Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































Continutul pietei bunurilor si serviciilor

comert




Continutul pietei bunurilor si serviciilor

Teoria economica defineste notiunea de piata intr-o acceptiune generala ca sfera a circulatiei marfurilor, ca un ansamblu al cererii si al ofertei de marfuri. Piata reprezinta o categorie economica care isi gaseste expresia in totalitatea actelor de vanzare-cumparare privite in unitate organica cu relatiile pe care le genereaza si in strans 848f57i 9; conexiune cu spatiul in care se realizeaza aceste relatii.




Relatiile care intervin in procesul circulatiei marfurilor pot avea loc intre diferite tipuri de intreprinderi sau societati comerciale sau  intre acestea si populatie, aceasta in functie de modul de organizare a activitatii comerciale sau de numarul de verigi prin care circula marfurile de la producator la consumator.

Piata reprezinta sfera economica in care productia apare sub forma ofertei de marfuri, iar consumul (colectiv sau individual) apare sub forma cererii de marfuri, ea constituind “scena” confruntarii celor doua categorii, a realizarii lor sub forma actelor de vanzare-cumparare.

Piata presupune existenta unor fenomene specifice cum ar fi: prezenta unor unitati economice autonome, interdependenta dintre acestea, posibilitatea realizarii unor legaturi de vanzare-cumparare intre aceste unitati, prezanta cerererii si a ofertei precum si a categoriei de pret, ca o conditie sine qua-non a realizarii acestor acte.

Trebuie remarcat faptul ca abordarea dinamica a concepturlui de piata nu poate fi limitata doar la procesele economice care au loc in cadrul acesteia in mod efectiv, ci trebuie extinsa si asupra proceselor care ar putea avea loc, respectiv asupra acelora care ar fi posibil a se desfasura. Intr-un asemena mod de abordare, categoria de piata nu cuprinde numai cererea si oferta reala sau efectiva ci se refera si la elemente potentiale cum sunt: cererea in formare, cererea nesatisfacuta, oferta potentiala, oferta pasiva.

Definirea conceptului de piata poate fi intregita si cu alti termeni care sa contureze si mai bine coordonatele pietei. Pentru a defini notiunea de piata in raport cu localizarea acesteia se folosesc termenii de piata interna si piata externa, piata nationala si piata locala,piata urbana si piata rurala. In functie de obiectul relatiilor de vanzare- cumparare intalnim piata bunurilor destinate cconsumului intermediar, piata bunurilor destinate consumului final, piata produselor agricole. In functie de intensitatea cu care se desfasoara relatiile de vanzare-cumparare intalnim piata dispersata si piata concentrata. In sfarsit, in functie de modul de stabilirea a unor norme juridice referitoare la anumite laturi ale activitatii de schimb intalnim notiunile de piata libera si piata reglementata.

Analiza in dinamica a continutului pietii scoate in evidenta faptul ca se pot surprinde atat aspecte de ordin cantitativ cat si aspecte de ordin calitativ, ambele fiind importante intr-o asemenea analiza. Fara a diminua rolul mutatiilor de ordin calitativ, se impune in primul rand evidentierea aspectelor de ordin acntitativ, respectiv a dimensiunilor cantitative ale fenomenelor de piata ceea ce reprezinta capacitatea pietei.

Capacitatea pietei poate fi cuantificata cu ajutorul mai multor indicatori dintre care cei mai importanti sunt: marimea globala a cererii de marfuri, marimea globala a ofertei de marfuri, marimea globala a relatiilor de schimb care este echivalenta cu volumul vanzarilor de marfuri. In caracterizarea capacitatii pietei cel mai semnificativ indicator il constituie marimea cererii de marfuri, avand in vedere ca in raportul cerere-oferta, aceasta din urma trebuie sa-si dimensioneze volumul si structura in functie de cererea de marfuri.

Cele trei modalitati de caracterizare a capacitatii pietei se pot referi la o anumita perioada de timp (luna, trimestru,an) sau la un anumit moment de timp.

Din definitia data pietei nu pot lipsi dimensiunile spatiale ale pietei, cunoasterea relatiei piata-spatiu fiind importanta deopotriva pentru producator si comerciant. In acest sens aspecte cum sunt structurarea ofertei, logistica marfurilor, amplasarea retelei de depozite si a celei comerciale cu amanuntul, nu pot fi solutionate eficient fara informatii din domeniul distributiei teritoriale a ofertei  si a cererii de marfuri.

Un prim aspect asupra caruia se indreapta analiza il reprezinta modul cum se distribuie teritorial actele de piata sau ceea ce reprezinta gradul de concentrare a pietei.

Gradul de concentrare al pietei poate fi caracterizat cu ajutorul mai multor operatori:

repartizarea teritoriala a vanzarilor de marfuri;

densitatea retelei comerciale;

garadul de solicitare a retelei comerciale.

Fiecare din acesti operatori poate fi cuantificat cu ajutorul unor indicatori specifici.

Astfel, repartizarea teritoriala a vanzarilor de marfuri poate fi exprimata prin volumul vanzarilor de la un produs sau o grupa de produse pe unitati administrativ-teritoriale ca indicator absolut, sau prin ponderea fiecarei unitati administrativ-teritoriale in volumul total al vanzarilor, ca indicator relativ.

In ceea ce priveste densitatea retelei comerciale aceasta se poate cuantifica cu ajutorul indicatorilor de forma: numarul de unitati comerciale la 100 sau 1000 km2   sau numarul de unitati comerciale la 1000 de locuitori.

In sarsit, gardul de solicitare a retelei comerciale se poate cuantifica cu ajutorul indicatorului numarul de locuitori ce revin pe o unitate comerciala (inversul densitatii comerciale cand aceasta se exprima prin numarul de unitati comerciale ce revin la 1000 de locuitori).



Un al doilea aspect ce se urmareste in relatia piata- spatiu il constituie gravitatia comerciala. Comertul se cofrunta cu mutatii permanente atat in ceea ce priveste volumul si structura trebuintelor de consum ale populatiei cat si “geografia” consumului, adica repartizarea lui teritoriala.

Localizarea cererii de marfuri reflecta in linii mari distribuirea in spatiu a consumului. Se apreciaza ca circa 85% din marfurile necesare pentru consum sunt procurate din localitatile de domiciliu ale consumatorilor.[1]

Aceasta este o proportie medie, in sensul ca in unele cazuri, respectiv la anumite grupe de marfuri sau la anumite segmente de consumatori, cererea care se manifesta in a afara localitatii de domiciliu are o pondere mult mai mare (un exemplu l-ar constitui marfurile de cerere rara si de folosinta indelungata solicitate de consumatorii din mediul rural) Fenomenul migrarii se impleteste strans cu cel al mobilitatii populatiei, el putand fi efect sau cauza a deplasarii populatiei. In primul caz, cumpararile de marfuri reprezinta o consecinta a deplasarilor populatiei (este cazul navetistilor, turistilor, care se aprovizioneaza cu marfuri ca o consecinta a deplasarii lor la locurile de munca sau agrement), iar in cel de-al doile caz scopul deplasarilor il constituie chiar cumpararea de marfuri.

In mod normal fluxul deplasarilor este din localitatile rurale inspre cele urbane (nu este exclus nici sensul invers, dar intr-o proportie mai mica), orasul ramanand principalul pol al atractiei comerciale. Intre functiile pe care le indeplineste orasul, functia comerciala ocupa un loc principal, ea referindu-se atat la populatia care formeaza comunitatea respectiva, cat si la populatia din zona in care se afla asezat orasul.

In aceste conditii putem defini garavitatia comerciala ca fiind fenomenul de atractie exercitat de centrele urbane asupra cumparatorilor din zonele invecinate. Acest fenomen pune in evidenta forta de polarizare comerciala a orasului, de atractie a populatiei nerezidentiale, forta care depinde de doi factori:

marimea orasului–centru comercial, exprimata prin numarul de locuitori;

distanta pana la acest centru.

Semnificatia celor doi factori de influenta a fost pusa in evidenta de W.J. Reilly care a demonstrat ca forta de atractie comerciala se afla inlegatura directa cu primul factor (marimea orasului) si in legatura inversa cu cel de-al doilea factor (distanta pana la acesta).

Considerand o zona situata intre doua centre urbane A si B, el a stabilit ca masura in care cumpararile populatiei dintr-o localitate oarecare situata in aceasta zona vor migra catre cele doua centre raspunde urmatoarei relatii:

in care:

Ca si Cb reprezinta cumpararile atrase din centrele A, respectiv B;

Pa , Pb reprezinta numarul populatiei din centele A, respectiv B;

Da, Db  reprezinta distanta pana la centrele A, respectiv B;

N, n reprezinta parametrii care indica masura participarii celor doi factori  (populatie si distanta) la forta de atractie a centrelor A si B.



C.Florescu, D.Patriche – Prospectarea pietei, Editura stiintifica, Bucuresti, 1973, p. 42



loading...











Document Info


Accesari: 2534
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )