care complexul de factori specifici mediului de afaceri in domeniului asigurarilor nu a fost favorabil.

2.1.SITUATIA ECONOMICO-FINANCIARA:

Primele brute subscrise de Allianz-Tiriac pe parcursul anului 2005, cumulat din activitatile de asigurari generale si de viata, au atins valoarea de 867 milioane RON, evidentiind o crestere de 20% fata de anul anterior. In valoare absoluta, veniturile companiei din activitatea de baza s-au majorat cu 142 milioane RON, adica echivalentul a aproximativ 40 milioane de euro. Allianz-Tiriac ramane liderul pietei asigurarilor din Romania, cu o cota de piata situata in jurul a 20 de procente.

Rezultatele financiare auditate confirma obtinerea unei rate a profitului mult superioara mediei inregistrata la nivelul pietei asigurarilor. In anul 2005, randamentul capitalurilor proprii a depasit 27%, Allianz-Tiriac Asigurari realizand un profit net de peste 36 milioane de RON (echivalentul a mai mult de 10 milioane de euro la cursul de schimb actual).

„Rezultatul este multumitor, mai ales daca luam in considerare presiunile care exista la nivelul pietei”, considera Cristian Constantinescu, directorul general al Allianz-Tiriac Asigurari.

Principala sursa a profitului net inregistrat de Allianz-Tiriac ramane activitatea de baza. Reflectand proportia volumului de afaceri derulate pe fiecare dintre cele doua segmente de piata, atat operatiunile de asigurari generale, cat si cele de asigurari de viata au generat profit.

Activitatea de asigurari non-viata a inregistrat un rezultat tehnic pozitiv de circa 30 milioane RON, chiar daca mediul de afaceri specific acestor operatiuni nu a fost favorabil. Anul 2005 a reconfirmat, in primul rand, tendinta de crestere a daunalitatii pe clasele de asigurari auto (RCA si Casco), care se manifesta din ce in ce mai pregnant. Practic, pe parcursul ultimilor ani, portofoliul asigurarilor auto la nivelul intregii piete a inregistrat, pe de o parte, o crestere importanta a frecventei daunelor auto, iar pe de alta parte o majorare a nivelului daunei medii intamplate.

In plus, 2005 s-a dovedit a fi un an in care producerea riscurilor de inundatii pe arii extinse a ridicat rata daunei, nu doar pe segmentul asigurarilor de bunuri si proprietati, ci inclusiv la nivelul portofoliilor de asigurari casco. In urma dezastrelor produse de inundatiile din cursul anului trecut, Allianz-Tiriac Asigurari a avizat daune in valoare de peste 3,1 milioane de euro, din care doua treimi aferente despagubirilor pentru bunuri si proprietati si o treime in contul daunelor acoperite de politele casco emise de companie.

Evolutia veniturilor din prime brute subscrise

2005 este cel de-al patrulea an consecutiv in care Allianz-Tiriac isi consolideaza pozitia numarul unu pe segmentul asigurarilor de bunuri, proprietati si raspundere. Compania a ajuns sa detina o cota de piata ce depaseste 25 de procente din piata asigurarilor generale, primele brute subscrise depasind 6.860 miliarde de lei. Cifra evidentiaza o crestere cu peste 38% fata de veniturile realizate in anul anterior (4.969 miliarde lei in anul 2004).

Allianz-Tiriac a obtinut rezultate remarcabile pe segmentul asigurarilor de viata, in anul 2005. Vanzarile de polite specifice au generat prime anualizate multiplicate cu peste 120%, pana la valoarea de 391 miliarde de lei (comparativ cu 177 miliarde de lei in anul 2004).

Evolutia principalilor indicatori financiari

Allianz-Tiriac Asigurari a inregistrat, in anul 2005, o rata ridicata a profitabilitatii in contextul mentinerii ritmului de crestere a afacerilor. Compania isi consolideaza, astfel, pozitia numarul unu pe piata asigurarilor din Romania, dovedindu-si competitivitatea si, totodata, capacitatea de a continua sa adauge valoare afacerilor pe care le deruleaza.

Allianz-Tiriac Asigurari	Asigurari generale	Asigurari de viata
Grad de solvabilitate(1) 2,39 3,91 Grad de acoperire a rezervelor tehnice cu active(2) 128% 121% Coeficient de lichiditate(3) 1,95 2,94

Elemente ale contului de profit si pierderi*
Miliarde ROL			2004	Variatie 2004/2003	2003
Prime brute subscrise (total) 7250,7 40,9% 5146,2 - asigurari generale 6860,0 38,1% 4968,9 - asigurari de viata 390,7 120,4% 177,3 Rezultat tehnic: 385,5 50,7% 255,8 - asigurari generale 363,2 21,0% 300,1 - asigurari de viata 22,3 150,3% -44,3 Venituri nete din plasamente 245,8 92,5% 127,7 Rezultat inainte de impozitare 542,1 26,3% 429,3 - asigurari generale 27.896 17,9% 456,5 - asigurari de viata -29.310 113,7% -27,2 Rezultat net 407,5 25,3% 325,2 Elemente de bilant consolidat Miliarde ROL 31.12.2004 Variatie 2004/2003 31.12.2003 Active totale 8569,7 30,9% 6545,0 Plasamente 2850,4 68,6% 1690,2 Capitaluri proprii 1111,8 78,7% 622,0 Rezerve tehnice (brut) 4928,0 45,2% 3393,0

- conform reglementarilor contabile romanesti aprobate de Ordinului Ministrului de Finante si al Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA) nr. 2328/2390/2001 si Ordinul Presedintelui CSA nr. 3103/2005

CONCURENTA

Interesul pentru protectia afacerilor clientilor sai, impreuna cu capacitatea financiara proprie, au determinat societatea sa devina, intr-o perioada scurta de timp, un partener credibil in domeniul asigurarilor.

Cu ce se diferentiaza societatea Allianz-Tiriac Asigurari S.A. fata de ceilalti asiguratori?

Societatea Allianz-Tiriac Asigurari S.A. se evidentiaza prin:

-experienta indelungata pe piata romaneasca (societatea 'Ion Tiriac Asigurari' ASIT) si pe piata mondiala (Grupul Allianz),

-puterea financiara a Grupului Allianz;

-retea teritoriala care cuprinde 158 unitati

-gama larga de servicii de asigurare de calitate superioara, care sunt adaptate nevoilor clientilor si acopera cerintele pietei;

-profesionalismul angajatilor societatii;

-programe eficiente de reasigurare, unul din instrumentele cele mai importante de protectie a clientilor si afacerilor acestora;

-plata prompta a despagubirilor;

anul 2005		societate			Prime brute subscrisE (mld.ROL)		cote de piata
1 ALLIANZ-TIRIAC 7.245 21,0% 2 ASIROM 5.160 15,0% 3 ING ASIGURARI DE VIATA 3,072 8,9% 4 OMNIASIG 2,991 8,7 5 ASTRA 1,951 5,7% 6 ASIBAN 1,822 5,3% 7 ARDAF 1,809 5,3% 8 UNITA 1,787 5,2% 9 BCR ASIGURARI 1,443 4.2% 10 GENERALI 980 2.8% TOTAL PIATA 34,436 100.0%

Sursa: Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, Raport anual 2005

2.3.MIXUL DE MARKETING

Contributia marketingului la realizarea obiectivelor firmei presupune abordari strategice si lucrul cu seturi specifice de variabile, intre care rolul esential il au: produsul, pretul, promovarea si distributia.

PLANIFICAREA STRATEGICA

Conform deciziei actionarilor Allianz-Tiriac Asigurari, aproximativ jumatate din profitul net realizat de companie in 2005 va fi utilizata pentru finantarea proiectelor de dezvoltare. Aceasta politica certifica, o data in plus, angajamentul actionarilor de a contribui la cresterea valorii afacerii pe termen lung.

De altfel, prin obiectivele de dezvoltare pe termen scurt, Allianz-Tiriac vizeaza mentinerea si consolidarea pozitiei de lider pe piata asigurarilor, fara insa a neglija indicatorii de rentabilitate a afacerii. In acest sens, si in viitor vor fi riguros aplicate principiile prudentiale in abordarea tuturor operatiunilor de subscriere a riscurilor. Totodata, vor fi promovate programe de segmentare a portofoliului, in special pe clasele de asigurari auto, acest lucru insemnand practic particularizarea ofertelor pentru fiecare client in parte, astfel incat acestea sa evidentieze o mai buna corelatie a costurilor percepute cu profilul riscurilor individuale acoperite. Concomitent vor fi impuse noi standarde de calitate a serviciilor post-vanzare prin eficientizarea controlului si administrarii proceselor de despagubire. Acestea, impreuna cu o serie de proiecte aflate in faza de pregatire vor defini cadrul unui complex program de orientare catre nevoile clientilor.

Totodata, actionarii Allianz-Tiriac si-au exprimat sprijinul pentru sustinerea urmatoarelor obiective:

• Dezvoltarea si imbunatatirea asigurarilor non-viata
• Promovarea calitatii si adaptabilitatii serviciilor acordate clientilor, prin punerea la dispozitia acestora a formelor de asigurare adecvate situatiilor specifice si prin plata prompta a despagubirilor

Allianz este unul dintre cei mai solid capitalizati furnizori de servicii financiare din lume, in ciuda volatilitatii mediului economic si financiar international. Cele mai importante agentii internationale de rating confirma acest lucru.
Ratingul acordat de Standard & Poor’s (S&P) companiei Allianz este AA-, ceea ce, in opinia agentiei este echivalentul unei foarte solide capitalizari, indicand o ridicata siguranta financiara a afacerilor asiguratorului.
Moody’s si A.M. Best prezinta evaluari similare, acordand Allianz Group categorii de ratinguri superioare pentru forta financiara: Aa3 (Moody’s), respectiv a+ (A.M. Best).

CAPITOLUL 3.2

Forme ale reasigurarii

Se practica doua forme principale de reasigurare:

a.reasigurarea proportionala

b.reasigurarea neproportionala

Reasigurarea proportionala

Reasiguratorul accepta o raspundere stabilita ca o proportie din suma asigurata initial prin contractul de asigurare directa, daunele inregistrate repartizandu-se intre compania cedenta si reasiguratori in mod direct, proportional cu acoperirea acordata. Aceasta forma de reasigurare este usor de administrat si se poate aplica tuturor asigurarilor si riscurilor asigurabile.

Tipuri de contracte proportionale:

- contract „cota-parte”

- contract „excedent de suma”

Orice contract de reasigurare este necesar sa contina:

- denumirea companiei cedente si a reasiguratorului

- clasa afacerii

- limitele teritoriale

- tipul de contract

- limita raspunderii

- raspunderea maxima

comisionul

- venituri estimate din prime

- comisionul de profit

- depozitul de prime

- dobanda la depozit

- depozitul de daune

- portofoliul de afaceri

- borderourile

- conturile

- notice-ul de reziliere (3 luni)

- brokerajul (comisionul brokerului)

- date si informatii statistice (informatii privind primele brute, comisioanele, daunele platite, daunele in suspensie, rezervele de prime retinute si eliberate pentru fiecare an).

a) Reasigurarea cota-parte
Reasigurarea cota-parte se caracterizeaza prin aceea ca participarea reasiguratului se stabileste sub forma unei cote procentuale din suma asigurata prevazuta in contractul de asigurare iar reasiguratorul (reasiguratorii) preia o parte din aceasta suma tot sub forma unei cote procentuale fixe.
Asadar reasiguratul retine o anumita cota (spre exemplu 20% din suma asigurata, iar diferenta pana la 100% o cedeaza in reasigurare). Reasiguratorii, participa fiecare in parte cu o anumita cota procentuala la riscurile prevazute in contractul de reasigurare.
In cazul reasigurarii contractelor obligatorii, reasiguratorii participa cu cote-parti la toate contractele reasiguratului. Partea din primele de asigurare la care are dreptul reasiguratorul se calculeaza prin aplicarea cotei fixe acceptate, la intreg volumul de prime incasat de reasigurat, iar participarea acestuia la acoperirea eventualelor daune se va stabili prin aplicarea aceleiasi cote la totalul daunelor inregistrate.
La reasigurarea cu contract facultativ, reasiguratul si reasiguratorul participa cu cote parti din suma asigurata numai la riscurile acceptate in mod expres de ei, pe baza analizei caz cu caz a propunerilor primite din partea reasiguratului.
Proportionalitatea se refera nu numai la suma asigurata, dar si la repartizarea primelor de asigurare si a daunelor inregistrate. Astfel, primele de asigurare se impart intre reasigurat si reasiguratori in aceeasi proportie in care acestia au participat la repartizarea sumei asigurate. La fel se procedeaza si la acoperirea daunelor: din daune inregistrate, reasiguratul si reasiguratorii suporta, fiecare in parte, o cota din daune corespunzatoare sumei asigurate retinute, respective primite in reasigurare.
Acest sistem de reasigurare este preferat de reasigurator, deoarece nu permite o selectie a riscurilor din partea reasiguratului. Ca urmare, portofoliul reasiguratorului va fi la fel de diferit si de dispersat ca si cel al reasiguratului.
Avantajul pentru reasigurator constituie insa un dezavantaj pentru reasigurat, deoarece portofoliul de asigurari al acestuia din urma este, de obicei, compus dintr-un mare numar de riscuri mici si mijlocii care in mod normal n-ar necesita reasigurare. Or, cedand si aceste riscuri in reasigurare, reasiguratul renunta la un important volum de prime.

Reasigurarea neproportionala

Denumirea formei de reasigurare isi are originea in lipsa oricarei relatii directe intre volumul primelor subscrise de reasigurator si cel cedat de asigurator, intre marimea daunelor suportate de cedenta si marimea despagubirilor platite de reasigurator.

Are la baza doua principii prin care se deosebeste de reasigurarea proportionala:

1. In cazul producerii daunelor, reasiguratorul nu are aceiasi atitudine fata de dauna ca si compania cedenta. Astfel pentru o dauna mica reasiguratorul poate sa nu participe deloc la despagubire sau contributia sa poate fi foarte mica in comparatie cu dimensiunea pierderilor.
2. Spre deosebire de reasigurarea proportionala care se bazeaza pe impartirea atat a sumelor asigurate cat si a primelor de asigurare si a daunelor in proportia stabilita initial, reasigurarea neproportionala se bazeaza pe partajarea rezultatelor, de cele mai multe ori foarte selective.

Prin reasigurarea proportionala, reasiguratorul participa la acoperirea daunelor numai daca acestea depasesc o anumita limita monetara , stabilita in contractul de reasigurare.

Este o forma de reasigurare relativ recenta, usor de administrat, cu costuri reduse, care in ultimul timp s-a extins considerabil.

Tipurile de contracte neproportionale

Se clasifica in functie de modalitatea de exprimare a limitei monetare (ca o suma absoluta sau ca o cota procentuala din volumul daunei):

a)     contract de reasigurare ‚excedent de dauna’

- contracte de acoperire a daunei pe baza de risc

- contracte de acoperire a daunei pe baza de intamplare

b)     contract de reasigurare ’excedent de rata a daunei’ sau ‚oprire a daunei’

c)    

a) Contractul excedent de dauna (excess of loss, XOL sau X/L)

-se refera, in general, la daunele mari care pot aparea intr-o companie de asigurari si pot afecta capacitatea financiara a acesteia;

- dupa ce compania cedenta stabileste sumele maxime pe care le poate suporta la fiecare dauna in parte, se cauta protectia prin reasigurarea ”excedent de dauna”, sau pe scurt X/L;

- reasigurarea X/L se practica la formele de asigurare care subscriu riscuri de valori mari si unde daunele care pot aparea au dimensiuni catastrofice (aviatice, maritim, incendiu, accidente, catastrofe naturale);

- in contract compania cedenta stabileste o limita monetara in suma absoluta, prin care se creeaza o zona de raspundere ce reprezinta retinerea sa proprie, denumita „prioritate” sau „layer” sau „fransiza”;

- reasigurarea se face pentru daune ce depasesc valoarea maxima a retinerii sale. De obicei se stabileste si o suma maxima (tot in valoare absoluta) care reprezinta limita superioara a raspunderii reasiguratorului.

CAPITOLUL 3.3

Caracteristicile contractului

- asiguratorul direct si reasiguratorul nu au legatura cu sumele asigurate acceptate, ci cu marimea daunelor suferite;

- reasiguratorul nu urmeaza soarta reasiguratului din punct de vedere al rezultatelor financiare rezultate;

- reasiguratul cedeaza un volum mic din primele de asigurare subscrise putandu-si construi o protectie proprie substantiala;

- se realizeaza o protectie a reasiguratului si un mod de impartire a riscurilor:

- in functie de dimensionarea prioritatilor stabilite, contractele X/L pot fi:

cu limita pentru prioritate redusa – prin care reasiguratorul accepta riscul ce implica o daunalitate regulata, iar retinerea de baza a companiei cedente este astfel stabilita incat la aparitia unor daune sa fie afectati si reasiguratorii,

cu limita pentru prioritate ridicata sau „acoperiri catastrofa” prin care compania cedenta se protejeaza de cumulul daunelor aflate inafara controlului normal al subscrierilor. Acoperirile catastrofa ofera protectie reasiguratului impotriva unor daune catastrofale (cutremure, inundatii, cicloane, tornade), aparute pe baza de intamplare.

- costurile de administrare sunt reduse pentru ambii parteneri;

- contractul se structureaza pe „layere”, protejand de regula un cont de subscrieri;

- fluxul monetar este redus si efectul de finantare este modest;

- contractul de reasigurare se poate incheia:

pe baza de risc – caz in care reasiguratorul suporta daunele pentru un risc individual sau in excesul unei sume predeterminate,

pe baza de intamplare cand reasiguratorul plateste daunele la fiecare intamplare ce depasesc o retinere predeterminata.

Contractul de reasigurare excedent de dauna pe baza de risc

reasiguratorul va suporta toate daunele care rezulta dintr-un eveniment, calculate risc cu risc, si nu daunele ce rezulta dintr-un incident mare care provoaca o acumulare de daune sau dintr-un numar de daune ce pot sa survina intr-un an financiar.

Contractul „excedent de dauna” pe baza de intamplare

- reasiguratorul plateste toate daunele ce rezulta dintr-un singur eveniment, indiferent de numarul de riscuri ce au creat daune,

- protectia oferita este mai cuprinzatoare deoarece include acumularile de daune datorate unui singur incident.

b) Contractul „excedent de rata a daunei” (loss retro) sau „oprire de dauna” (stop loss)

- contractul de reasigurare presupune limitarea raspunderii cedentului la un anumit nivel al ratei daunei, cedand in reasigurare ceea ce depaseste un anumit nivel procentual determinat din volumul de prime;

- reasiguratorul suporta daunele numai daca pierderea totala a cedentei pentru un an depaseste o suma prestabilita sau procentul veniturilor din prima;

- limita retinerii cedentei se stabileste ca un procent din volumul primelor nete incasate de cedenta (10%), iar diferenta va fi suportata de reasigurator;

- el nu va raspunde pentru daunele a caror valoare este mai mica decat rata daunei pentru anul anterior, ci numai pentru daunele aflate pana la limita raspunderii contractului;

- aceste contracte se incheie numai cu societati de asigurare de prima clasa, deoarece reasiguratorul se bazeaza pe buna credinta a cedentei, deoarece cedenta poate profita usor de reasigurator prin extinderea subscrierii, stiind ca plateste reasiguratorul;

- este extinsa in practica internationala in special pentru riscul de grindina

- cedenta isi limiteaza raspunderea la un anumit procent din primele incasate din riscurile respective;

- reasiguratorul nu este raspunzator de daunele intamplate pana cand nu se atinge nivelul procentual de daunalitate limita prestabilit, nivel de la care incepe raspunderea sa;

- se administreaza si functioneaza ca si un contract excedent de dauna

- baza de referinta pentru determinarea fransizei este rezultatul anual al ratei daunei, respectiv raportul procentual dintre volumul daunelor aparute intr-o perioada de timp si volumul total al primelor de asigurare incasate in aceiasi perioada de timp.

Avantajele contractului:

- ofera o protectie foarte buna pentru compania cedenta, pentru rezultatele anuale:

- gestionarea contractului este foarte simpla si nu implica cheltuieli mari si cantitate mare de munca

Dezavantajele contractului:

- este dificila fixarea primei de asigurare;

- nu poate garanta obtinerea de profit de catre compania cedenta

Principiile contractului de reasigurare

La incheierea contractului de reasigurare este necesar ca partile acordului sa le cunoasca si sa le respecte, desi de cele mai multe ori ele nu sunt mentionate in contract, dar in caz de litigiu intre parteneri ele pot fi invocate:

a)     obligativitatea existentei unui interes asigurabil,

b)     relatia dintre parti se bazeaza pe ’buna credinta’,

c)     contractul de reasigurare este un ‚contract de despagubire’,

d)     obligativitatea existentei la data incheierii contractului de reasigurare a unui obiect al reasigurarii.

a) principiul interesului asigurabil

Deoarece asigurarea directa nu se poate incheia fara existenta unuiinteres asigurabil si validitatea contractului de reasigurare este conditionata de existenta interesului.

Interesul asigurabil a unui asigurator direct (sau a unui retrocesionar) este limitat la dimensiunea pierderilor pe care el le poate suporta conform contractului de asigurare subscris.

Raspunderea depinde de urmatorii factori:

- suma asigurata respectiv limita despagubirii

- obiectivele asigurate

- riscurile acoperite

Interesul asigurabil este un drept patrimonial pe care asiguratul (respectiv compania cedenta) doresc sa il pastreze sau sa il obtina sau obligatia patrimoniala pe care acestia ar dori sa o evite.

In contractul de reasigurare, reasigurarea unui risc sau a unor clase de riscuri are efect numai dupa ce compania cedenta accepta preluarea acestora de la asigurat, adica atunci cand interesul asigurabil exista in momentul incheierii reasigurarii.

a)     principiul maximei „bunei credinte”

Principiu universal aplicat cu strictete atat in asigurari cat si in reasigurari, aplicarea lui rezida din natura internationala a reasigurarilor, riscurile produse de multe ori sunt la mari distante de locul in care se gaseste reasiguratorul nu cunoaste asiguratii.

Un alt motiv este faptul ca asiguratii si riscurile sunt grupate de asiguratorul direct, practic reasiguratorul nu stie ce asigurati sau ce riscuri preia in reasigurare, mai ales in reasigurarea neproportionala, el se bazeaza pe buna credinta a cedentului.

Conform acestui principiu asiguratorul direct este obligat sa dezvaluie in intregime orice fapt material referitor la riscul ce va fi reasigurat intr-o tranzactie de reasigurare. Compania cedenta are aceeasi pozitie fata de reasigurator pe care o are si asiguratul fata de companie si de asigurare.

Exceptii de la acest principiu sunt urmatoarele situatii:

- faptele pe care nu le cunoaste si in mod normal nu se asteapta sa le afle

- faptele care diminueaza riscul

-faptele care sunt cunoscute sau prezumate a fi cunoscute de catre asigurator, faptele de notorietate comuna sau cele pe care un asigurat, pentru o anumita clasa de asigurari le poate afla usor.

Atunci cand contractele de asigurarea sau de reasigurare se incheie prin brokeri, obligatia privind notificarea se extinde si asupra lor, ei trebuind sa aduca la cunostinta asiguratorului sau reasiguratorului toate datele si faptele mentionate precum si cele pe care le-au descoperit in cursul activitatii lor.

In asigurarea directa rolul de a informa asiguratorul il are asiguratul direct care este un necunoscator al principiilor si cutumelor din asigurari, in reasigurari aceasta datorie ii revine asiguratorului direct (companiile cedente) unde partile contractante sunt experte, cunoscatoare a tranzactiilor care se incheie, a normelor si legilor care le guverneaza.

Pentru ca acordul de reasigurare sa decurga normal, compania cedenta trebuie sa furnizeze informatii complete reasiguratorului privind riscul, suma retinuta de compania cedenta pentru bunul care se cedeaza in reasigurare.

Pe parcursul valabilitatii contractului de reasigurare, compania cedenta are obligatia de a informa reasiguratorul asupra tuturor faptelor materiale si a evenimentelor care apar, de a completa datele cunoscute deja si chiar unele omisiuni.

Principiul se aplica diferit in cele doua forme de reasigurare facultativa si contractuale:

a.     in cazul reasigurarii facultative compania cedenta trebuie sa ofere informatii complete privind riscul pe care doreste sa il reasigure, aceasta se perfecteaza printr-o declaratie de reasigurare emisa de reasigurator si completata de reasigurat (compania cedenta) sau printr-o forma prescurtata a contractului de asigurare numita „slip” care cuprinde toate particularitatile materiale ale riscului, retinerea cedentei, suma asigurata, etc.

b)     in cazul reasigurarii contractuale, aplicarea principiului este diferita deoarece compania cedenta grupeaza riscurile pentru care doreste sa obtina un contract de reasigurare dupa mai multe criterii, iar reasiguratorul, prin natura contractului, nu cunoaste multe detalii despre riscurile individuale cedate, sumele asigurate, etc.. El accepta tranzactia bazandu-se pe experienta si priceperea cedentei, nu in ultimul rand pe incredere.

Informarea reciproca este un principiu care se face atat in faza de dinaintea incheierii contractului cat si in faza de derulare a acestuia.

c)principiul despagubirii

Despagubirea este suma de bani platita de reasigurator reasiguratului sau, corespunzator cu pierderea suferita de acesta si in conformitate cu conditiilcontractului sau de reasigurare,

Acest principiu este parte a oricarui contract de reasigurare, chiar daca asigurarea originala nu este intotdeauna un contract de despagubire (asigurarile de viata). Compania cedenta este necesar sa dovedeasca ca daunele pentru care cere despagubiri de la reasigurator se incadreaza in termenii contractelor de asigurare si reasigurare.

Reasiguratorul este raspunzator fata de compania cedenta numai pentru partea de dauna pentru care aceasta din urma este raspunzatoare fata de asiguratul sau, in timp ce pentru platile „ex gratia” facute de compania cedenta catre asiguratul sau, compania cedenta nu va primi nici o despagubire.

In practica se obisnuieste ca reasiguratorul sa despagubeasca compania cedenta cat mai repede, dar numai dupa ce aceasta l-a despagubit pe asiguratul sau.

c) principiul privind obiectul contractului de reasigurare

Daca in cazul asigurarii directe obiectul contractului il constituie interesul financiar al detinatorului politei privind proprietatea asigurata, in reasigurare subiectul este raspunderea pe care asiguratorul a acceptat-o prin contractul de asigurare. Prin urmare toate contractele de reasigurare sunt contracte de asigurare a raspunderii. Deoarece raspunderea depinde de existenta obiectului asigurarii, valabilitatea asigurarii depinde la randul ei de aceeasi conditie.

3.4 Directii de perfectionare pe plan intern si international.

Sistemul de distributie

Exista doua sisteme de distributie a reasigurarii. In cadrul pietei directe, reasigurarea este plasata prin intermediul personalului reasiguratorului, acestia tratand direct cu asiguratorii. Reasiguratorii directi apeleaza la specialistii proprii in vanzari pentru a prezenta si negocia conditiile de reasigurare.

Specialistii in vanzari ofera servicii precum cele de subscriere sau de consultanta financiar-contabila. De cele mai multe ori, reasiguratorii directi detin resurse financiare suficiente pentru a subscrie programe de reasigurare de amploare. Astfel, un reasigurator direct poate sa acopere intregul program de reasigurare al unui asigurator.

Pe piata in directa, reasigurarea este plasata prin intermediarii de reasigurare. Intermediarii sunt similari brokerilor de asigurare ei neavand, in general, nici o relatie contractuala nici cu asiguratorul si nici cu reasiguratorul. Ei nu-si asuma nici un risc. Reasiguratorii ce actioneaza pe piata indirecta au, de regula, mai putine resurse financiare in comparatie cu cei de pe piata directa.

a. Avantajele reasigurarii prin intermediari. Negocierea reasigurarii prin intermediari poate avea cateva avantaje. Intermediarul are experienta in elaborarea program el or de reasigurare si in negocierile cu reasiguratorii. Acest lucru poate favoriza obtinerea unor conditii de reasigurare mai bune, decat in cazul in care asiguratorul actioneaza independent.

Un intermediar are acces la numerosi reasiguratori din intreaga lume, in timp ce un asigurator independent putea contacta doar cativa reasiguratori. Astfel, intermediarul poate mari oferta de reasigurare accesibila asiguratorului primar. Aceasta extindere a pietei poate conduce la obtinerea unor termene si conditii mai bune pentru asigurator. Deoarece intermediarul plaseaza numeroase reasigurari, acesta poate avea o putere de negociere mai mare decat asiguratorul in disputele cu reasiguratorii.

b. Dezavantajele reasigurarii prin intermediari. Introducerea unei terte persoane in procesul de reasigurare poate incetini transmiterea informatiilor si poate duce la cresterea sanselor de aparitie a neintelegerilor. Intermediarii au tendinta de a include in programul de reasigurare mai multi reasiguratori, crescand astfel posibilitatea de a se produce erori si neintelegeri. De asemenea, unii reasiguratori contactati de intermediari pot avea un capital foarte mic.

Intermediarii sunt remunerati pe baza comisionului, care se adauga la costul reasigurarii. Totusi se poate intampla ca primele reasiguratorului direct sa fie egale cu costul reasigurarii indirecte. In final, insolvabilitatea intermediarului ar putea avea repercusiuni severe, atat pentru asiguratori, cat si pentru reasiguratori. In ciuda acestor dezavantaje, numerosi asiguratori considera ca avantajele utilizarii intermediarilor sunt mai mari decat dezavantajele.

Avantajele reasigurarii directe. Deoarece reasiguratorii directi sunt adesea societati de dimensiuni mari, acestia pot oferi intreaga reasigurare dorita de asigurator, sau cea mai mare parte din aceasta. Daca experienta de dauna este negativa pentru o categorie de asigurari si favorabila pentru o alta categorie, reasiguratorul direct poate continua subscrierea ambelor categorii de reasigurari. Daca cele doua tipuri de asigurari ar fi fost reasigurate separat, lucru care se poate intampla in cazul intermedierii, reasiguratorul care acopera asigurarile cu o experienta de dauna negativa poate rezilia contractul.

A vand in vedere dimensiunile mari ale reasiguratorilor directi, probabilitatea ca acestia sa aiba suficienta putere financiara este mai mare, oferind asiguratorului o mai mare securitate. Neimplicarea unui intermediar

poate reduce cheltuielile, permitand reasiguratorului sa solicite o prima mai mica. Absenta intermediarului poate accelera comunicarea si transferul de fonduri.

Dezavantajele reasigurarii directe. Din punct de vedere al asiguratorului, principalul dezavantaj al negocierii cu reasiguratorii directi consta in faptul ca reasiguratorul direct actioneaza in interes propriu. Un alt dezavantaj potential este reprezentat de incapacitatea reasiguratorului direct de a imparti reasigurarea cu alt reasigurator. Astfel, daca un reasigurator direct este incapabil sa acopere o parte din portofoliul propus de asigurator, acesta ar putea fi nevoit sa apeleze la un intermediar, cel putin pentru acea parte a programului care nu poate fi reasigurata. De asemenea, adeseori personalul de vanzare al reasiguratorilor directi nu poate sonda piata pentru a obtine cel mai bun pret si cele mai bune conditii de reasigurare, in beneficiul asiguratorului.

In functie de forma de proprietate, companiile de management in reasigurari pot fi clasificate in societati captive sau societati independente. O societate captiva este detinuta de catre una sau mai multe dintre companiile carora le ofera servicii. O firma captiva poate oferi servicii de management si altor reasiguratori decat companiei mama. In acest caz, firma captiva trebuie sa incerce sa evite si sa previna discriminarea fata de reasiguratorii neasociati, carora le ofera servicii.

O companie de management in reasigurari poate controla intregul portofoliu al unui reasigurator sau numai o parte din acesta. De exemplu, un reasigurator poate sa detina controlul asupra asigurarilor incheiate in zone geografice pe care acesta le cunoaste bine, apeland la o companie de management pentru afacerile derulate in alte zone geografi ce, sau care se incadreaza in alte categorii de asigurare.

Intermediari de reasigurare. Intermediarul de reasigurare (denumit si broker) stabileste legatura dintre un asigurator si un reasigurator si participa la negocierea contractelor de reasigurare. Intermediarul faciliteaza schimburile financiare si transferul informatiilor intre asigurator si reasigurator, oferind si alte servicii de reasigurare.

Intermediarii de reasigurare pot fi societati reprezentate de un singur broker si doi sau trei angajati, sau firme mai mari, cu peste 1000 de angajati.

Intermediarii de reasigurare sunt remunerati, in primul rand, prin comisioanele asupra primelor cedate reasiguratorilor. In tabelul urmator sunt prezentate procentele comisioanelor de brokeraj practicate in SUA.

Comisioane de brokeraj practicate in SUA

Comisioanele pot fi insa negociate, determinandu-se in functie de particularitatile fiecarui contract. De regula, ele se platesc de catre reasigurator, chiar daca, in majoritatea cazurilor, intermediarul este

considerat a fi agentul asiguratorului. Uneori, intermediarul poate obtine si un comision de participare la profit, daca rata daunei aferenta portofoliului cedat este favorabila.

De regula, asiguratorul si reasiguratorul isi regleaza platile primelor si despagubiri lor prin intermediari. In general, intermediarii obtin venituri din investirea acestor fonduri.

Piata internationala a reasigurarilor

Cresterea si diversificarea activitatii economice si, implicit, a schimburilor internationale de valori au dus la crearea si dezvoltarea unor piete active si concurente de asigurari si reasigurari.Asigurarile si reasigurarile sunt marcate de un grad ridicat de eterogenitate determinat de existenta unei mari diversitati de tipuri si categorii de afaceri. De aceea, nu se poate vorbi de o singura piata a asigurarilor sau a reasigurarilor, ci piete ale asigurarilor si reasigurarilor, fiecare dintre ele fiind individualizata prin preponderenta unor anumiotr tipuri de tranzactii, prin existenta unor anumite societati de asigurari si reasigurari, cutume, mod de functionare, tranzactionare,reguli.Tranzactiile internationale cu asigurari sunt puternic marcate de reglementarile nationale ale fiecarei tari.

Dispersia internationala a riscurilor mari prin intermediul asigurarii poate fi realizata in mai multe moduri : prin asigurare directa, posibil prin participarea asiguratorilor straini in calitate de coasiguratori alaturi de societatile nationale, sau prin transferarea unei parti a riscurilor asumate de asiguratorii natioali, prin reasigurare-internationala.
In ambele cazuri, asiguratorul / reasiguratorul strain poate opera printr-o societate locala, poate imputernici un agent in strainatate, delegat prin contract sa subscrie afaceri in numele sau, sau sa infiinteze propriile sale filiale in strainatate. In mod similar, asiguratorul / reasiguratorul poate exporta servicii de asigurare, in sensul ca subscrie, de obicei la sediul sau, asigurarea riscurilor localizate in alte tari. Astfel de servicii pot fi oferite nationalilor (acasa saun in strainatate), fie strainilor aflati in tara sa. Aceasta categorie de afaceri poate fi numita “business transfrontiere”, termen mai mult descriptiv, dar mai putin confuz decat “service business” folosit, in general, in Uniunea Europeana. Comertul international cu asigurari este redus in comparatie cu cheltuielile mondiale cu primele de asigurare si cu tranzactiile internationale in orice alt domeniu. Cota ce revni asiguratorilor straini difera considerabil de la o tara la alta, dar a crescut in ultimii ani, mai ales datorita liberalizarii comertului in diferite regiuni ale lumii, precum si fuzionarilor si achizitiilor in domeniu care au marcqat puternic configuratia si evolutia acestui sector. Cu toate acestea, eliminarea tuturor restrictiilor ar putea duce la o crestere globala substantiala, desi inca mai exista unele obstacole. Spre exemplu, in unele tari, consumatorii prefera in general, sa incheie asigurari cu asiguritorii locali desi, uneori reputatia buna a unui asigurator strain poate sa contracareze un astfel de obstacol.

La aceasta se adauga si reglementarile din unele tari, oarecum restrictive, daca nu, chiar discriminatorii in privinta operatiilor asiguratorilor straini in aceste tari.  
Pietele de reasigurari nu pot fi tratate separat, ci in stransa corelatie cu pietele de asigurari pe care se bazeaza. De altfel, de cele mai multe ori, atat asigurarile cat si reasigurarile se tranzactioneaza pe aceleasi piete. Cea mai puternica cresterea activitatii de asigurare si reasigurare a avut loc in ultimii douazeci de ani.
La baza acestei evolutii rapide se afla mai multi factori si, anume :

(a) Cresterea economica fara precedent a tarilor industrializate dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, progresul tehnicsi dezvoltarea socio-umana sub toate aspectele care au facut sa apara noi necesitati ce trebuiau satisfacute. Asigurarile si reasigurarile internationale au reprezentat singura cale ce a generat capacitatea suficienta pentru satisfacerea acestor nevoi.

(b) Schimbarile intervenite in structura pietelor de asigurari in mai multe parti ale lumii, care au fost, in mare parte, determinate de masurile adoptate in unele tari in scopul excluderii sau limitarii activitatii companiilor straine de asigurari pe teritoriul lor, instituind, practic, monopol de stat in domeniul asigurarilor.

Totusi datorita, pe de o parte, dimensiunilor reduse ale acestor piete si, pe de alta parte, datorita lipsei de experienta, noii asiguratori interni care si-au asumat raspunderea pentru acoperirea riscurilor interne nu dispuneau de capacitate suficienta in acest sens, obligati sa apeleze la facilitatile oferite de reasigurarile internationale.
Inca din acea perioada, au inceput si au continuat sa-si consolideze pozitia cateva piete mari, care treptat au devenit puternic internationale.

Piata internationala a asigurarilor si reasigurarilor a fost, astfel, dominata de companii de profil din Marea Britanie, Elvetia, Franta, S.U.A, Japonia.
Odata cu cresterea cererii de asigurare si reasigurare s-a produs o explozie in numarul companiilor de profil si in alte tari, aparand astfel noi piete, in special in zone libere si in tari ce ofera facilitati fiscale. Totodata, au luat fiinta si companii preponderent de reasigurare care isi desfasoara activitatea pe plan national si regional.

Bibliografie:

1.     I.Vacarel, F.Berecea, “Asigurari si Reasigurari”, Editura Marketer-Expert, Ed. a-II-a, Bucuresti-1993.

2.     Ciumas C.,”Economia Asigurarilor”, Editura Casa Cartii de Stiinta”, Cluj-Napoca 2003.

3.     Ciurel V.,”Asigurari si Reasigurari”: Abordari Teoretice si Practici Internationale, Editura All Beck, Bucuresti-2000.

4.     Constantinescu D., Ag.,”Asigurari si Reasigurari”, Editura Tehnica Bucuresti 1998.

5.     Alexa C-tin., Ciurel V., “Asigurari si Reasigurari in Comertul International” Editura All, Bucuresti-1992.