Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























CONTABILITATEA BRITANICA SI RELATIILE CU FISCALIATEA

Contabilitate




CONTABILITATEA BRITANICĂ sI RELAŢIILE CU FISCALIATEA

4.1 Mediul care influenteaza contabilitatea britanica

4.2. Relatiile contabilitatii britanice cu fiscalitatea



4.1 Mediul care influenteaza contabilitatea britanica

Trasaturile de baza ale contabilitatii īn Anglia sunt: simplitate si libertatea judecatii profesionale.

Britanicii au construit īn imperiul lor o scoala de contabilitate anglo-saxona. Dupa ce au importat contabilitatea īn partida dubla de la maestrii italieni (cu multe secole īn urma), ei au īncercat sa exporte "cultura profesiei contabile de tip liberal" (ideea de institutionalizare a profesiei)  616b13g 51;i imaginea fidela (un concept). Acolo unde au reusit "sa exporte" un īntreg mod de a fi si de a trai, au reusit sa se impuna si prin vectorul "contabilitate". Oricum, īntre italieni, stapānii maiestriei contabile īn Evul Mediu, si americani, se pare stapānii evolutiei contabilitatii īn acest īnceput de mileniu, se īntinde o perioada relativ lunga īn care britanicii sunt cei care au facut, cel mai adesea, furtuna si timp frumos īn imperiul practicilor si gāndirii contabile, la nivel mondial. Poate daca nu cumva francezii si mai ales germanii au drept de veto.

La una dintre orele adevarului, s-a semnalat īn unele lucrari, a se īntelege cea a elaborarii Directivelor a IV -a si VII-a, ca disputa contabila nu poate sa aiba un īnvingator, cel putin pe terenul european. Este drept, britanicii au reusit sa impuna "unionistilor" din continent conceptul de imagine fidela (dar cāta varietate īn īntelegerea acestui concept?), gāndirea contabila filtrata de actiunea principiilor fundamentale, anexa, ca un complement de informatii, care invita producatorii de conturi la transparenta, si rezultatul curent (mai degraba, ordinar) ca informatie-criteriu de judecare comparativa a performantelor īntreprinderii. Dar si ei, la rāndul lor, nu au plecat de la Bruxelles cu māna goala: au "transferat" īn insule mai mult respect pentru rolul statului īn normalizarea contabila, respect demonstrat de noua fata (noile versiuni) a/ale legislatiei, ceva rigoare si spirit analitic german si, poate, un pic de cartezianism francez.

Revolutia industriala britanica si-a pus īn mod decisiv amprenta asupra evolutiei sistemului contabil. Ea a urgentat dezvoltarea sectorului manufacturier si a comertului international. Īn acest proces de crestere economica si-au adus contributia si cucerirea rutelor maritime, precum si existenta unei aristocratii care a fost un factor catalizator al progresului economic.

Īn Anglia, cu pretul guvernarii, aristocratia va suporta cheltuielile publice cele mai grele. Īn timp ce burghezul francez īsi folosea economia acumulata īn cumpararea unei functii publice, omologul lui englez investea īn negot. Ceea ce a generat doua mentalitati si atitudini diametral opuse: neīncrederea francezului īn bogatia mobiliara, īn comert. Īn special īn comertul cu bani; cultul englezului pentru tot ceea ce deriva din comert (valori mobiliare).

Vectorul dezvoltarii economiei britanice a fost reprezentat, deci de activitatea comerciala, activitate care a determinat, la rāndul ei, ca sistemul bancar, īn special "Merchant banks" (bancile comerciale) sa opteze pentru o finantare pe termen scurt a operatiunilor de negot, īn detrimentul unei finantari pe termen lung a īntreprinderii industriale.

Industriilor nu le-a mai ramas decāt sansa de a face apel la economisirea publica si, ca atare, la finantarea pe termen lung. Este si motivul pentru care īn Regatul Unit rolul Bursei (Stock Exchange) s-a conturat mult mai devreme decāt pe continent. De altfel, Londra īsi crease bursa īnca din 1571.

Dezvoltarea generata de revolutia industriala a adus la rampa nevoia de capitaluri implicata de finantarea marilor proiecte de infrastructura, precum canalele si caile ferate. Īn fata unor astfel de investitii de o importanta greu de egalat si astazi, antreprenorii au dorit sa se asocieze pentru a-si īmparti riscurile. Fapt ce a antrenat o dezvoltare rapida a societatilor anonime, cerere exprimata de actionari.

Sub aspect juridic, la īnceputul secolului al XIX-lea, īn lipsa unei legi privind societatile anonime, crearea acestora se realiza pe baza unui mandat regal sau a unui acord al Parlamentului. Regulile contabile, daca se poate vorbi asa ceva, faceau parte din statutele societatilor.

Īn fata numeroaselor cereri de creare a societatilor anonime, guvernul a emis o lege (Joint Stock Campanies Act), īn 1844, care permitea īnfiintarea acestora fara interventia Parlamentului.

Legea din 1844 solicita prezentarea unui bilant "full and fair" (complet si fidel), fara sa se specifice īnsa care sa fie continutul sau. De asemenea, bilantul trebuia sa fie supus controlului actionarilor.

O alta lege (1855) īmbunatatea statutul actionarilor, prin prevederea unei responsabilitati limitate la capitalul subscris.

Īn 1856, printr-o a treia lege, se propuneau elementele de continut privind prezentarea bilantului, desi, prin textele ei, īntocmirea bilantului si auditarea acestuia deveneau facultative.

A trebuit sa se astepte īnca aproape o jumatate de secol, pentru ca o noua lege (Companies Act, 1900) sa impuna, din nou, obligativitatea auditarii si publicarii bilantului. Totodata, se solicita ca bilantul sa redea o imagine adevarata si exacta (a true and correct view) referitoare la situatia financiara a īntreprinderii.

Rezulta ca, īn contextul celei de a doua jumatati a secolului trecut, s-au dezvoltat practicile si s-au nascut conceptele de "comunicare a informatiilor financiare" (financial reporting) si de "buna informare a publicului" (full and fair disclosure). Punerea de informatii la dispozitia publicului se facea īn spiritul "adevarului" si "exactitatii", ceea ce īnsemna, īn fapt, o imagine fidela a afacerilor diferitelor companii.

Profesia de auditor a aparut si ea la mijlocul secolului al XIX-lea, o data cu crearea de asociatii locale, mai īntāi la Edinburgh si Glasgow (Scotia), apoi la Londra si Manchester (Anglia). Crearea acestor asociatii profesionale poate fi explicata de nevoia si grija de a se asigura un serviciu de calitate. Acest moment este si punctul de placare pentru evolutia principiilor contabile.

Originea celor 6 (astazi 5) mari societati de audit (The Big Six) se regaseste, īn general, īn cabinetele create la mijlocul secolului trecut. Īn acea epoca, misiunea cabinetelor consta, īn mod esential, īn administrarea bunurilor societatilor aflate īn stare de faliment. Īncepānd cu 1900, misiunea de audit devine o functie mult mai complexa.

Īn concluzie se poate afirma ca marile trasaturi ale contabilitatii britanice definite īn acest secol sunt schitate practic īn secolul trecut: participarea nesemnificativa a statului la reglementarea contabila, orientarea informatiilor financiare catre nevoile marilor societati anonime, reglementarea si evolutia principiilor contabile prin efortul unei profesii liberale puternice, necesitatea realizarii misiunilor de control al conturilor, prin serviciile puse la dispozitie de cabinetele de audit.

Īn conditiile cresterii economice din prima parte a acestui secol, tehnicile contabile au continuat sa evolueze si ele, tinānd pasul cu realitatea practica. Auditorii de renume precum Dicksee sau Leak, prin manualele de contabilitate pe care le-au publicat, au īncercat si au reusit sa īntoarca practicii "stiinta lor". Anii postbelici (dupa primul razboi mondial) s-au caracterizat prin numeroase dezbateri privind īntocmirea conturilor consolidate. Īn anii '30, o parte din marile īntreprinderi britanice īncepusera sa publice conturi consolidate.

Dar lipsa unei legislatii si unor norme contabile solide, ca si īn alte parti ale lumii, va pune la īndoiala credibilitatea contabilitatii. Astfel, fac pagini de istorie contabila scandalul financiar si falimentul armatorului "Royal Mail Line". Timp de mai multi ani, societatea a publicat ca activitatea sa s-a īncheiat cu rezultate favorabile si, de aici, ca a distribuit dividende. Īn mod neasteptat, fara preaviz si fara sa semnaleze dificultatile sale, ea a dat faliment. Tribunalul a stabilit ca societatea suporta, de mai multi ani, pierderi importante din activitatea de exploatare. Īn situatiile financiare, conducerea mascase aceste pierderi, prin prezenta unor rezerve oculte. Presedintele societatii s-a explicat prin faptul ca era imposibil ca actionarii sa cunoasca adevarul, deoarece ei aveau tendinta sa intre īn panica.

Dar un rau duce, ulterior, la bine. Afacerea "Royal Mail Line" a influentat dezvoltarea reglementarii contabile si a pus īn evidenta nevoia de transparenta a informatiilor contabile pentru actionari.

Cu toate acestea, a trebuit sa se astepte mai mult de un deceniu pentru a declansa o reforma privind dreptul societatilor. Īn acest sens, īn 1944 a fost constituita o comisie care a emis raportul Cohen, īn 1945.

La īnceputul anilor '40, poate fi remarcata o prima tentativa a profesiei britanice pentru a stabili directive tehnice (norme contabile). Īn 1942, este creat "Comitetul principiilor contabile" (Committee on Accouting Principles) de catre organismul profesiei contabile engleze, comitet care, timp de 25 de ani, a publicat o serie de recomandari. Cu exceptia studiilor lui Zeff ("Forging Accouting Principles īn Five Countries", stipes Publishing Illinois, 1972; sursa regasita īn lucrarea "Compatabilit internationale", Bernard Raffournier, Axel Haller, Peter Walton, 1977, pagina 168), acest comitet este cvasiabsent din literatura contabila, fapt ce demonstreaza influenta sa destul de mica. El nu s-a interesat asupra problemelor dificile, multumindu-se numai sa ia pozitie asupra unor probleme de rutina precum amortizarile. Cele 12 recomandari publicate nu erau destinate decāt membrilor organismului englez al profesiei contabile si nu au avut decāt o influenta extrem de limitata.



Reforma legislativa din anii '40, a avut īn centrul ei Legea societatilor comerciale (Companies Act) din 1947, īnlocuita īn 1948 printr-o lege a consolidarii, lege care anula toate dispozitiile precedente referitoare la societati si care le regrupa īntr-un nou text legislativ.

Aceasta noua lege stabilea marile linii ale contabilitatii societatilor, asa cum sunt ele cunoscute astazi.

Obligatia de a prezenta, prin conturi, a true and correct view, a fost modificata cu formula arhicunoscuta īn zilele noastre, true and fair view (imagine fidela). Schimbarea din "o imagine" īn "imagine" si, mai ales, din "correct" (corecta) īn "fair" (foiala, sincera, cinstita) s-a facut sub influenta profesiei contabile britanice, deoarece, "correct" era un cuvānt excesiv de precis pentru a reflecta practicile de contabilitate si de audit.

Neglijat īnainte de afacerea Royal Mail Line, contul de profit si pierdere a devenit o situatie financiara esentiala, rezervele oculte au fost interzise, iar societatile-mama, obligate sa īntocmeasca situatii consolidate. Totodata, societatile au fost impuse la furnizarea a numeroase informatii suplimentare īn anexa.

Īn contextul unui audit deja obligatoriu, auditorul a trebuit sa devina membru al unei asociatii profesionale.

Dupa reforma 1947-1948, o stare de vid legislativ a prejudiciat calitatea comparabilitatii conturilor prezentate de societatile britanice. Ca urmare a unor scandaluri financiare, publicul constata ca principiile contabile general admise ofereau, de fapt, conducatorilor de īntreprinderi numeroase optiuni pentru īntocmirea situatiilor financiare. Presa financiara solicita o rigoare mai mare īn reglementarea contabila. Vidul legislativ a fost practic ocupat de recomandarile publicate de organismele profesiei (īn special, cel al Angliei si Ţarii Galilor). Fiind impuse numai membrilor acestor organisme, astfel de recomandari nu aveau o forta de constrāngere asupra īntreprinderilor.

Revendicarile publicului si presei stau la originea crearii, prin decizia comuna a organismelor profesiei, a "Comitetului normelor contabile" (Accounting Standards Committee: ASC), īn 1971.

Obiectul ASC era sa emita norme īn vederea restrāngerii numarului de optiuni utilizabile de catre societati si auditori. Dar īn ASC erau reprezentate numai organizatiile profesionale, membri ai comitetului de firme fiind, de fapt asociati ai cabinetelor celor sase Mari (Big Six). Rezulta ca ASC nu avea dreptul sa emita norme fara sa consulte asociatiile profesionale. Cum aceste norme erau putin restrictive, activitatea ASC a fost catalogata ca lipsita de eficacitate. Īn pofida criticilor, organismul britanic de normalizare a supravietuit aproape 20 de ani.

Īn mod concret, īntre 1971 si 1990, ASC a emis 25 de recomandari (norme) numite "Enunturi ale practicii contabile normalizate" (Statement of Standard Accounting Practice: SSAP). Īnainte de a fi fost hotarāta o norma, se difuza membrilor celor sase organisme ale profesiei (si altor organisme interesate) un "proiect de norma" (Exposure Draft: ED), scopul vadit al acestei difuzari fiind perfectionarea proiectului.

Regatul Unit, prin intrarea īn Comunitatea Europeana (1973), a luat parte la lucrarile directivelor europene. Īn mod cert, lucrarile au avut darul sa aduca o serie de schimbari īn dreptul contabil britanic. Īn ceea ce priveste dreptul societatilor, acesta a fost puternic marcat de adoptarea Directivei a IV-a īn 1982. īn contextul lucrarilor, britanicii s-au "batut" sa impuna conceptul de imagine fidela, s-au "īngrijorat" de forma detaliata a contului de profit si pierdere. Īnainte de includerea directivei īn legislatie si aplicarea acesteia, īntreprinderile dadeau putine detalii referitoare la cheltuieli. Legea din 1982 a lasat īntreprinderilor britanice sa aleaga īntre un model de cont de profit si pierdere cu o clasificare a cheltuielilor dupa natura si un altul, cu o clasificare dupa destinatie. Majoritatea īntreprinderilor au continuat sa prezinte contul de profit si pierdere cu o repartizare a cheltuielilor dupa destinatie.

Īn 1985, guvernul britanic a promulgat o noua lege asupra societatilor (Companies Act 1985), ramasa īn vigoare si astazi. Datorita integrarii prevederilor Directivei a IV-a, Companies Act 1985 a adus schimbari importante īn prezentarea normalizata a conturilor individuale ale societatilor de capital, precum si modalitatile de depunere a acestora la "Registrul societatilor" (Registrar of companies).

Totusi, contributia legiuitorului britanic la reglementarea contabila este destul de modesta fata de situatia partenerilor europeni, atāt īn privinta naturii, cāt si a cāmpului de aplicare a textelor reglementare.

Atāt produsele legiuitorului - textele din Companies Act, cāt si cele ale profesiei (normele contabile) se situeaza la nivelul principiilor de baza, trasāndu-se doar liniile directoare care trebuie urmate de societati īn opera de īntocmire a situatiilor financiare.

Īn comparatie cu unele tari ale Europei continentale (īn primul rānd, Franta), normalizarea contabila nu face apel la un plan de conturi, scheme obligatorii de īnregistrari si de tinere a jurnalelor si registrelor contabile. Īn Regatul Unit centrul de greutate este īnsa societatea comerciala care trebuie sa-si instaleze o organizare a contabilitatii, de natura sa-i permita satisfacerea obligatiilor prevazute īn Companies Act, īn materie de īntocmire si de publicare a conturilor anuale.

Īn economia britanica, sunt cunoscute si recunoscute urmatoarele tipuri de īntreprinderi:

Public Limited Company (PLC) = societate pe actiuni (societate care face apel la economisirea publica).

Private Limited Company (Ltd) = societate cu responsabilitate limitata (societate care nu face apel la economisirea publica).

Partnership = societate īn participatie (societate de persoane, comparabila cu societatea īn nume colectiv).

Sole trader = antreprenor individual.

Branch of a foreign undertaking = sucursala a unei īntreprinderi straine.

Dispozitiile legii societatilor comerciale se aplica numai societatilor de capitaluri, recunoscute de dreptul britanic prin abrevierile: PLC si Ltd.

Companies Act 1985 era o lege "de consolidare": ea a integrat la legea consolidarii 1948 toate legile societatilor comerciale deja votate. Totusi, Companies Act 1985 a fost modificata īn 1989, o data cu adoptarea Directivei a VII-a.



Īn materie de prezentare a conturilor anuale, Legea societatilor comerciale īmpune societatilor de capitaluri (PLC si Ltd) sa prezinte actionarilor:

Un bilant (balance sheet).

Un cont de profit si pierdere (profit and loss account).

O anexa (notes).

Īn tarile anglo-saxone, reglementarea contabila a fost elaborata pentru societatile mari. Nici pāna īn zilele noastre nu s-au emis reguli contabile pentru comertul individual, artizanat (micii mestesugari) si societati civile.

Īn mod evident, o societate cotata īn bursa este mult mai riguroasa cu īntocmirea conturilor sale anuale deoarece utilizatorii unei astfel de societati sunt mai exigenti īn privinta transparentei informatiilor contabile. Nevoia de a rezuma informarea financiara, astfel īncāt ea sa se regaseasca īntr-un raport de marime acceptabila, trimis proprietarilor si furnizorilor de capitaluri, pare sa fie singura limita a transparentei. Īntr-un sistem de informare financiara bursiera, societatile cotate īsi prezinta prin rapoarte faptele lasānd investitorii sau consilierii lor sa decida asupra modului īn care aceste fapte trebuie sa influenteze cotele titlurilor si, de aici, cum sa-si aloce resursele.

Īn lumea anglo-saxona, ca de altfel īn toate mediile bursiere, o societate cotata are tot interesul sa publice informatii financiare cāt mai complete, care sa privilegieze redarea situatiei economice, īn detrimentul "aparentei juridice". Ea va avea tendinta sa puna īn aplicare acele politici contabile care conduc la cresterea beneficiului si a valorii activului sau. Dimpotriva, īntr-un mediu financiar predominant bancar., contabilitatea va privilegia secretul profesional si protectia creditorilor, de unde si tendinta de a subevalua beneficiul īntreprinderii si activul sau.

Īn general, investitorii se asteapta ca īn fiecare an beneficiul unei īntreprinderi sa creasca. Spre o astfel de imagine "concura" si conducatorii īntreprinderii cotate, care, cel mai adesea, īncheie contracte de munca prin care remunerarea lor este legata de performanta acesteia (rentabilitatea) si/sau de cresterea cotei actiunilor.

4.2. Relatiile contabilitatii cu fiscalitatea

Spre deosebire de un specialist din Europa continentala, care, pentru a stapānii contabilitatea, are nevoie de un sistem complex de cunostinte fiscale, īn Regatul Unit, īntelegerea contabilitatii nu impune cunoasterea fiscalitatii.

Īn pofida prejudiciului fiscal, o īntreprindere britanica are interesul sa maximizeze beneficiul sau. Afirmam, īn general, ca determinarea beneficiului impozabil īn tarile anglo-saxone este independenta de conturile sociale si, de aici, ca nu exista o stare conflictuala īntre preocuparea de a satisface cerintele investitorilor (altfel spus, piata financiara) si dorinta de a minimiza impozitul. Realitatea este īnsa mai complexa. Ceea ce este cert este faptul ca īnregistrarile contabile nu sunt determinate pentru calculul beneficiului fiscal (taxable profit). Spre deosebire de o tara ca Franta (sau Romānia), o cheltuiala poate sa fie deductibila fiscal fara ca ea sa fie contabilizata. Īn vederea determinarii rezultatului impozabil, amortizarile (deprecierea) sunt calculate pe baza duratelor de viata admise de autoritatile fiscale, indiferent care sunt cele utilizate īn contabilitate. Orice diferenta īntre contabilitate si documentatia fiscala trebuie sa fie justificata.

Modul de rezolvare a problemelor fiscale depinde adesea si de cultura de īntreprindere. Unele īntreprinderi controleaza īndeaproape fiscalitatea, īn vederea diminuarii impozitului pe profit, altele considera ca, indiferent ce s-ar face, cheltuiala fiscala este necontrolabila si inevitabila, īn sfārsit, nu putini autori considera ca motivele de ordin fiscal stau nu numai la baza alegerii metodelor contabile, ci si la baza structurarii grupului: īmpartirea activitatilor īntre filiale sau plasarea de societati īn strainatate.

Regatul Unit este prima tara industrializata care a īntreprins, īnca din 1979, un amplu proces de reforme fiscale, fenomen care, dupa aceea, s-a raspāndit si dezvoltat īn īntreaga lume. Autoritatea īn materie fiscala apartine Ministerului Finantelor (Treasury). Cotele de impunere si tot ceea ce se leaga de acestea sunt fixate, īn fiecare an, prin Legea finantelor (Finance Act). Īn fiecare an, īn noiembrie, ministrul finantelor īsi anunta intentiile īn Parlament. Dat fiind faptul ca guvernul detine, īn general, majoritatea īn Parlament, propunerile ministrului trec, cel mai adesea, fara amendamente majore.

Beneficiul impozabil este determinat plecānd de la rezultatul contabil, calculat conform principiilor contabile general admise si corectat printr-un numar de ajustari impuse de legea fiscala. Spre deosebire de unele tari ale Europei continentale (de exemplu, Franta), ajustarile au un impact foarte important asupra rezultatului fiscal, pentru ca ele vizeaza, īn special, amortizarile. Aceasta trebuie sa fie reintegrate pentru determinarea rezultatului fiscal si īnlocuite cu deducerile pentru investitii (Capital Allowances) prevazute de lege. Pāna la o data recenta, dupa cum remarcam anterior, din cauza caracterului foarte "generos" al unor deduceri (vezi amortizarile), beneficiul impozabil al majoritatii societatilor era mult mai mic decāt beneficiul contabil. Īn consecinta, societatile puteau sa distribuie dividende, fiind, totusi, din punct de vedere fiscal, deficitare.

Stocurile sunt evaluate la valoarea cea mai mica īntre costul de revenire si pretul pietei. Īn masura īn care identificarea materialelor, produselor sau marfurilor īn stoc este posibila, īntreprinderile pot sa utilizeze metoda FIFO. Īn schimb, metoda LIFO nu este admisa.

De regula, toate platile sunt deductibile īn masura īn care ele au caracter de cheltuieli generale si nu de plati de capital. De asemenea, pentru a fi deduse, ele trebuie sa fi fost angajate īn totalitate si īn mod exclusiv pentru nevoile activitatii. Cheltuielile de receptie si cadourile (cu exceptia cadourilor de valoare mica si cu caracter publicitar) nu sunt deductibile.

Amortizarile contabile trebuie sa fie reintegrate pentru determinarea beneficiului impozabil. Ele sunt īnlocuite prin deducerile fiscale pentru investitii. Pāna īn 1984, pentru instalatiile si echipamentele noi, societatile britanice puteau sa beneficieze de o deducere fiscala a investitiilor, īn proportie de 100%. Pe baza unui principiu, care a inspirat de asemenea pe americani īn cadrul reformei fiscale din 1986, guvernul britanic a suprimat īn mod progresiv acest ajutor considerabil, reducānd totodata cota de impozit pe profit. Totusi, pentru a īncuraja investitiile, a fost acordat, temporar, dreptul la o cheltuiala initiala (cu amortizarile) de 40%, pentru achizitiile de masini, utilaje si instalatii noi, efectuate īnainte de 31 octombrie 1993.

Legea finantelor determina ce active sunt amortizabile si la ce cote. Īntreprinderile aleg, deci, metodele de evaluare si de amortizare a acestor active, fara sa fie preocupate de minimizarea impozitului. Considerate a fi amortizabile īn conformitate cu principiile contabile general admise, unele active imobilizate (precum birourile si magazinele cu amanuntul) nu sunt amortizabile din punct de vedere fiscal.

Spre deosebire de Franta, cotele de amortizare sunt fixate de lege, fara referire la durata normala de utilizare.

Cotele de amortizare fiscale sunt, īn general, de 4% (metoda lineara), pentru cladiri industriale si de 25% (metoda degresiva), pentru alte active industriale, vehicule etc.

Un aspect un pic ciudat īn fiscalitatea britanica este ca, īn caz de cesiune, un activ continua sa fie amortizat din punct de vedere fiscal si ca amortizarile nu sunt ajustate īn functie de pretul de cesiune.

Masinile, utilajele si instalatiile fac obiectul unei amortizari initiale (anul de achizitie) de 25% - sub rezerva unui regim temporar, soldul urmānd sa fie amortizat, conform metodei degresive, utilizānd aceeasi cota.



Īn principiu, elementele de activ nu sunt amortizate individual, ci īn mod global (pool). Totusi, elementele de activ a caror durata de viata este scurta pot sa fie excluse din grup (pool) si sa fie amortizate īn mod individual.

Elementele de activ imobilizat, utilizate pentru activitatea de cercetare stiintifica, beneficiaza de o deducere fiscala de 100% īnca din anul achizitionarii lor.

Īn Regatul Unit, exista o īntreaga jurisprudenta referitoare la distinctia īntre "cheltuieli de modernizare", care trebuie sa fie adaugate la valoarea activului imobilizat (deci, sa fie capitalizate), si "cheltuielile de īntretinere", care sunt suportate din rezultate.

Brevetele si elementele know-how beneficiaza de o amortizare degresiva de 25%.

Bunuri neamortizabile din punct de vedere fiscal: fondul de comert, marcile de fabrica, terenurile imobilelor cu utilizare neindustriala precum imobilele ce reprezinta birouri si magazine.

Provizioanele generale (de exemplu, īn numele unei posibile neīncasari a unei fractiuni din creante) nu sunt deductibile. De fapt, numai provizioanele specificate (de exemplu, cele referitoare la creantele realmente dubioase, cāt si cele care corespund datoriilor deja nascute īn cursul exercitiului) sunt deductibile din punct de vedere fiscal.

Factorul determinant pentru Administratia fiscala (Inland Revenue) este precizia cu care poate sa fie calculata marimea provizionului.

Spre deosebire de Franta, cheltuielile sau pierderile probabile nu pot sa faca obiectul provizioanelor fiscal deductibile.

Pierderile pot sa fie imputate asupra plusurilor de valoare ale exercitiului sau asupra profiturilor si plusurilor de valoare aferente ultimelor trei exercitii (cu exceptia celui curent).

De asemenea, pierderile pot sa fie reportate asupra beneficiilor exercitiilor ulterioare, fara a se limita durata imputarii, cu conditia ca ele sa provina din aceeasi activitate.Īn sfārsit, pierderile pot sa fie transferate altor societati din grup pentru a fi imputate asupra plusurilor de valoare aferente acestora, īn timpul aceluiasi exercitiu.

Beneficiul impozabil se calculeaza, īn mod normal, plecānd de la rezultatul ce revine actionarilor si practicānd urmatoarele ajustari:

amortizarile contabile

provizioanele cu caracter general

alte cheltuieli nedeductibile

amortizarile fiscale

= beneficiul impozabil

Īn cazul grupurilor de societati, trebuie remarcat ca impozitul se calculeaza pe o baza individuala (la nivelul fiecarei societati), dar o "abatere la nivel de grup" (group relief) permite societatilor-mama sa deduca pierderile unei filiale din beneficiile realizate de o alta societate a grupului, pentru acelasi an.

Se accepta sa se caute la īnceputul secolului al XIX-lea originile profesiei contabile britanice, desi asupra acestui subiect planeaza o stare de confuzie, mai ales daca se are īn vedere munca pe care o realiza (trebuie sa o realizeze) un contabil profesionist. Unii autori estimeaza ca īncasarea chiriilor a constituit una dintre primele activitati ale profesiei britanice si ca o parte dintre contabilii independenti erau de fapt "agenti financiari".

Dupa cum am remarcat anterior, auditorii au creat primele asociatii profesionale. Initial, era vorba despre auditori, care īsi exercitau profesia īn acelasi oras, īn special la Edinburgh (1854) sau Glasgow (1855). Pentru a-si pastra reputatia fata de clientela, asociatia nu trebuia sa cuprinda decāt auditori competenti. De asemenea, ea trebuia sa elaboreze o deontologie, sa-si prezinte tehnicile contabile utilizate etc.

Deci, asociatiile profesionale au īncercat, īnca de la īnceput, sa dea profesiei o imagine de organizare si de coerenta.

Accesul īn asociatii era foarte dificil. Pāna īn anii '60, pentru a deveni membru al unei asociatii, trebuia sa se plateasca un cabinet pentru a fi angajat ca ucenic, pe o perioada de cinci ani, dupa care, īn conditiile reusitei la examenele profesionale, cel care trecuse prin toate aceste furci caudine devenea membru. Aceste exigente au atras dupa sine un revers al medaliei, crearea unor asociatii ale celor "exclusi". De aici, īn a doua jumatate a secolului trecut si īnceputul secolului al XX-lea se constata o dubla evolutie: pe de o parte, gruparea micilor asociatii pentru a crea organizatii nationale; pe de alta parte, proliferarea unor asociatii ale caror interese si reguli erau diferite. Astazi, īn Regatul Unit īnfiinteaza sase organizatii profesionale, care numara peste 200.000 de membri.

Profesia contabila joaca un rol foarte important īn viata economica: un rol consultativ pe lānga guvern, īn ceea ce priveste legislatia si regulile fiscale si contabile; un rol major īn normalizarea contabila chiar daca exista, din 1990, un organism independent de normalizare contabila; un rol de normalizare a profesiei (formare, deontologie, exercitiul acesteia).

Spre deosebire de alte tari (de exemplu, Franta) īn care, prin definitie, expertii contabili trebuie sa-si exercite profesia īn cabinete, abandonarea profesiei liberale atragānd dupa sine imposibilitatea de a conserva titlul de expert contabil, expertii britanici pot exercita profesia fie īn unitatile economice, fie liberal.

Pe lānga cele 4 organizatii evocate anterior, īn Regatul Unit īnfiinteaza alte doua organizatii specializate:

Institutul contabililor de gestiune (Charted Institute of Management Accountans: CIMA), care numara aproximativ 35.000 de membri. Contabilii de gestiune sunt vizati, īn principal, pentru rezolvarea problemelor implicate de controlul bugetar, calculul si analiza costurilor, precum si contabilitatea previzionala si gestiunea trezoreriei. Se deduce ca ei lucreaza īn cadrul īntreprinderilor.

Un institut ai carui membri (aproximativ 12.000) sunt specializati īn auditarea sectorului public (Charted Institute of Public Finance and Accountancy: CIPFA). Ei presteaza foarte adesea servicii īn beneficiul guvernului si municipalitatilor. Altfel spus, membrii acestui "institut" vegheaza la buna administrare a fondurilor publice, la īncasarea impozitelor locale si īn tot ce tine, īn general, de contabilitatea publica.











Document Info


Accesari: 23884
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )