Definirea auditului financiar-contabil

DEFINIREA AUDITULUI FINANCIAR-CONTABIL

In general prin expertiza se intelege activitatea depusa de unul sau mai multi experti care pe baza cunostiontelor lor teoretice si practice si in urma insarcinarilor primite de la anumite organe cerceteaza si lamuresc anumite fapte si imprejurari.

Auditul financiar-contabil consta in verificarea si certificarea situatiilor financiare anuale de catre un profesionist competent si independent in vederea exprimarii opiniei acestuia asupra realitatii datelor cuprinse in situatiile financiare anuale.

Termenul auditor este utilizat in normele de audit pentru a desemna un prestator de servicii in domeniul:

1.     auditului financiar-contabil;

2.     serviciilor conexe.

Serviciile conexe cuprind:

revizuirile (examinarile limitate);

angajamentele privind proceduri agreate (convenite);

misiuni de compilare.

Angajamentele de audit cu scop special includ:

situatiile financiare intocmite dupa alt referential contabil decat standardele internationale sau standardele nationale de contabilitate;

componente ale situatiilor financiare: unele conturi speciale, unele elemente ale conturilor, unele elemente ale situatiilor financiare etc.;

respectarea clauzelor cuprinse in contracte si acorduri;

situatii financiare sintetice (rezumative).

Obiectivul unei misiuni de audit a situatiilor financiare este acela de a obtine un nivel de asigurare rezonabila care da auditorului posibilitatea de a-si exprima o opinie pozitiva potrivit careia aceste situatii sunt intocmite sub toate aspectele semnificative in conformitate cu un referential contabil identificat. Pentru exprimarea opiniei auditorii folosesc una din urmatoarele expresii considerate echivalente:

• situatiile financiare ofera o imagine fidela asupra … ;
• situatiile financiare prezinta fidel sub toate aspectele semnificative

asupra

Daca pe parcursul indeplinirii misiunii sale activitatea auditorului este limitata datorita unor circumstante sau daca intervin unele dezacorduri cu conducerea entitatii referitoare la continutul situatiilor financiare, auditorul nu va exprima o opinie fara rezerve (necalificata), ci va exprima o opinie modificata sub forma opiniei cu rezerve (calificata), imposibilitatea exprimarii unei opinii sau o opinie contrara.

In situatia in care auditorul constata unele aspecte, unele incertitudini semnificative care afecteaza situatiile financiare, aspecte care sunt prezentate in notele explicative ale situatiilor financiare, dupa opinia fara rezerve (necalificata) se introduce un paragraf de evidentiere a acestor aspecte sub forma:

• … fara a califica opinia noastra, atragem atentia asupra notei … la situatiile financiare… .

Prin intermediul opiniei sale auditorul furnizeaza o asigurare ridicata (rezonabila) asupra faptului ca situatiile financiare nu contin anomalii semnificative.

Asigurarea se refera la satisfacerea exigentelor auditorului referitoare la credibilitatea unei asertiuni formulate de catre o parte in scopul utilizarii ei de catre o alta parte.

Asertiunea este un enunt dat ca adevarat, o afirmatie care nu este insotita de probe. Conducerile entitatilor formuleaza prin situatiile financiare mai multe asertiuni, cum sunt:

• Existenta: un activ sau o datorie exista la un moment dat;
• Drepturi si obligatii: un activ sau o datorie apartine entitatii la un moment dat;
• Aparitia: o tranzactie sau un eveniment a avut loc pe durata unei perioade si este legat de entitatea respectiva;
• Exhaustivitatea: nu exista active, datorii, tranzactii sau evenimente neinregistrate in contabilitate sau elemente neprezentate prin situatiile financiare;
• Evaluarea: un activ sau o datorie se inregistreaza la o valoare contabila adecvata;
• Comensurarea: o tranzactie sau un eveniment se inregistreaza la valoarea corespunzatoare, iar venitul si cheltuiala se aloca perioadei corespunzatoare;
• Intocmirea si prezentarea informatiilor: un element al situatiilor financiare este prezentat, clasificat si descris in conformitate cu cadrul general de raportare contabila aplicat.

Prin intermediul opiniei sale auditorul exprima o asigurare rezonabila sau ridicata, dar nu exprima o asigurare absoluta referitoare la faptul ca situatiile financiare luate ca un intreg (in ansamblul lor) nu sunt viciate de anomalii semnificative.

Obiectivul unui angajament de revizuire este de a permite auditorului sa concluzioneze, fara a utiliza toate procedurile si tehnicile cerute intr-un angajament de audit, ca nu au fost relevate fapte de importanta semnificativa care sa-l faca sa aprecieze ca situatiile financiare nu au fost stabilite in toate aspectele lor semnificative conform cadrului general de raportare financiara identificat. Nivelul de asigurare furnizat printr-un raport de revizuire este in mod proportional mai redus decat cel dat de un raport de audit. Nivelul de asigurare moderat ia forma unei asigurari negative care poate fi exprimata astfel:

In timpul revizuirii nimic nu a atras atentia noastra care sa ne faca sa credem ca situatiile financiare nu ofera o imagine fidela … in conformitate cu cadrul de raportare financiara identificat.

Obiectivul unui angajament privind procedurile agreate este pentru auditor de a folosi proceduri care tin de natura auditului, dar care au fost definite si selectate, de comun acord, de auditor, entitate si oricare a treia parte indreptatita. In acest caz, in raportul sau, auditorul prezinta constatarile facute in urma aplicarii procedurilor convenite, fara sa exprime nici o asigurare. Utilizatorii raportului evalueaza pentru ei insisi procedurile utilizate si constatarile auditorului si isi contureaza propriile concluzii. De regula auditorii, dupa ce isi prezinta constatarile facute pe baza procedurilor convenite, isi formuleaza o incheiere sub forma:

Datorita faptului ca procedurile folosite nu constituie nici un audit si nici o revizuire in conformitate cu standardele de audit noi nu exprimam nici o asigurare asupra….

Obiectivul unui angajament de compilare este pentru contabil acela de a folosi competenta sa contabila, nu cea de auditor, in scopul de a colecta, clasifica si sintetiza informatiile financiare, astfel incat acestea sa fie usor de inteles. Contabilul nu testeaza asertiunile si nu evalueaza constatarile facute. Procedurile utilizate sunt de natura contabila si nu permit exprimarea unei asigurari asupra situatiilor financiare. Totusi utilizatorii informatiilor financiare compilate beneficiaza de seviciile unui profesionist contabil si ca urmare au o incredere sporita in situatiile financiare.