STABILIREA RATINGULUI DE CREDITE - APLICATIE PRACTICA
Firma - situatia financiara la sfarsitul anului 2008:
I. Caracteristicile clientului:
a. caracteristici generale
firma de talie internationala;
societate pe actiuni.
b. caracteristici financiare
rapoarte financiare auditate curent de firme internationale;
trend crescator al cifrei de afaceri;
rentabilitate mare si stabila (20% in ultimii 3 ani);
solvabilitate ridicata - 160% (1,6/1; 1/1).
c. caracteristici referitoare la management
experienta mare si stabilitate mare;
obiective strategice bine definite si realizate;
d. sectorul de activitate
in ascensiune;
perspective bune;
protectie in caz de recesiune.
II. Caracteristicile creditului:
a. Istoricul relatiei de credit (client traditional care si-a achitat intotdeauna obligatiile fata de banca);
b. Conditii de eligibilitate (eligibil la toate categoriile de credit), eligibil = poti fi ales;
c. Administrare sau gestiune (costuri de operare normale si efecte (costuri) de antrenare majore);
d. Sursa de rambursare (lichiditati curente si cash-flow din operarea curenta a diferentei dintre venituri si cheltuieli);
e. Colaterale (nu este nevoie de garantii colaterale (depozite neafectate sau scrisori de garantie bancara) ci doar de garantiile frecvente de firma - ipoteca).
Exista cinci categorii de credite pentru care se stabileste ratingul. In cazul nostru, intrucat sunt niveluri ridicate ale tuturor caracteristicilor, firma primeste rating de AAA (conform Agentiei de Rating Standard and Pus S&P’s). Aprecierile sunt notate diferit ca simbol de catre fiecare agentie internationala, astfel grupul de apreciere format din literele A are in vedere firme de cea mai buna calitate ce cel mai mic grad de risc investitional, exceptional de stabilit si de incredere. Aceste firme sunt de obicei cotate la bursele de pe pietele de capital internationale.
In grupa de litere notate cu B, firmele sunt de calitate medie, dar situatia lor financiara este stabila in prezent, insa pe termen lung pot aparea factori de influenta negativa. Nu exista in totalitate siguranta efectuarii platilor pe termen lung.
Firmele notate cu combinatia literei C sunt slabe, poate exista pericolul de incetare al platilor existand foarte putine sanse ca banca sa realizeze investitii eficiente prin creditele acordate acestor firme.
Exista la unele agentii de rating si o notare de tip D care au mai multe combinatii pentru ca firma se gaseste de fapt in faliment sau incetare de plati si nu se pune problema acordarii de credite.
Agentiile Internationale de Rating si-au aliniat grilele de notare, astfel ca actualmente nu mai exista ratinguri in afara combinatiei celor 4 litere.
Nivelul ratingului reprezinta de fapt o opinie despre posibilitatea ca o banca sa-si respecte obligatiile asumate, ceea ce se poate realiza numai prin acordarea unor credite performante. Daca banca tine seama in totalitate de ratingul stabilit va avea in viitor o activitate prospera, isi va respecta toate obligatiile asumate, isi va plati dobanzile si dividendele si chiar va putea face plasamente pe pietele financiare alternative.
Inafara ratingului acordat bancilor Agentiile Internationale de profil mai acorda credit si firmelor si tarii din care face parte banca sau firma auditata.
Ratingurile de credit sunt folosite de investitori ca dand indici ai probabilitatii de a-si recupera fondurile investite + un profit mediu.
Agentiile Internationale de Rating chiar au facut o grupare a plasamentelor de fonduri in functie de rentabilitatea investitiei.De exemplu, sunt stabilite ratinguri separate in functie de durata investitiei. Cele mai pretentioase la notare sunt investitiile pe termen lung. Aici exista o mai mare posibilitate de neplata sau de indeplinire a altor obligatii.
Ratingurile se bazeaza pe informatii obtinute de la emitenti, dar si de la unii experti si alte surse de incredere. Ratingurile, odata acordate, pot fi schimbate sau retrase ca urmare a modificarii nivelului indicatorilor financiari sau din lipsa de informatii suficiente.
Agentiile de Rating lucreaza foarte riguros, astfel ele iau in consideratie situatia financiara trecuta si de perspectiva, calitatea managementului, performantele emitentilor si ale eventualilor giranti. De asemenea agentiile au in vedere ca uneori mediul economic si politic pot stabili situatia financiara a firmei sau a bancii si pot creste gradul de risc.
In cazul bancilor exista un catalog al incidentelor de plati care este pastrat, de regula, de imprumutatorul de ultima instanta, adica de Banca Centrala.
Agentiile de Rating mai iau in consideratie calitatea si stabilitatea firmei, dar si a bancii care acorda imprumutul.
Grilele semnalate mai sus (AAA, B, C+B, etc) se aplica, de obicei, numai in cazul creditelor pe termen lung si pe termen mediu. Pentru obligatiile pe termen scurt se foloseste alte grile mai simple care au in vedere un numar mai mic de indicatori, precum lichiditatea curenta, solvabilitatea, ratele intermediare de rentabilitate.
Cele mai multe Agentii de Rating acorda pe termen scurt un calificativ care are un orizont mai mic de 12 luni. Acest termen poate fi majorat pana la 3 ani in cazul bancilor care fac emisiuni de titluri financiare.
In cazul creditelor pe termen scurt agentiile utilizeaza urmatoarele simboluri:
v F1 - este cel mai mare nivel de rating, indica o capacitate foarte mare de plata a obligatiilor scadente. Daca firma sau banca prezinta o capacitate exceptionala de plata calificativul poate fi F1+.
v F2 - prezinta o calitate buna a ratingului. Exista o capacitate buna de plata a obligatiilor scadente. Totusi la F2 marja de siguranta nu este atat de mare ca in cazul F1.
v F3 - prezinta o calitate medie a bonitatii firmei. Aceasta, in general, prezinta o capacitate de plata satisfacatoare a obligatiilor scadente. Pot avea, insa, loc schimbari nefavorabile pe termen scurt, care pot afecta nivelul de rating si pe care il pot aduce la categoria investitii neperformante.
v Ratingul de tip B defineste o calitate speculativa a indicatorilor de bonitate (operatiuni speculative la bursa). Firma reuseste sa realizeze o capacitate minima de indeplinire a obligatiilor de plata. Exista, insa, unele vulnerabilitati pe termen scurt in ceea ce priveste conjunctura si mediul economic.
v Ratingul de tip C pe termen scurt se acorda bancilor si firmelor care au un risc de faliment cu o probabilitate mare. Capacitatea de plata se bazeaza mai ales pe factori de conjunctura favorabili si pe mediul economic.
v Ratingul de tip D este stabilit pentru firmele care au dat faliment sau acesta este iminent.
De cele mai multe ori ratingurile sunt insotite de + sau -, ceea ce demonstreaza tendinta bancii sau a firmei in situatiile financiare fata de perioada initiala de rating. Aceste + sau - sunt situatii relative intre categoriile de rating. Aceste + sau - nu se aplica primei si ultimei categorii de rating (A, respectiv D).
Ratingul acordat unei banci sau firme poate fi retras cand nivelul indicatorilor de bonitate a scazut substandard sau cantitatea de informatii este insuficienta, astfel incat nu se poate determina corect nota.
Agentiile mai opereaza si cu alerta de rating care anunta de fapt pe investitori, ca exista o probabilitate foarte mare ca nivelul de rating sa fie reconsiderat in -. Totusi uneori se utilizeaza si alerta de rating in +, cand se indica o avansare a nivelului indicatorilor.
Ratingul bancar este strans legat de cel de tara. De exemplu, daca foarte multe firme nu pot sa-si ramburseze imprumuturile contractate se poate ajunge mai intai la o esalonare a creditelor, dar in ultima instanta se declara falimentul, ceea ce inseamna defapt lichidarea unei parti importante din patrimoniul economic sau social al unei tari. Cu atat mai mult ratingul bancilor este legat de cel de tara, cand banca acorda credite unor corporatii private straine. In acest caz este luat in consideratie si rezerva valutara internationala a tarii.
Riscurile de tara iau in calcul posibilitatea ca investitorii sa-si recupereze capitalul imprumutat si dobanda aferenta.
Grilele nationale de rating sunt, deci, in stransa legatura cu bancile in sensul ca lichiditatile si patrimoniile bancilor sunt defapt insemnate si ponderate la stabilirea ratingului de tara. De exemplu, nivelul de rating bancar este implicit acordat tuturor obligatiilor contractate sau garantate de stat, de aceea capacitatea de rambursare a creditului cat si a dobanzii aferente este mult mai puternica fata de alti debitori din aceeasi tara. Datorita acestor influente riscul atasat bancilor difera foarte putin de riscul de tara.
Pentru o tara este important ca bancile sa aiba o capacitate de plata puternica in raport de alti debitori din aceeasi tara. Capacitatea de plata slabita a bancilor influenteaza capacitatea unui stat de a intretine relatii economice normale cu alte state. Daca scade capacitatea de plata a bancilor la nivel mediu apar inerent modificari nefavorabile ale mediului economic si financiar din acea tara. Legatura este cu atat mai stransa atunci cand bancile dintr-o tara garanteaza credite externe sau gestioneaza credite in valuta. Daca bancile nu sunt puternice apar situatii speculative, astfel ca statul nu isi poate indeplini obligatiile externe.
De cele mai multe ori bancile sunt si cele care definesc puterea financiara a unei tari. Daca bancile nu isi indeplinesc obligatiile de plata, economia si societatea unei tari au de suferit si sunt supuse unor operatiuni de tip speculativ care pot agrava ratingurile.
Tot bancile reflecta cel mai direct capacitatea de plata a firmelor reprezentative. In Romania a existat o firma de rating care nu a rezistat concurentei, astfel ca actualmente Romania s-a aliniat la Standardele Internationale de Rating, adica pe teritoriul sau actioneaza sase agentii de rating de mare recunoastere internationala. Ca urmare a aprecierilor pozitive unele firme romanesti deja sunt cotate la unele burse importante la nivel international.
|
