Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































Riscul de tara, risc investitional sau risc de creditare ?

Finante




Riscul de tara, risc investitional sau risc de creditare

Acest an a debutat cu repetate descalificari ale Romāniei, venite din partea marilor agentii de rating cum ar fi Moody's, Standard & Poor's sau Institutional Investor. Īn mare parte aceste descalificari exprima neīncrederea creditorilor straini  īn evolutia economiei nationale si īn capacitatea Romāniei de a-si rambursa datoriile contractate sau garantate de stat, datorii care dupa ce au beneficiat de o perioada de gratie au ajuns īn acest an la scadenta.




Īn aceste conditii se pune firesc īntrebarea: au aceste descalificari de rating-uri efect asupra investitorilor straini

Aparitia si dezvoltarea conceptului de risc de tara este legata, īn principal, de intensificarea, dupa cel de-al doilea razboi mondial, a īmprumuturilor ac 656e46g ordate de diverse institutii financiare unor firme sau guverne straine. Prima fundamentare teoretica a acestui concept a fost facuta la īnceputul anilor '70 de catre economistul Milton Fridman, pe vremea aceea vicepresedinte la Citibank. Initial, prin risc de tara se īntelegea expunerea la pierderi a unui credit extern acordat cu titlu de stat sau privat, pierderi care  sunt cauzate de evenimente specifice aflate, cel putin de la un anumit nivel, sub controlul guvernului din tara gazda, si care nu pot fi influentate decāt īntr-o mica masura de creditorul extern. Īn conditiile actuale, īn care creditele internationale s-au restrāns si si-au dovedit ineficienta ca resurse pentru dezvoltare (cazul Mexicului, Argentinei sau Braziliei sunt elocvente īn acest caz), se impune tot mai mult o extindere a acestui concept de risc si asupra investitiilor straine (directe sau de portofoliu).

Practic, specialistii au īnceput sa faca o distinctie īntre riscul de tara aferent creditelor externe, vazut ca risc de creditare si riscul de tara aferent investitiilor straine, vazut ca risc investitional. Daca metodologia de evaluare este asemanatoare, indicatorii luati īn calcul difera īnsa si conduc la rezultate diferite. Īn cazul creditelor, analistii insista pe capacitatea financiara a tarii de a-si plati datoriile, īn timp ce un investitor, analizeaza aspecte legate de climatul general de afaceri, oportunitati, bariere de intrare pe piata sau sector, concurenta, dimensiunea pietei externe, avantaje comparative / competitive etc. Se poate spune deci ca descalificarea tarii de catre creditorii straini nu atrage dupa sine neaparat si o izolare din partea investitorilor straini. O tara care nu mai este atractiva pentru creditori poate sa ramāna foarte atractiva pentru investitori, prin oportunitatile pe care le ofera pe termen lung. 

Diferente īntre cele doua categorii de risc apar si īn ceea ce priveste sfera lor de cuprindere. Materializarea riscului de tara genereaza incapacitatea debitorului de a rambursa la scadenta datoria si serviciul aferent acesteia sau incapacitatea investitiei de a aduce profitul estimat. Chiar daca ambele riscuri pot conduce la pierderea totala sau partiala a activelor (creditul sau investitia facuta) cāt si a veniturilor obtinute de pe urma acestor active (dobānzi, prime sau profituri), riscul de tara aferent creditelor externe poate avea ca efect pierderea doar a unor sume de bani, īn timp ce riscul de tara aferent investitiilor straine poate conduce la pierderea unor active reale, a unor oportunitati de afaceri si a unor sume de bani.

O alta diferenta vizeaza aria de actiune si finalitatea analizei de risc. Riscul de tara poate exprima, dupa caz, neīncrederea creditorilor sau a oamenilor de afaceri straini īn economia nationala.

Riscul de tara pentru īmprumuturi serveste īn principal la stabilirea nivelului de dobānda al creditului contractat de un stat sau de o entitate privata (cu sau fara garantie guvernamentala). Spre exemplu, dobānda īn cazul euro-obligatiunilor se calculeaza prin adaugarea spread-ului la dobānda LIBOR, marimea spread-ului fiind stabilita si īn functie de ratingul tarii. Riscul de tara este luat īn calcul si atunci cānd o tara intrata īn incapacitate financiara nu mai poate face plati īn contul datoriei externe si solicita reamenajarea acesteia prin renegociere, reesalonare sau īmprumut suplimentar. Conditiile īn care se face aceasta reamenajare a datoriei externe sunt foarte oneroase, datoria fiind "actualizata" ca valoare si ca dobānda īn functie de inflatie, respectiv de riscul de tara. Īncepānd cu 1983, riscul de tara a patruns si pe piata secundara a creantelor (īn special privat debt instruments). Pe aceasta piata secundara vānzarea titlurile de creanta se face printr-o "decotare" prealabila a valorii lor nominale īn functie de ratingul tarii debitoare. Īn toate operatiunile practicate pe aceasta piata riscul de tara, privit ca risc de creditare, joaca un rol fundamental īn stabilirea valorii nominale si a valorii "de piata" a titlurilor de creanta: este cazul rascumpararii la vedere a datoriei externe de catre tara debitoare (debt buy back), swap-ului datoriei externe, sau conversiei acesteia īn active (debt equity swap). Toate aceste operatiuni financiare au fost create sa vina īn sprijinul tarilor puternic īndatorate, avānd drept scop final restabilirea capacitatii tarii debitoare de a-si asigura serviciul datoriei externe.



Riscul de tara īn cazul investitiilor straine este mult mai complex de evaluat, fiind utilizat de managerii firmelor straine īn fundamentarea deciziei de internationalizare. Deoarece riscul de tara este un macrorisc care īn cea mai mare parte nu poate fi controlat de investitor (riscul de tara este risc cu pronuntat caracter sistematic), singura posibilitate ramāne elaborarea si adaptarea strategiilor īn functie de acest risc. De exemplu, o firma care doreste sa-si dezvolte afacerile īn Europa de Est, īsi va delocaliza productia īntr-una din cele mai putin riscante tari: Cehia, Polonia sau Slovenia, īn timp ce īn tari foarte riscante ca Bulgaria, Romānia, tarile ex-sovietice implicarea va fi mai redusa (īsi va deschide un birou comercial sau o reprezentanta). Alternativele strategice de risc  pe care le are un investitor sunt mult mai numeroase si mai diverse decāt īn cazul creditorului. Daca acesta din urma are ca alternative strategice sa īmprumute sau sa nu o faca daca riscul este prea mare, investitorul poate mult mai bine sa-si adapteze strategia la riscul de tara, īn functie si de resursele de care dispune si de atitudinea sa fata de risc. De asemenea, daca īn cazul īmprumuturilor, creditorii pot interveni doar īnainte de acordarea acestora, investitorii pot sa intervina si ulterior cu diverse masuri (dezinvestire, asigurare etc.) īn functie de evolutia climatului de afaceri. Elaborarea unui proiect de investitii fara o evaluare a riscului de tara, īl va face vulnerabil īn fata tuturor riscurilor majore care actioneaza īn mediul international, si deci lipsit de sanse de reusita.

Datorita complexitatii mult mai mari a procesului investitional precum si faptului ca o investitie este expusa la un volum mult mai mare de pierderi decāt un credit, orizontul de timp pe care se fac previziuni de risc difera, fiind īntre 5 - 30 ani pentru investitii si īntre 1 luna - 12 ani pentru credite.

Numarul mare de agentii de rating care anunta propriile clasamente ale tarilor īn functie de risc, diferentele mari īntre aceste clasamente, maniera diferita de a vedea riscul de tara, multitudinea metodologiilor de evaluare bazate pe sisteme diferite de indicatori fac dificila obtinerea unei informatii clare asupra nivelului real de risc al unei tari. Prin sistemul de indicatori luat īn calcul, o mare parte din aceste rating-uri se refera la riscul de tara aferent creditelor, fiind mai putin relevante pentru investitorii straini.

Īn conditiile actuale, īn care fluxurile de investitii au capatat un rol fundamental īn dezvoltare si crestere economica, se impune fie o diferentiere neta a celor doua categorii de risc de tara, cu elaborarea unor metodologii diferite de evaluare, fie o īmbunatatire a sistemului de indicatori, īn asa fel īncāt riscul de tara sa poata fi utilizat atāt de creditori cāt si de investitori. Aceasta abordare a riscului de tara din dubla perspectiva a intrat deja īn atentia principalelor agentii de rating (COFACE sau Institutional Investor), agentii care ofera deja un rating pentru investitori.

De aceea, īnainte de a trage o concluzie cu privire la clasamentul comunicat de agentiile de rating si la relevanta acestuia pentru Romānia, se impune o studiere atenta a ceea ce reprezinta acest rating si carei categorii este adresat, pentru ca, īn mod cert, un rating aferent creditelor sau acordat bancilor comerciale romānesti nu poate avea un efect direct asupra investitorilor straini si nici nu poate fi utilizat de acestia pentru fundamentarea deciziilor lor strategice.

CRISTIAN PĂUN



loading...











Document Info


Accesari: 2688
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )