Elementele economice ale investitiei
Evaluarea rentabilitatii unui proiect urmareste sa indice daca efortul investitional este justificat prin efectele sale. Avand insa in vedere faptul ca efortul initial (cheltuielile cu investitia) este masurabil, iar efectele fac obiectul doar a unor previziuni, se impune o analiza a fiecarui element al investitiei pentru a putea determina un rezultat final cat mai corect.
Elementele economice ale investitiei sunt de natura financiara si de natura 414h78e tehnica
Elementele financiare sunt grupate sub aceasta denumire deoarece exprima exigentele pietei de capital cu privire la nivelul minim al randamentului unui proiect. Aceste elemente sunt rata dobanzii si rata de actualizare.
Dobanda reprezinta punctul de echilibru intre oferta globala de economii si cererea globala de fonduri pentru investitii. Intr-un proiect de investitii, rata dobanzii reprezinta pragul minim de rentabilitate. In economia reala, proiecte de investitii cu rentabilitati mari sunt putine si limitate in timp.
Graficul nr. 1. Variatia ratei dobanzii si influenta asupra rentabilitatii
investitiilor
1+d'
1+d
1+d''
Portofoliu de investitii in functie de
rentabilitate
Cresterea ratei dobanzii (1 + d' ) fie determina scaderea profitului pentru o parte dintre proiectele de investitii, fie le face nerentabile pe unele dintre ele. In sens contrar, reducerea ratei dobanzii (1 + d'') conduce fie la cresterea profitabilitatii, fie la rentabilizarea altora care, pana in acel moment, nu erau atractive.
In ceea ce priveste comportamentul financiar, pentru o rata de rentabilitate (Rr) mai mare decat rata dobanzii (Rd), devine logica implementarea unui asemenea proiect de investitii.
In cazul Rd = Rr se obtine doar o acoperire a costurilor cu care au fost procurate capitalurile. Hotararea pentru a investi intr-o asemenea situatie nu poate fi luata pe baza unor rationamente strict financiare, deoarece o asemenea rentabilitate s-ar obtine printr-un simplu plasament bancar.
In situatia in care Rr < Rd, din punct de vedere financiar investitia nu poate fi acceptata.
Rata dobanzii nu apare in mod explicit in calcule, dar constituie reperul cel mai des utilizat in stabilirea nivelului ratei de actualizare.
Rata de actualizare asigura echivalenta dintre valoarea financiara la un moment dat (t0) si proiectia ei in viitor. Necesitatea actualizarii este data de faptul ca valoarea in timp a banilor se depreciaza. Cu cat ne departam in timp de punctul de referinta, cu atat aceasta depreciere este mai accentuata.
Graficul nr. 2. Deprecierea in timp a puterii de cumparare a monedei
UM
(1+r)-1 (1+r)-2 (1+r)-3 (1+r)-4 (1+
r)-n T
0 1 2
3
4 5
Rata de actualizare
|
|
Din anumite rationamente, in special pentru calculul valorii de inlocuire a investitiei, se procedeaza la capitalizarea fluxurilor investitiei, deci in acest caz:
- Realizarea investitiei
(1+d) n 
- Exploatarea investitiei (1 + d)- n
t - 3 t - 2 t - 1 t1 t2 t3 t4.........tn
capitalizare T0 actualizare
Pentru stabilirea ratei de actualizare se utilizeaza, in functie de situatie, urmatoarele repere:
rata medie a dobanzii bancare;
rentabilitatea pretinsa de actionari pentru capitalurile puse la dispozitia firmei;
rata de actualizare utilizata la un proiect anterior;
rata de actualizare utilizata la proiecte asemanatoare;
oricare alta rata observabila pe piata si care este considerata semnificativa pentru proiectul in cauza.
La unul dintre aceste repere utilizate se adauga un procent care reprezinta rata de risc a sectorului din care face parte investitia respectiva.
Exemplu: dobanda bancara + risc specific investitiei = rata de actualizare
16% 3% 19%
Calculul ratei de actualizare este influentat de structura financiara si de costurile fiecarui tip de finantare utilizat:
In cazul capitalurilor proprii rata de actualizare se calculeaza in functie de rentabilitatea pretinsa (asteptata) de catre actionari.
In cazul finantarii exclusiv prin fonduri imprumutate, rata de actualizare se calculeaza in functie de costurile imprumutului.
In cazul finantarii mixte (capital propriu + capital imprumutat), rata de actualizare apare ca o medie ponderata a costurilor stabilite pentru cele doua tipuri de capital.
Exemplu:
O investitie cu durata de viata economica de 5 ani este finantata din fonduri proprii si imprumutate astfel:
Cp = 200.000.000 u.m. (54%)
Dt = 170.000.000 u.m.(46%)
Cap. total = 370.000.000 u.m.
Riscul specific sectorului de activitate = 2%.
1. rCp = (1 + 0.75)-3 = 16% + 2% = 18% - rata capitalului propriu
Mediul economic este caracterizat ca incert, iar dobanzile la creditele bancare cunosc mari fluctuatii. S-a luat ca reper pentru calculul ratei de actualizare (r), dobanda la obligatiunile de stat (75%).
2. rDt = 8% + 4% = 12% - rata capitalului imprumutat
Pentru capitalurile imprumutate (Dt), reperul considerat a fost rata dobanzii la creditul in USD de 8% plus o prima de risc valutar de 4%.
rfm = (0.18 * 0,54) + (0,12 *0,46) = 15,24% - rata finantarii mixte (media
ponderata)
Chiar daca reperul luat in considerare pentru calculul ratei de actualizare variaza pe parcursul duratei de viata economica a proiectului de investitii, in calcule rata de actualizare se retine ca fiind constanta si este construita pe principii prudentiale.
Elementele tehnice ale investitiei. Sunt cuprinse sub aceasta denumire deoarece performantele acestor elemente sunt legate de aspecte strict tehnice si nu de piata de capital.
Ca elemente tehnice retinem:
suma totala a cheltuielilor initiale (I0);
durata de viata a investitiei (n);
valoarea reziduala (VR);
fluxurile financiare viitoare (cash-flow - CF)
Investitia initiala (I0) reprezinta suma capitalului necesar pentru punerea in functiune a investitiei si cuprinde, costul de achizitie al activelor fixe si nevoia suplimentara de fond de rulment, care asigura functionarea in bune conditii a procesului de exploatare.
Durata de viata a investitiei se apreciaza dupa mai multe criterii:
durata fiscala care in conformitate cu legea amortizarii, este durata normala de serviciu a mijloacelor fixe;
durata tehnica sau durata de functionare a mijloacelor fixe, este determinata de caracteristicile tehnico-functionale ale acestora;
durata juridica este perioada de protectie asupra drepturilor de concesiune, brevete, etc.;
durata comerciala este cea mai importanta si reprezinta perioada pentru care exista cerere de piata pentru produsele fabricate.
Valoarea reziduala, conform IAS 16/6, reprezinta "valoarea neta pe care o intreprindere estimeaza ca o va obtine pentru un activ la sfarsitul duratei de viata utila a acestuia, dupa deducerea probabila a costurilor de cesiune previzionata".
La stabilirea valorii reziduale se pot lua in considerare urmatoarele variante:
continuarea activitatii de exploatare si dupa incheierea duratei pentru care s-a facut previziunea;
incetarea activitatii si vanzarea activelor;
In practica, pentru durate mai mari de 10 ani, valoarea reziduala nu se mai ia in considerare. Motivatia este data de timpul indepartat de previziune si de ritmul de uzura morala a tehnologiilor.
Fluxul de numerar (cash-flow-ul). Calculul cash-flow-ului sau a fluxurilor viitoare generate de functionarea proiectului, presupune o apreciere realista a veniturilor si cheltuielilor viitoare. Reprezinta procesul cel mai complex in aprecierea investitiilor si reclama mult discernamant si experienta.
In mediul economic incert, pentru calculul fluxurilor viitoare se utilizeaza distributia de probabilitate formulandu-se o ipoteza favorabila, una medie si una pesimista.
E = ΣCF × g
in care:
E - speranta matematica
g - probabilitatea in fiecare dintre cele trei ipoteze de realizare a veniturilor.
O alta metoda utilizata in prezent, pentru proiectia fluxurilor financiare este metoda senzitiva care presupune crearea mai multor scenarii privind evolutia factorilor care influenteaza profitul.
Ca metodologie, in proiectia cash-flow-ului se procedeaza astfel:
se identifica pentru orizontul de timp in care va functiona investitia mutatiile care pot interveni la nivel macroeconomic, in sectorul de activitate, pe pietele de desfacere; se cuantifica influentele induse si sensul acestora;
se analizeaza experienta avuta in proiecte similare;
in lipsa experientei se identifica un alt reper;
se gaseste un factor de extrapolare a veniturilor si cheltuielilor (procent de crestere anuala).
Cash-flow-ul se obtine din insumarea profitului net previzionat cu amortizarea.
|
