Contractul de leasing

Contractul de leasing

În România, contractul de leasing este reglementat prin Ordonanta Guvernamentala nr. 51/1997, republicata în Monitorul Oficial nr. 9 din 12.01.2000, operatiunile de leasing constituind o noua categorie de fapte de comert care se adauga la cele prevazute de art. 3 Cod Comercial.

1.2.1.Elementele contractului de leasing sunt:

Partile:

- locatorul/finantatorul;

- utilizatorul.

Descrierea exacta a bunului care face obiectul contractului de leasing;

Valoarea totala a contractului de leasing;

Valoarea ratelor de leasing si termenul de plata a acestora;

Perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;

Clauza privind obligatia asigurarii bunului.

Partile într-un contract de leasing sunt:

Utilizatorul (locatarul) - clientul solicitarilor sau beneficiarul lucrului;

Finantatorul operatiunii - creditorul sau cumparatorul bunului (de regula, este o societate comerciala specializata);

Furnizorul (vânzatorul) - constructorul, producatorul sau fabricantul luc 343g61d rului.

Obiect al operatiunilor de leasing îl pot constitui bunurile imobile, bunurile mobile de folosinta îndelungata aflate în circuitul civil, cu exceptia înregistrarilor pe banda audio si video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor si a drepturilor de autor.

Statistic, obiect al leasingului îl formeaza în special echipamentul de calcul, aparatele si instrumentele de masura, mijloacele de transport, masinile unelte, masinile agricole.

Utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului înainte de sfârsitul perioadei de leasing, daca partile convin astfel si daca utilizatorul achita toate obligatiile asumate prin contract.

1.2.2. Contractul de leasing financiar

Operatiunile de leasing financiar trebuie sa îndeplineasca mai multe conditii:

Riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing;

Utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului, iar pretul de cumparare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piata) pe care acesta o are la data la care optiunea poate fi exprimata;

Perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acopera cel putin 75% din durata normala de utilizare a bunului, chiar daca dreptul de proprietate nu este transferat la finalul contractului.

Contractul de leasing financiar cuprinde, pe lânga elementele standard ale contractului de leasing, urmatoarele elemente suplimentare:

valoarea initiala a bunului;

clauza privind dreptul de optiune al utilizatorului cu privire la cumpararea bunului si la conditiile în care poate fi exercitat acest drept.

Valoarea contractului de leasing este data de suma tuturor redeventelor, iar în cazul achizitiei bunului, se adauga si valoarea reziduala a acestuia.

Principala componenta a redeventelor o reprezinta amortizarile. Conform prevederii art. 5 lit. c) din Ordonanta nr. 70/1994, modificata prin Legea nr. 90/1998, redeventa platita va fi calculata tinând seama de marja de profit si de amortizarea integrala a bunului sau cel putin a unei parti din valoarea de intrare a acestuia; în acest caz, regimul de amortizare va fi stabilit de parti de comun acord, functie de natura bunului si de valoarea sa de intrare, în conformitate cu Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale si necorporale.

1.2.3.Principalele coordonate ale unui contract de leasing

Sunt definite de IAS 17 ca fiind:

1)începutul unui contract de leasing care coincide cu data de semnatura a contractului de leasing sau este data de angajare reciproca a partilor în momentul în care semnarea este anterioara

2)durata contractului de locatie reprezinta perioada de timp nereziliabila pentru care locatorul s-a angajat sa închirieze activul cu includerea daca exista certitudinea a perioadelor în care se va obtine optiunea de continuare a contractului în schimbul sau nu a unei plati suplimentare.

3)plati minimale în numele locatiei reprezinta plati pe care locatarul este obligat sa le faca în timpul derularii contractului fara a se lua în considerare chiria conditionala, costul serviciilor si a taxelor de platit sau de rambursat locatorului adica toate sumele a caror plata a fost garantata de acesta sau de o persoana legata de acesta; privit din punct de vedere al celeilalte parti a contractului, a locatorului platiile pe care trebuie sa le încaseze pe masura derularii contractului plus valoarea reziduala a carei plata îi este garantata.

4)Valoarea justa (fair value) este valoarea la care o datorie, respectiv un activ ar putea sa fie achitata, respectiv schimbat într-un mediu concurential normal si între parti bine informate.

5)Durata de viata economica este definita ca perioada de utilitate economica a unui activ asteptata de utilizatorii sai.

O îmbunatatire a normalizarii initiale IAS 17 urmareste o îmbunatatire a criteriilor de clasificare prin furnizarea unor indicatori suplimentari în identificarea contractelor de leasing financiar, bineînteles sub incidenta principiului de sorginte anglo-saxona "substance over form"; în acelasi scop durata de utilitate este înlocuita cu "durata de viata economica" deoarece termenul anterior utilizat de "durata de utilitate" nu lasa locul si posibilitatea mai multor utilizatori.

Din punct de vedere al aspectelor financiare ale contractelor de leasing, norma IAS 17

Astfel, valoarea reziduala este defalcata in functie de valoarea maxima care ar putea deveni exigibila în orice situatie în:

Řvaloarea reziduala garantata (guaranteed residual value) reprezinta partea din valoarea reziduala garantata de catre locatar sau o persoana care are capacitatea financiara de achitare

Řvaloare reziduala negarantata este partea din valoarea reziduala negarantata de catre locatar sau este garantata numai de catre o parte legata de locator.

Din punctul de vedere al locatorului, se defineste investitia bruta în contractul de finantare ca fiind suma platiilor minimale la care se adauga valoarea reziduala negarantata. Prin diminuarea sa cu veniturile financiare neachizitionate se va obtine investitia neta în contractul de leasing. Veniturile financiare neachizitionate se calculeaza ca diferenta dintre suma platiilor minimale care includ si valoarea reziduala negarantata si valoarea sumei platiilor minimale la rata dobânzii luata în calcul.

Daca se ia în considerare faptul ca locatarul s-ar putea împrumuta pentru a obtine activul, din aceasta prisma se calculeaza rata marginala de îndatorare - rata dobânzii pe care locatarul ar trebui sa o plateasca daca apeleaza la aceasta alternativa în conditii asemanatoare leasingului.

Locatarul va avea de achitat o serie de plati, chiriile; partea din aceste plati a caror marime nu depinde de timp ci de anumiti factori ca marimea cifrei de afaceri, indicii preturilor, gradul de utilizare este chiria conditionala (contingent rent).

1.2.4.Efectele contractului de leasing

În contractul de leasing, obligatiile vânzatorului sunt:

? sa livreze un echipament de calitate, adica în stare de functionare;

? sa asigure asistenta tehnica a personalului care îl va exploata;

? sa asigure piesele de schimb necesare reparatiilor ;

? sa efectueze reparatiile echipamentului închiriat, în masura în care defectiunile nu sunt din culpa utilizatorului .

Utilizatorul (beneficiarul) are obligatia:

? sa plateasca ratele chiriei, la termenele si conditiile stipulate în contract;

? sa exploateze bunul închiriat prin respectarea instructiunilor tehnice;

? sa nu efectueze modificari în constructia echipamentului închiriat; în cazul în care asemenea modificari sunt necesare, utilizatorul are obligatia sa solicite acordul societatii de leasing;

? sa conserve bunul în stare de functionare ;

? sa asigure echipamentul închiriat în folosul societatii de leasing.

Societatea de leasing are, la rândul ei, câteva obligatii a caror aducere la îndeplinire se întemeiaza pe clauzele stipulate în contract. Astfel, societatea de leasing are obligatia sa înlocuiasca bunul avariat. De asemenea, societatea de leasing poate înlocui echipamentul învechit, uzat sau depasit. Aceasta înlocuire implica perceperea unei chirii majorate.

Societatea de leasing are dreptul sa controleze modul în care este exploatat echipamentul de catre beneficiar. În acelasi timp, este îndrituita sa vânda echipamentul locatarului în conditiile examinate în subcapitolele anterioare.

Daca beneficiarul nu plateste ratele la termenele si în conditiile stipulate în contract societatea de leasing are dreptul sa rezilieze de plin drept contractul, iar clientul are obligatia: sa restituie echipamentul; sa suporte cheltuielile aferente; sa platesca ratele restante ale chiriilor. Mai mult, beneficiarul este obligat sa plateasca o indemnizatie forfetara de reziliere, care reprezinta ratele restante viitoare. Toate acestea pun în evidenta existenta unor conditii severe impuse de institutia finantatoare beneficiarului. Toate aceste masuri au caracter sanctionator, de pedepsire a utilizatorului.

Finantatorul primeste bunul înapoi, având posibilitatea sa-l reînchirieze unei alte persoane sau sa-l vânda, în timp ce primeste si plata integrala a tuturor ratelor, calculate în raport cu viata economica a echipamentului respectiv.

Cu toata severitatea acestor masuri în privinta beneficiarului, instantele arbitrale s-au pronuntat constant în favoarea creditorului, argumentul evocat fiind ca, în felul acesta utilizatorul, primul interesat în încheierea unui contract de leasing, trebuie sa respecte cu scrupulozitate toate clauzele contractului, deoarece numai în cazul unui asemenea comportament, au de câstigat toate partile implicate, iar afacerea se deruleaza cu succes.

5.Contractele de leasing - concluzii

Analistii comertului international au scos în evidenta faptul ca leasing-ul constituie o expresie a tehnicilor moderne de contractare în acest domeniu. Insistenta asupra acestui tip de contract este explicata de mai multi autori prin pragmatismul si eficacitatea lor.

Leasing-ul a aparut pentru prima data în Statele Unite ale Americii, ca mai apoi, treptat, sa patrunda si în alte tari, îndeosebi în Europa .

În S.U.A., leasing-ul a fost reglementat prin United States Uniform Consumer Credit Code si prin Uniform Commercial Code . În Marea Britanie , Franta si Belgia s-au elaborat reglementari, care definesc relatiile contractuale pe baza de leasing si precizeaza operatiunile pe care le include.

Leasing-ul a fost determinat, în aparitia sa de cauze obiective. Astfel, în S.U.A., în Marea Britanie si în alte tari erau întâmpinate greutati în finantarea afacerilor, ca urmare a rigiditatii formelor si procedeelor existente. Oamenii de afaceri simteau nevoia dotarii societatilor lor comerciale cu echipamente moderne, în conditiile în care utilajele din dotare se învecheau, mai ales ca efect al uzurii lor morale. Formula cumpararii unor bunuri de la vânzator în scopul închirierii lor acelor clienti care aveau nevoie de ele a aparut ca o formula salvatoare si eficienta.

Leasing-ul a fost definit ca fiind o operatiune juridica prin care o persoana cumpara un bun spre a-l închiria unei alte persoane.

Obiectul contractului de leasing îl constituie închirierea temporara a bunurilor de investitii, a bunurilor imobiliare, a serviciilor. Cel mai frecvent se închiriaza masini si utilaje.

Elementele definitorii ale contractului de leasing sunt cumpararea unor bunuri în scopul închirierii lor; închirierea acestor bunuri în scopul unei redevente locative; folosirea acestor bunuri de catre client în scopuri profesionale; latitudinea clientului sa achizitioneze bunul respectiv la sfârsitul locatiunii.

În contractul de leasing sunt implicate mai multe parti, si anume:

? cumparatorul - persoana care cumpara bunul pentru a-l închiria;

? vânzatorul - persoana care vinde bunul si care poate fi chiar producatorul acestui bun;

? clientul - persoana care are nevoie si, deci, solicita masina sau utilajul respectiv în locatie.

Prin intermediul acestui contract, cumparatorul obtine beneficii importante , vânzatorul are o piata asigurata pentru produsele sale , iar clientul are posibilitatea sa-si procure masinile si utilajele fara investitii prea mari. Mai mult, el realizeaza reducerea cheltuielilor de productie si de credite pentru plati.

Din cele prezentate mai sus reiese ca putem defini leasing-ul ca fiind acea operatiune juridica prin care o persoana fizica sau juridica (o societate specializata) cumpara un anumit bun (de regula masini si utilaje) în vederea închirierii unei alte persoane (o societate care utilizeaza bunul respectiv).

Profesorul Tudor R. Popescu observa, în cadrul acestei operatiuni, ca "locatarul are initiativa afacerii, vânzatorul o permite, creditorul o faciliteaza si toti împreuna, actionând în interes propriu, actioneaza în acelasi timp si în folosul celorlalti". La rândul sau, profesorul Ioan Macovei detaliaza modul în care operatiunile de leasing "prezinta avantaje pentru toate partile interesate".