Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























LUCRARE DE DIPLOMA ACTIVITATI, TEHNICI SI STRATEGII PRIVIND CREDITAREA CURENTA

Finante




UNIVERSITATEA "AL.I. CUZA"

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SPECIALIZAREA: BĂNCI ȘI BURSE DE VALORI



LUCRARE DE DIPLOMĂ

ACTIVITĂȚI, TEHNICI ȘI STRATEGII PRIVIND CREDITAREA CURENTĂ

Iași 2004

ACTIVITĂȚI, TEHNICI ȘI STRATEGII PRIVIND CREDITAREA CURENTĂ

Cuprins:

Introducere 

CAP I: CREDITAREA CURENTĂ: TEHNICI, PRINCIPII ȘI STRATEGII GENERALE

I.1. Tipuri de credite acordate în creditarea curentă

I.2. Aprobarea creditelor

I.3. Categorii de împrumutați și documentația necesară pentru obținerea creditelor

I.4. Garanțiile creditelor

I.4.1. Clasificarea garanțiilor

I.4.2. Selectarea garanțiilor viabile și asigurarea bunurilor acceptate în garanție

I.4.3. Verificarea garanțiilor

I.5. Contractul de credite

I.5.1. Clauze specifice contractelor de credite

I.6.   Scadența, rescadențarea, reeșalonarea și rambursarea creditelor

CAP II: FUNDAMENTAREA DECIZIEI DE CREDITARE BANCARĂ

II.1. Analiza economico-financiară agenților economici

II.1.1. Analiza bilanțului

II.1.2. Analiza contului de profit și pierdere

II.1.3. Analiza fluxurilor de fonduri

II.2. Analiza aspectelor nefinanciare ale agenților economici

II.3. Indicatorii de analiză a bonității agenților economici

II.4. Măsurarea performanțelor financiare ale agenților economici

CAP III: STUDIU DE CAZ. ANALIZA ȘI EVALUAREA PERFORMANȚELOR ECONOMICO-FINANCIARE ALE S.C. MOLDO- TEX S.A. DE CĂTRE BANCPOST S.A.

III.1. Analiza documentației depuse de S.C. MOLDO - TEX S.A.

III.2. Analiza activității S.C. MOLDO - TEX S.A.

III.2.1. Analiza economico financiară a bilanțului restructurat

III.2.2. Analiza contului de profit și pierdere

III.3. Analiza indicatorilor economico-financiari

TOTAL PUNCTAJ 

III.4. Analiza și previziunea riscului de creditare al S.C. MOLDO - TEX S.A.

CAP IV: CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Bibliografie 

Introducere

Pornind de la originea cuvântului, de la latinescul "creditum-credere", care înseamnă a crede, a se încrede, a avea încredere, se poate concluziona că la baza unei operațiuni de credit stă un element pshihologic necesar: încrederea.

Despre istoricul apariției creditului care a anticipat apariția băncilor, despre evoluția și răspândirea activității bancare sunt foarte multe informații. În esență, dacă se încearcă definirea conceptului de "credit", se poate spune că aceasta presupune relația bănească ce se stabilește între o persoană fizică sau juridică (creditor), care acordă un împrumut în bani sau care vinde mărfuri ori servicii pe datorie, și o altă persoană fizică sau juridică (debitor), care primește împrumutul.

Creditarea este funcția de bază a unei bănci în economie, funcție ce conferă băncilor responsabilități privind promovarea unei economii bazate pe criteriul rentabilității și eficienței.

În acest proces de creditare al economiei, băncile trebuie să promoveze afacerile eficiente, viabile și legale, și să le elimine pe cele nerentabile.

Procesul de creditare reprezintă o preocupare permanentă pentru managerii de credite. În primul rând, creditul reprezintă mijlocul prin care excedentul de resurse dintr-o anumită zonă economică se transferă către entitățile economice care se află în deficit de resurse. În al doilea rând, băncile trebuie să evalueze riscurile cu care au de-a face în creditarea unei afaceri, analizând motivul împrumutului și identificând sursele de restituire a împrumutului.

Din punctul de vedere al activității bancare, operațiunile de creditare reprezintă componenta cea mai importantă a operațiunilor de plasament, atât din punctul de vedere al volumului de muncă, cât și al participării acestor categorii de operațiuni la realizarea profitului băncii.

Preocuparea specială a managementului bancar pentru activitatea de creditare rezultă și din faptul că, fiind cel mai important plasament bancar, de calitatea protofoliului de credite depinde stabilitatea băncii și realizarea nivelurilor necesare ale indicatorilor de solvabilitate și lichiditate.

CAP I: CREDITAREA CURENTĂ: TEHNICI, PRINCIPII ȘI STRATEGII GENERALE

Creditarea bancară este o componentă importantă a surselor de finanțare a economiei naționale și a nevoilor populației. În acest sens, băncile comerciale acordă credite populației pentru satisfacerea nevoilor de consum și pentru realizarea de investiții. Totodată, băncile acordă credite și agenților economici pentru finanțarea activelor circulante, pentru completarea resurselor de finanțare a investițiilor etc.

Operațiunile de creditare reprezintă componenta cea mai importantă a operațiunilor de plasament, atât din punctul de vedere al volumului de muncă, cât și al participării acestor categorii de operațiuni la realizarea profitului băncii.

Prin obiectele de creditare sunt desemnate stocurile de valori materiale ce se constituie și cheltuielile ce se efectuează de agenții economici pentru nevoile producției și circulației mărfurilor și pentru care băncile acordă credite, în situația în care aceste stocuri și cheltuieli depășesc resursele proprii destinate finanțării activității curente.

Practic băncile acordă două forme de credite:[1]

1.   &nb 444l1110e sp;  forma creditării pe stoc de valori materiale sau pe sold de cheltuieli;

2.   &nb 444l1110e sp;  forma creditării pe rulaj sau pentru efectuarea plăților (formă folosită în prezent)

Creditarea pe stoc sau pe sold perzintă următoarele caracteristici:

§   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; are la bază stocurile de valori materiale sau cheltuieli efectuate de agenții economici cu caracter temporar sau sezonier;

§   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; cu ajutorul acestei metode băncile pot urmări mai riguros modul în care agenții economici respectă clauzele specifice contractelor de împrumut;

§   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; necesitatea creditului nu este doar generală, ci individualizată, fiind reflectată în situațiile de stocuri întocmite de agenții economici și prezentate băncii;

§   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; are ca efect limitarea mărimii care se constituie sau a cheltuielilor ce se efectuează, deci generează efecte pozitive pe linia imobilizării la nivelul fiecărui agent economic;

§   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; în cadrul acestei forme, stocurile se formează, iar cheltuielile se efectuează inițial pe seama altor surse, prin creditare înlocuindu-se aceste sume.

Însă, această formă de creditare prezintă și unele dezavantaje deoarece implică imobilizarea resurselor proprii pe o anumită perioadă de timp și nu permite din partea băncilor o coordonare a mișcării creditului cu mișcarea valorilor materiale creditate.

Creditarea pe rulaj sau pentru efectuarea plăților se diferențiază de creditarea pe stoc prin următoarele:

§   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; presupune un grad relativ înalt de dezvoltare a relațiilor de credit;

§   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; există un grad pronunțat de operativitate și de elasticitate;

§   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; această formă se folosește nu ca o consecință, ci ca o condiție a formării stocurilor de valori mobiliare și a efectuării cheltuielilor, deoarece creditul este generat de achitarea documentelor referitoare la valorile materiale intrate și cheltuielile necesare desfășurării procesului de producție și de circulație a mărfurilor;

§   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; creditarea pe rulaj oferă posibilitatea asigurării concordanței necesare între mișcarea valorilor materiale, rambursarea creditului realizându-se în momentul încheierii circuitului valorilor materiale și transformării lor în formă bănească.

Creditul pe rulaj prezintă dezavantajul că decizia de a acorda sau nu acorda credite nu mai este fundamentată în mod corespunzător, el având uneori la bază și elemente de ordin subiectiv.

În practica bancară s-au conturat două modalități de creditare: creditarea prin contul curent și creditarea prin conturi separate de împrumut.

În activitatea lor de creditare, băncile comerciale urmăresc respectarea următoarelor principii:

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   prudența bancară; Astfel, conform Legii bancare nr.58/1998, la acordarea creditelor, băncile urmăresc ca solicitanții să prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadență, solicitând garantarea creditelor în condițiile stabilite prin normele lor de creditare;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   nivelul minim de solvabilitate, determinat ca raport între nivelul fondurile proprii și totalul activelor și al elementelor în afara bilanțului, ponderate în funcție de gradul lor de risc[2];

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   asigurarea unui nivel minim de lichiditate, nivel determinat în funcție de angajamentele băncii și scadențele creditelor;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   toate operațiunile de credit și de garanție se consemnează în documente contractuale;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   creditele au destinație precisă, obligatorie ce nu poate fi schimbată de împrumutați;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   creditele acordate trebuie să fie avantajoase atât pentru bancă cât și pentru împrumutați; dobânzile și comisioanele bancare sunt negociabile și se înscriu în contractele de credite;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   creditele se acordă pe bază de garanții, care sunt de asemenea, consemnate în contractele de credite. Garanțiile trebuie să acopere datoria maximă a împrumutatului, inclusiv dobânzile aferente. De asemenea, banca are dreptul de a verifica existența permanentă și integritatea garanțiilor pe toată durata contractului de credit;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   Regiile autonome pot contracta credite pentru acoperirea cheltuielilor curente în proporție de cel mult 20 din veniturile brute realizate în anul precedent

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   pe toată durata creditării agenții economici trebuie să depună la bancă toate documentele și actele din care să rezulte natura activității desfășurate, situația patrimonială, credibilitatea, rezulatele economico-financiare.

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   conform Legii nr. 58/1998, împrumuturile acordate unui singur debitor nu pot fi mai mari de 20 din capitalul și rezervele băncii.

Agenții economici care vor să beneficieze de credite, trebuie să îndeplinească cumulative următoarele condiții:

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   să fie constituiți conform legii și să posede capital social vărsat potrivit statului de funcționare;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   să desfășoare activități legale și eficiente;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   își derulează activitatea prin conturi deschise la unitățile teritoriale ale băncii;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   au un nivel corespunzător al indicatorilor de performanță;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   din analiza fluxurilor de lichidități să reiasă posibilitățile de rambursare la scadență a creditelor și dobânzilor corespunzătoare;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   să prezinte garanții morale și materiale;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   valoarea bunurilor aduse în garanția creditelor să aibă o valoare de piață mai mare sau cel puțin la nivelul creditelor solicitate , respective dobânzilor aferente;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   să accepte clauzele aferente contractului de credite

Persoanele fizice pot contracta credite dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții :

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   realizează venituri sigure pe toată perioada creditării;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   să contribuie cu surse proprii de finanțare;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   să prezinte garanții reale, deosebit de veniturile de la locul de muncă;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   să nu înregistreze debite sau alte obligații resane de plată.

I.1. Tipuri de credite acordate în creditarea curentă

Creditele pe termen scurt sunt acele operațiuni de creditare care se efectuează pentru activitatea curentă, de regulă pentru producția și circulația mărfurilor pe o perioadă de maximum 12 luni, cu excepția creditelor pentru produse cu ciclu lung de fabricație[5].

În practica bancară din țara noastră, principalele categorii de credite în lei și în valută acordate pentru activitatea curentă a agenților economici sunt:

a) Credite globale de exploatare credite pentru capital de lucru, se acordă în limita unui nivel global de credit, destinat să acopere resursele necesare desfășurării activiății curente ale clienților (aprovizionări cu materii prime, materiale, combustibil, energie, piese de schimb, mărfuri, precum și efectuarea unor cheltuieli necesare producției, executări de lucrări și prestări de servicii). Nivelul creditelor globale se determină pe baza fluxului de lichidități (cash - flow) și a capacității de rambursare a clienților. Fluxul de lichidități prezintă situația încasărilor și plăților pentru perioada determinată. Totodată, este documentul de bază care se folosește în determinarea necesarului de credite. Acordarea efectivă a creditelor de către bancă se face prin plăți către furnizori sau prin eliberări de carnete de cecuri cu limită de sumă, iar în unele situații și în numerar sau prin punerea creditului la dispoziția împrumutantului într-un cont de disponibilități .

Creditele globale de exploatare se acordă prin cont separat de împrumut credite "globale de exploatare" care se debitează când se acordă creditele și se creditează cu rambursările efectuate la termenele și în sumele prevăzute în contractul de credite.

În condițiile în care acordarea acestor credite se realizează tot mai frecvent prin cont separat de împrumut procedura presupune inițial o debitare a contului de credite și o creditare a contului curent cu suma aferentă creditului solicitat și acordat iar ulterior o debitare a contului curent și o creditare a contului de corespondent al clientului beneficiarului sumei[7].

Acest tip de credite trebuie să aibă la bază garanții acoperitoare.

b) Credite pe bază de linii de credite, se acordă agenților economici pe baza unui contract de credit încheiat, prin care banca se angajează ca pentru o perioadă de timp să împrumute clientului fonduri utilizabile, în mod fracționat, în limita unui nivel global de credit, cu condiția ca soldul zilnic al angajamentelor să nu depășească volumul liniei de credite aprobat, cu posibilitatea prelungirii, în mod repetat, pe noi perioade de creditare dacă sunt îndeplinite condițiile stabilite[8].

Acest tip de credite se poate acorda atât pentru creditarea de ansamblu a activității curente ( aprovizionare, producție, desfacere, executări lucrări și prestări servicii), cât și pentru anumite subactivități, proiecte, contracte etc., care prin natura lor se desfășoară și se evidențiază distinct.

Pentru a beneficia de linii de credite, agenții economici trebuie să îndeplinească condițiile:

·   &nb 444l1110e sp;    să fie clienți permanenți ai băncii și să efectueze operațiuni de încasări și plăți prin bancă;

·   &nb 444l1110e sp;    să înregistreze un rating de credite corespunzător, respectiv să aibă un serviciu bun al datoriei.

·   &nb 444l1110e sp;    să dispună de un capital vărsat de cel puțin 10 milioane lei;

·   &nb 444l1110e sp;    prin natura activitășii desfășurate, încasările și plățile să aibă caracter de permanență;

·   &nb 444l1110e sp;    să aibă o situație financiară corespunzătoare, iar indicatorii de bonitate să aibă o evoluție favorabilă.

În cazul creditării de ansamblu a activității curente a agentului economic, necesarul de credite pe baza liniilor de credite, se determină în funcție de cifra de afaceri a acestuia și de durata medie de încasare a creanțelor, astfel:

Liniile de credit se acordă pentru o perioadă de un trimestru, prin conturi separate de împrumut "Utilizări din deschideri de credite permanente".

c) Creditele pentru finanțarea cheltuielilor și stocurilor se acordă agenților economici în scopul finanțării operațiunilor cu caracter ciclic, pe baza unei documentații din care să reiasă situația stocurilor și a cheltuielilor care fac obiectul creditării. În cazul creditelor în valută se solicită și copii după contractele de import care fac obiectul creditului.

Aceste credite se scordă pe o perioadă de maxim 180 zile, prin cont separat de împrumut: "Credite pentru finanțarea stocurilor temporare"

d) Credite pentru finanțarea cheltuielilor și stocurilor sezoniere. Acest tip de credit se acordă agenților economici care constituie stocuri sezoniere de materii prime și produse. Creditele se acordă prin contul separat de împrumut: "Credite pentru finanțarea stocurilor sezoniere".

e) Creditele pentru prefinanțarea exporturilor se acordă agenților economici pentru aprovizionări cu materii prime și materiale, combustibil, energie, etc. din țară și din import, necesare realizării de produse cu desfacere la export. Acest tip de credite se acordă după prezentarea băncii unei forme de plată garantate bancar (acreditiv, scrisoare de garanție bancară).

Creditarea se face prin cont separat de împrumut, "credite pentru export", pe o durată de 12 luni.

f) Creditele pentru exportul de produse, garantate cu creanțe asupra străinătății se acordă agenților economici pentru desfășurarea corespunzătoare a activității curente de la livrarea produselor și până la încasarea contravalorii lor. Creditele se acordă prin gajarea acreditivelor de dovedesc existența creanțelor exportatorilor.

g) Creditele de scont

Scontarea, ca formă de referință în creditarea creanțelor comerciale ce se realizează prin intermediul operațiunilor cambiale, reprezintă cesiunea cambiei către un alt beneficiar în schimbul valorii actuale[9]. Posesorul efectului de comerț va primi valoarea nominală a efectului mai puțin taxa de scont. Efectele de comerț scontate de bănci trebuie să îndeplinescă toate condițiile prevăzute de "Legea asupra cambiei și biletului la ordin".

Creditele de scont se acordă prin cont separat de împrumut "credite de scont".

h) Creditele de factoring

Operațiunea de factoring presupune un contract de factoring încheiat între furnizor numit și "aderent" și o bancă numită "factor", prin care se asigură de către bancă finanțarea, urmărirea creanțelor și protecția contra riscurilor de credit, în schimbul cedării de către furnizor a creanțelor în favoarea băncii.

Factoring-ul poate îmbrăca următoarele forme:

factoring cu plata la o dată viitoare;

factoring cu plata imediată;

factoring mixt.

Creditele de factoring sunt garantate cu facturile în sine și se evidențiază în conturi simple de împrumut (separat pentru lei și valută).

i) Creditele pentru facilități de cont în lei sunt acele credite acordate agenților economici care nu au înregistrat credite sau dobânzi restante, pe perioade scurte de timp, până la 30 de zile calendaristice. Creditele pentru facilități de cont sunt acordate pentru acoperirea deficitului apărut în fluxul de lichidități.

j) Creditele pentru descoperire de cont (overdraft) sunt acordate agenților economici pe perioade foarte scurte de timp, pentru achitarea unor obligații curente (aprovizionări cu materii prime, materiale, energie, combustibil, impozite și taxe).

Creditele pentru descoperire de cont se acordă agenților economici care îndeplinesc cumulativ condițiile:

·   &nb 444l1110e sp;    înregistrează o situație economică foarte bună, încadrându-se în categoriile A și B;

·   &nb 444l1110e sp;    nu înregistrează datorii către bugetul de stat;

·   &nb 444l1110e sp;    nu au figurat în evidența Centralei Incidentelor de Plăți.

I.2. Aprobarea creditelor

Acordarea diferitelor categorii de credite se face pe baza documentației depuse de solicitanți și a informațiilor interne ale băncilor. Pe baza documentației economico-financiară depusă de clienții personae juridice, respectiv a scoringului în cazul persoanelor fizice, se întocmește referatul de credit după anumit model standard.

Referatul de credit standard cuprinde trei părți principale:

Partea I cuprinde elementele definitorii cu privire la creditul acordat

Partea a II-a cuprinde detalii semnificative privind creditul, situația economico-financiară și aspectele nefinanciare ce caracterizează activitatea clientului

Partea a III- a cuprinde riscul și distribuirea lui în cazul unui singur debitor.

După însușirea de către șeful compartimentului de creditare a referatului de credit, acesta se prezintă spre examinare Comitetului director al unității bancare teritoriale. Creditele de valori mari, care depășesc competența de aprobare a unităților teritorile ale băncilor se înaintează împreună cu întreaga documentație spre analiză și aprobare Direcției de credite din Centrala băncii respective. Comitetul de credite analizează și aprobă sau avizează referatele privind acordarea de credite, eliberarea de scrisori de garanție, avaluri și alte angajamente în favoarea clientelei care depășesc competența stabilită sucursalelor județene, înțeleasă ca expunere totală pe client

Referatele cu privire la acordarea creditelor și eliberarea scrisorilor de garanție bancară care privesc expunerile ce depășesc nivelul de competență al Comitetului de credite, vor fi înaintate spre aprobare Comitetului de direcție al băncii. Potrivit legii bancare, expunerile mai mari de 10% din fondurile proprii ale unei societăți bancare, se aprobă de Consiliul de Administrație al băncii pe baza unui raport al Comitetului de risc

I.3. Categorii de împrumutați și documentația necesară pentru obținerea creditelor

Împrumutații, cunoscuți sub denumurea de clienți ai băncii, pot fi și persoane juridice, indiferent de forma de organizare și natura capitalului social, înregistrate în România, care desfășoară activități legale, au conturi deschise la bancă și își derulează operațiunile prin aceste conturi.

Clienții băncii care pot beneficia de credite sunt: regii autonome, companii și societățile naționale care sunt constituite conform Legii nr. 45/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și a Ordonanței de Urgență nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome și actelor normative privind înființarea companiilor naționale; societăți comerciale cu capital de stat sau privat și alte unități care își desfășoară activitatea în cadrul economiei naționale, în conformitate cu Legea 15/1990; societăți cu capital străin sau mixt constituite conform legii; societăți agricole cu personalitate juridică, constituite conform Legii nr. 36/1991; unități administrativ teritoriale organizate potrivit legii; asociațiile de proprietari și alte persoane juridice care sunt constituite conform legii și care desfășoară activități legale.

Agenții economici care vor să obțină credite trebuie să prezinte băncii următoarele documente:

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   cererea de credit semnată de persoanele autorizate;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   bilanțul contabil, raportul de gestiune contul de profit și pierdere încheiate în ultimul an;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   situația patrimoniului;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   balanța de verificare încheiată pentru ultima lună, bugetul de venituri și cheltuieli;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   situația prognozată a plăților și încasărilor aferente perioadei de creditare;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   situația stocurilor și cheltuielilor pentru care este acordat creditul;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   situația contractelor pentru produsele livrate, care constituie obiectul creditului;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   situația creditelor la alte bănci și copii după contractele de credit, dacă este cazul;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   studiul de fezabilitate;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   planul de afaceri;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   documente privind spațiul în care își desfășoară activitatea;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   garanțiile aduse;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   alte documente necesare.

Pentru eliberarea scrisorilor de garanție bancară, solicitanții trebuie să depună următoarea documentație:

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   cererea pentru eliberarea scrisorilor de garanție bancară;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   bilanțul contabil, raportul de gestiune contul de profit și pierdere încheiate  în ultimul an;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   situația patrimoniului;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   balanța de verificare încheiată pentru ultima lună, bugetul de venituri și cheltuieli;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   situația prognozată a plăților și încasărilor aferente perioadei de valabilitate a scrisorii de garanție bancară;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   contractele care stau la baza solicitării scrisorii de garanție bancară;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   garantarea scrisorilor bancare;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   alte documente necesare, solicitate de bancă.

I.4. Garanțiile creditelor

Un principiu important în procesul de creditare îl reprezintă garanțiile aduse de împrumutați. Aceștia trebuie să asigure la scadență rambursarea creditului și a dobânzilor aferente.

"Dobânda este suma ce revine proprietarului la rambursarea sumei împrumutate sau prețul folosirii capitalului și totodată rambursarea riscului pe care îl implică împrumutatul respectiv"[11].

I.4.1. Clasificarea garanțiilor

Potrivit reglementărilor bancare, garanțiile solicitate și acceptate de băncile comerciale din țara noastră, se împart după natura lor în garanții reale și garanții personale.

a) Garanții reale reprezintă mijloace juridice de garantare a obligațiilor prin afectarea unui bun al debitorului în vederea executării obligației asumate.

Garanțiile reale conferă băncilor următoarele drepturi:

- dreptul de preferință, conform căruia, din valoarea bunului drept garanție se va asigura mai întâi satisfacerea integrală a creditorului garantat;

- dreptul de urmărire, potrivit căruia, creditorul va putea urmări bunul în mâinile oricui s-ar afla.

Garanțiile reale se împart în:

garanții reale mobiliare (gajul propriu-zis), ce au apărut ca o îmbunătățire a sistemului de garanții, și au ca obiect nu numai bunul propriu-zis, ci și produsele rezultate din valorificarea lui.

Garanțiile reale mobiliare se constituie numai pe baza unui contract de garanție, pe bunuri sau drepturi, în beneficiul băncii. În cazul acțiunilor și obligațiunilor ce fac obiectul garanției, conform legii, garanția reală se va constitui prin indisponibilizarea acestor valori.

Gajul poate fi de două feluri: cu deposedarea debitorului de bunul afectat drept garanție sau fără deposedarea acestuia de bunul adus drept garanție.

Garanțiile reale mobiliare pot avea ca obiect bunuri propriu-zise; drepturi actuale sau viitoare ale unor certificate de depozit, acțiuni și părți sociale, drepturi de invenție, mărci de fabrică, drepturi de creanță, polițe de asigurare, etc.

Acest tip de garanție acordă creditorului următoarele drepturi[12]:

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; dreptul de a intra în posesia bunului, respectiv de a inspecta bunul;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; dreptul de urmărire silită a bunului afectat garanției;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; dreptul de preferință în a-și satisface creanța înaintea creditorilor negarantați sau a celor cu grad inferior de prioritate.

2. garanții reale imobiliare (ipoteca) reprezintă un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligații. Astfel, ipoteca conferă creditorului care nu și-a recuperat la scadență creanța, dreptul de a cere scoaterea imobilului la executare silită și de a fi plătit din prețul realizat prin vânzarea imobilului. Dreptul real de ipotecă nu conferă acestuia posesia sau folosința bunului ipotecat.

Pentru a putea constitui obiectul acestui tip de garanție, bunurile trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   să fie încadrate în circuitul civil;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   să fie determinate;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   să fie bunuri prezente, și nu viitoare;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   în cazul unui bun indivizibil, ipoteca se poate constitui numai cu consimțământul tuturor proprietarilor.

Ipoteca este indivizibilă în sensul că va continua să existe asupra întregului imobil, chiar dacă a fost plătită o parte din datorie.

Băncile pot practica ipoteca convențională care ia naștere din acordul de voință al părților și prin încheierea unui contract de ipotecă. Pentru constituirea ipotecii convenționale, împrumutatul trebuie să aibă capacitate deplină de exercițiu și să fie proprietarul actual al bunului respectiv. Contractul de ipotecă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: trebuie să fie realizat printr-un act scris investit cu formula autentică de notarul public, să menționeze bunul ipotecat și suma garantată, și obligația de a efectuare a publicității ipotecii și rangul de preferință al ipotecii.

Rangul ipotecii este determinat de data înscrierii acesteia în Cartea Funciară, față de alte ipoteci ce se constituie asupra aceluiași imobil. O ipotecă inscripționată asupra unui imobil ce nu mai este grevat de vreo altă sarcină anterioară, este de rangul I, ipoteca constituită și intabulată ulterior acesteia, este de rang II și așa mai departe . Importanța ipotecii rezultă din faptul că între doi creditori de rang diferit, cel care a înregistrat-o mai întâi va avea dreptul să se despăgubească in totalitate din prețul bunului ipotecat.

Ipoteca are anumite efecte atât asupra debitorului, cât și asupra creditorului. Astfel, proprietarul bunului ipotecat deține în continuare controlul asupra imobilului, iar creditorul ipotecar are drept de preferință față de ceilalți creditori.

b) Garanțiile personale sunt mijloace juridice de garantare a obligațiilor prin care una sau mai multe persoane se angajează printr-un contract accesoriu încheiat cu creditorul, să plătească acestuia datoria debitorului în cazul în care acesta nu și-o plătește.

În conformitate cu legislația actuală, există următoarele tipuri de garanții personale:

1. Fidejusiunea (cauțiunea), reglementată de art. 1652 din Codul Civil, reprezintă un contract prin intermediul căruia o persoană (numită fidejusor) se obligă față de creditorul altei persoane să execute obligația celui pentru care garantează, în cazul în care acesta nu o plătește.

Contractul de fidejusiune este un contract accesoriu, unilateral, consensual și cu titlu gratuit. Fidejusorul trebuie să îndeplinească condițiile: capacitatea juridică de a contracta, să fie solvabil și să aibă domiciliul în țară.

2. Scrisoarea de garanție bancară este o modalitate specifică de materializare a unei garanții dată de către o bancă la solicitarea unei persoane fizice sau juridice care contractează un credit. Este considerată o formă de garantare sigură datorită gradului ridicat de solvabilitate al unei bănci.

Pentru a fi valabilă, scrisoarea de garanție bancară trebuie să cuprindă următoarele elemente: denumirea și adresa băncii garante; denumirea și adresa societății garantate; numele și adresa beneficiarului garanției; obiectul garanției, valoarea garanției care trebuie să acopere suma împrumutului și taxele, comisioanele și spezele bancare; termenul de valabilitate al garanției; clauze speciale cu privire la prelungirea termenului de valabilitate și alte clauze.

3. Garanții personale reglementate de legi speciale, dar care se întemeiază pe ideea de fidejusiune, de exemplu garanția constituită de de o terță persoană pentru acoperirea eventualelor pierderi ce ar putea fi cauzate unui agent economic de către un gestionar.

c) Alte garanții

Cesiunea de creanță este un mijloc specific de transmitere a obligațiilor și constă în acordul de voință prin care creditorul (numit și cedent) transmite voluntar, cu titlu oneros sau gratuit, dreptul său de creanță unei alte persoane (numită cesionar). Pentru a fi valabilă, creanța trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie certă, să fie lichidă și să fie exigibilă. Fiind un contract consensual, cesiunea de creanță este valabilă din momentul realizării acordului de voință între cedent și cesionar.

Gajul general cuprinde toate bunurile mobile și imobile din patrimoniul împrumutatului inclusiv cele cumpărate sau realizate din credite. Gajul general nu conferă băncii creditoare privilegiul asigurat de garanțiile reale, ceea ce poate constitui un risc pentru bancă deoarece toți creditorii au o poziție egală față de bunurile debitorului.

La acordarea creditelor, băncile pot solicita clienților săi constituirea următoarelor tipuri de garanții:

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; garanții necondiționate de la Guvernul României;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; garanția bancară;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; depozitul bancar (numit și cash-colateral)

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; contractul de asigurare pentru neplata ratelor de credit și a dobânzilor corespunzătoare (asigurarea de risc financiar)

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; cesiunea de creanță;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; ipoteca;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; contractul de garanții reale mobiliare;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; garanția de firmă sau companie;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; fidejusiunea (cauțiunea);

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; planul de afaceri;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; alte garanții.

I.4.2. Selectarea garanțiilor viabile și asigurarea bunurilor acceptate în garanție

Banca este interesată să fie asigurată împotriva ricului de insolvabilitate al debitorului. Creditele acordate și dobânzile aferente trebuie să fie acoperite integral cu garanții asiguratorii

Pentru a fi acceptate de bancă, garanțiile trebuie să indeplinească cumulativ următoarele condiții:

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; să existe potențiali cumpărători pentru bunurile propuse drept garanție;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; să poată fi transformate rapid în lichidități;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; să fie materializate sub forma unui titlu, înscris autentic;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; bunurile ce fac obiectul garanției să se afle în circuitul civil, să se afle în proprietatea solicitantului sau a girantului și să nu fie afectate de alte creanțe;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; proprietarul bunurilor trebuie să aibă capacitatea de a le ipoteca;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; bunurile trebuie să fie în stare de funcționare iar bunurile de natura activelor imobilizate corporale trebuie să fie evaluate conform normelor tehnice în domeniu;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; bunurile ce fac obiectul garanției trebuie să aibă valoare de piață.

Băncile nu acceptă drept garanție bunuri din proprietatea publică aparținând regiilor autonome sau unităților administartiv-teritoriale. Bunurile care constituie garanții trebuie să fie asigurate pe toată perioada creditării la societăți de asigurare, la valoarea lor de piață.

Trebuie să se țină seama de faptul că valoarea garanției se va stabili prin aplicarea unor marje variabile, în funcție de posibilitățile de valorificare a elementelor componente. Se va stabili o valoare acceptată, pe tipuri de garanții, atfel[14]:

Tabel nr. I.1. - Valoarea admisă în garanție pe tipuri de garanții constituite

Tipul de garanție

Valoarea de piață (%)

Valoarea acceptată(%)

Garanții bancare

Depozitul bancar

Ipoteca

Cesiunea de creanță

Gajul cu deposedare

Gajul fără deposedare



Cauțiunea

Alte garanții

I.4.3. Verificarea garanțiilor

Înainte de acordarea creditului, cât și pe toată perioada creditării, băncile au obligația de a verifica existența și de a conserva valoarea garanțiilor. Verificarea garanțiilor se efectuează atât faptic (la fața locului), cât și scriptic pe baza datelor din evidențele agenților economici și ale băncilor.

Verificarea faptică se realizează la fața locului prin sondaj (în totalitate), prin operațiuni de numărare, măsurare, cântărire și prin evaluare pentru activele imobilizate corporale. În urma verificării faptice a garanțiilor, băncile analizează și următoarele:

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; gradul de utilizare a capacităților de producție, funcționarea instalațiilor și a celorlalte utilități din dotare;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; modul în care sunt organizate programele de producție;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; starea generală a societății împrumutate și poziția față de piețele de aprovizionare și desfacere.

În cazul creditelor de investiții, la verificarea faptică a relizării investiției se urmărește:

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; stadiul fizic al executării lucrărilor de investiții și încadrarea lor în gradul de execuție aprobat;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; să fie respectate soluțiile tehnice prevăzute în documente și calitatea lucrărilor executate;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; stocurile de materii prime și materiale constituite peste necesar;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; asigurarea cu materiale, utilaje și forță de muncă pentru continuarea lucrărilor în perioada următoare.

În cazul creditelor acordate sectorului agricol, vor fi analizate stadiul de vegetație a culturilor, efectuarea lucrărilor agricole la timp și de calitate, existența efectivelor de animale și păsări.

Verificarea scriptică a garanției creditelor se efectuează lunar, în 10 zile lucrătoare de la expirarea termenului legal de depunere a situațiilor contabile. Prin verificarea scriptică se urmărește:

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; reflectarea corectă în contabilitate a bunurilor ce constituie garanția creditului acordat;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; să coincidă datele din evidențe cu cele efective constatate pe teren;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; bunurile aduse în garanție să nu fie afectate de alte creanțe.

Verificarea garanțiilor creditelor de efectuează doar asupra bunurilor ce au fost aceeptate drept garanții.

I.5. Contractul de credite

Contractul de credit este actul juridic încheat între bancă și împrumutat prin care se materializează acordul de voință între cele două părți. După aprobarea creditelor, unitățile teritoriale ale băncii care acordă creditul, procedează împreună cu solicitanții la încheierea contractelor de credite.

Contractul de credit se întocmește în minimum trei exemplare, toate exemplarele fiind originale și având aceeași putere juridică[15]:

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   exemplarul 1 - se păstrează într-un loc distinct, constituind portofoliul de credite al unității bancare respective;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   exemplarul 2 - se acordă împrumutatului care va semna primirea acestuia pe exemparul 1;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   exemlparul 3 - se păstrează în dosarul de credite al agentului economic respectiv, pe întreaga perioadă de creditare.

Contractul de credit se semnează de reprezentații autorizați ai băncii (director și contabil șef) și se vizează de consilierul juridic al unității bancare teritoriale care acordă creditul. În contractul de credite nu se acceptă modificări, ștersături, clauze contractuale care nu fac obiectul contractului respectiv.

Orice modificare ulterioară a clauzelor unui contract de credit se face numai pe baza unui act adițional. Actul adițional va fi încheiat în cazul apariției unei modificări din clauzele contractului, cum ar fi: se majorează sau se diminuează creditul aprobat inițial pentru același obiect de creditare; se modifică datele de acordare a creditului; se modifică scadența contractului, sau orice altă clauză din contractul de credite.

Contractul de credit încetează la expirarea duratei pentru care a fost încheiat dacă toate obligațiile față de bancă au fost plătite de către împrumutat. În situația în care împrumutatul înregistrează debite și plăți restante, contractul rămâne în vigoare până când acesta își achită datoriile față de bancă.

I.5.1. Clauze specifice contractelor de credite

Contractele de credit conțin atât clauze generale, cât și clauze speciale.

Clauzele generale se referă la:

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   părțile implicate;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   suma creditului;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   obiectul contractului;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   destinația și modul de acordare - integral sau în tranșe;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   dobânda;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   scadențele de rambursare;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   garanțiile asiguratorii;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   împrumutatul trebuie să respecte prevederile contractului;

Clauzele speciale se referă la:

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   litigii care urmează a fi rezolvate pe cale judecătorească;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   fluctuația dobânzii în funcție de indicele inflației și rata scontului;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   respectarea normelor de creditare ale băncii.

În cazul creditelor te tip revolving banca efectuează revizuirea creditului pe baza analizei modului de derulare a creditului, a respectării destinației acestuia. Dacă în urma analizei efectuate se constată că toate condițiile sunt respectate, atunci banca poate majora la cererea agentului economic nivelul plafonului de creditare, dacă din analiza fluxului de lichidități întocmit pentru perioada următoare rezultă această necesitate. Dacă din analiza efectuată rezultă că nu mai sunt îndeplinite condițiile avute în vedere la acordarea creditelor, banca va sista utilizările din aceste credite și va proceda la recuperare soldului rămas în cel mult 30 de zile.

Atât la creditele globale de exploatare, cât și la liniile de credite, se introduce clauza referitoare la posibilitate sistării creditelor și recuperării creanțelor băncii, în cazul în care nu mai sunt respectate condițiile stabilite la acordarea creditelor.

Creditele pentru export vor fi condiționate de asigurarea acestora împotriva riscului comercial de neplată atunci când banca consideră că este necesar pe toată durata creditării, de către EXIMBANK sau alte instituții specializate. Eximbank S.A. efectuează operațiuni de bancă în conformitate cu reglementările legislației bancare, asigură și reasigură credite de export pe termen scurt, mediu și lung împotriva riscurilor comerciale și de țară, poate să realizeze alte operațiuni de asigurare și reasigurare de credite pe baza normelor proprii aprobate de consiliul de administrație[16].

În cazul finanțării exporturilor prin comisionari se vor introduce clauze specifice care prevăd: în cazul acreditivelor cu plata prin alte bănci vor fi cesionate încasările din aceste acreditive cu acordul băncilor respective, iar în cazul exporturilor fără acreditive la acei clienți care au un serviciu bun al datoriei se vor cesiona încasările certe din exporturile respective și din alte exporturi derulate prin bancă.

Creditele pentru cumpărarea de acțiuni în lei vor fi acordate după încheierea de garanții reale mobiliare cu fiecare din titularii acțiunilor admise în garanție și după ce se transcrie în registrul acționarilor dreptul de garanție al băncii.

În contractele de credite încheiate între bancă și clienții săi pot fi introduse orice alte clauze, din care să rezulte clar toate condițiile tranzacției respecive și care să ducă la diminuarea riscului în activitatea de creditare.

I.6. Scadența, rescadențarea, reeșalonarea și rambursarea creditelor

Scadența unui credit reprezintă termenul (data) la care acesta devine exigibil și trebuie rambursat. Scadența este o dată viitoare, posibilă și certă.

Scadențele creditelor pot fi: intermediare și finale.

Scadența intermediară reprezintă termenul la care o parte din (rată) din împrumut devine exigibilă și trebuie rambursată. Scadența finală este termenul la care ultima parte (rată) din împrumut sau întreg împrumutul, în cazul unei rate unice, devine exigibil și trebuie rambursat.

Scadențele intermediare și finale ale tuturor creditelor acordate de bancă vor fi consemnate în mod obligatoriu, în contractele de credite încheiate de bancă cu împrumutații.

Rambursarea unui credit poate fi prevăzută în mai multe rate intermediare sau într-o singură rată finală. Termenele de rambursare a creditelor se stabilesc în funcție de mișcarea stocurilor, cheltuielilor și a celorlalte active care constituie obiectul creditelor, respectiv de trecerea acestora dintr-un stadiu în altul în cadrul procesului de aprovizionare, producție, desfacere, în corelare cu capacitatea de rambursare a împrumutaților.

Astfel, în cazul creditelor de exploatare și a liniilor de credite, scadențele se stabilesc la cel mult 180 de zile de la acordare. Scadențele creditelor de tip revolving pot fi stabilite la 365 de zile de la acordare pentru agenții economici care o situație economico-financiară bună. Pentru acei agenți economici la care serviciul datoriei și indicatorii de bonitate înregistrează o tendință de scădere față de nivelurile anterioare, atunci scadențele creditelor se stabilesc la intervale mai mici de timp (90 de zile).

În cazul creditelor pentru finanțarea cheltuielilor și stocurilor temporare, scadențele se stabilesc în funcție de termenele de valorificare a stocurilor respective, fără a se depăși 12 luni de la acordare. Prin valorificare se înșelege trecerea stocurilor, cheltuielilor și a celorlalate active dintr-un stadiu în altul al ciclului de exploatare, corelată cu încasarea produselor. Acest tip de credite se scadențează la rambursare, dar nu mai târziu de începerea sezonului următor de producție.

Creditele de trezorerie pentru produsele cu ciclu da fabricație lung se scadențează la rambursare în funcție de durata cicclului tehnologic de execuție, de la lansarea în fabricație până la obținerea produselor finite și încasarea contravalorii acsetora. Pentru această categorie de credite termenul de rambursare poate depăși prin excepție 12 luni de la acordare.

Creditele pentru prefinanțarea exporturilor presupun, de regulă, ciclul de aprovizionare - producție și, prin urmare, termenul de rambursare este stabilit la încheierea fazei de producție și obținerea produselor finite, fără a depăși 12 luni de la acordare. În cazul în care creditele vizează întregul ciclu de aprovizionare, producție, desfacere, încasare, acestea se pot scadența la rambursare în funcție de termenul de încasare a produselor finite destinate exportului. În situația creditelor ce vizează exportul produselor garantate cu creanțe asupra străinătății, termenul de rambursare se stabilește în funcție de termenele de livrare și încasare prevăzute în contractele externe.

Pentru creditul de scont, termenul de rambursare este stabilit în funcție de scadența titlului scontat, fără a se depăși 365 de zile de la acordare.

Creditele de factoring se scadențează la rambursare eșalonat în funcție de termenul de încasare a facturilor prezentate și acceptate la creditare, fără a se depăși 180 de zile de la emitere.

Creditele pentru facilități de cont se scadențează la rambursare în funcție de eliminarea cauzelor care au determinat apelul la acest tip de credite, fără a se depăși 30 de zile calendaristice de la acordare, iar creditele overdraft (credite pe descoperit de cont), după cel mult 7 zile calendaristice de la acordare.

Termenul de rambursare a unui credit poate fi amânat prin modificarea scadenței intermediare la o dată viitoare față de cea stabilită inițial, fără a depăși termenul maxim de acordare a creditului respectiv. La cererea clienților săi banca poate rescadența creditele, în sensul amânării sau prelungirii termenului de rambursare acestora, prin una din următoarele modalități[17]:

·   &nb 444l1110e sp;    amânarea o singură dată a unei scadențe intermediare în interiorul termenului inițial maxim aprobat;

·   &nb 444l1110e sp;    amânarea a cel mult două ori a aceleiași rate intermediare în interiorul termenului maxim aprobat;

·   &nb 444l1110e sp;    prelungirea o singură dată a termenului de rambursare a ratei finale peste termenul inițial aprobat cu încadrarea în termenul maxim de creditare aprobat.

Rescadențarea creditelor se efectuează de bancă, la cererea scrisă a clienților săi beneficiari de credite, adresată înainte de expirarea scadenței ratei pentru care se solicită amânarea.

În cazul în care împrumutatul se confruntă cu dificultăți majore în rambursarea ratelor de credit și a dobânzilor aferente acestora, la solicitarea clientului banca va analiza situația economico-financiară a acestuia și va putea propune reeșalonarea la plată a întregului credit.

Prin reeșalonare se pot prelungi sau amâna toate scadențele ratelor intermediare și finale fără a se putea depăși termenele maxime de creditare, pentru tipul de credit respectiv. Procedura de reeșalonare a unui credit poate să opereze numai după epuizarea tuturor facilităților oferite de rescadențare[18].

Reeșalonarea este admisă doar o singură dată iar în cadrul acesteia nu se admit rescadențări.

Cererile de reeșalonare a creditelor se depun la bancă de către împrumutați înainte de expirarea scadenței finale a creditului respectiv. Pentru creditele reeșalonate banca percepe o dobândă majorată față de dobânda de bază curentă. În urma reeșalonării, noile scadențe și costurile aferente sunt înscrise într-un act adițional la contractul de credite.

În cazul în care ratele de credit și dobânzile aferente nu au fost recuperate de către bancă, aceasta va analiza situația economico-financiară a agentului economic și de comun acord cu acesta va declanșa procedura de reeșalonare a creditelor.

Pentru creditele restante, banca percepe dobânzi penalizatoare diferențiate în funcție de vechimea creditelor restante. Între încasarea ratelor de credite la scadențe și a dobânzilor aferente la termenele stabilite, prioritate are încasarea dobânzilor. Astfel, ordinea încasării creanțelor cuvenite băncii este următoarea: comisioane și taxe bancare, dobânzi îndoielnice, dobânzi restante, creanțe atașate creditelor îndoielnice, creanțe atașate creditelor restante, credite îndoielnice, credite restante, creanțe atașate creditelor curente, credite curente.

Recuperarea creanțelor băncii evidențiate în conturi în afara bilanțului se efectuează cu prioritate față de cele din activul bilanțului, în următoarea ordine[19]:

·   &nb 444l1110e sp;    creanțe atașate creditelor sau dobânzilor scoase în afara bilanțului;

·   &nb 444l1110e sp;    dobânzi scoase în afara bilanțului;

·   &nb 444l1110e sp;    credite scoase în afara bilanțului.

În situația în care banca își epuizează toate posibilitățile de recuperare a creanțelor unui agent economic, aceasta va proceda la comunicarea incapacității de plată a clientului în vederea executării silită .

CAP II: FUNDAMENTAREA DECIZIEI DE CREDITARE BANCARĂ

II.1. Analiza economico-financiară agenților economici

Decizia bancară de acordare a unui credit se bazează pe capacitatea de rambursare actuală și viitoare a agenților economici care solicită credite. Astfel se impune cunoașterea și evaluarea situației economico-financiare prezente și de perspectivă a clienților, precum și aprecierea riscului bancar în activitatea de creditare. Băncile trebuie să-și asigure o bază de informații asupra fiecărui client, pe care să o actualizeze periodic.

În vederea acordării de credite, banca trebuie să facă investigații pentru cunoașterea clienților săi, urmărind în special următoarele aspecte[20]:

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; capacitatea managerială: experiența în domeniu și existența a cel puțin unei persoane calificate pe probleme financiar-contabile;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; relațiile și reputația pe piață: se verifică modul în care clientul își respectă obligațiile față de terți și se evaluează produsele/serviciile acestuia prezente pe piață;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; rezultatele financiare: se analizează bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, fluxul de încasări și plăți;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; fișa clientului.

Principalele surse de informații ale băncii sunt:

a) informații obținute de la clienți din: cererea de deschidere a contului și cererea de credite; din contractul de societate și statututul societății; din bilanțurile contabile, contul de profit și pierdere, raportările periodice, balanțele de verificare și din alte situații financiare.

b)informații din evidențele băncii privind: volumul total de credite aprobat și acordat, pe categorii de credite și durate de rambursare; volumul de încasări și plăți; incidente apărute în derularea operațiunilor de plăți fără numerar, a operațiunilor de creditare, precum și volumul și frecvența acestora; serviciul datoriei.

c) informații din surse externe, care pot fi obținute de la: Banca Națională a României, Centrala Riscurilor Bancare, Centrala Incidentelor de Plăți, Registrul Comerțului, alte bănci și organisme care au relații cu clienții, judecătoriile, primăriile locale etc.

Pentru fundamentarea deciziei de creditare, în analiza și evaluarea agentului economic, se urărește: analiza economico-financiară a activității și analiza laturilor nefinanciare.

Prin analiza economico-financiară a activității clientului se urmărește stabilirea unui diagnostic al situației economice, respectiv dacă societatea se confruntă cu dificultăți pe plan financiar sau dacă are o situație financiară bună. Analiza economico-financiară se bazează pe documentele de sinteză ale contabilității, pe analiza fluxului de fonduri, pe analiza fluxului de lichidități. Analiza economico-financiară a activității agenților economici conține:

a)   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   analiza bilanțului, care presupune examinarea bilanțurilor financiare și a situațiilor financiare pe trei perioade anterioare, respectiv ultimii doi ani consecutivi încheiați (bilanțuri) și ultima situație contabilă periodică (balanța de verificare). Bilanțurile societăților comerciale sunt supuse auditării și certificării de către societăți comerciale de expertiză contabilă.

De asemenea, analiza bilanțului presupune analiza imobilizărilor corporale și necorporale, respectiv a surselor de acoperire a acestora; analiza decontărilor, datoriilor și obligațiilor față de terți; analiza costurilor în vederea dimensionării corecte a volumului de credite pentru activele circulante care fac obiectul creditării.

b)   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;  analiza veniturilor, cheltuielilor și contului de profit și pierdere, care presupune: analiza rezultatelor activității și a profitului obținut, analiza repartizării profitului net, analiza pierderilor înregistrate și recuperarea lor.

c)   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   analiza fluxului de fonduri ale perioadei trecute oferă posibilitatea unei mai bune cunoașteri la nivelul fiecărei activități a împrumutatului, a modului în care au fost generate fondurile și utilizarea acestora, precum și impactul asupra disponibilităților bănești ale acestuia.

d)   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;  analiza fluxului de lichidități pe perioada următoare presupune evaluarea posibilităților clientului de a genera în viitor lichidități și capacitatea acestuia de a-și onora obligațiile de plată viitoare.

II.1.1. Analiza bilanțului

Bilanțul reprezintă documentul oficial de gestiune a patrimoniului unui agent economic. De aceea, ofițerii de credite vor urmări ca agenții economici să respecte regulile privind evaluarea patrimoniului și celelalte și principiile bancare, după cum urmează:

a) principiul prudenței. Potrivit acestui principiu este interziză supraevaluarea elementelor de activ și a veniturilor și subevaluarea elementelor de pasiv și a cheltuielilor.

Acest principiu are ca scop evitarea riscurilor de transfer în viitor a incertitudinilor prezente. La acest principiu există derogări cu privire la operațiunile de piață, atunci când sunt evaluate la prețul pieței, astfel: luarea în considerare a rezultatelor nerealizate pe titlurile de tranzacție, luarea în considerare a rezultatelor potențiale vizând instrumentele financiare la termen, înregistrarea la prețul de piață a operațiunilor în devize.

b) principiul permanenței metodelor duce la continuitatea aplicării regulilor și normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate și prezentarea elementelor patrimoniale și a rezultatelor. Schimbarea metodei trebuie menționată în raportul de gestiune și în raportul cenzorilor.

c) principiul continuității activității, pe baza căruia agentul economic își continuă în mod normal funcționarea activității, fără a intra în stare de lichidare sau de reducere a activității.

d) principiul independenței exercițiului presupune delimitarea în timp a veniturilor și cheltuielilor aferente activității. Rezultatul exercițiului trebuie să cuprindă toate veniturile și cheltuielile din acest exercițiu pe măsură ce sunt angajate, și nu pe bază de încasări și plăți.

e) principiul intagibilității bilanțului, potrivit căruia bilanțul de deschidere a unui exercițiu trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere a exercițiului precedent. Pe baza acestui principiu se interzice înregistrarea directă a veniturilor sau a cheltuielilor în conturile de capitalurii proprii.

f) principiul necompensării, potrivit căruia elementele de activ și de pasiv trebuie evaluate și înregistrate separat, nefiind admisă compensarea între posturile de activ și cele de pasiv ale bilanțului, precum și a veniturilor și cheltuielilor din contul de rezultate.

g) principiul costului istoric (nominalismului), pe baza căruia costul istoric la care un activ sau un pasiv a intrat în patrimoniu și a fost înregistrat în contabilitate trebuie menținut.

h) principiul regularității, sincerității și imaginii fidele presupune furnizarea de informații clare, precise și complete asupra patrimoniului, situației financiare, rezultatului financiar.

i) principiul pragului de importanță semnificativă, potrivit căruia toate informațiile de importanță semnificativă trebuie să figureze în documentele comunicate terților, pe când documentele nesemnificative pot fi omise.

În cadrul acestei analize interne ofițerii de credite urmăresc corelațiile dintre elementele de activ și cele de pasiv. Elementele de activ și pasiv sunt structurate pe trei niveluri:

Tabel nr. II.1. - Prezentarea structurii bilanțului

Nivelul

ACTIV

PASIV

I

Active imobilizate

Pasive pe termen lung

II

Active realizabile

Datorii curente cu scadența mai mică de un an

III

Trezoreria pozitivă

Trezoreria negativă

Activele imobilizate cuprind imobilizările necorporale, corporale și financiare și creanțele comerciale cu scadența mai mare de un an. Activele realizabile sunt formate din stocuri, creanțe de maximum un an, conturile de regularizare și asimilate și primele privind rambursarea obligațiunilor. Trezoreria pozitivă cuprinde titlurile de plasament disponibilități, active existente sub formă de lichidități sau care pot fi transformate rapid în lichidități.

Pasivele pe termen lung cuprind sursele de finanțare cu caracter permanent sau de lungă durată: capitaluri proprii în sens larg, provizioane pentru riscuri și cheltuieli și datorii cu scadența mai mare de un an. Capitalurile proprii în sens larg cuprind elemente de capital propriu-zis, diferenețe din reevaluare, subvenții pentru investiții și provizioane reglementate. Capitalurile proprii în sens strict sunt determinate prin deducerea din capitalurile proprii în sens larg a diferențelor din reevaluare, subvențiilor pentru investiții și provizioanelor reglementate. Capitalurile proprii nete în sens strict se determină prin diminuarea capitalurilor proprii în sens strict cu acele elemente de activ cu valoare incertă.

Datoriile curente cu scadența mai mică de un an sunt formate din partea mai mică de un an a datoriilor nefinanciare cu scadență mai mare de un an, datoriile nefinanciare cu scadență mai mică de un an, avansurile primite, veniturile înregistrate în avans, diferențele de conversie pasiv și alte datorii.

Trezoreria negativă cuprinde datoriile financiare cu scadență mai mare de un an și datoriile financiare mai mici de un an.

Datoriile totale cuprind datoriile cu scadență mai mare de un an, datoriile curente mai mici de un an și trezoreria negativă.

Pe baza datelor din bilanțul contabil se urmărește determinarea valoarii reale a activului și a patrimoniului agentului economic, stabilirea cât mai corect a mărimii riscului asumat de agentul economic în comparație cu cel al băncii.

Diferența dintre pasivele pe termen lung și activele imobilizare reprezintă fondul de rulment. Acesta poate înregistra o valoare pozitivă atunci când pasivele pe termen lung finanțează activele imobilizate și o parte din activele realizabile, astfel înregistrându-se un excedent al pasivelor pe termen lung față de activele imobilizate numit fond de rulment pozitiv. Atunci când activele imobilizate nu sunt acoperite integral de pasivele pe termen lung rezultă un deficit, care se numește fond de rulment negativ. Fondul de rulment reprezintă expresia realizării echilibrului pe termen lung și a contribuției acestuia la realizarea echilibrului pe termen scurt.

Mărimea fondului de rulment este influențată de elementele componente ale pasivelor pe termen lung și de elementele componente ale activelor imobilizate. Astfel creșterea fondului de rulment este determinată de sporirea capitalurilor proprii, de majorarea datoriei pe termen mediu și lung sau de diminuarea activelor imobilizate. Scăderea fondului de rulment poate fi datorată de diminuarea capitalurilor proprii, rambursarea datoriilor pe termen mediu și lung, creșterea activelor imobilizate.

Raportul dintre activele imobilizate și pasivele pe termen lung, respectiv nivelul I al bilanțului, reprezintă partea cea mai stabilă a bilanțului și de aceea fondul de rulment are variații mici pe perioade scurte de timp.

Nivelul II al bilanțului reprezintă expresia realizării echilibrului financiar pe termen scurt și se caracterizează prin variații mai mari decât fondul de rulment, datorită instabilității activelor realizabile și a datoriilor cu scadența mai mică de un an. Nivelul II al bilanțului este reflectat de necesarul de fond de rulment, care se determină ca diferență dintre activele realizabile și datoriile curente cu scadența mai mică de un an.

Necesarul de fond de rulment este pozitiv atunci când activele realizabile sunt superioare datoriilor curente cu scadența mai mică de un an. În această situație există o insuficiență de resurse la acset nivel al bilanțului, care trebuie acoperită prin excedentul de fond de rulment, dacă există, sau prin credite bancare pe termen scurt.

Necesarul de fond de rulment este negativ atunci când activele realizabile sunt mai mici decât datoriile curente cu scadență mai mică de un an și deci există un surplus de resurse atrase.

Factorii care determină nivelul necesarului de fond de rulment sunt:

tipul de activitate desfășurată deoarece necesarul de fond de rulment va fi cu atât mai mare cu cât ciclul de fabricație este mai lung și va fi cu atât mai mic cu cât ciclul de fabricație este mai scurt.

volumul activității; mărimea necesarului de fond de rulment este condiționată direct de volumul cifrei de afaceri.

sezonabilitatea activității - în întreprinderile sezoniere necesarul de fond de rulment va varia în funcție de de perioadele cu activități maxime sau minime.

viteza de rotație a principalelor elemente care constituie necesarul de fond de rulment, și anume rotația stocurilor, rotația clienților și rotația furnizorilor.

Trezoreria netă se referă la nivelul III al bilanțului și reflectă diferența dintre fondul de rulment și necesarul de fond de rulment. Trezoreria netă poate fi definită și ca diferența dintre trezoreria pozitivă și trezoreria negativă. Atunci cînd fondul de rulment poate acoperi în totalitate necesarul de finanțat, nu se recurge la credite pe termen scurt, fapt ce indică o trezorerie netă pozitivă. În situația în care fondul de rulment nu poate acoperi decât o parte din necesarul de fond de rulment trezoreria netă este negativă, iar finanțarea activelor realizabile este asigurată prin credite bancare pe termen scurt.

Trezoreria netă este expresia desfășurării unei activități echilibrate și eficiente și de aceea trebuie acordată o atenție deosebită corelării fondului de rulment cu necesarul de fond de rulment.

Pentru a optimiza situația financiară pot fi avute în vedere următoarele:

mărirea fondului de rulment, printr-o intervenție în partea superioară a bilanțului (Nivelul I) prin: creșterea capitalului prin aport în numerar, practicarea unei politici de majorare a rezervelor, împrumuturi pe termen lung, vânzare de active imobilizate.

micșorarea necesarului de fond de rulment, printr-o intervenție în partea inferioară a bilanțului (Nivelul II) prin: accelerarea rotației stocurilor (reducerea stocurilor la un nivel optim corespunzător unei anumite cifre, reducerea duratei ciclului de fabricație etc.), accelerarea rotației clienților (diminuarea amânărilor de plată și urmărirea riguroasă a încasărilor), încetinirea rotației furnizorilor (obținerea unei amânări de plată mai lungi).

Bilanțul prezintă situația financiară a unui agent economic, respectiv starea activului și pasivului corespunzătoare operațiunilor deja realizate. Însă anumite operații nerealizate, care se înregistrează in afara bilanțului, pot avea o mare importanță pentru aprecierea exactității situației financiare. De aceea este necesar să fie cunoscute și acestea prin analiza conturilor în afara bilanțului sau prin solicitarea de informații de la celelalte bănci.

II.1.2. Analiza contului de profit și pierdere

Contul de profit și pierdere reprezintă documentul prin care se regrupează fluxurile reale, financiare și excepționale ale unei societăți. Cu ajutorul lui se explică modul de constituire a rezultatului exercițiului în diferite etape, permițând astfel desprinderea unor concluzii legate de nivelul performanțelor economice ale activității desfățurate de o societate într-o anumită perioadă de gestiune.

Fluxurile economice pot fi grupate în[22]:

a) fluxurile de exploatare sunt acele operațiuni economice cu caracter specific, obișnuit și repetativ, care se referă la activitatea normală și curentă a societății excluzând orice influență cu caracter financiar sau excepțional.

Operațiunile de exploatare permit determinarea rezultatului de exploatare care este un rezultat real deoarece este generat de activitatea propriu-zisă, de bază a societății.

b)fluxurile financiare reprezintă acele operațiuni economice care se referă la activitatea financiară și care au un caracter obișnuit, repetitiv și specific cuprinznd și acele operațiuni excepționale cu caracter financiar. Aceste fluxuri permit determinarea rezultatului financiar.

c) fluxurile excepționale sunt acele operațiuni economice care nu au o legătură directă cu obiectul normal de activitate al societății. Ele au un caracter nereprezentativ, accindental.

Contul de profit și pierdere pune în evidență patru nivele astfel:

Tabel nr. II.2. - Structura contului de profit și pierdere

Nr. Crt.

Nivelul

Cheltuieli

Venituri

I

Exploatare

Cheltuieli de exploatare

Venituri de exploatare

II

Financiar

Cheltuieli financiare

Venituri financiare

II

Excepțional

Cheltuieli excepționale

Venituri excepționale

IV

Global

Impozit pe profit

1. Nivelul de exploatare

În această parte a contului de profit și pierdere sunt prezentate date contabile cuantificate în indicatori care permit determinarea performanței societății la nivelul activității de bază. Acești indicatori sunt:

a)   &nb 444l1110e sp;  marja comericială reprezintă valoarea nou creată obținută în sfera comerțului en gros și en detail, atât de societățile de profil, cât și de alte societăți care desfășoară o astfel de activitate prin magazine proprii de desfacere. Marja comercială se determină ca diferență dintre vânzările de mărfuri și costul mărfurilor vândute.

b)   &nb 444l1110e sp;  cifra de afaceri este dată de totalitatea veniturilor obținute din activitatea de vânzare a produselor, serviciilor și mărfurilor într-o anumită perioadă de timp. Cifra de afaceri reprezintă volumul de afaceri realizat cu terțe persoane în cadrul activității normale și curente a societății.

În aprecierea cifrei de afaceri se are în vedere și influența creșterii prețurilor, astfel că se impune calculul atât în termeni nominali, cât și în termeni reali.

Cifra de afaceri = Vânzări de mărfuri + Producția vândută.

c)   &nb 444l1110e sp;  producția exercițiului reprezintă valoarea totală a bunurilor executate și serviciilor prestate de o societate într-o anumită perioadă , vândute sau păstrate în stoc sau utilizate drept active fixe.

Producția exercițiului = Producția vândută +/-Producția stocată + Producția imobilizată

d) producția exercițiului + vânzări de mărfuri măsoară volumul global al activității unei societăți într-o anumită perioadă.

Producția exercițiului + Vânzări de mărfuri = Producția vândută +/- Producția stocată + Producția imobilizată + Vânzări de mărfuri.

e) marja industrială reprezintă valoarea nou creată, obținută din activitatea productivă desfășurată de o societate, alta decât cea comercială, într-o anumită perioadă de timp.

Marja industrială = Producția exercițiului - (Cheltuieli cu materii prime, materiale, energie + lucrări și servicii executate la terți)

f) valoarea adăugată este valoarea nou creată obținută de o societate din întreaga sa activitate, atât din cea productivă, cât și din cea de comerț. Ea reprezintă sursa de constituire a rezultatului de exploatare și a rezultatului net al exercițiului.

Valoarea adăugată = Marja comercială + Marja industrială

Băncile acordă o importanță semnificativă acestui indicator, deoarece valoarea adăugată reprezintă sursa din care se plătește creditele contracte, respectiv dobânzile.

g) excedentul brut din exploatare reprezintă rezultatul obținut de o societate comercială din exploatare, respectiv din activitățile sale curente, neinfluențat de volumul amortizărilor și provizionelor, precum și de alte venituri și cheltuieli din exploatare. Atunci când valoarea acestui indicator este negativă, el se numește insuficiență brută a exploatării.

Excedentul brut din exploatare (sau Insuficiență brută din exploatare) = Valoarea adăugată + Subvenții din exploatare - (Impozite și vărsăminte asimilate + Cheltuieli cu personalul).

h) venituri totale din exploatare sunt formate din totalitatea veniturilor unei societăți înregistrate într-o perioadă.

Venituri totale = Cifra de afaceri +/- Producția stocată + Producția imobilizată + Subvenții din exploatare + Alte venituri din exploatare + Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare

i) cheltuieli totale din exploatare sunt constituite din totalitatea cheltuielilor efectuate de o societate într-o anumită perioadă.

Cheltuieli totale = Cheltuieli materiale + Costul mărfii vândute + Cheltuieli cu personalul + Alte cheltuieli de exploatare + Cheltuieli cu amortizări și provizioane

j) rezultatul din exploatare este un indicator cu ajutorul căruia se evaluează rentabilitatea economică a unei societăți din activitatea de exploatare. Atunci când valoarea acestuia este pozitivă se înregistrează profit din această activitate, iar când rezultatul este negativ se înregistrează pierdere din activitatea respectivă. Rezultatul din exploatare poate fi calculat în două moduri:

Rezultatul din exploatare = Venituri totale din exploatare - Cheltuieli totale din exploatare

sau

Rezultatul din exploatare = Excedentul brut din exploatare + (Alte venituri din exploatare + Alte cheltuieli din exploatare) +/- Amortizări și provizioane

2. Nivelul financiar

k) excedentul brut financiar reprezintă rezultatul obținut de societate din fluxurile financiare neinfluențat de provizioanele și amortizările financiare.

Excedentul brut financiar = Venituri financire (mai puțin venituri din exploatare) - Cheltuieli financiare (mai puțin amortizările și provizioanele)

l) venituri financiare totale reprezintă totalitatea veniturilor obținute din toate fluxurile generate de acest nivel economic al activității unei societăți.

m) cheltuielile financiare totale reprezintă acele cheltuieli aferente fluxurilor financiare, respectiv creanțelor imobilizate, titlurilor de plasament, diferențelor de curs valutar și plății dobânzilor. Cheltuielile cu dobânzile sunt importante pentru bancă deoarece volumul acestora arată gradul de risc pe care și-l asumă banca.

n) rezultatul financiar măsoară rentabilitatea societății obținută în activitatea sa la nivelul tuturor fluxurilor financiare. Acest indicator poate fi calculat prin două metode:

Rezultatul financiar = Excedentbrut financiar +/- Amortizări și provizioane financiare

Rezultatul financiar = Venituri financiare totale - Cheltuieli financiare totale

o) excedentul brut curent reprezintă un sold intermediar curent de gestiune care măsoară volumul rezultatului obținut în activitatea curentă fără a fi influențat de alte cheltuieli și venituri din exploatare, precum și de amortizări și provizioane din exploatare și financiare.

Excedent brut curent = Excedent brut din exploatare + Excedent brut financiar

p) rezultatul curent al exercițiului măsoară rentabilitatea unei societăți în întreaga sa activitate de exploatare și financiară.

Rezultatul curent = Rezultatul din exploatare + Rezultatul financiar

3. Nivelul excepțional

q) excedentul brut excepțional reprezintă un sold intermediar de gestiune care indică volumul rezultatelor obținute în activitatea excepțională, dar care nu sunt influențate de amortizările și provizioanele specifice acestor categorii fluxuri.

Excedentul brut excepțional = Venituri excepționale (mai puțin cele din provizioane) - Cheltuieli excepționale (mai puțin amortizările și provizioanele)

r) veniturile excepționale totale cuprind acele venituri obținute la acest nivel al activității economice.

s) cheltuielile excepționale totale constau în chletuielile efectuate la acest nivel al activității economice.

ș) rezultatul excepțional reprezintă rentabilitatea unei societăți obținută la acest nivel de fluxuri economice. Acest indicator poate fi calculat în două moduri:

Rezultatul excepțional = Excedentul brut excepțional +/- Amortizări și provizioane excepționale

Rezultatul excepțional = Venituri excepționale totale - Cheltuieli excepționale totale 

4.   &nb 444l1110e sp;  Nivelul global

t) excedentul brut total arată volumul rezultatelor tuturor fluxurilor economice, mai puțin cele corespunzătoare altor venituri și cheltuieli, amortizărilor și provizioanelor.

Excedent brut total = Excedent brut din exploatare + Excedent brut financiar + Excedent brut excepțional

Excedentul Brut total = Excedent brut curent + Excedent brut excepțional

ț) rezultatul înaintea dobânzii și impozitului măsoară volumul rezultatului obținut de o societate fară a fi influențat de cheltuielile cu plata dobânzii și cu impozitul pe profit.

Rezultatul înaintea dobânzii și a impozitului pe profit = Rezultatul curent + rezultatul excepțional + Cheltuielile cu dobânzile

u) veniturile totale reprezintă veniturile obținute de o societate din toate fluxurile economice, respectiv de exploatare, financiare și excepționale, într-o anumită perioadă.

v) cheltuielile totale reprezintă cheltuielile efectuate pentru desfășurarea întregii activități a unei societăți într-o anumită perioadă.

w) rezultatul brut al exercițiului măsoară rezultatul obținut de o societate în întreaga sa activitate înaintea plății impozitului pe profit.

Rezultatul brut = Rezultatul curent al exercițiului + Rezultatul excepțional

Rezultatul brut = Venituri totale - Cheltuieli totale

x) rezultatul net al exercițiului măsoară rezultatul final al activității unei societăți după plata impozitului pe profit.

Rezultatul net al exercițiului = Rezultatul brut al exercițiului - Impozitul pe profit

y) capacitatea de autofinanțare reprezintă surplusul de resurse de finanțare din exploatare pe parcursul unei perioade de gestiune. Mărimea ei arată capacitatea reală a unei societăți de a finanța creșterea sa economică din surse proprii.

Capacitatea de autofinanțare se poate calcula în 2 modalități:

§   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; pornind de la excedentul brut de exploatare la care se adaugă alte venituri din exploatare, veniturile financiare și excepționale (fără provizioane) și se scad alte cheltuieli din exploatare, financiare și excepționale (mai puțin amortizările și provizioanele) și impozitul pe profit;

§   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; pornind de la rezultatul net al exercițiului la care se adaugă suma amortizărilor și provizioanelor.

z) capacitatea de autofinanțare netă reprezintă surplusul de resurse rezultat din activitatea unei societăți pe parcursul unei perioade, după repartizarea dividendelor.

Capacitatea de autofinanțare netă = Capacitatea de autofinanțare - Dividendele

II.1.3. Analiza fluxurilor de fonduri

Analiza fluxurilor de fonduri ale perioadei trecute oferă posibilitatea unei mai bune cunoașteri la nivelul fiecărei activități (exploatare, de investiții, financiară), a modului în care au fost generate și utilizarea acestora, precum și impactul mișcărilor de fonduri asupra disponibilităților bănești ale acestuia.

Analiza fluxurilor de lichidități pe perioada următoare urmărește să evalueze și prognozeze posibilitățile agentului economic de a obține lichidități, precum și de capacitatea sa de a-și onora obligațiile de plată viitoare.

Calcularea, estimarea și analiza fluxului de lichidități se realizeză, potrivit normelor bancare, tinând cont de următoarele[23]:

§   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; fluxul de lichidități progozat va include toare veniturile ce se vor încasa și plățile ce se vor efectua în perioada de prognoză;

§   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; încasările și plățile se iau în calcul pentru luna în care există perspectivă că vor fi încasate sau plătite efectiv;

§   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; valoarea oricărei prognoze este determinată de modul de fundamentare a ipotezelor prezentate;

§   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; din necesarul de lichidități se vor deduce produsele finite fără desfacere asigurată și clienții incerți.

În cadrul analizei economico-financiară a activității societății, banca urmărește existența capacității de rambursare a acesteia pe întreaga perioadă de creditare.

II.2. Analiza aspectelor nefinanciare ale agenților economici

În evaluarea poziției agenților economici, băncile acordă atenție și analizei nefinanciare. Analiza aspectelor nefinanciare vizează credibilitatea agenților economici marcată în primul rând de calitățile morale și profesionale ale managerilor agenților economici solicitanți de credite, ale principalilor asociați colaboratori. În al doilea rând, se are în vedere calitatea activității desfășurate de agenții economici și modul de îndeplinire a obligațiilor față de partenerii de afaceri.

În analiza aspectelor nefinanciare se va ține cont de o serie de factori specifici: interni și externi. Factorii interni se structurează astfel:[24]

§   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; managementul, care se referă la: pregătirea profesională, structura de conducere a agentului economic, modul de asigurare a succesiunii manageriale, gradul de participare a managerilor la capitalul societății, capacitatea de a se achita de datorii, moralitatea membrilor conducerii, calitatea sistemului informațional;

§   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; activitatea agentului economic.

Factorii externi cei mai importanți sunt:

§   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; caracteristicile domeniului de activitate: nivelul profitabilității, concurența, cheltuielile de capital;



§   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; politica economică generală a clientului și strategiile viitoare;

§   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; impactul cadrului legislativ asupra societății, incidența factorilor macroeconomici;

§   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; evoluția livrărilor de produse pe piața internă și externă, relațiile cu furnizorii de materii prime și materiale. 

Analiza aspectelor nefinanciare se efectueaza de către bancă atât în cazul noilor clienți cât și pentru cei care beneficiază deja de credite.

II.3. Indicatorii de analiză a bonității agenților economici

Pe baza rezultatelor analizei bilanțului contabil și a contului de profit și pierdere, banca analizează situația bonității clienților pe baza unui sistem de indicatori de structură și performanță. Bonitatea clientului exprimă capacitatea acestuia de a-și achita obligațiile care urmează să și le asume prin contractul de credite.

Indicatorii de analiză a bonității clienților, care solicită credite, pot fi structurați astfel: indicatori de nivel și structură, indicatori de performanță și indicatori ai riscului financiar.

A.   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   În cadrul indicatorilor de nivel și de structură sunt incluși:

Cifra de afaceri reprezintă veniturile realizate de agentul economic la sfârșitul perioadei (lună, trimestru, an). Pentru un agent economic viabil, cu perspective certe de dezvoltare, evoluția cifrei de afaceri trebuie să fie ascedentă, orice declin al cifrei de afaceri constituind un semnal serios pentru bancă.

În aprecierea dinamicii cifrei de afaceri se are în vedere și influența creșterii prețurilor, aceasta fiind necesară a se calcula atât în termeni reali, cât și în termeni reali. Totodată, în cadrul analizei cifrei de afaceri se urmărește evoluția producției fizice la principalele produse.

2   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;  Capitaluri proprii

În cadrul acestui indicator se acordă o deosebită atenție analizei capitalurilor proprii în sens larg și a capitalurilor proprii nete în sens strict. Asrfel, se acordă atenție determinării stocurilor, cheltuielilor și a altor active incerte care diminuează valoarea capitalurilor proprii.

3. Rezultatul exercițiului (profit/pierdere), în mărime absolută reprezintă indicatorul sintetic care caracterizează eficiența activității desfășurate, aceasta influențând direct capitalurile proprii în sensul majorării lor cu profitul și al diminuării cu pierderera.

De obicei, banca nu poate intra în afaceri cu agenții economici care nu reușesc să-și recupereze cheltuielile din veniturile realizate și deci înregistrează pierderi, iar afacerile cu agenții economici cu un profit mic se vor face cu mare prudență.

4. Fondul de rulment reprezintă diferența dintre pasivele pe termen lung și activele imobilizate. În cazul unei bune gestiuni financiare activele imobilizate trebuie să fie acoperite integral cu pasivele pe termen lung, și deci fondul de rulment trebuie să fie pozitiv. În cazul agenților economici cu fond de rulment negativ se urmărește preocuparea acestora pentru echilibrarea lor prin sporirea capitalurilor proprii, a rezervelor și a altor fonduri din profitul realizat, obținerea de subvenții, evitându-se astfel acoperirea cu credite pe termen scurt a surplusului de active imoibilizate.

5. Necesarul de fond de rulment reprezintă diferența între activele realizabile și datoriile curente mai mici de un an.

6. Trezoreria netă reprezintă diferența fondul de rulment și necesarul de fond de rulment. Dacă trezoreria netă este pozitivă, atunci societatea dispune de lichidități care îi permit rambursarea datoriilor pe termen scurt și efectuarea de plasamente pe piața financiară. O trezorerie netă negativă înseamnă că societatea este dependentă de resursele financiare externe, în primul rând de creditele bancare.

7. Lichiditatea exprimă capacitatea agentului economic de a face față datoriilor sale pe termen scurt prin transformarea rapidă a activelor circulante în disponibilități. Ratele de lichiditate cuprind: rata lichidității generale, rata lichidității reduse și rata lichidității imediate.

Rata lichidității curente se calculează ca raport între activele circulante (din care se scad stocurile nevalorificabile și clienții incerți) și datoriile pe termen scurt :

Rata lichiditățiiimediate arată capacitatea agentului economic de a-și onora datoriile pe termen scurt pe seama disponibilităților:

Agentul economic are o lichiditate bună dacă valoarea acestui indicator este mai mare decât 1. Modelul de interpretare a lichidității se face astfel[26]:

Tabelul nr. II.3. - Interpretarea valorilor lichidității

Valoarea lichidității

Interpretare

L<100%

Lichiditate necorespunzătoare

100% < L ≤ 120%

Lichiditate satisfăcătoare

120% < L ≤ 150%

Lichiditate bună

L > 150%

Lichiditate foarte bună

8. Solvabilitatea arată capacitatea unei societăți de face față obligațiilor totale prin valorificarea tuturor activelor sale. Un agent economic este solvabil atunci când suma activelor investite în mijloace fixe, active circulante, creanțe certe, resurse bănești etc. este mai mare sau cel puțin egală cu totalul pasivelor reprezentând obligațiile față de partenerii de contracte, salariați, bugetul public național, bancă .

Activele cu valoare incertă sunt: imobilizările necorporale, decontări din operațiuni în curs de clarificare, clienți incerți, prime privind rambursarea obligațiunilor, stocuri nevalorificabile.

Se urmărește ca pe total valoarea indicatorului să fie supraunitară, iar în structură, acea parte din activ reprezentată de imobilizările corporale să fie acoperită cu surse proprii, și ponderea tuturor datoriilor să nu depășească 50% din totalul activului.

9. Gradul de îndatorare se exprimă prin raportul dintre datorii și capitalurile proprii. Se poate calcula:

Interpertarea valorilor acestui indicator este următoarea:

Tabel nr. II.4. - Interpretarea valorilor gradului de îndatorare

Gradul de indatorare generală

Gradul de îndatorare financiară

Interpretare

<60%

<30%

Bun

Satisfăcător

>100%

>70%

Necorespunzător

10. Viteza de rotație a activelor circulante este un indicator calitativ care caracterizează gradul de eficiență a utilizării activelor circulante. Acest indicator arată numărul de cicluri efectuate de activele circulante în decursul unei perioade și se determină atfel:

Viteza de rotație = Cifra de afaceri/Active circulante

Cu cât numărul de rotații efectuate în decursul unei perioade este mai mare, cu atât activele circulante au fost folosite mai eficient. Pentru a avea o imagine clară asupra acestui indicator, el trebuie analizat în evoluție și în comparație cu nivelul înregistrat de alte societăți cu profil similar. Viteza de rotație poate fi calculată și pentru principalele elemente care constituie necesarul de fond de rulment, astfel:

a)   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;    Rotația stocurilor de materii prime se poate determina prin două metode:

§   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; numărul de cicluri efectuate de stocuri în decursul unei perioade și se exprimă printr-un număr de rotații:

Atunci când costul aprovizionărilor nu poate fi determinat, se determină stocul mediu astfel:

§   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; durata medie de staționare a stocurilor, care se exprimă în zile:

b)   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;    Rotația clienților se exprimă în zile și reprezintă amânarea medie a plății acordată clienților. Se determină astfel:

Mărfurile livrate și neîncasate reprezintă valoarea creditelor comerciale acordate clienților și acest indicator arată durata medie a acestor credite. Durata creditului comercial acordat clienților depinde de natura activității, de forța financiară a societății creditoare, de raporturile acesteia cu clienții săi.

În spiritul unei bune gestionări a societății, conducerea acesteia trebuie să urmărească reducerea amânărilor de plată acordate clienților, fără a fi afectate piețele de desfacere.

c)   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; Rotația furnizorilor este exprimată în zile și reflectă amânarea medie a plății către furnizori. Se determină astfel:

Atunci când costul aprovizionărilor este dificil de determinat, se folosește cifra de afaceri. Valoarea furnizorilor neplătiți reprezintă mărimea creditelor comerciale obținute. Prelungirea duratei creditelor obținute de la furnizori sporește volumul surselor atrase de care societatea are nevoie pentru finanțarea activelor sale circulante. Aceste surse nu sunt gratuite și societatea trebuie să aleagă între costul creditelor-furnizori și costul creditelor bancare.

B.   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   Indicatorii de performanță reflectă situația economico-financiară a societății, determinată pe baza datelor din contul de profit și pierdere. Pentru o apreciere cât mai corectă a situației economico-financiare a unui agent economic este necesar ca interpretarea acestor indicatori să se facă în evoluție pe mai multe perioade și în comparație cu alte societăți din aceeași ramură.

Principalii indicatori de apreciere a performanțelor ecomomico-financiară ale unui agent economic sunt:

1. Rata valorii adăugate (RVA) exprimă ponderea valorii nou create de către împrumutat în totalul activității sale.

sau

Cu cât valoarea acestui indicator este mai mare și în creștere de la o perioadă la alta, cu atât există premise favorabile desfășurării unei activități rentabile.

2. Rentabilitatea exprimă capacitatea societății de a obține profit din activitatea proprie. Rentabilitatea se exprimă și se calculează sub mai multe forme după cum urmează:

a.   &nb 444l1110e sp;   Rentabilitatea economică (RE) exprimă capacitatea unui agent economic de a obține profit din întreaga sa activitate. Rentabilitatea economică poate fi calculată astfel:

Cu cât valoarea acestor indicatori este mai mare, cu atât rentabilitatea este mai bună.

b.   &nb 444l1110e sp;  Rentabilitatea financiară (RF) exprimă capacitatea societății de a obține profit pe seama capitalurilor proprii angajate în activitatea sa. Indicatorii care reflectă rentabilitatea capitalului sunt:

c.   &nb 444l1110e sp;   Rentabilitatea de exploatare exprimă capacitatea unei societăți de a obține profit din activitatea propriu-zisă, înaintea oricăror influențe ale elementelor financiare și excepționale. Rentabilitatea poate fi brută sau netă și se determină astfel:

3. Politica de dividende exprimă politica societății de repartizare și utilizare a profitului și poate fi reflectată de următorul indicator:

Cu cât valoarea acestui indicator este mai mare, cu atât acționarii au beneficiat de o pondere mai mare de dividende din totalul profitului obținut.

C.   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   Indicatori ai riscului financiar

Riscul financiar apare în momentul în care societatea apelează la credite pentru finanțarea activității sale. Riscul financiar este legat de structura financiară a întreprinderii și este cu atât mai ridicat cu cât întreprinderea este mai îndatorată.

Condiția fundamentală ca o firmă să-și sporească rentabilitatea finaciară în condițiile apelării la împrumuturi, este ca rentabilitatea economică să fie superioară ratei dobânzii. În cazul în care rentabilitatea economică este inferioară ratei dobânzii se înregistrează o scădere a rentabilității financiare datorită diminuării profitului.

Acești indicatori au o importanță deosebită pentru bancă deoarece ei furnizează informații în legătură cu posibilitățile societății de a rambursa creditul și de a plăti dobnzile aferente. Se pot calcula următorii indicatori:

1.   &nb 444l1110e sp; Acoperirea dobânzii arată capacitatea societății de a plăti dobânda la creditele angajate. Se calculează astfel:

Dacă nivelul acestui indicator este mai mare de 3 atunci rezultă că societatea are capacitatea corespunzătoare de a achita dobânda.

2.   &nb 444l1110e sp; Alți indicatori de apreciere a riscului financiar:

·   &nb 444l1110e sp;    Ponderea datoriilor financiare totale în cadrul excedentului brut curent. Cu cât valoarea acestui indicator este mai mică, cu atât rambursarea datoriilor se va face rapid.

·   &nb 444l1110e sp;    Rata de prelevare a cheltuielilor financiare (Rpcf) reflectă capacitatea agentului economic de a plăti dobânzile. Se determină astfel:

sau

Cu cât valoarea acestor indicatori este mai mică, cu atât plata dobânzii este mai sigură. Dacă acest indicator înregistrează o valoare mai mare de 0.6, societatea se confruntă cu dificultăți de gestiune financiară riscând să intre în stare de faliment.

Acești indicatori măsoară capacitatea clientului de a-și plăti toate datoriile financiare cu scadența mai mică de un an. Cu cât valoarea indicatorilor este mai mică, cu atât rambursarea datoriilor se va face mai rapid.

Acest indicator reflectă ponderea cheltuielilor cu dobânda în cifra de afaceri realizată de client. Indicatorul este mai bun cu cât este mai redus

Indicatorul caracterizează rata dobânzii și prezintă informații referitoare la natura creditelor angajate și la ratele dobânzilor practicate de bănci la creditele acordate. Dacă acest indicator înregistrează o valoare mai mică decât rata rentabilității economice a societății analizate, îndatorarea favorizează finanțarea prin împrumuturi.

II.4. Măsurarea performanțelor financiare ale agenților economici

Performanța financiară a unui agent economic reflectă potențialul economic și soliditatea financiară a acestuia și se stabilește în urma analizării unui ansamblu de factori cantitativi (indicatori economico-financiari calculați pe baza datelor din situațiile financiare anuale și periodice) și calitativi[28].

În urma calculării indicatorilor de performanță financiară, în funcție de rezultatul obținut pentru fiecare indicator, agenții economici care solicită credite se încadrează în una din următoarele categorii de performanță financiară:

Tabel nr. II.5. - Categorii de încadrare a clientului pe baza indicatorilor de performanță financiară

Indicatorul de performanță financiară (%)

Categoriile de performanță financiară

A

B

C

D

E

Gradul de îndatorare

>80

Lichiditatea imediată

>110

<50

Rentabilitatea financiară

>10

<1

Solvabilitatea patrimonială

>50

<20

Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri

>120

<70

Punctaj pentru indicator

Punctaj total

Se observă că pentru fiecare indicator de performanță financiară se acordă un număr de puncte, în funcție de încadrarea în limitele stabilite de bancă, iar prin însumarea punctelor aferente indicatorilor evaluați se obține punctajul total. Pe baza punctajului total se face încadrarea agentului economic în una din cele cinci categorii de performanță financiară.

Atunci când punctajul obținut de client se aproprie de limita superioară sau de limita inferioară punctajului aferent fiecărei categorii, acesta se poate majora sau diminua în funcție de aprecierea generală a activității clientului, astfel încât categoria creditului respectiv să fie trecut la categoria de credite superioară sau inferioară.

Potrivit normelor bancare, dacă un agent economic înregistrează pierderi, se calculează indicatorii de performanță financiară și obligatoriu va fi înregistrat la categoria de performanță E cu punctaj total 0.

Categoria A cuprinde agenții economici care desfășoară o activitate financiară rentabilă având asigurate toate condițiile care să le permită rambursarea la termen a ratelor scadente, respectiv a dobânzilor aferente, iar pentru perioada următoare se prevede menținerea performanței financiare la un nivel ridicat.

Categoria B grupează agenții economici care au o situație economico-financiară bună în prezent și realizează indicatorii de bonitate la un nivel superior, dar pentru o perioadă următoare nu sunt perspective privind menținerea performanțelor financiare la același nivel, existând probleme de natură organizatorică, tehnologică, de personal sau legate de natura și obiectul activității.

Categoria C cuprinde clienții băncii care în prezent au o situație economico-financiară satisfăcătoare, existând totuși tendința de deteriorare a indicatorilor de producție și de eficiență.

Categoria D grupează agenții economici clienți ai băncii care înregistrează o situație economico-financiară instabilă, cu indicatori de nivel inferiori, oscilând în perioade scurte între o activitate nesatisfăcătoare și una satisfăcătoare.

Categoria E cuprinde agenții economici care desfășoară o activitate nesatisfăcătoare, înregistrând pierderi, existând incertitudine cu privire la capacitatea acestora de a rambursa creditele acordate și dobânzile aferente.

Analiza serviciului datoriei vizează capacitatea agenților economici împrumutați de a rambursa creditele la scadență și de a plăti dobânzile datorate la termenele stabilite. Această analiză se determină cu ajutorul următorilor indicatori:

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;    Acoperirea dobânzii se determină ca raport între rezultatul înaintea plății dobânzii și a impozitului pe profit și cheltuieli cu dobânda. Cu cât acest rezultat este mai mare, cu atât gradul de acoperire al dobânzii este mai ridicat și situația economico-financiară a clientului permite plata la termen a dobânzilor datorate.

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;    Credite restante, în valori și în prezent față de totalul creditelor angajate de agentul economic, analiză făcută la zi, dar și în dinamică pe o perioadă de 1-3 ani.

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;    Plăți restante totale, din care către furnizori și antreprenori, atât în cifre absolute cât și în procente față de plățile efective către furnizori de la începutul perioadei analizate.

Trimestrial, unitățile bancare teritoriale vor efectua analiza calității patrimoniului de credite pe termen scurt angajate de agenții economici, utilizând tabelul următor[29]:

Tabelul nr. II.6. - Matricea clasificării creditelor pe termen scurt

Nr.crt.

Serviciul datoriei Performanța financiară a împrumutatului

BUN (Împrumut curent)

SLAB (împrumut restant până la 30 de zile)

NECORESPUNZĂTOR (împrumut restant peste 30 de zile)

Împrumutat categoria A

Credite cu risc minim

Credite în observație

Credite substandard

Împrumutat categoria B

Credite în observație

Credite substandard

Credite incerte

Împrumutat categoria C

Credite substandard

Credite incerte

Credite cu risc major

Împrumutat categoria D

Credite incerte

Credite cu risc major

Credite cu risc major

Împrumutat categoria E

Credite cu risc major

Credite cu risc major

Credite cu risc major

Creditele cu risc minim, standard sunt acele plasamente care nu implică dificultăți în recuperare și riscuri care ar putea afecta administrarea datoriei în maniera convenită prin contractul de credite la acordarea împrumutului. Aceste credite sunt acordate clienților solvabili pentru afaceri bune și sigure.

Creditele în observație (IO) sunt acele plasamente acordate clienților cu rezultate economico-financiare foarte bune, dar care în anumite perioade scurte de timp întâmpină unele greutăți în rambursarea ratelor scadenre și plata dobânzilor aferente.

Creditele sub standard (SS) reprezintă plasamentele care prezintă riscuri și periclitează stingerea datoriei, fiind insuficient protejate de valoarea netă a capitalului și capacității de plată a beneficiarului de împrumuturi. Această categorie de credite este caracterizată prin posibilitatea reală ca banca să preia parțial unele pierderi, dacă deficiențele din activitatea clientului nu sunt corectate pe parcurs.

Creditele incerte (I) sunt acele împrumuturi în cazul cărora rambursarea sau lichidarea pe baza condițiilor de contract, valorilor și garanțiilor existente, este incertă. Aceste active sunt acelea care sunt protejate într-o mică măsură a garanției lor.

Creditele cu risc major, creditele pierdere (P) sunt considerate acele plasamente care nu pot fi restituite băncii.

Concluziile analizei serviciului datoriei pot fi următoarele:

·   &nb 444l1110e sp;    bună, atunci când ratele din credite s-au rambursat la scadență și dobânzile stabilite au fost plătite la termenele stabilite. În această categorie sunt incluși agenții economici la care ponderea creditelor restante în totalul celor angajate este mai mică sau cel mult egală cu 20%, iar eventualele credite restante și dobânzi neplătite nu sunt mai vechi de 7 zile.

·   &nb 444l1110e sp;    slabă atunci când ratele și dobânzile sunt plătite cu o întârziere de până la 30 de zile;

·   &nb 444l1110e sp;    necorespunzătoare, când ratele de credit sau dobânzile datorate nu au fost rambursate sau plătite pe o perioadă mai mare de 30 de zile calendaristice, indiferent de volumul și ponderea lor.

CAP III: STUDIU DE CAZ. ANALIZA ȘI EVALUAREA PERFORMANȚELOR ECONOMICO-FINANCIARE ALE S.C. MOLDO- TEX S.A. DE CĂTRE BANCPOST S.A.

S.C. MOLDO - TEX S.A. este o societate pe acțiuni și are ca obiect de activitate comercializarea produselor industriale și prestări servicii în domeniul în domeniul aprovizionării tehnico-materiale a producătorilor agricoli particulari și a celorlalți agenți economici din agricultură și industria alimentară, precum și a altor agenți economici. Firma are încă de la înființare cont deschis la bancă. Ea este un client constant și a beneficit anual de finanțare pentru desfășurarea activității.

Societatea dorește să contracteze un credit pe termen scurt, credit pe afacere, în valoare de 250 milioane lei.

Caracteristicele creditului pe afacere

Beneficiarii acestui tip de credit sunt agenții economici care se încadrează în condițiile cerute de bancă:

Ø   &nb 444l1110e sp;  să desfășoare activitate rentabilă, cel puțin pe ultimele 12 luni;

Ø   &nb 444l1110e sp;  să aibă cont curent de încasări și plăți la Banc Post;

Ø   &nb 444l1110e sp;  să nu aibă credite restante sau dobânzi neachitate;

Ø   &nb 444l1110e sp;  să aibă capacitatea de a rambursa creditul la scadență și de a plăti dobânda;

Ø   &nb 444l1110e sp;  să prezinte garanțiile și asigurarea.

Garanții colaterale:

Ø   &nb 444l1110e sp;  depozit bancar;

Ø   &nb 444l1110e sp;  scrisoare de garanție bancară, eliberată de o bancă agreată de BancPost;

Ø   &nb 444l1110e sp;  cambii și bilete la ordin;

Ø   &nb 444l1110e sp;  ipoteca de rang I pe bunuri imobiliare (terenurile intravilane sunt luate în garanție, dar nu pot constitui mai mult de 30% din totalul garanției);

Ø   &nb 444l1110e sp;  gaj asupra bunurilor mobiliare (maxim 25% din valoarea totală a garanției);

Ø   &nb 444l1110e sp;  gaj general asupra întregului patrimoniu;

Ø   &nb 444l1110e sp;  cesiune de creanță asupra drepturilor de încasat din întreaga activitate a societății.

Limita de creditare se acordă în funcție de capacitatea de rambursare și de garanțiile colaterale. Avantajul acestui tip de credit îl constituie posibilitatea finanțării afacerii.

III.1. Analiza documentației depuse de S.C. MOLDO - TEX S.A.



Pentru fundamentarea creditului societatea trebuie să prezinte băncii:

  • cererea de credit semnată de persoanele autorizate;

·   &nb 444l1110e sp;    bilanțul contabil, raportul de gestiune contul de profit și pierdere încheiate în ultimul an;

  • situația patrimoniului;
  • balanța de verificare încheiată pentru ultima lună, bugetul de venituri și cheltuieli;
  • situația prognozată a plăților și încasărilor aferente perioadei de creditare;
  • situația stocurilor și cheltuielilor pentru care este acordat creditul;
  • situația contractelor pentru produsele livrate, care constituie obiectul creditului;
  • situația creditelor la alte bănci și copii după contractele de credit, dacă este cazul;
  • studiul de fezabilitate;
  • planul de afaceri;
  • documente privind spațiul în care își desfășoară activitatea;
  • garanțiile aduse;
  • alte documente necesare.

Din cererea de credit depusă, rezultă următoarele:

·   &nb 444l1110e sp;    Data înființării: 15.05.1993

·   &nb 444l1110e sp;    Reprezentanții legali: președintele și vicepreședintele Consiliului de administrație, ceea ce denotă seriozitate și interes în abordarea relației cu banca.

·   &nb 444l1110e sp;    Firma are un număr de 90 de acționari deponenți ai capitalului subscris și vărsat și un număr de 105 de angajați permanenți.

·   &nb 444l1110e sp;    Capitalul social subscris și vărsat: 190,4 milioane lei;

·   &nb 444l1110e sp;    Profit net în 2003: 4.981.590 mii lei;

·   &nb 444l1110e sp;    Profit net estimat pentru 2004: 3.580.280.mii lei;

·   &nb 444l1110e sp;    Durata creditului: 12 luni;

·   &nb 444l1110e sp;    Garanții: 2 ipoteci reprezentând sediul central și asupra depozitului, a instalațiilor productive și a unui teren în valoare totală de 960,4 milioane lei, reprezentând 148,4% din valoarea creditului solicitat.

·   &nb 444l1110e sp;    Date puse la dispoziția băncii: situația patrimoniului și rezultatele financiare, fluxul de disponibilități, bugetul de venituri și cheltuieli.

III.2. Analiza activității S.C. MOLDO - TEX S.A.

Creditarea agenților economici se efectuează în baza informațiilor rezultate atât în urma analizei nonfinanciare cât și a activității economico-financiare relizate și de perspectiva agentului economic.

Analiza economici-financiară pune în evidență performanțele S.C. Moldo - Tex S.A. în termini de rentabilitate și risc, performanță cu care s-a încheiat exercițiul anterior și cu care va începe altul.

III.2.1. Analiza economico financiară a bilanțului restructurat

Analiza financiară pe baza bilanțului evidențiază modalitățile de realizare a echilibrului financiar pe termen scurt și pe termen lung. Analiza echilibrului financiar permite aprecierea solvanilității și a strategiei de finanțare a societății.

Tabel nr. III.1.- Structura indicatorilor calculați pe baza bilanțului restructurat 

- mii lei -

Indicator

2001

2002

2003

Fond de rulment

28.394.480

69.213.370

78.240.110

Necesarul de fond de rulment

32.209.300

70.860.160

77.181.600

Trezoreria netă

- 3.814.820

- 1.646.790

1.058.510

Din tabelul de mai sus se desprind următoarele concluzii referitoare la indicatorii calculați:

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; Fondul de rulment este pozitiv ceea ce înseamnă o situație favorabilă pentru societate, respectiv un nivel al capitalurilor permanente suficient de ridicat pentru a permite finanțarea integrală a imobilizărilor cât și asigurarea unei marje de lichiditate excedentară pentru a face față riscurilor pe termen scurt.

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; Necesarul de fond de rulment înregistrează înregistrează valori pozitive și în creștere, ceea ce înseamnă că activele realizabile sunt superioare datoriilor curente.

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; Trezoreria netă înregistrează în primii doi ani de studiu valori negative, ceea ce înseamnă că societatea s-a confruntat cu un dezechilibru financiar la încheierea exercițiului contabil, deficit monetar ce a fost acoperit prin angajarea creditelor pe termen scurt. În anul 2003 trezoreria netă este pozitivă, fapt ce îi conferă societății o autonomie financiară pe termen scurt.

III.2.2. Analiza contului de profit și pierdere

Contul de profit și pierdere regrupează pe o perioadă de gestiune dată, ansamblul fluxurilor economice respective veniturile și cheltuielile perioadei de gestiuen rezultate din activitatea de exploatare, financiară și excepțională.

Tabelul nr. III.2. - Structura contului de profit și pierdere în anul 2003

- mii lei -

Denumire indicator

Valoare

Venituri din exploatare

291.581.330

Venituri financiare

5.154.280

Venituri excepționale

5.125.390

Cheltuiele de exploatare

269.328.850

Cheltuielie financiare

11.413.200

Cheltuieli excepționale

12.336.930

Rezultatul brut al exercițiului

8.782.020

Rezultatul net al exercițiului

4.981.590

Din analiza contului de profit și pierdere se constată că societatea desfășoară o activitate rentabilă, înregistrând din activitatea de exploatare un rezultat pozitiv de 22.252.480 mii lei.

III.3. Analiza indicatorilor economico-financiari

Pentru a stabili eficiența activității economico-financiare a S.C. Moldo - Tex S.A. este necesară calcularea principalilor indicatori economico-financiari. Deși indicatorii economico-financiari nu pot prognoza viitorul, totuși analiza acestora în dinamică în baza datelor din balanțele de verificare și împreună cu informațiile colaterale pot ajuta procesul de luare a deciziei de creditare.

Conform normelor de creditare Banc Post, în vederea aprecierii performanței activității economico-financiare a împrumutatului se calculează următorii indicatori: lichiditatea curentă, solvabilitatea patrimonială, marja profitului net, gearing III, gradul de îndatorare.

Tabelul nr. III. 3 - Rezultatele indicatorilor de analiză

Denumirea indicatorului

Valoare indicator

Marja profitului net

2,12%

Lichiditatea curentă

142%

Solvabilitatea patrimonială

83,05%

Gearing III

2,30%

Gradul de îndatorare

13,84%

Marja profitului net înregistrează un nivel corespunzător, valoarea minimă a acestui indicator fiind 2.

Lichiditatea curentă înregistrată de societate este favorabilă, ceea ce înseamnă existența unei suplimentări de resurse ce îi permite societății să facă față incidentelor ce pot să apară în mișcarea capitalului circulant sau a unor deteriorări în valoarea acestuia.

Solvabilitatea patrimonială exprimă capacitatea societății de a-și onora plățile la termenele scadente. Valoarea minimă necesară este de 0,3, iar peste 0,5 situația este considerată normală. După cume reiese și din tabelul de mai sus, societatea este solvabilă.

Gearing III reprezintă un indicator al structurii de capital care exprimă limita până la care societatea este finanțată din alte surse (împrumuturi pe termen scurt), altele decât fondurile sale proprii.

Gradul de îndatorare exprimă ponderea datoriilor în total pasiv Limita maximă admisă de bancă pentru acest indicator este de 0,7. Societatea înregistrează un nivel optim al acestui indicator.

Punctajul obținut de S.C. MOLDO - TEX S.R.L

În urma evaluării performanțelor financiare ale clientului pe baza criteriilor economice și de organizare prevăzute în "Fișa de evaluare a performanțelor financiare" se face încadrarea societății într-una din cele cinci categorii (A, B, C, D sau E).

Clasificarea creditelor se afce ținând cont de evaluarea performanțelor financiare ale clientului și de capacitatea de a-și onora datoria la scadență, conform Circularei Banc Post S.A.

Astfel, S.C. MOLDO - TEX S.A. obține următorul punctaj:

Tabel nr. III.4. - Punctajul obținut de S.C. MOLDO - TEX S.A.

Nr.crt.

Denumire indicator

Rezultat indicator

Punctaj obținut (puncte)

Cifra de afaceri

190 mil lei

Marja profitului net

2,12%

Lichiditatea curentă

142%

Solvabilitatea patrimonială

83,05%

Gearing III

2,30%

Gradul de îndatorare

13,84%

Tipul agentului economic

S.A.

Obiectul de activitate

producție

Vechimea neîntreruptă în activitate

11 ani

Îndeplinirea obligațiilor către buget și alte taxe

Restanță în ultimele 4 luni

Relațiile clientului cu banca

Mai vechi de 1 un

TOTAL PUNCTAJ

Punctajul totalizat de societate a fost de 81 de puncte, societatea încadrându-se în categoria B, ceea ce înseamnă că S.C. MOLDO - TEX SRL are o situație economico-financiară bună în prezent și realizează indicatori de bonitate la un nivel superior. Totuși, pentru o perioadă următoare nu sunt perspective privind menținerea performanțelor financiare la același nivel

III.4. Analiza și previziunea riscului de creditare al S.C. MOLDO - TEX S.A.

Conform normelor de creditare BANCPOST S.A., analiza și evaluarea riscului de creditare se realizează pe baza punctajului "Z".

Punctajul "Z" completează indicatorii economico-financiari ce stau la baza deciziei în aprobarea sau respingerea cererii de credit și se calculează astfel:

Z = 1,2 x X1 + 1,4 x X2 + 3,3 x X4 + 1 x X5, unde:

·   &nb 444l1110e sp;    X1 exprimă flexibilitatea agentului economic;

·   &nb 444l1110e sp;    X2 arată măsura asigurării lichidității din interiorul activității desfășurate de agentul economic;

·   &nb 444l1110e sp;    X3 exprimă profitabilitatea activității agentului economic;

·   &nb 444l1110e sp;    X4 exprimă în ce măsură datoria totală este acoperită din fonduri proprii;

·   &nb 444l1110e sp;    X5 măsoară eficiența utilizării activelor;

Calculul punctajului "Z"

Valoarea punctajului "Z" obținută prin însumarea indicatorilor (X1 - X5) ponderați conform formulei de calcul permite încadrarea agentului economic într-o anumită zonă de faliment, după cum urmează:

·   &nb 444l1110e sp;    "Z" < decât 1,8 - riscul de faliment este mare;

·   &nb 444l1110e sp;    1,8 < "Z" < 3 - activitatea financiară a agentului economic se găsește într-o zonă neutră și nu se pot preciza șansele de supraviețuire;

·   &nb 444l1110e sp;    "Z" > 3 - riscul falimentului este mic.

În urma calculului efectuat, S.C. MOLDO - TEX S.A. înregistreaza valoarea 1,82, ceea ce înseamnă că se încadrează în a doua zonă de faliment.

Pe baza concluziilor favorabile rezultate din analiza economico-financiară a activității societății, Comitetul de risc poate da aviz favorabil, iar acesta împreună cu concluziile rezultate din analiza riscului în "rezultatul de analiză și evaluare a riscului de creditare" care a întregit dosarul de creditare.Acesta se trimite înapoi ofițerului de credit responsabil pentru derularea în continuare a procesului de creditare.

Etapa încheierii contractului este etapa finală în acest proces de creditare, etapă în care societatea va primi împrumutul. Contractul de credit se va întocmi în trei exemplare și va fi semnat de persoanele autorizate din partea băncii și din partea societății. Un exemplar din contractul de credit se înmânează societății, iar celelalte două ramân la bancă De asemenea, contractul de credit va stipula atât condițiile în care a fost aprobat creditul, cât și obligațile și drepturile părților, a garanțiilor materiale.

Societatea trebuie să utilizeze creditul conform destinației aprobate, în sumele și la termenele stabilite în contract. Banca va urmări în permanență respectarea de către societate a condițiilor avute în vedere la aprobarea creditului, pentru a se asigura de rambursarea integrală a acestuia și la termenel stabilite.

Rambursarea creditului se efectuează la data scadenței potrivit graficului de rambursare.

CAP IV: CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Activitatea de creditare bancară trebuie să prezinte interes atât pentru bancă, care are în vedere o sporire a profturilor obținute din dobânzi, cât și pentru agenții economici ce urmăresc consolidarea afacerilor pe care le desfășoară.

Băncile acționează în vederea identificării și evaluării capacității de plată a clienților, respectiv posibilitatea acestora de a genera venituri și lichidități ca surse de rambursare a împrumuturilor și plată a dobânzilor. Determinarea capacității de plată a debitorilor se realizează printr-o analiză economico-financiară. Astfel, agentul economic care solicită un credit are obligația să pună la dispoziția băncii toate documentele și actele din care să rezulte natura activității desfășurate, credibilitatea, situația patrimonială, rezultatele economico-financiară și alte aspecte. Pe baza acestora se realizează o analiză a potențialului economic, organizatoric și financiar al împrumutului. De asemenea, pe toată durata creditării, clientul are obligația să depună la dispoziția băncii un exemplar din bilanțul contabil, situațiile contabile periodice și orice alte documente solicitate de bancă.

În practica bancară s-au conturat două modalități de creditare: creditarea prin contul curent și creditarea prin conturi separate de împrumut.

Un alt aspect important al procesului de creditare îl reprezintă concretizarea elementelor esențiale în acordarea creditelor. Această concretizare reprezintă de fapt, metodologia de creditare și cuprinde mai multe etape: etapa preliminară, etapa depunerii dosarului, etapa analizei documentației depuse, etapa determinării indicatorilor de apreciere, etapa aprobării creditelor, etapa constituirii garanțiilor, etapa încheierii contractului, etapa urmăririi și derulării creditului.

Etapa preliminară presupune o informare-documentare reciprocă, bancă-agent economic în vederea identificării necesarului de credit, condițiile de obținere a creditului, de rambursare, de cost. Putem spune că este etapa "primei impresii".

Etapa depunerii dosarului cuprinde în principal două tipuri de documente: unele de ordin juridic legate de statutul contractului de societate, înregistrat la Registrul Comerțului, autorizații specifice funcționării normale, angajarea normală a creditului, componenta echipei manageriale etc., și altele de natură economică legate de prezentarea situației economico-financiare a societății, balanța de verificare a lunii precedente solicitării creditului, planul de afacere, contracte, comenzi ferme la intern/extern, situația obligațiilor de plată, garanțiile materiale oferite de agentul economic.

Etapa analizei documentației depuse presupune evaluarea cererii de creditare. Acest lucru implică o analiză a fezabilității planului privind ranbursarea împrumutului, plan prezentat de solicitant și asupra posibilităților de atingere a scopurilor pentru care împrumutul a fost cerut. Scopul băncii este să obțină profituri. Dacă este vorba despre un credit pentru un agent economic mare, analiza devine mai complexă și trebuie luați în considerare și alți factori cum ar fi: evaluarea financiară și managerială, evaluarea profitului estimat și a fluxului de disponibilități, evaluarea riscurilor, garanțiile.

Etapa determinării indicatorilor de apreciere presupune analiza bilanțului debitorului. În urma acestei analize se calculează o serie de indicatori care reflectă starea economico-financiară a agentului economic, indicatori ce contribuie la decizia finală de creditare. Bonitatea clientului exprimă capacitatea acestuia de a-și achita obligațiile care urmează să și le asume prin contractul de credite.

Principala funcție a indicatorilor este redarea dinamicii evoluției societății de-a lungul timpului. La măsurarea indicatorilor este necesară diferențierea acestora de media pe industrie. De exemplu, problema încadrării în funcție de sfârșitul anului financiar, mărimea și natura afacerilor, finanțarea activelor și amplasarea. Prin urmare, dacă se face o comparație între indicatorii firmelor a doi clienți din aceeași ramură industrială, trebuie urmărită dinamica indicatorilor.

Din analiza acestor indicatori s-a observat că aceștia nu se analizează în mod izolat, ci grupați și intercorelați. Astfel, indicatorii de analiză a bonității clienților, care solicită credite, pot fi structurați în indicatori de nivel și structură, indicatori de performanță și indicatori ai riscului financiar.

Conform normelor de creditare Banc Post, în vederea aprecierii performanței activității economico-financiare a împrumutatului se calculează următorii indicatori: lichiditatea curentă, solvabilitatea patrimonială, marja profitului net, gearing III, gradul de îndatorare.

În urma evaluării performanțelor financiare ale clientului pe baza criteriilor economice și de organizare prevăzute în "Fișa de evaluare a performanțelor financiare" se face încadrarea societății într-una din cele cinci categorii (A, B, C, D sau E).

Clasificarea creditelor se afce ținând cont de evaluarea performanțelor financiare ale clientului și de capacitatea de a-și onora datoria la scadență, conform Circularei Banc Post S.A.

Etapa aprobării creditelor. În funcție de nivelul de competență, deciziile privind acordarea creditului revin sucursalelor sau centralei băncii. În cadrul centralei unei bănci decizia poate fi luată la nivelul Comitetului de risc și credite a Comitetului de Direcție, Consiliului de Administrație în cazul unor credite mari.

Etapa constituirii garanțiilor este una din cele mai importante etape în acordarea unui credit. Orice decizie privind creditarea unui client trebuie să ia în considerare capacitatea prezentă și viitoare de a rambursa creditul din surse proprii. Pentru a diminua riscul de nerambursare și de a preveni pierderi majore, băncile solicită garanții reale și chiar personale societăților comerciale la acordarea creditelor precum și cesionarea unor efecte de comerț, sub forma cesiunii de creanță.

O altă categorie de garanții, mai puțin utilizată de bănci este dreptul de gaj general dobândit automat de creditor la acordarea creditului.

În practică se mai întâlnesc și garanții asumate de terțe persoane în numele debitorului, caz în care primul preia și obligația principală în cazul neexecutării contractului de credit.

Contractele de garanție conferă băncii un grad mai mare de siguranță diminuând riscul asumat de bancă la acordarea creditelor. Înainte de acordarea creditului, cât și pe toată perioada creditării, băncile au obligația de a verifica existența și conserva valoarea garanțiilor. Verificarea garanțiilor se efectuează atât faptic (la fața locului), cât și scriptic pe baza datelor din evidențele agenților economici și ale băncilor.

Etapa încheierii contractului este etapa finală pe baza căreia societate va primi împrumutul. Contractul se semnează de persoanele autorizate atât din bancă cât și din partea societății. Contractul de credit se întocmește în minimum trei exemplare, toate exemplarele fiind originale și având aceeași putere juridică

Contractul de credit stipulează condițiile în care a fost aprobat creditul (suma, obiectul, durata, grafic de rambursare, rata dobânzii, comisioane), obligațiile și drepturile părților și garanțiile materiale.

Etapa urmăririi și derulării creditului.

Există o serie de motive care relevă importanța procesului de urmărire a creditelor. Astfel, aflarea situației la zi a afacerii clientului, precum și a posibilității acestuia de a plăti în continuare datoria către bancă, urmărirea tendințelor contrare astfel încât să se poată lua măsuri preventive, confirmarea folosirii creditului în scopul acordării, infirmarea sau confirmarea informațiilor date de client, descoperirea practicilor neobișnuite folosite de client și informarea despre activitatea clientului și a credibilității lui, asigurarea că acest client este încă solvabil, sunt motive care arată că, pe lângă procesul complex de acordare a creditului, urmărirea creditelor este o etapă deosebit de importantă și absolut necesară în derularea unui credt.

Concluzia care reiese din această metodologie de creditare este că de la aprobarea și acordarea unui credit bancar și până la rambursarea integrală a lui și a tuturor datoriilor aferente acestuia, scopul activității de creditare este de a menține pe tot parcursul creditării condițiile inițiale de la acordare. Aceasta, pentru a se preveni ca un credit inițial performant să devină neperformant, datorită deteriorării situației economico-financiare a împrumutatului.

Un alt obiectiv important ce se desprinde din acest proces de creditare curentă, este cel al riscurilor pe care managerii bancari trebuie să-i studieze cu atenție. De aceea, băncile trebuie să dezvolte un set de politici pentru a se proteja în fața riscurilor.

Principalele măsuri ce ar putea fi luate prevenirea riscurilor pot fi:

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; acordarea creditelor trebuie să se bazeze pe analiza viabilității și realismului afacerii, în vederea identificării și evaluării capacității de plată a clienților, respectiv de a genera venituri și lichidități ca principală sursă de rambursare a creditului și a dobânzii respective. Determinarea capacității de plată se face prin analiza aspectelor financiare și nefinanciare ale agenților economici.

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; creditele trebuie să fie garantate.

Din punctul de vedere al activității bancare, operațiunile de creditare reprezintă componenta cea mai importantă a operațiunilor de plasament, atât din punctul de vedere al volumului de muncă, cât și al participării acestor categorii de operațiuni la realizarea profitului băncii. De aceea, băncile trebuie să-și îmbunătățească în permanență tehnicile și strategiile de creditare pe următoarele căi:

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; informatizarea pe scară largă ce va duce implicit la simplificarea procedurilor de lucru și servirea promptă a clienților;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; diversificarea gamei de produse și servicii bancare, în mod deosebi a creditelor puse la dispoziția clienților;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; îmbunătățirea continuă a managementului la nivelul societății bancare;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; susținerea într-o măsură mai mare a întreprinderilor mici și miflocii din punc de vedere financiar, renunțându-se la abuzul de garanții reale în favoarea unui plan de afaceri și a previziunilor financiare;

-   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp;   &nb 444l1110e sp; accentuarea transparenței bancare, ceea ce va conduce la sporirea încrederii clienților în bănci.

În problema creditelor neperformante trebuie arătat că nu măsurile de eliminare reprezintă succesul activității bancare, ci eliminarea cauzelor generatoare, pentru că menținearea acestor cause va conduce automat la apariția de noi credite neperformante.

Bibliografie

1.   &nb 444l1110e sp;  Anghel M., Management financiar bancar, Editura Matrix Rom, București, 2001

2.   &nb 444l1110e sp;  Basno C., Dardac N., Gestiune bancară, note curs, ASE, București, 2001

3.   &nb 444l1110e sp;  Basno C., Dardac N., Management bancar, Editura Economică, București, 2002

4.   &nb 444l1110e sp;  Basno C., Dardac N., Monedă Credit Bănci, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997

5.   &nb 444l1110e sp;  Basno C., Dardac N., Sisteme de plăți, compensări și decontări, Editura Didactică și Pedagogică, RA, București, 2003

6.   &nb 444l1110e sp;  Boariu A., Creditarea bancară a activității de exploatare, Editura Sedcom Libris, Iași, 2003

7.   &nb 444l1110e sp;  Brendea C., Dăeanu V. E., Zamfirescu M., Ghiță M., Riscul și performanța creditului bancar în România, București, 2001

8.   &nb 444l1110e sp;  Cechin-Crista D., Cechin-Crista P., Tehnica operațiunilor bancare, Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 2001

9.   &nb 444l1110e sp;  Cerna S., Sistemul monetar și politica monetară, Editura Enciclopedică, București, 1996

Cocriș V., Tehnici și operațiuni bancare, note curs, Iași, 2001

Cocriș V., Management bancar, note curs, Iași, 2002

Dănilă N., Berea A., Managementul bancar - fundamente și orientări, Editura Economică, București, 2000

Dănilă N., Privatizarea băncilor, Editura Economică, București, 2000

Dedu V., Enciu A., Contabilitate bancară, Editura Economică, București, 2001

Dimitriu I., Monedă și Credit, Editura Graphix, Iași, 1994

Gust M., Management bancar, Editura Economică, București, 1999

Ionescu L., Băncile și operațiunile bancare, Editura Economică, București, 1996

Manolescu Gh., Moneda și ipostazele ei, Editura Economică, București, 1997

Mihăescu S., Controlul financiar în bănci, Editura Sedcom Libris, Iași, 2003

Mihai I., Tehnica și managementul operațiunilor bancare, Editura Expert, 2003

Olteanu A., Management bancar, Editura Dareco, București, 2003

Petria N., Monedă Credit Bănci și Burse, Editura Alma Mater, Sibiu, 2003

Stanciu N., Monedă și Credit, Editura MYB, Craiova, 2002

Stoica M., Gestiune bancară, Editura Lumina Lex, București, 2002

Stoica V., Deaconu P., Bani și Credit. Teoriile monetare. Administrarea banilor și politica monetară, Editura Economică, București, 2003

Tudorache D., Ivan V.M., Monedă și Credit, Editura Expert, București, 2002

Tudorache D.,Ivan V.M., Operațiuni, tehnici, produse bancare, elemente de asigurări, Editura Expert, București, 2003

Turliuc V., Cocriș V., Monedă și Credit, Editura Ankarom, Iași, 1997

Turcu I., Operațiuni și contracte bancare - introducere în teoria și practica dreptului bancar, editura a III-a, Editura Lumina Lex, Cluj Napoca, 1997

Ungurean P. V. Banking Produse și operațiuni bancare, Editura dacia, Cluj Napoca, 2001

Voinea Gh., Mecanisme și tehnici valutare și financiare internaționale, Editura Sedcom Libris, Iași, 2003

*** Legea nr. 58/5 martie 1998 privind activitatea bancară, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 121/1998

*** Legea nr. 101/26 mai 1998 privind Statutul Băncii Naționale a României, publicată în Monitorul Oficial, nr. 203/1 iunie 1998

www.bancpost.ro



Nicușor Stanciu - Monedă șiCredit, editura MYB, Craiova 2002, pag. 103

Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară în România

Marius Gust - Management bancar, Editura Economică, București, 1999, pag.168

Marius Gust - Management bancar, Editura Economică, București, 1999, pag.169

Idem, pag. 172

Maricica Stoica - Gestiune bancară, Editura Lumina Lex, București 2002, pag. 57

Pavel V. Ungurean - Banking. Produse și operațiuni bancare, Editura Dacia, Cluj Napoca 2001, pag. 82

Angela Boariu - Creditarea bancară a activității de exploatare, Editura Sedcom Libris, Iași 2003, pag. 160

Vasile Cocriș - Management bancar, note curs, Iași, 2002, pag. 56

Ilie Mihai - Tehnica și managementul operațiunilor bancare, Editura Expert, București 2003, pag. 193

Cesar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel - Monedă Credit Bănci, editura Didactică și Pedagogică, București, 1997, pag. 205

Sorin V. Mihăescu - Controlul financiar în bănci, Editura Sedcom Libris, Iași, 2003, pag. 179

Sorin V. Mihăescu - Controlul financiar în bănci, Editura Sedcom Libris, Iași, 2003, pag. 177

Vasile Turliuc, Vasile Cocriș - Monedă și Credit, Editura Ankarom, Iași, 1997, pag. 289

Ilie Mihai - Tehnica și managementul operațiunilor bancare, Editura Expert, București, 2003, pag. 202

Voinea M. Gheorghe Mecanisme și tehnici valutare și financiare internaționale, Editura Sedcom Libris Iași, 2003, pag. 189-190

Ilie Mihai - Tehnica și managementul operațiunilor bancare, Editura Expert, București, 2003, pag. 208-209

Vasile Turliuc, Vasile Cocriș - Monedă și Credit, Editura Ankarom, Iași, 1997, pag. 291

Ilie Mihai Tehnica și managementul operațiunilor bancare, Editura Expert, 2003, pag. 211

Sorin M. Mihăescu - Controlul financiar în bănci, editura Sedcom Libris, Iași 2003, pag. 122

Ilie Mihai - Tehnica și managemenul operațiunilor bancare, Editura Expert, București 2003, pag.114

Sorin V. Mihăescu - Controlul financiar în bănci, Editura Sedcom Libris, Iași, 2003, pag. 131

Angela Boariu - Creditarea bancară a activității de exploatare, Editura Sedcom Libris Iași, 2003, pag. 187

Vasile Turliuc, Vasile Cocriș - Monedă și credit, Editura Ankarom Iași,1997, pag. 294

Angela Boariu - Creditarea bancară a activității de exploatare, Editura Sedcom Libris, Iași, 2003, pag. 193

Sorin M. Mihăescu - Controlul financiar în bănci, Editura Sedcom Libris, Iași, 2003, pag.129

Sorin V. Mihăescu - Controlul financiar în bănci, Editura Sedcom Libris, Iași, 2003, pag. 130

Angela Boariu - Creditarea bancară a activității de exploatare, Editura sedcom Libris Iași, 2003, pag. 200

Vasile Cocriș - Tehnica operațiunilor bancare, note curs, Iași, 2001, pag. 29











Document Info


Accesari: 6127
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )