Delimitarea

Putine unitati muntoase ale Europei sunt binecuvantate cu atata varietate a reliefului si, in acelasi timp, in mod paradoxal, cu atata unitate, precum Muntii Apuseni. Iar masivul Bihor, asezat in inima Apusenilor, este un fel de 'diamant al coroanei'', cu trecerile sale surprinzatoare de la sesuri inalte si domoale la chei adanci, de la rauri cristaline ce sclipesc sub soare la rauri intunecate ce curg pe sub pamant, iesind la zi prin incredibile izbucuri. Unicitatea acestui masiv pleaca de la rocile predominante ce-l construiesc - calcarele.

Masivul se sprijina pe prelunga si inalta creasta formata din roci vulcanice, ce curge din varful Bohodei si pana departe spre nord-est, in Vf. Vladeasa. Acest adevarat zid delimiteaza masivul spre nord. Fiind o mare cumpana de ape. aceasta creasta da nastere unor cursuri de ape importante pentru toata jumatatea nordica a Apusenilor. De pe clinele ei isi culeg apele Draganul si Iada la nord, Crisul Pietros la sud si Somesul Cald la est-sud-est. Spre sud, batranul Aries taie perpendicular structura calcaroasa a Bihorului, delimitand astfel masivul de fratele sau de la sud - masivul Biharia. La vest. dincolo de Crisul Pietros (care in partea sa de izvoare se numeste Valea Rea, se imbogateste cu apele Izbucului Boga si devine Valea Boga, iar aval, dupa ce mai culege si apele Vaii Galbena, devine cu adevarat Crisul Pietros) masivul Bihor se prabuseste obosit in bratele Depresiunii Beiusului, dincolo de :are. tot spre vest, muntii mai zvacnesc odata prin culmea Codru-Moma spre a se stinge definitiv in Orizontalitatea Campiei Panonice. La rasarit, masivul Gilau ofera Somesului Cald rocile sale metamorfice spre a fi macinate si duse spre pantecul adanc al Depresiunii Transilvaniei.

Relieful carstic

Pentru ca acesta este principala sursa de atractie a masivului Bihor, poate ca n-ar fi rau sa spunem cateva cuvinte despre el : cuvantul " carst ' este de origine germana (,. karst ') avand insa ca sursa cuvantul sloven " Kras ', care (in aceasta grafie) desemneaza zona geografica de la est de Golful Trieste - arhetipul reliefului carstic. Acest relief este singurul in care, o forma de suprafata induce o forma subterana (un fel de imagine reflectata pe dos sub pamant). Toate acestea pentru ca 'motorul' modelarii nu este (ca in absoluta majoritate a celorlalte forme de relief) eroziunea mecanica ci coroziunea chimica. Apa de ploaie si cea a raurilor 'digera' calcarul si pana la urma. il restituie oceanelor de unde a fost furat cu ere in urma de catre miscarile tectonice. Cele doua componente ale reliefului carstic sunt:

1) Exocarstul (relieful de suprafata), ale carui forme tipice sunt (in ordinea marimii):

lapiezurile = santuri si canale de obicei (dar nu intotdeauna) paralele cu panta.

d o l i n e l e = depresiuni inchise de forma unei palnii, cu diametre de la ordinul metrilor pana la sute de metri. Diametrul lor este intotdeauna mai mare decat adancimea.

u v a l e l e = depresiuni inchise mai mari decat dolinele, nascute prin fuzionarea (coalescenta) mai multor doline.

p o l i i l e = depresiuni inchise de talie mare, cu fund plat aluvionar, cu unul sau mai multe cursuri de apa care ipar in depresiune din izbucuri si se pierd in ponoare.

izbucuri = izvor carstic situat la baza unui versant calcaros, in roca.

ponoare = punctul in care un curs de suprafata (aflat tot la baza unui versant calcaros) se pierde in subteran in roca).

vale oarba = un curs de suprafata care se pierde intr-un ponor situat la baza unui abrupt calcaros.

vale de recul = inversul unei vai oarbe - o vale care porneste dintr- un izbuc situat la baza unui abrupt calcaros. delimitata de versanti abrupti

2) Endocarstul (relieful subteran) are doua forme tipice:

pestera = o cavitate subterana penetrabila de catre om, cu o dezvoltare predominanta pe orizontala.

avenul = put natural cu deschidere la suprafata, urmat (sau nu) de unul sau mai multe puturi subterane legate intre ele prin galerii.

In zona Padis, relieful carstic a dus la o organizare a cursurilor subterane extrem de elaborata. La periferia zonei exista doar doua izbucuri mari (Izbucul Galbenei si Izbucul Boga), care descarca toate apele care au apucat-o pe :ai subterane in Padis. Astfel, toate cursurile situate la nord de Paraul Renghii (inclusiv acesta) se dreneaza prin Izbucul Boga. iar toate cursurile la sud de Paraul Renghii ajung in final in Izbucul Galbenei.

Flora si fauna

Padurile de conifere ocupa mari suprafete in perimetrul nostru, molidul fiind absolut predominant, in detrimentul bradului care este din ce in ce mai rar. Exista si cateva paduri de amestec, cu fagi, carpeni si paltini presarati printre molizi. Foarte rare sunt tufele de alun, care se gasesc numai in extremitatea sudica a perimetrului, in zone altitudinale mai joase. In raristi si zonele de taieturi, zmeurul creste des, atragand deopotriva turisti si ursi. Murul este mai rar, fiind prezent mai ales in apropierea cursurilor de apa, in luminisuri. Afinul este destul de frecvent in mai tot perimetrul, cu o zona extrem de densa pe Magura Vanata. Vegetatia ierboasa este destul de saraca in specii (mai ales datorita suprapasunatului) fiind destul de densa pe toate sesurile si clinele despadurite. O oaza floristica este inca Poiana Florilor, care-si merita pe deplin toponimul! Exista o specie endemica perimetrului nostru, foarte rara, cu cele mai apropiate rude tocmai in Himalaya! Este vorba de liliacul transilvanean (Syringajosikaea).

Fauna este relativ specifica cadrului natural: caprioare, mistreti, , rare pisici salbatice, lupi, rasi,(ambele specii extrem de greu de vazut), cocosi de munte, bufnite, huhurezi mari, ulii, vulturi, fluturasi si lastuni de stanca. Uneori, pe lacurile de dolina pot fi vazute rate salbatice chiar cu boboci! Cerbul carpatin si ursul au fost reintroduse, ursul dezvoltandu-se foarte bine. Un element neobisnuit si specific Sesului Padisului il reprezinta caii lasati in libertate deplina timp de 3 luni. Dimineata devreme, cand ceata este inca deasa, caii sunt un extraordinar spectacol, de o extrema fotogenie.

Clima

Prin faptul ca Muntii Bihor reprezinta prima bariera muntoasa importanta la est de Campia Panonica, acest masiv este unul din cele mai umede din Romania, cu o medie anuala a precipitatiilor la peste 1.000 m altitudine, ce depaseste 1.400 mm. De altfel. Stana de Vale este chiar polul precipitatiilor din Romania (peste 1.600 mm medie multianuala). Media termica anuala este in jurul valorii de 4°C in zonele inalte si 9°C in zona Padis. In zilele senine de vara. temperatura poate fi chiar caniculara. Este demn de retinut ca 2/3 din sezonul estival, cerul este acoperit. De altfel, ploaia si umezeala sunt cel mai inversunat dusman al turistului in timpul verii. Trecerile de la vreme frumoasa la ploaie pot fi uneori extrem de bruste. Vest este directia spre care trebuie cautati norii aducatori de ploaie. Perioada ideala (din punctul de vedere al stabilitatii vremii) este finele lui septembrie, perioada in care pasunatul este incheiat iar culorile toamnei sunt in plin avant, elemente ce ar putea compensa temperatura mai scazuta si durata mai redusa a zilei.

Una din cele mai spectaculoase caracteristici ale Padisului, cel mai bine individualizata in Sesul Padisului , este ceata. Legata de prezenta numeroaselor lacuri de dolina, aceasta ceata, extrem de densa, se mentine uneori la mai putin de 2 m de-asupra solului, miscandu-se molatec.

CADRUL UMAN

Este greu de spus care a fost prima comunitate umana traitoare in zona. Probabil ca cei care au lasat amprentele plantare (urme de picior) in pestera Ghetarul de la Vartop, a caror varsta minima este de 26.000 ani. Iata cum in acele timpuri indepartate, omul era deja constient de potentialul speologic al zonei Apoi, dupa aceasta dovada indubitabila, multe, multe milenii nu mai exista urme ale prezentei umane. Este sigur ca in timpul imperiului austriac (sec.XVII) se practica exploatarea lemnului in perimetrele limitrofe, iar de la inceputul acestui secol, padurile pana arunci virgine ale Padisului, au cunoscut lama toporului si fierastraului

In Padis nu exista nici azi asezari umane permanente, ci doar stane care apartin unor localitati bihorene de pe rama vestica a Apusenilor.

Traditiile legate de acest perimetru sunt si ele putine la numar, cel mai remarcabil fiind Targul de Dat care se tine in a doua duminica a lui iulie, cu o saptamana inaintea Targului de Fete de pe Gaina, in Poiana Calineasa. Acest targ este unic in felul sau, 'datul' semnificand literalmente pumni! Este de fapt o zi in care ciobanii care pasuneaza in zona Calineasa (cea mai buna pasune a Apusenilor) isi rezolva fizic divergentele acumulate timp de o vara.

In perioada estivala, 'populatia' Padisului creste dramatic cu zeci de mii de turisti!

SCURT ISTORIC

Muntii Apuseni apar pentru prima data in constiinta scrisa a umanitatii in Istoriile lui Herodot (513 i.Ch.) unde se mentioneaza ca agatarsii - tracii din valea Muresului - erau producatori de aur, pe care-l extrageau din Apuseni.

Dupa Schmidl (1863) intreaga zona a Apusenilor centrali era denumita de catre romani 'Tiera Biharia'. In 1567. Zundt (originar din Nurnberg) numeste in scrierile sale muntii dintre Oradea si Cluj 'Kaldte Mons'. In 1571, Sambucus numeste aceeasi zona 'M.Kalati', denumire ce reapare pe harta lui Vischer din 1624. Bleau (1664) foloseste pentru prima data denumirea de 'Biliar', care reapare apoi pe hartile lui Reiner (1682) si Voigt (1689). Pe harta lui Visconti (1699) - nunmita de Schmidl 'ciudat de dezorientata' - apare denumirea 'Bihor Mons'. Pe o harta din 1750, Crisul Alb izvoraste din 'Igfon Sylva' iar pe harta lui Hell din Tabula geogr.Ungarie (1772) muntii de unde izvoresc Crisul Repede si Somesul Mic sunt numiti 'Nyr Sylva sau 'Sylva Igfon'. Pe harta lui Reilly (1796) la nord de izvorul Somesului Cald apare denumirea 'Magura Mare'. In atlasul lui Gorog (1802) se regaseste denumirea Biliar precum si prima mentionare a celui mai inalt varf - 'Kukurbita '. In aceeasi lucrare, pe foaia 'Bihor Varmegye ' se gaseste marcat varful 'Zire Bihari Hegy' (hegy = munte). Peters (1861) face prima mentiune a platoului Padis, pe harta geologica a Apusenilor, realizata de el in urma expeditiei organizate de Academia de Stiinte din Viena. Geograful aceleiasi expeditii a fost Schmidl, carstolog si speolog cunoscut prin realizarile sale in carstul triestin. El face prima descriere ampla si serioasa a masivului Bihor, in cartea sa publicata la Viena in 1863 - Das Bihor Gebirge. Aceasta carte prezinta prima cartare a Ghetarului de la Scarisoara. Este interesant modul in care autorul a aflat de existenta ghetarilor subterani in acesti munti - a consumat inghetata in miezul verii la Beius, afland ca gheata este adusa dintr-o pestera de catre localnici. In 1884, Bielz a descris 73 de cavitati naturale (pesteri) din carstul transilvan. In 1886. Hazay face prima mentiune asupra Cetatilor Ponorului. La inceputul secolului XX, juristul aradean Czaran Gyula si-a dedicat intreaga viata si ce mai mare parte din avere, explorarii si popularizarii carstului bihorean, publicand chiar un mic ghid turistic, tiparit in 1903 la Beius. Armean de origine, el s-a inscris la 45 de ani la cursurile Academiei de Mine din Ungaria, pentru a cunoaste corect detaliile tehnice pentru amenajari. Acestea au inceput cu Cascada Rachitele, continuand cu Bazarul Somesului Cald (l 901), Izbucul Galbenei (1902), Cetatile Ponorului (1903) si pestera Vadu Crisului. A fost fara indoiala un personaj unic, vorbind 5 limbi dar trudind cot la cot cu oamenii de rand, instruind primii ghizi specializati din Apuseni.

Odata cu infiintarea la Cluj, in 1920, a primului institut de speologie din lume, sub conducerea lui Emil Racovita, patrimoniul speologic al Apusenilor a inceput sa fie popularizat mai substantial. Un efort deosebit a facut Puscariu prin numeroasele lucrari publicate In Anuarul turistic al Touring Clubului Roman, in revista O.N.T. Romania etc. indelungata activitate de cercetare geologica desfasurata de Bleahu si Borde-a in zona, le-a permis sa elaboreze o serie de ghiduri turistice de mare valoare, dintre care cel publicat in 1981 - Bihor-Vladeasa - este o lucrare de referinta (care ne-a fost utila si noua).

Cea mai veche (si de fapt singura!) statiune montana permanenta este Stana de Vale, infiintata in 1883 dar dezvoltata cu adevarat din 1932. In perimetrul Padis, prima amenajare a constituit-o o mare cabana ridicata pe scheletul unei cladiri mai vechi, in 1956. Aceasta a ars in 1957, ramanand pana in 1963 doar o anexa la care s-a adaugat o modesta casa de prefabricate. La aceasta s-au adaugat o sumedenie de casute construite de diverse organizatii. In 1975 a ars si vechea anexa iar in anii '80 s-a adaugat o noua constructie - baza de cazare pentru sondori. Pe ansamblu, capacitatea de cazare si deservire de astazi este cu totul neadecvata unui flux de turisti care ajuns in 1997 la peste 60.000!

TURISMUL

Cai de acces

Exista doua directii din care poate fi abordata - pe cai rutiere - zona Padisului. Dinspre vest, pe soseaua Beius -Deva (DN 76). din localitatea Sudrigiu spre Pietroasa si de aici mai departe, in lungul Crisului Pietros, pana la Boga. de unde incep cei 5 km de serpentine care urca in Saua Scarita. Drumul este asfaltat pana la Pietroasa, restul fund drum forestier in stare acceptabila.

Dinspre est de pe DN l Cluj - Orade-a, din localitatea Huedin, urmandu-se indicatorul 'Beius', drumul este asfaltat pana la intrarea in Scrind-Frasinet (cca. 15 km). In continuare este un drum forestier bine intretinut pana la Valea Izbucului Mic (23 km), de unde urcarea spre Saua Parului (1,2 km) este la limita rulajului. Din sa mai sunt 750 m pana la Cabana Padis.

Accesul cu trenul se poate face pana la Huedin (de unde exista autobuze pana la Rachitele, de unde mai raman 20 km pana In Padis) si respectiv pana la Sudrigiu (pe linia Oradea-Vascau). Autobuzele venind de la Beius merg numai pana la Pietroasa, de unde mai raman 22 km de mers pana la Cabana Padis.

Accesul cu piciorul se mai poate face dinspre Stana de Vale (vezi traseul 1), Ghetarul de la Scarisoara (vezi traseul 2), dinspre Arieseni (vezi traseul 4), dinspre Cabana Vladeasa (vezi tr.2) si valea Sighistelului (vezi tr.lC)

Tipuri de obiective

Dincolo de latura peisagistica a perimetrului - motivatia fundamentala a turismului in aceasta zona exista obiective speciale, de factura carstica. Este vorba de o serie de pesteri vizitabile de catre orice turist experimentat, si pesteri care necesita echipament de profil (salopeta, casca cu sistem de ecleraj, cizme, corzi, echipament de coarda, neopren) si multa experienta speologica. Exista de asemenea obiective de suprafata la care accesul este destul de dificil, necesitand experienta (spre exemplu canionul Galbenei aval de izbuc).

Datorita maretiei peisajului si unicitatii multor fenomene carstice, zona va fi declarata in curand, parc natural. De aceea . in cazul unui sejur de cel putin o saptamana, si in general atunci cand se alege varianta camparii, sunt permise doar doua locuri de campare de la care se pot atinge mai usor anumite obiective. Astfel, pentru obiectivele din jumatatea nordica (traseele l, 2, 9, 10 si 11) camparea este permisa la sud de Cabana Padis, respectiv in lungul vaii Tranghiesti, unde exista apa potabila (conducte ramase de la instalatiile de foraj, chiar langa drum) si apa paraului (non-potabila). Locul permis de campare pentru obiectivele din jumatatea sudica , (traseele 5. 6, 7, 8) este 'La Grajduri".   In valea Cetatilor unde se percepe o taxa de campare de catre primaria din Pietroasa. Aici exista un excelent izvor si o ghereta unde se pot face cumparaturi. Tabelul urmator sintetizeaza si ierarhizeaza principalele obiective.

***** obiectiv 'obligatoriu' (emblematic)

**** obiectiv foarte interesant

*** obiectiv destul de interesant

** obiectiv interesant

* obiectiv recomandat

Cazare si alte facilitati

Pentru cei ce nu campeaza in corturi, exista o baza limitata de cazare in perimetru si ceva mai dezvoltata la periferie.

Cabana Padis si casutele ofera cca. 40 locuri. La cabana se poate servi si masa.

Cabana Sondorilor (langa Cabana Padis) ofera 20 locuri. AICI SE GASESTE SEDIUL ECHIPEI SALVAMONT.

Cabana si casutele din Poiana Varasoaia ofera cazare pentru 10-12 persoane.

Cabana 'Bulz' pe Crisul Pietros imediat amonte de confluenta cu Galbena ofera cazare si masa pentru 18 persoane.

Cabana 'Boga' aflata in proximitatea barajului hidroelectric de la Boga, ofera cazare pentru 12 persoane.

TRASEUL l (banda rosie): Stana de Vale - Saua Cumpanatelu - Poiana Cuciulata - Poiana   Vaaraasoaia - Sesul Padisului (sau Cabana Padis) - Focul Viu - Piatra Galbenei - Poiana Florilor - Valea Seaca - Groapa Ruginoasa - Saua Vartop.

Durata =15 ore, Lungime = 38 km, Diferenta de nivel = 1.927 m (+1.077; -850 m).

Acesta este cel mai lung traseu din perimetru, constituind in fond traversarea sa de la nord la sud (sau invers) si in acelas timp 2 cai de acces in perimetru dinspre Stana de Vale. Se recomanda efectuarea lui cu o noapte de popas. In varianta de la nord la sud, recomandam camparea in zona cabanei Padis, iar in varianta de la sud la nord. in zona 'La Grajduri'. Varianta dinspre Stana de Vale este una din cele mai agreabile si instructive intrari pedestre in perimetru.

Traseul marcat cu banda rosie demareaza din fata hotelului 'Iadolina' pe soseaua dinspre Beius, traversand dupa 2-3 minute spre stanga, spre pastravarie. Dincolo de aceasta, ramanand in versantul drept al Vaii Pastravariei, urca aproape fara oprire, fiind intersectata de numeroase drumuri forestiere (nu le urmati!). In apropierea golului alpin, dupa aproape o ora de urcus, poteca coteste spre dreapta, parasind creasta prelunga pe care am urcat, ajungand intr-o mare poiana ce acopera cumpana de ape dintre Valea Iadei (la dreapta) si Valeu Draganului (la stanga). Poteca trece pe langa o coliba si continua pe linia de maxima panta, ignorand cele doua drumuri ademenitoare din proximitatea colibei. La un moment dat, poteca paraseste creasta, cotind spre est (stanga) deasupra izvoarelor Vaii Ciripa, afluent al Vaii Draganului. Acesta este punctul in care ajungem in suprafata reprezentata pe harta. In cca. 10 minute, poteca urca din nou pe creasta, de unde spre stanga se vede varful Poieni (1.627 m). Poteca ocoleste varful, ajungand, peste un versant puternic erodat, pe un mic platou si mai departe, bine definita, spre sud-est de-a curmezisul versantului sud-vestic al Vf. Poieni, apoi incepe sa coboare usor pana la un izvor aflat la baza unui stei de piatra, unde se gaseste si o amenajare sumara pentru popas. De la izvor, coborarea se accentueaza pana In saua Bohodei (1.469 m). Din sa se desprinde spre dreapta (sud-vest) marcajul triunghi albastru spre Saritoarea Bohodeiului (Traseul l B). Poteca trece apoi In stanga culmii, revenind dupa vreo 200 m in axul culmii intr-o a doua sa. Traseul continua spre dreapta, ocolind pe la vest varful Bohodei (1.654 m). Versantul estic al Bohodeiului este ocolit In continuare, urmand curba de nivel pana intr-o larga sa ce desparte Vf Bohodei de varful Fantana Rece spre sud. De aici se deschide o vasta panorama asupra Depresiunii Beiusului, cu firul sclipitor si meandrat al Crisului Negru strabatand-o aproape prin mijloc. Se vad orasele Vascau, Stei si Beius si. dincolo de depresiune, ultimul bastion muntos dinaintea marii Campii Panonice - masivul Codru-Moma.

Din sa poteca urca usor spre nord-est trecand pe langa o ramificatie spre sud-vest, o poteca ce coboara puternic spre Valea Aleului. Dupa cca. 15 minute, poteca coboara lin pana la Fantana Rece - un izvor puternic care este de fapt izvorul Vai Draganului. Acesta este ultimul izvor cu apa de calitate pentru urmatoarele 4-5 ore. De la izvor, o poteca nemarcata urca spre vest si coboara apoi pe langa varful Cornu Muntilor (1.652 m) in Valea Sebiselului (afluent al Aleului). Marcajul banda rosie continua pe un drum larg, la nord de culme. Mai departe poteca coboara lin spre Saua Cumpanatelu (1.640 m), inainte, usor stanga, spre est se vede zona de izvoare a Somesului Cald cu tancurile calcaroase ce marcheaza varful cheilor. Mai la sud, dincolo de intunecata culme prelunga a Magurii Vinete, complet acoperita de padure de molid, se deschide larga priveliste a acestui uluitor platou in miez de munte - Padisul - o admirabila intretesere de plaiuri incredibil de plate din care se ridica, aidoma unor cusme taranesti, varfuri acoperite de paduri. In planul urmator strajuieste varful conic al Tapului la stanga caruia, in zilele cu vizibilitate buna, se vede triunghiul roscat al Gropii Ruginoase. In ultimul plan se vede culme prelunga a Bihariei, culminand cu varful Cucurbata Mare (1.848 m) cu un releu de televiziune sporindu-i un pic altitudinea. Chiar in fata acestuia se vede varful Vartop, capatul sudic al traseului nostru.

In Saua Cumpanatelu se intalnesc o serie de trasee. Spre nord-est, pe culme, porneste traseul IA - triunghi rosu - spre Vf.Buteasa. Pentru o bucata, acesta este comun cu traseul 12 - cruce rosie - spre Poiana Onceasa. Traseul nostru continua spre est, coborand oblic pana intalneste un drum de tractor pe care-l urmeaza pana in Poiana Cuciulata. La Piatra Arsa - un monticul stancos in dreapta drumului - se desprinde traseul 11 - punct rosu - circuitul izvoarelor Somesului Cald. Drumul de tractor coboara mai departe in serpentine stranse si, dupa ce traverseaza cateva paraie, ajunge intr-o veche taietura de padure, devenita astazi o turbarie. Drumul ocoleste turbaria pe latura vestica (dreapta) si apoi revine pe stanga, de-asupra ei. De aici se poate face o scurta deviatie de 10 minute spre nord (stanga) pe o poteca ce intra in turbarie (de fapt traseul 2 - banda albastra). Cu putina atentie poate fi evitat noroiul si apa, iar peisajul straniu merita efortul: este un adevarat cimitir, rezultat prin desradacinarea unor molizi, cu radacinile profiland pe cer impletituri bizare. Resturile de trunchiuri contorsionate dar si puii de molid ce cresc chiar din trunchiurile moarte, dau intregului peisaj un aer ciudat si totusi solemn.

Cele doua trasee reunite traverseaza spre stanga la liziera padurii si coboara dupa 2-3 minute pana in depresiunea Varasoaia Nord. Poteca ajunge intr-un drum forestier ce continua spre stanga (trecand pe langa un izvori apoi coteste 90° la dreapta (sud) printre doua doline-ponor adanci. Spre stanga, chiar in axul cotului, porneste traseul 11 - punct rosu - spre izvoarele Somesului Cald. Continuand pe drum, ajungem urcand usor cca.5 minute, intr-o mica sa ce desparte Magura Vanata (in stanga noastra) de Vf. Varasoaia (1.461 m). Traseul urmeaza mai departe drumul forestier care coboara pe latura nordica a unei alte depresiuni carstice - Poiana Varasoaia. Pe dreapta se vede Taul Varasoaia, cuibarit in una din cele 71 de doline de sufoziune (doline formate nu in roca ci in sedimentele necimentate depuse peste calcar) din aceasta depresiune. Spre stanga se desprinde marcajul triunghi galben - Traseul 10 ce urca pe Magura Vanata. In fata, usor dreapta, dincolo de sesul surprinzator de plat. se ridica varful Piatra Boghii (1.435 m). Drumul trece dupa inca cca.7 minute pe langa un mic complex turistic privat ce poate oferi conditii decente de cazare in casute. Dupa alte 5-7 minute drumul (orizontal) ajunge la albia seaca a paraului Cutilor, al carui ponor ramane pe stanga drumului ce face un cot de aproape 180^C spre dreapta, ajungand in marea depresiune carstica numita Sesul Padisului (Nord). Traseul nostru marcat dublu - banda rosie si banda albastra - se ramifica aici. Banda albastra (Traseul 2) nu urmareste drumul ci coteste la stanga ponorului si continua prin pasune apoi prin padure, traversand Paraul Renghii si mai tarziu Paraul Arsurii, ajungand la cabana Padis dupa cca. l ora. In dreapta drumului porneste un alt traseu, secundar. care ne conduce cale de 25 minute, la Pestera din Padis. Sesul Padisului este o suprafata incredibil de plata, ciuruita de 126 doline de sufoziune, multe adapostind mici lacuri, inchisa pe trei laturi de culmea sinuoasa de calcare Cuculeu - Oselu. Pe bordura nordica (dreapta) se gaseste cantonul silvic Padis.. Traseul nostru o traverseaza spre inainte (sud-vest) pentru a ajunge la saua dintre culmea Cuculeu/ui (pe stanga) si Vf.Oselu (pe dreapta). Ajunsa la liziera padurii ce marcheaza si limita depresiunii, poteca patrunde printre molizii rari, in lungul unei vai abia schitate cu o sumedenie de doline pe firul si versantii ei. Dupa cca. 10 minute poteca intersecteaza drumul ce vine dinspre Pietroasa spre Cabana Padis. Traversand drumul, coboram printre doline spre un alt drum ce se vede mai jos. Spre dreapta se deschide Uvala Balileasa, cu cele 39 de doline de sufoziune ale sale. Practic fiecare dolina are micul sau grup de molizi. Depresiunea se termina spre vest (dreapta) cu Saua Scarita pe unde trece drumul ce vine de la Pietroasa. In fata se vede culmea Balasei ce desparte Groapa de la Barsa de uvala. Usor spre stanga se vede depresiunea adanca a Vaii Cetatilor, cu varful Glavoiu (1.401 m) inchizand-o spre sud. Aici se gaseste cel mai mare si popular punct de campare din perimetru, numit La Grajduri. Traseul nostru coboara pana la drumul care vine din dreapta, traversandu-l si inscriindu-se in versantul drept al vaii ce-si are originea chiar sub drum. Urcam apoi oblic spre dreapta, cand prin padure cand prin taieturi pline de zmeuris. Odata ajunsa pe culmea dintre Valea Cetatilor si Groapa de la Barsa, poteca reintra in padurea de molizi amestecati cu foioase. Dupa cca.5 minute intalneste traseul 6 - punct galben - Circuitul Galbenei, cu care este comun cca. 2 km pana intr-o poiana cu iarba mare unde se gaseste o amenajare rudimentara pentru popas. Tot aici se afla una din iesirile din traseul 8 - banda galbena - Circuitul Gropii de la Barsa. Urmandu-l putin, ajungem la un izvor cu apaa acceptabilaa. Din poianaa pleacaa spre stinga o variantaa a traseului 6 care urcaa spre Piatra Galbenei, varianta ce poate fi urmata, revenirea la marcajul banda rosie facandu-se prin dosul varfului, spre nord, prin padure, urmand punctul galben. Daca alegem varianta din dreapta (comuna si cu punctul galben), ne vom gasi pe o poteca bine definita ce serpuieste prin padurea deasa. Dupa cca. 15 minute ajungem la o noua intersectie. Spre stanga, punctul galben ne duce pe langa doua doline din care una continua spre adanc cu putul de 40 m al Avenului Ghetarului (ce gazduieste un mic bloc de gheata pe fundul sau), pana pe varful Piatra Galbenei (1.241 m) punct de belvedere de-a dreptul obligatoriu, cu o perspectiva magnifica asupra limitei sudice a masivului Bihor: dincolo de marele abrupt aproape vertical, la piciorul caruia se gaseste Poiana Florilor - splendid loc de campare - la stanga, in padurea deasa, se vede micul intrand vertical al vaii de recul a Izbucului Galbenei. Valea Galbenei traverseaza planul median al panoramei de la stanga la dreapta, primind aproape drept in fata afluentul de stanga numit Valea Seaca (sursa a nisipului galben ce a dat denumirea Vaii Galbenei). Acesta coboara vertiginos din Groapa Ruginoasa al carei triunghi galben rosietic se vede drept in fata. Mai la dreapta, se inalta piramida Vf.Tapului (1.475 m) si mai departe spre dreapta Taartaaroaia (1.231 m). Coborand inapoi la intersectie, continuam spre stanga pana la un punct de popas in mijlocul padurii. De aici, spre dreapta se ajunge la pestera Focul Viu cu un mic ghetar subteran (frumosul nume al pesterii vine de la culoarea deosebita pe care o ia gheata in momentul in care soarele patrunde perpendicular prin deschiderea din tavan). Pestera este amenajata rudimentar, dar se poate vizita fara dificultati. Atentie la alunecus si la hainele groase! De la punctul de popas urmeaza coborarea accentuata pana in Poiana Florilor. Aici, un stalp de marcaj indica drumul, drept la vale, pana ajungem la un frumos izvor carstic, loc de popas si separare de trasee. Acesta este punctul cel mai coborat al traseului 6. Traseul nostru continua pe firul paraului ce pleaca de la izbuc si intersecteaza dupa cca.8 minute drumul forestier ce urca pe Valea Galbenei spre Valea Luncsoarei. Coboram pe acest drum cca. 1,5 km, trecand pe langa marele izbuc al Paulesei (practic un afluent de stanga al Galbenei) apoi urcam usor spre stanga pana intalnim Valea Paulesei (alt afluent de stanga al Galbenei). Din punctul in care drumul traverseaza valea, se desprinde un drum spre stanga, drum pe care-l urmam. Dupa cca. 2 km acesta ajunge la confluenta vailor Seaca si Tiganului. Traseul duce mai departe pe firul Vaii Seci (valea din stanga in sensul inaintarii noastre) ajungand in incinta unui vechi santier minier abandonat. Traversam repede acest jalnic loc, abandonand firul vaii, pentru a urca pe versantul stang al Vaii Seci prin padure, urmand un drum taiat intre mici pereti de roci magmatice Mai sus traseul ajunge intr-un drum de tractor, chiar pe culmea ce desparte Valea Sibisoara (spre dreapta) si Valea Seaca. Pe o coasta despadurita din versantul V.Sibisoara se vad doua drumuri forestiere ce ne pot duce in cca. 30 minute la soseaua nationala - in cazul in care nu dorim sa vizitam Groapa Ruginoasa. Tot pe acest drum avem acces spre traseul IC care coboara in Valea Sighistelului si satul Sighistel. Traseul marcat urca mai departe pana pe rama sudica a Gropii Ruginoase. Aceasta este o uriasa ravena de aproape 500 m largime si peste 100 m adancime, fiind de fapt zona de izvoare a Vaii Seci. Este una dintre cele mai impresionante forme de ravinare din Romania. Pe langa culoarea rosietica si mai ales nisipul galbui (care, asa cum am vazut, da culoarea Vaii Galbena, nisipul ajungand pana in zona comunei Pietroasa), impresionante, chiar halucinante, sunt numeroasele bucati de versant desprinse, gata sa alunece in adancul ravenei. Pe aceste bucati molizii se chinuie, contorsionandu-se in mod bizar, sa le tina pe loc. De pe buza Gropii Ruginoase, privelistea spre nord ne permite sa revedem aproape toate locurile prin care am trecut pana aici. Spre dreapta se desprinde marcajul triunghi albastru (traseul IC) care coboara spre Valea Sighistelului. Pentru a continua, sarim gardul ce impiedica animalele sa 'viziteze' adancurile ravenei si trecem printr-o rariste, apoi printr-o padure, in versantul drept al paraului. Coboram destul de accentuat pana ajungem in albia paraului chiar langa soseaua nationala. La stanga avem 10 km pana la Arieseni. La dreapta, taind serpentinele, avem 5 km pana in Baita sau 9 km daca ramanem pe sosea.

TRASEUL l A (triunghi rosu si cruce albastra): Stana de Vale - Ciripa - Piatra Talharului - Piatra Graitoare - Saua Cumpanatelu.

Durata = 8 ore, Lungime = 18 km, Diferenta de nivel = 1.220 m (+830 -290 m)

Traseul pleaca tot din fata hotelului 'Iadolina' spre Izvorul Minunilor, izvor cu ape de o calitate exceptionala. Drumul forestier continua, dupa terminarea asfaltului, pe versantul stang. TRASEUL NOSTRU URCA PE VERSANTUL DREPT. Dupa ce trece printr-o padure de fag, apare zona de amestec a molidului, unde poteca o coteste spre dreapta, ajungand ceva mai sus la un excelent izvor cu o sumara amenajare pentru popas. De aici traseul paraseste drumul, urcand abrupt deasupra izvorului, spre dreapta, pana la o zona defrisata iar de aici. mai departe, spre Aria Vulturilor - o creasta cu poieni si palcuri de molizi. Poteca coboara pana la obarsia paraului Aria (afluent al Iadei) de unde urca printr-o serie de mlastini. Pe culme ajungem in Poiana Munceilor, loc de salas pentru cateva stane. Traseul spre Ciripa incepe cu un coboras domol spre dreapta, prin pasune, apoi intra treptat in padure devenind abrupta in apropierea Vaii Draganului. La o jumatate de ora de la inceputul coborarii ajungem la cantonul forestier Ciripa (l .046 m). De la canton continuam prin poiana, traversand Valea Draganului.. Poteca este larga la inceput, urcand abrupt apoi se mai domoleste, urcand prin dreapta crestei. Dupa o dubla serpentina poteca iese in creasta, intr-o poienita la 1.323 m altitudine. De aici, spre stanga se poate cobori la cascada Moara Dracului, cale de 10 minute pana la parau, de unde se urca pe firul apei cam 100 m, traversandu-se apoi in versantul drept, urcand pieptis, urmarind marcajele, prin padure. La cca.30 minute de la traversare ajungem la picioarele cascadei Moara Dracului, cu o saritura insumata de 20 m. Returul la poteca principala se face riguros pe acelas traseu.

Din poienita urcam inca vreo 20 minute prin padure, pana la golul alpin. De aici, drumul urca mai departe pana la cantonul silvic Gruiesu. la picioarele varfului Stanisoara. De la canton marcajul continua prin golul alpin, iesirea in creasta facandu-se spre stanga, ajungand in saua putin adanca dintre Vf.Stanisoara si Vf.Buteasa, la altitudinea de 1.682 m. De aici se poate alege inca o derivatie, spre stanga, spre marele varf Buteasa (1.792 m). Drumul merge pe culme timp de 30 minute.

Continuarea traseului se face spre dreapta, pe culmea plata, coborand lin spre Piatra Talharului. Aici intalnim marcajul banda albastra al traseului 2 care vine de la cabana Vladeasa si coboara spre Poiana Onceasa. Piatra Talharului este un soi de baliza naturala, formata din 2 stanci puternic dezagregate, aidoma unei cetati in ruina.

Traseul triunghi rosu continua spre stanga (vest-sud-vest), revenind de pe Piatra Talharului pe sub culmea principala, fara dificultati, lasand in dreapta Vf.Britei si apoi in stanga varful Piatra Graitoare. La 15-20 minute dupa ce-l depasim intalnim, venind din stanga, marcajul cruce rosie al traseului 12 care urca din Poiana Onceasa. De aici se ajunge la capatul traseului - Saua Cumpanatelu - in cca. 50 minute. Panorama din acest punct este descrisa la traseul l pe care-l putem urma in sens invers spre Stana de Vale sau in sens direct, spre Padis.

TRASEUL 1B (triunghi albastru): Pietroasa - Valea Aleului - Saritoarea Bohodeiului - Vf.Poieni -(Stana de Vale).

Durata = 6(8) ore, Lungime = 14(20) km, Diferenta de nivel = 1.300[1.800 m] (+1.300; -500 m).

Acest traseu ne da acces spre un obiectiv interesant - Saritoarea Bohodeiului - (monument al naturii). El prezinta mai multe optiuni de iesire, fiind una din variantele - mai putin comode - de traversare spre Stana de Vale. Este accesibil cu masina pe primii 10 km.

Din centrul comunei Pietroasa se urmeaza drumul forestier spre Padis, in lungul Grisului Pietros pana amonte de cariera Pietroasa (de la care se trage numele comunei) unde se gaseste confluenta cu Valea Aleului. Traseul nostru urmeaza drumul forestier de pe Valea Aleulit. Lasam in dreapta confluenta cu Valea Sibiselului si continuam lasand pe stanga o ramificatie (drum de carute) spre Valea Mare (afluent de dreapta). Dupa inca 30 minute ajungem la capatul asfaltului, la cantonul silvic Valea Aleului. Drumul forestier continua inca cca. 5 km ajungand la doua baraci forestiere. Spre dreapta curge Apa Popii (sau Apa Rapii), in stanga V.Aleului. Traseul triunghi albastru continua in stanga, peste pod, in malul stang al Aleului. In locul in care drumul traverseaza spre dreapta spre a se inscrie in malul stang al vaii, parasim drumul, urmand o poteca ce urca de-a coasta. Dupa ce traverseaza firul vaii, poteca ajunge la picioarele Saritoarei Bohodeiului - un gigantic plan inclinat pe care se prelinge apa paraului Bohodei, pe o diferenta de nivel de 80 m. De aici. daca alegem sa continuam spre Stana de Vale, avem doua variante:

continuam pe versantul drept (geografic) al saritoarei, revenind deasupra acesteia, in golul alpin , de unde un urcus foarte accidentat ne duce de-a dreptul in creasta principala, in stanga (nord-vest) varfului Bohodei, unde intalnim marcajul banda rosie al traseului. Urmam acest traseu pana la Stana de Vale (vezi descrierea traseului).

desi mai lunga, aceasta varianta ne ofera un obiectiv suplimentar - Izbucul de la Apa Popii. Pentru aceasta revenim de la saritoare la drumul forestier si-l urmam pana la o tripla confluenta, unde se gaseste o veche exploatare forestiera. Urmam mai departe drumul de tractor pe Apa Popii. Pe versantul opus coboara in cascade un parau ce izvoraste din Izbucul de la Apa Popii, 200 m amonte. Amfiteatrul taiat in calcare si dolomite situat deasupra izbucului merita efortul deviatiei de 200 m. Continuam pe drumul de tractor pana ce acesta paraseste Apa Popii, urcand in versantul opus. Mergem mai departe pe firul apei pana iesim in golul alpin, unde ne asteapta un ultim urcus anevoios, direct peste versantul brazdat de numeroase poteci de oi. Iesim In creasta la est de Vf.Bohodei, intalnind marcajul banda rosie al traseului 1. Spre stanga, la l ora si 45 minute se gaseste Stana de Vale. Spre dreapta putem ajunge fie la cabana Padis (in cca. 4 ore si jumatate), fie urma traseul de creasta (1A) spre Vf.Buteasa (5 ore) sau traseul 2, spre cabana Vladeasa (8 ore).

TRASEUL 1C (triunghi albastru) Vf. Tapu - Valea Sighistelului - Sighistel.

Durata = 6 ore, Lungime = 12 km, Diferenta de nivel = -1.027 m

Aceasta este o varianta de iesire din traseul l, la extremitatea lui sudica. Cea mai mare parte a traseului nu figureaza pe harta.

Traseul incepe dintr-o curba a drumului forestier pe care l-am amintit ca varianta de iesire rapida din traseul l spre Saua Vartop (DN. 75), fara a mai trece pe la Groapa Ruginoasa. El are aspectul unui vechi drum de care - a si fost vechiul drum utilizat de moti. La cca. l ora de coborare urmand marcajul, ajungem pe calcare si intalnim o prima pestera dintr-un lung sir ce ne va 'baliza' drumul mai spre aval. Este vorba de Pestera din Dealul Muncelului (sau P. din Plai). Este o cavitate prea putin atractiva, cu o lungime insumata de 215 m. Ea se gaseste la picioarele unui perete de calcar de unde izvoraste si valea Cheia Rea. Dupa pestera ajungem intr-o poiana -Poiana Muncelului - cu numeroase doline. Aici marcajul este greu de gasit, motiv pentru care recomandam a se urmari liziera padurii, dupa traversarea poienii, pana se regaseste marcajul pe copaci. La cca. 3 minute de la reintrarea in padure ajungem la drumul de care pe care-l urmam cam 2-3 minute, pana cand marcajul paraseste drumul, coborand In lungul unui valcel sec, cale vreo 25 minute, pana intr-o poienita. Traversand poienita intram in versantul drept al vaii aproape seci a Sodolului Mare (de fapt sectorul amonte al Vaii Sighistelului). Urmam aceasta vale pana la confluenta ei cu Cheia Rea, un afluent de dreapta taiat adanc in roca. ATENTIE! Putin inainte de confluenta poteca trece in malul drept. Coborarea pe firul vaii nu este practicabila datorita marilor saritori din aval. Poteca intersecteaza mai jos un vechi terasament de cale ferata. De aici traseul urmeaza sa parcurga Cheile Sighistelului, cale de inca 2 ore, cu un mare numar de pesteri vizitabile (cele doua ore se refera doar la parcurgerea cheilor, fara vizitarea vreunei pesteri). Traseul se sfarseste in satul Sighistel, de unde mai sunt 2 km pana la DN. 75.

TRASEUL 2 (banda albastra): Cabana Vladeasa - Cabana Padis - Vf.Batrana - Ghetarul de la Scarisoara.

Durata = 19 ore, Lungime = 56 km, Diferenta de nivel = 1.500 m (+550; -950 m)

Traseu de doua zile, acesta este unul din traseele de acces spre perimetru fie dinspre nord (masivul Vladeasa) fie dinspre sud (platoul carstic Ocoale - Calineasa). Vom descrie doar acea parte care intra in harta noastra.

De la cabana Vladeasa pana la Piatra Talharului traseul este destul de putin denivelat, urmand in general creasta de roci eruptive care constituie " coloana vertebrala' a Apusenilor Nordici. Durata medie a traseului pana aici este de 6 ore. Pana la cabana Padis mai sunt 4 ore.

De pe Piatra Talharului se paraseste creasta (unde traseul se intersecteaza cu traseul IA), coborandu-se spre sud pana in Poiana Onceasa, ciuruita de doline. In mijlocul poienii - balizat printr-un stalp de marcaj - se gaseste intersectia cu traseul 12 (dinspre Saua Cumpanatelu spre Pestera Onceasa, situata la limita sud-estica a poienii). Spre sud. spre padure, continua marcajul dublu cruce rosie si punct rosu - racordul cu circuitul izvoarelor Somesului Cald (traseul 11). Traseul nostru coteste puternic spre dreapta (nord-vest) fiind comun pentru o vreme cu traseul 12 (cruce rosie). Dupa cca. 10 minute ajungem la un lac cu ape negre, cuibarit intr-o dolina - Dolina Neagra Dupa alte 15 minute ajungem intr-o poiana larga ce ne va lua aproape o jumatate de ora pentru traversare. Ajungem in curand la punctul unde traseul 12 se desprinde spre dreapta, urcand spre Saua Cumpanatelu. Continuam usor spre stanga, intrand pentru aproape o jumatate de ora in padurea deasa. Iesim apoi intr-o noua poiana, pe o culme larga, in stanga careia se afla varful impadurit al Cuciulatei (l .475 m). Traversand poiana, intersectam mai jos un drum lat ce ne conduce la firul apei. Traversam paraul si urcam peste o culme apoi mai traversam un parau - Piatra Arsa - peste lespezile de gresie rosie pe care curge si urcam pana la o panta larga pe care o traversam pe curba de nivel, direct spre sud, putin deasupra lizierei. Intersectam la un moment dat punctul rosu al traseului 11 care coboara spre stanga - in fapt un racord al sau care urca pana la varful Piatra Arsa (1.488) aflat in dreapta noastra. Continuam pe curba de nivel pana ajungem intr-o zona mlastinoasa - straniul 'cimitir' descris la traseul l, traseu pe care-l interceptam de altfel imediat, pe un drum forestier. Pana la cabana Padis cele doua trasee sunt comune (vezi descrierea la tr.l).

De la cabana, unde este bine sa ne improspatam rezervele de apa potabila caci pentru urmatoarele cateva ore nu este sigur ca vom gasi izvoare active, urmam drumul spre le Ponor - Huedin, care trece prin stanga cabanei. Dupa 10 minute ajungem In Saua Parului (1.344 m). In fata se deschide larga perspectiva a bazinului Vaii Izbucului si a Vaaii Batrana. Coboram pe sosea pana la curba 'in ac de par' spre stanga, unde parasim soseaua, mergand drept inainte pe marcajul dublu (banda albastra si triunghi albastru) ce urca usor spre stanga, pe langa o serie de doline. Ceva mai departe, marcajele se despart. Triunghiul albastru urca pe firul vaii seci pana pe creasta de unde coboara in Sesul Garzii. Banda albastra merge mai departe urmand stalpul de marcaj si urcand pana pe cumpana de ape dintre bazinul Somesului Cald la stanga (al carui afluent Valea Batrana este) si al Ariesului (in care se varsa Valea Gardisoara). Culmea coboara lin pana la padurea de foioase. Urmam creasta la stanga (ce urca continuu pana pe varfurile Batranei) pana intr-o sa, de unde continuam tot spre stanga, pana la un drum larg. il urmam pana intr-o vale seaca (dolinara). Ceva mai departe, la picioarele unei stancarii este marcat izvorul Apa clin Piatra care din pacate poate seca in verile secetoase. Langa izvor, un stalp indicator marcheaza directia de urmat - spre est, spre Dealul Pesterii (1.509) unde chiar pe culmea din fata se gaseste Avenul din Batrana sau Hoanca Mare din Grumazul Batranei. Pentru a ajunge la aven, trebuie sa parasim marcajul in dreptul izvorului si sa urcam pieptis cca. 350 m si cam 60 m diferenta de nivel, pana pe culmea golasa a Dealului Pesterii. Pe la mijlocul acestei culmi trebuie sa 'baleiem' putin pentru a gasi avenul, undeva in poiana de pe culme. Palnia de 20 m diametru a avenului este marcata de rupturi ale solului subtire. Putul are 87 m si este din pacate colmatat in baza de zapada si gheata. Pentru a reveni pe marcaj, mergem mai departe pe culme, coborand dincolo, pe la marginea padurii pana intalnim marcajul.

Daca nu dorim sa vizitam gura avenului, urmam mai departe traseul care continua fara probleme de orientare, pana la Ghetarul de la Scarisoara - cel de al doilea ghetar subteran al lumii (ca volum de gheata).

TRASEUL 3 (cruce albastra): Pietroasa - Boga - Cabanu Padis.

Durata (auto) = l ora. Lungime = l 22 km, Diferenta de nivel = +850 m.

Este una din caile principale de acces in perimetru - cea mai frecventata cale auto. Pentru conducatorii auto ea nu reprezinta nici o problema, drumul pietruit fiind relativ bun si putand fi parcurs pana la cabana Padis. Din Pietroasa se urmeaza firul Crisului Pietros, cale de 9,5 km, pana la Boga. ATENTIE! la km 2 (dupa cariera de granodiorite) unde spre stanga se deschide drumul de pe Valea Aleului (traseul l B). Traseul nostru continua amonte pe Crisul Pietros. La km 5. unde drumul trece printr-o padure umbroasa, la dreapta se desprinde un drum care serpuieste urcand puternic la inceput, in versantul stang al Galbenei, cale de 9 km pana in Poiana Florilor. La km 6 pe Crisul Pietros se gaseste podul peste Valea Galbenei (locul se cheama 'Intre Ape'). Pentru turistii pedestri, aici se gaseste o varianta de acces in perimetru prin Poiana Florilor. Luand-o la dreapta pe malul stang al Galbenei, pe langa vilele construite la gura vaii, se intercepteaza poteca ce urca oblic cale de 3 km, pana in drumul amintit mai sus. De la intersectie, trebuie urmat acest drum pe urmatorii 5 km, pana In Poiana Florilor, unde se face racordul cu traseele l si 6.

Dincolo de podul peste Galbena, pe stanga, se gaseste cabana Boga care ofera conditii decente de cazare si masa. Cam l km amonte ajungem in dreptul Pietrei Bulzului - o stanca ce seamana cu profilul unui incas, aflata in malul drept (geografic) al Vaii Boga. Din Boga (nume generic dat confluentei dintre valea omonima si Valea Plaiului dar si grupului de vile) drumul se ramifica: spre stanga urca in lungul Vaii Boga spre Amfiteatrul Boghii. Spre dreapta urca drumul spre cabana Padis (14 km). Si turistii pedestri trebuie sa urmeze acest drum pana la prima curba mare spre dreapta, deasupra primelor vile. Aici, drumul trece peste un parau - un afluent al Vaii Plaiului. Pe acest afluent urca pieptis traseul marcat cu cruce albastra pana sus in Saua Scarita (numita si Saua Balileasa), poarta de intrare in Padis. Aici ajunge de altfel si drumul pe carte urca automobilele. In sa drumul se bifurca : spre dreapta coboara, cale de 2 km, pana La Grajduri si de acolo inca 2 km pana la Cetatile Ponorului. Spre stanga (traseul propriu-zis), mai sunt inca 7 km pana la cabana Padis.

TRASEUL 4 (triunghi rosu): Cabana Padis - Poiana Ponor - Caput - Bortig - Cobles - Arieseni

Durata = 5 ore, Lungime = 16 km, Diferenta de nivel =1.110 m (+230: -880 m).

Traseul este comun pe o portiune cu alte trei trasee (5 - punct albastru, 6 - punct galben, si 7 - cruce galbena). De la cabana Padis se coboara pe un drum in lungul vaii Garjoaba (la stanga cabanei). Dupa traversarea albiei (seci uneori) ajungem la un mic palc de molizi printre care trece drumul nostru. In stanga drumului se vede adancul ponor al vaii Garjoaba. Apele care se pierd in albie sau, la ploi, chiar in ponor, reies la lumina 150 m mai jos. in Poiana Ponor. Dupa cca. 5 minute de la ponor drumul coteste usor la dreapta, intrand in Uvala Rachita. Traseul marcat se desprinde de drum putin inaintea ponorului, trecand pe deasupra lui prin stanga. Dupa ce trece printre cateva doline mari. poteca se inscrie intr-o depresiune de forma unei vai, cu trei doline ovale in axul ei. Traversam depresiunea, lasand dolinele in dreapta. In capatul ei, poteca urca usor spre stanga, in padure. Marcajele ne conduc rara dificultate pe langa alte doline, pana intr-o sa - Poiana Rotunda. Imediat dupa poiana, traseul 7 - cruce galbena - se desprinde, continuand inainte, usor stanga, intrand in versantul stang al vaii. Celelalte trei trasee incep de aici coborarea destul de abrupta, in versantul drept al Paraului Bradateanului, pana in Poiana Ponor. Odata ajunsi la firul vaii, poteca intra intr-un drum forestier care ne conduce pana la intrarea in polia Poiana Ponor. Din dreapta vine un parau bogat cu ape foarte reci - este Paraul Ponorului care vine din Izbucul Ponorului, aflat la cca.200 m amonte, la baza unui perete. Merita sa vizitam acest izbuc aproape didactic, urmand poteca pe versantul stang (geografic). Prima incercare de plonjare a izbucului dateaza din 1972, cand o echipa ceha i-a sondat misterele, cu pretul accidentarii grave a unuia din scufundatori. Oradeanul G.Halasi s-a scufundat la randul sau in 1984. dar datorita spatiilor inecate foarte mari. nu a reusit sa gaseasca continuarea.

Revenind la poteca principala, celelalte doua trasee se despart, traversand pe malul opus. Pentru continuarea traseului nostru, urmam malul stang al paraului. Dupa cca. 500 m ajungem in mijlocul poliei (singura polie adevarata din Romania) pe o terasa ce se ridica la 2.5 m deasupra paraului. In fata, un semicerc de calcar inchide depresiunea. Paraul dispare la picioarele zidului de calcar prin cateva sorburi in argila. Apele reapar dupa cateva ore de parcurs subteran in Cetatile Ponorului, in ciudatul izbuc poreclit 'narile', in peretele drept al galeriei (vezi descrierea traseului 6).

De pe terasa ne intoarcem spre stanga, spre saua ce se schiteaza dincolo de limita stancariilor si liziera padurii. Sus pe creasta intalnim un drum pe care-l urmam spre vest, apoi coboram (dupa marcaje) la stanga prin padure.

Sus pe creasta intalnim un drum pe care-l urmam spre vest, apoi coboram (dupa marcaje) la stanga prin padure. Poteca ne duce la firul Paraului Ursului, sec pe aceasta portiune care coteste spre stanga, spre un ponor aflat la baza unui perete calcaros. Ponorul nu este altceva decat Pestera Caput, cu o lungime totala a galeriilor de l .950 m. Vizitarea pesterii necesita experienta si echipament de verticala. Cursul subteran din pestera (de fapt apele paraului care se pierd ceva mai sus, in albie) reapar sub portalul Cetatilor Ponorului, (in stanga lui) pentai a pleca pe ultimul drum subteran prin marea pestera, pana la Izbucul Galbenei. Ajunsi in drumul forestier, lasam in stanga ramasitele pamantesti ale unei constructii (fostul canton silvic Caput) spre a intra in micile chei care se vad drept in fata. Imediat dincolo de chei. poteca urca spre dreapta, ajungand langa o mare constructie de caramida - fosta amenajare de santier pentru exploatarea lemnului. Aici intersectam drumul ce vine din Saua Scarita. Traseul spre Arieseni continua Insa spre stanga, urcand domol prin padure. Dupa cca. 15 minute se aude apa micului parau care se pierde In ponorul de la Barsa Cohainilui (cohan = locuitor din Vascau). Mai departe, drumul o coteste spre dreapta, ajungand mult deasupra Cetatilor Ponorului. Poteca paraseste drumul si urca mai departe spre stanga varfului Bortig, trece pe deasupra izvoarelor paraului Glavoaia unde se gaseste si un mic loc de popas 'dotat' si cu un izvor. In continuare, poteca bine definita merge aproape pe curba de nivel. De aici avem prima perspectiva spre sud. spre culmea masiva a Bihariei, cu varful Cucurbata Mare (1.848 m) spre dreapta. In planul imediat anterior se vede marea ravena a Gropii Ruginoase si mai departe piramida varfului Tapu. De pe culme coboram o vreme pe drumul intersectat de poteca, apoi il parasim, luand-o pe curba de nivel spre stanga, traversand doua paraie, dupa care ajungem la liziera padurii, de unde se vad primele case din satul Cobles. Marcajul coboara prin fanete pana la drumul forestier spre Cobles si Arieseni, la confluenta vailor Ponorasului (din stanga) si Coblesuliii (din dreapta). Pana la Arieseni mai raman 6.2 km.

TRASEUL 5 (punct albastru): Circuitul Cetatilor Ponorului.

Durata = 5 ore, Lungime = 12 km, Diferenta de nivel = 600 m (+300; -300 m)

Traseul are doua puncte de plecare, de la cele doua arii de cazare (cabana Padis si 'La Grajduri'). De la acest din urma punct de plecare, traseul (comun cu tr.6) se intercepteaza la 1,2 km aval pe drumul ce urmareste Valea Ceratilor. El vine din stanga drumului, il traverseaza si coboara in dreapta lui.

De la cabana Padis, traseul este comun cu tr. 4 pana in Poiana Ponor. De la punctul de despartire (vezi descrierea tr. 4) poteca continua pe malul drept al P.Ponor. Ajunsi dupa 500 m in centrul poliei, observam un drum ce urca spre dreapta. Urmandu-1 ajungem in 20 minute la cantonul Glavoi si aria de campare 'La Grajduri'. Drept inainte se vede bariera calcaroasa semicirculara care inchide complet traseul vaii. Aceasta, pragmatica, si-a croit o cale subterana (dupa numai l km de la iesirea ei la zi prin Izbucul Ponorului) care o duce in Cetatile Ponorului. Apa se pierde in fapt prin cateva sorburi conice, sapate in argila. Poteca merge drept inainte pana langa sorburi, pe care le ocoleste pe dreapta, pentru a urca apoi abrupt prin padure, peste mica culme ce desparte polia de Valea Cetatilor. Din varf, poteca coboara rapid pana la drumul forestier pe care-l traverseaza , coborand mai departe oblic spre stanga, prin padure. Ajungem dupa 5 minute in fundul unei mari doline, cu un mic perete de calcar spre stanga. Aici. traseul 6 - punct galben - se desparte, luand-o la stanga pentru a ocoli marea depresiune a Cetatilor Ponorului. Traseul nostru merge mai departe, pentru a cobori in fundul depresiunii. Urcam mai inainte pe buza dolinei, de unde ne asteapta 15 minute de coborare pana la marele portal, vizibil deja de la jumatatea coborarii. Acesta este cel mai mare portal de pestera al Romaniei, avand 73 m inaltime. O descriere a perspectivei este de-a dreptul inutila, maretia peisajului, considerat de geomorfologul francez E.de Martonne 'cel mai spectaculos fenomen carstic al Europei', fiind covarsitoare. Pentru a intelege ce avem in fata (vezi harta si schita), este suficient sa retinem urmatoarele: marele perete din fata este capatul aval al Vaii Cetatilor (o vale oarba prin excelenta); pestera este de fapt ponorul acestei vai. Parcursul subteran este accesibil numai speologilor experimentati si echipati fie cu barci de cauciuc, fie cu costume de neopren, pe o lungime de 2,050 m. Capatul aval al pesterii este un lac de sifon, de unde mai raman 850 m pana la Izbucul Galbenei. In stanga si in dreapta portalului se gasesc doua mari doline de prabusire, numite dolina sudica (la stanga) si dolina nordica (la dreapta). Ambele au pe fundul lor galerii ce coboara la cursul subteran (una in dolina sudica si doua in dolina nordica). Traseul nostru ne va duce pe buza celor doua doline.

Ultima portiune a coborarii se face pe o scara metalica, apoi pe bolovani. Din fata giganticului portal avem de ales doua variante de continuare. Pentru cei mai experimentati, dotati cu lanterne (sau lampi de carbid) propunem vizitarea galeriilor subterane pe primii cca. 300 m. Pentru aceasta se coboara pe sub portal, peste o saritoare verticala de 3 m. folosindu-se un cablu de otel fixat aici (ATENTIE! la eventualele capete de sarma ce v-ar putea rani) si prizele de picior destul de lunecoase. Se traverseaza in dreapta peste bolovanii uriasi apoi, trecand pe langa marea fereastra ce se deschide spre dolina nordica, se ajunge la firul vaii. Cum desele viituri au distrus cele cateva menajari precare iar morfologia cursului se schimba des, este greu de recomandat o cale anume in jos pe firul apei. Ramane la latitudinea fiecaruia sa-si gaseasca drumul. Cu putin noroc, traversarea se poate face fara scaldarea bocancilor. Imediat in stanga portalului sosesc apele Paraului Ursului, dupa aventura lor subterana din Pestera Caput. 100 m aval, inaintea celei de a doua ferestre spre dolina nordica, din peretele drept se gasesc 'narile' - doua orificii apropiate prin care tasneste apa ce vine din Poiana Ponor. Dupa un cot puternic la stanga, se vede inainte lumina ce vine din galeria de racord cu dolina sudica. Ajunsi in dreptul ei (tinand-o pe langa peretele stang), urcam panta abrupta pentru a regasi lumina zilei pe fundul marii doline.

Cei ce nu doresc sa faca traversarea subterana, vor urca in stanga portalului, pe o alta scara metalica, pana in sxaua dintre ponor si dolina sudica. De aici coboram usor spre dreapta, spre a ajunge in impresionanta dolina, cu un perete vertical de aproape 200 m. Sus, pe buza lui se vad doua din cele 4 balcoane la care vom ajunge mai tarziu. In punctul cel mai coborat al potecii simtim boarea rece a pesterii (daca avem noroc putem prinde chiar "respiratia pesterii' - un norisor rezultat din ciocnirea aerului rece si foarte umed ce iese din pestera si aerul mult mai cald de pe fundul dolinei) ce vine din larga gura a galeriei de racord cu cursul subteran. Coborarea pana la raul subteran nu este prea dificila (65 m diferenta de nivel). Poteca continua spre stanga, pana la un jgheab abrupt prin care urca direct pana pe buza dolinei. Urcusul este destul de greu; pe prima portiune grohotisul fiind periculos. Recomandam ca grupurile sa urce in cupluri, pe bucati, spre a evita caderile de pietre. E bine de asemenea ca cei care urca sa dea semnale acustice, pentru a avertiza eventualii turisti care coboara pe jgheab (facand circuitul in sens invers). Dupa 30 minute de urcus obositor, ajungem intr-o poteca orizontala pe care o urmam spre dreapta, Suntem din nou pe o portiune comuna cu traseul 6, pana intr-un valcel, de unde punctul galben merge spre stanga in timp ce traseul nostru continua inainte, usor dreapta. In curand ajungem pe buza dolinei sudice si. imediat mai departe, la primul balcon (aici urmeaza ca fiecare sa adauge propriile impresii - autorii isi declina aceasta responsabilitate!). De aici poteca serpuieste prin padure si printre lapiezuri, trecand pe la inca trei balcoane, ultimele doua pe buza dolinei nordice. De la ultimul balcon, poteca urca pana la un drum forestier, pe care-l urmeaza spre dreapta, paralel cu Valea Cetatilor. Dupa cca. l km, poteca traverseaza valea si urca in drumul forestier principal. Spre dreapta ajungem in 10 minute la punctul de intersectie cu traseul nostru pe ramura descendenta. Spre stanga mai avem 400 m pana la Grajduri, de unde putem alege alte variante de intoarcere, fie spre Poiana Ponor (prin stanga cantonului silvic, pe drumul de tractor ce urca pieptis) fie mai departe pe drumul principal, spre Uvala Balileasa si de acolo mai departe (tr.l, tr.3).

TRASEUL 6 (punct galben): Circuitul Galbenei.

Durata = 10 ore, Lungime = 19 km. Diferenta de nivel = l .445 m (+745; -700 m).

Acesta este un traseu clasic si un simbol al Padisului. Ca aproape toate traseele, are mai multe variante de abordare, in functie de locul de campare (cazare) sau de punctul de acces in perimetru. O prima abordare se poate face dinspre Grajduri (vezi traseul 5). Traseul poate fi abordat si din Poiana Florilor, venind dinspre Pietroasa (vezi traseul 3). El poate fi de asemenea abordat venind din Saua Vartop, pe traseul l (in sensul invers descrierii acestuia).

De la cabana Padis, traseul este comun pe o mare portiune cu traseul 5 (vezi descrierea). De la punctul de despartire, traseul ocoleste dolina sudica a Cetatilor Ponorului. Dupa vreo 20 de minute, marcajul punct albastru reapare din dreapta (urcand din fundul dolinei sudice) fiind din nou comun cu traseul nostnj. Dupa cateva minute, despartirea celor doua trasee este definitiva. Pentru cei ce nu vor mai apuca sa faca circuitul Cetatilor Ponorului, o jumatate de ora este suficienta pentru a face macar turul balcoanelor urmand (dus-intors), punctul albastru, pana la balconul al patrulea. Perspectiva merita timpul (caci efortul este minim, traseul fiind aproape orizontal).

De la ramificatie, o luam la stanga (dreapta pentru cei ce revin de la balcoane) urcand cale de o jumatate de ora pana pe creasta ce desparte bazinul inchis al Vaii Cetatilor de Valea Galbenei. Imediat dupa creasta, o deviatie spre stanga ne conduce la Avenul Bortig - un put de 35 m diametru si 38 m adancime. Pe fundul lui zac prinsi in capcana frigului, mai bine de 30.000 m de gheata. Reintorsi la poteca principala, incepem marea coborare in trepte, care ne va duce cu 360 m mai jos. Dupa vreo 20 minute, intersectam un vechi drum forestier orizontal, pe care-l urmam pana ajungem pe o culme lata. La un moment dat o serie de marcaje atrag atentia ca trebuie sa parasim drumul (altfel vom rata Izbucul Ga/benei). Coboram deci spre stanga, pana la Izbucul Galbenei, pe care-l vedem in stanga noastra - un ochi de apa de 6-8 m, pitit sub un perete de stanca. Cascada navalnica din dreapta este singurul indiciu ca 500 litri de apa tasnesc in fiecare secunda de sub perete (si acesta este un debit mediu, el putand ajunge la metri cubi pe secunda!), incercarile de scufundare in izbuc nu au depasit 25 m lungime.

Aval de izbuc se deschide un mare canion - o vale de recul - rezultat din retragerea spre amonte a izbucului, prin prabusiri succesive. Traseul, care dupa o traversare peste un bustean, se mentine in peretele stang al canionului, este destul de dificil deoarece din anii '60, cand a fost bine amenajat, totul a fost lasat in paragina. Cum valea se adanceste rapid, poteca ramane suspendata la un moment dat la mai bine de 100 m deasupra firului apei. Ceva mai departe ea coboara inapoi la apa ce se pierde tumultuos intr-un ponor. Dincolo de acesta urmeaza o portiune de traseu lunecos, cu un grohotis ce trebuie coborat pana la firul vaii. O splendida cascada reda luminii apele inghitite mai sus, printr-o gura de pestera. De aici ne asteapta o portiune mai grea - trebuie sa coboram pe firul apei. pe bolovani, cca. 250 m, pana la punctul de unde, traversand pe dreapta, vom urca la mai bine de 200 m deasupra vaii. Punctul de urcare se gaseste chiar inainte de un cot spre stanga al vaii unde, in malul drept se vede un valcel cu pamant, aval de o mica gura de pestera. Poteca este abia schitata prin valcel, iesind brusc spre dreapta, de unde urcusul continua abrupt cale de vreo 30 minute, pana pe o creasta aeriana pe care exista in anii '60 un balcon. De aici urcusul e ceva mai decent si ne duce prin padurea de fag, pana aproape de locul de unde am inceput coborarea in canionul Galbenei, doar ceva mai la vest. Poteca intercepteaza din nou aici drumul pe care l-am parasit la coborare. Urmam acest drum pe linia de maxima panta, spre stanga si, dupa 25 minute, ne gasim in mijlocul Poienii Florilor, unde intersectam traseul l (vezi descrierea poienii la acest traseu). Dupa popasul binemeritat de la izvor, vom continua drumul dupa cum am ales: spre drumul forestier de pe valea Galbenei (vezi traseele l si IC) sau spre pestera Focul Viu si Piatra Galbenei (vezi traseul l, in sens invers). Punctul galben se desparte de banda rosie pe culmea ce desparte Groapa de la Barsa de bazinul Vaii Cetati/or (vezi tr.l).

TRASEUL 7 (cruce galbena): Cabana Padis - Lumea Pierduta.

Durata = 2³⁰ore (dus!), Lungime = 7 km, Diferenta de nivel = 350 m (+150: -200 m)

Traseul pleaca de la cabana Padis, fiind comun cu traseele 4, 5 si 6, pana in Poiana Rotunda vezi tr.4). De aici, in loc sa coboram spre dreapta in Paraul Bradateanului, mergem inainte, pe deasupra izvoarelor paraului, apoi aproape pe curba de nivel cale de vreo 35 minute. Mai departe ajungem intr-o poiana de unde continuam tot pe curba de nivel pana pe o culme plata. Coboram direct spre sud, cale de 10 minute, pana intalnim Paraul Ursului. Traversam lunca si ajungem in drumul forestier care urca pe vale. Pe partea cealalta, dincolo de drum, la picioarele unui mic grohotis, se gaseste un puternic izbuc - Izvorul Rece - care descarca sistemul subteran al Lumii Pierdute. Poteca urca in dreapta izbucului pe un valcel. Dupa 10-15 minute de urcus ajungem in platoul carstic Lumea Pierduta. Acest nume romantic era binemeritat in anii '50, cand BLEAHU si colaboratorii sai au botezat acest colt uitat de lume si ciuruit de doline si avene. Nebunia exploatarii lemnului a ajuns insa si aici si acea lume aparte a fost 'gasita' Drumuri forestiere si taieturi au alterat definitiv misterul acestui platou. Ajunsi aici, continuam pe marcaj pana la o bifurcatie, aflata la vreo 20 minute de la izbuc. Marcajul care se desprinde spre stanga, merge cam 10 minute pana la un cavernament aflat la picioarele unui mic perete de calcar - Avenul Acoperit - care incepe cu o verticala de 4 m ce poate fi coborata cu grija la liber, urmata de o galerie de 20 m si apoi un put larg, adanc de 29 m, unde echipamentul de verticala este obligatoriu. La baza acestui put se gaseste si terminusul avenului.

Reveniti la bifurcatie, urcam mai departe pe marcaj si dupa 5 minute ajungem la Avenul Gemanata, ce-si deschide genunea in fundul unei doline mari. Cele doua guri ingemanate au dat denumirea avenului. Exista doua variante de abordare a avenului (pentru cei pregatiti, bineinteles). Pentru iubitorii de verticale, plecarea din versantul nordic al intrarii situate la cea mai mare inaltime, asigura o coborare a pic de 96 m. Cei ce doresc o cale mai scurta, pot aborda intrarea in palnie din dreapta, unde de pe buza putului verticala este de doar 68 m, cu o treapta intermediara (rezultata dintr-o aglomerare de busteni) la -40. ATENTIE!! O limba de gheata ce se formeaza in interiorul avenului, este sensibila la vibratii. Au fost cazuri in care s-a rupt (este vorba de cateva sute de kg de gheata!!) in urma unor dialoguri strigate intre speologi aflati pe corzi. Din fericire nimeni nu a fost lovit

La baza putului se ajunge, printre trunchiuri, la un rau subteran (care iese la zi in Izvorul Rect'}. Spre aval, cursul mai continua accesibil 192 m, pana la sifonul terminal. Spre amonte se poate ajunge, dupa un parcurs de 350 m prin apa, la baza putului din Avenul Negru (vezi mai departe).

De la gura avenului urcam domol inca vreo 400 m, apoi o cotim usor spre dreapta printr-un jgheab. Parasind mai departe jgheabul spre dreapta, ajungem (dupa 15 minute de la Av. Gemanata) la Avenul Negru. Cel mai mare dintre avenele Lumii Pierdute, a fost din nefericire mutilat de tampenia elementara a forestierilor care au aruncat in el mari cantitati de lemne. Unul din cele mai frumoase avene ale Romaniei, putul acesta are 50 m diametru si peste 100 m adancime. Cel ce coboara astazi in aven, ajunge la -90 m pe busteni printre care cu mare greutate se poate ajunge la cursul subteran care serpuieste spre Avenul Gemanata si mai departe spre Izvorul Rece.

Intoarcerea pe acelas drum, pana la Izvorul Rece dureaza cam 40 minute. De aici in cazul in care se doreste intoarcerea pe alt drum, se urmeaza drumul forestier aval, cale de l .5 km, pana In drumul de pe Valea Cetatilor, de unde exista mai multe variante (tr.5 sau 6). De la Pestera Caput se poate alege traseul 4.

TRASEUL 8 (banda galbena): Circuitul Gropii de la Barsa.

Durata = 2 ore (fara vizitarea pesterilor),   Lungime = 5 km, Diferenta de nivel = 200 m (+100; -100 m).

Acest traseu nu este un circuit in sensul propriu al cuvantului. El trece pe la cele mai importante obiective carstice ale depresiunii inchise numite Groapa de la Barsa. In cei doar 1,79 km² ai sai se gasesc 172 de doline si 17 pesteri dintre care 3 formeaza cel mai mare sistem din perimetru (si unul din cele mai mari din masivul Bihor) - Pestera Zapodie si Pestera Neagra insumand 10,8 km de galerii si pestera Ghetarul de la Barsa (2.750 m), care, desi este morfologic si genetic legata de celelalte doua. ramane separata de acestea printr-o portiune impenetrabila omului de doar 79 m. 12 mici paraie strabat Groapa, toate pierzandu-se in ponoare si revenind la zi prin Izbucul Galbenei.

Exista doua cai de intrare in circuit (de fapt cele doua capete): prima pleaca din drumul forestier ce leaga Saua Scarita de Cetati/e Ponorului (vezi tr.3), la cca. 500 m de la sa, pe dreapta se vede o alta sa. in care urca de fapt poteca. Noi vom descrie in continuare traseul in sens invers. El incepe la punctul de despartire a traseelor l si 6 (vezi descrierea tr.l) unde se gaseste un mic punct de popas. In stanga se gaseste continuarea morfologica a Gropii de la Barsa - numita Groapa Stevia Lupii. Spre dreapta, o poteca coboara spre un izvor la care ajungem in 5 minute. Aici ne gasim deja in Groapa de la Barsa. In alte 20 de minute de coborare in serpentine ajungem in fundul depresiunii, intr-o albie seaca. Spre stanga (pe traseul nostru) se vede un perete de calcar, la picioarele caruia se deschid cele doua intrari ale Pesterii Negre. Explorarea ei necesita echipament de profil si, data fiind lungimea de 10,8 km a galeriilor ei si ale Pesterii Zapodie, necesita de asemenea o buna experienta speologica. De la gura pesterii, poteca urca in lungul peretelui de calcar, trecand pe langa un ponor si o dolina dubla. Urcam mai departe pe o faleza calcaroasa si ajungem pe un platou potopit de vegetatie. Din nefericire, o multime de vechi puturi de explorare pentru bauxita ciuruiesc padurea, lemnul cu care au fost acoperite fiind putrezit de mult. De aceea recomandam a nu se parasi poteca. Ea trece la un moment dat chiar pe buza unei doline cu un lac -Taul Negru - abia ghicit in dreapta potecii, printre molizi. La vreo 200 m de la tau, calcarele reapar pe stanga, sub forma unui pinten puternic dezagregat, intre numeroasele sale fisuri se gaseste si o intrare secundara in pestera Ghetarul de la Barsa. Intrarea principala se gaseste la 30 m, langa poteca. Primii 200 m ai pesterii, in care s-a cuibarit si un mic bloc de gheata, sunt vizitabil! pentru turistii obisnuiti. Restul de 2,500 m necesita echipament speologic si experienta.

Din fata pesterii pleaca o derivatie marcata cu punct galben, pana la Pestera Zapodie, aflata la cca. 400 m sudvest. Intrarea ei este o despicatura de 8 m inaltime, infundata la baza de zapada si gheata. Imediat dupa intrare se gaseste o treapta verticala de 3 m - capatul limbii de gheata. Dincolo de acesta , dupa o serie de stramtori, pestera devine larga, gazduind doua rauri subterane. Data fiind complexitatea galeriilor, pestera nu este recomandata vizitatorilor neavizati.

Prin fata pesterii trece un drum forestier pe care-l putem urma aproape l km, traversand Poiana Zapodie, pana intr-o serpentina a drumului ce urca de la Pietroasa-Boga spre Saua Scarita.

Revenind la Ghetarul de la Barsa, traseul nostru urca din fata pesterii cale de o jumatate de ora, pana intr-o sa, de unde avem o superba priveliste asupra Uvalei Balileasa, cu acele doline 'inmolidite', atat de tipice ei. In fata, dincolo de ea se vede drumul ce urca spre cabana Padis. Spre dreapta, pe langa stana din capatul estic al uvalei, trece traseul 1. traversand drumul.

TRASEUL 9 (punct rosu): Cantonul Padis - Piatra Boghii - Sura Boghii - Poiana Varasoaia -(Pestera din Padis).

Durata = 4 ore (fara P.din Padis) Lungime = 4 km, Diferenta de nivel = 245 m (+175; -70m)

Desi scurt, acest traseu ofera o perspectiva interesanta asupra Amfiteatrului Boghii precum si vizitarea celei mai vechi pesteri cunoscute in perimetru, vizitare ce nu necesita echipament special. Optional, este inclusa vizitarea Pesterii din Padis.

De la canton (vezi traseul 2 pentru accesul pana aici) ocolim pe dreapta gardul acestuia si revenim spre stanga, deasupra lui. Pe coasta se observa un mic afloriment de calcar pe care se mai vede marcajul nostru. Urcam pieptis pe poteca ce se formeaza de aici, traversand (In sus si apoi spre stanga) o taietura de padure inundata de zmeuris. Ajunsi la liziera padurii, urmam poteca ce urca spre stanga prin padure, pana pe o culme plata, intr-o poiana cu un vechi drum forestier ce se indreapta spre nord. In fata vedem culmea prelunga dintre varful Cornu Muntilor si Vf.Carligatele. In stanga, dincolo de poiana se vede o mica creasta calcaroasa impadurita. Pe aici regasim marcajul nostru. Urmandu-1 coboram destul de repede pe buza unei uriase rupturi - Pietrele Boghii. In fata se deschide magnificul Amfiteatru al Boghii - o imensa potcoava in scobitura careia (cu aproape 800 m sub noi) se gaseste (ascuns de versant) Izbucul Boghii. Pe versantul de sub noi, spre stanga, coboara vijelios peste o serie de cascade, paraul Oselu, avandu-si izvoarele In izbucul omonim. Dincolo de el il imita paraul Bulbuci, plecat din Izbucul Bulbuci, resurgenta Pesterii de la Fantana Rosie. La limita stanga a perspectivei se vede culmea Stirbina - Tartaroaia. In dreapta acesteia, dincolo de amfiteatru, se vad doua piramide muntoase - Magura Guranilor si apoi Magura Fericii. Dincolo de ele, in zile fara negura, se vede Depresiunea Beiusului si chiar bordura ei vestica - Muntii Codru-Moma.

Poteca continua abia schitata spre stanga, incepand coborisul printr-o serie de strungi taiate in muchia Pietrei Boghii. Ajungem pe un mic platou de unde spre stanga se vede un perete la baza caruia se gaseste pestera Sura Boghii. Coboram abrupt peste calcare, traversand un con de grohotis si ajungem la un diedru unde se gaseste mica intrare a pesterii care insumeaza 212 m de galerii. Prima sala de cca. 40 m lungime continua cu o galerie pe care ajungem intr-o salita, cu 30 m deasupra salii mari. Tavanul salitei continua cu un horn foarte inalt. Pestera nu arc concretiuni iar vizitarea ei poate fi considerata mai degraba un pretext pentru a avea acces la perspectiva unica a Amfiteatrului Boghii.

Intoarcerea pana la culmea plata cu poiana se face pe acelas traseu. Pentru cei doritori a vizita o pestera mai interesanta, sugeram urmatorul traseu nemarcat: din poiana continuam spre stanga (nord) pe vechiul drum forestier si incepem sa coboram spre Gruniajii (sau Gardit) Boghii - saua dintre amfiteatru si Depresiunea Varasoaia Sud. Ajunsi in pasune, coboram spre dreapta (est) traversand timp de 25 minute intreaga depresiune, pana la locul in care din stanga se face jonctiunea cu lobul nordic al depresiunii (in care se gaseste Lacul Varasoaia). Aici. unde depresiunea este perfect orizontala, o luam spre dreapta, spre liziera padurii ce coboara de pe Piatra Boghii, pana la saua prelunga cu pasune. La cca. 100 m, pe dreapta, in padure, se gaseste intrarea in Pestera din Padis, in fundul unei doline de prabusire. Pestera este formata dintr-o sala descendenta cu o sala secundara la stanga. In fundul salii o galerie stramta da acces la punctul cel mai coborat (-52 m) de unde mai ramane o galerie ascendenta de 20 m pana la terminusul pesterii. Lungimea insumata a galeriilor pesterii este de 160 m.

Revenind in sa pe pasune, continuam spre dreapta, urmand poteca ce ne trece peste mica creasta ce inchide spre sud saua. ajungand in Sesul Padisului dupa 10 minute.

TRASEUL 10 (triunghi galben): Cabana Padis - Magura Vanata - Varasoaia.

Durata = 4 ore Lungime = 11 km, Diferenta de nivel = 600 m (+400; -200 m).

Magura Vanata este un masiv important, un fel de pilon ce separa Padisul, Bazinul Vaii Batrana si Bazinul Somesului Cald. Traseul strabate aproape in intregime una din cele mai mari dese si nealterate paduri de rasinoase din Romania.

Traseul pleaca de la cabana Padis (dar poate fi abordat si dinspre Varasoaia), traversand drumul spre Huedin, avand ca obiectiv culmea ce coboara pana la limita pasunii. Marcajul urca nu prea abrupt dar monoton mai bine de 2 km pentru o diferenta de nivel de 300 m. Dupa ce iese intr-o rariste aproape de culme, o ia prin stanga varfului Magura Mare (1.641 m). De aici, marcajul nu mai exista, el fiind inlaturat odata cu copacii taiati. Dupa cca. 600 m pe curba de nivel, ajungem intr-o sa la 1.530 m altitudine. Poteca intalneste un drum forestier ce coboara de pe varf; urmam acest drum spre nord. Coboram mai departe printre dese tufe de afin si musuroaie acoperite de muschi. Spre stanga se gasesc izvoarele Vaii Renghii, care. biata de ea, nici nu apuca bine la loc drept si este inghitita de un ponor ce-o trimite tocmai in Izbucul Boghii

Dupa ce ocolim pe la sud Vf. Magura Mica, incepem coborarea, regasind marcajul care ne va scoate in drumul forestier dinspre Varasoaia spre cabana Padis, unde intersectam traseele l si 2.

TRASEUL 11 (punct rosu): Circuitul izvoarelor Somesului Cald.

Durata = 6 ore Lungime = 12,5 km, Diferenta de nivel = 900 m (+500; -400 m).

Este cel mai spectaculos traseu, cu o mare densitate de obiective, mai ales carstice (pesteri, izbucuri, chei). Desi in mod obisnuit un traseu de obiectiv cu plecare de la cabana Padis, el poate fi si un traseu de acces, pornind din drumul forestier (carosabil) din cheile Somesului Cald. Traseul este de asemenea accesibil din traseele 1 si 2. ATENTIE! datorita numeroaselor rupturi de panta si obiective nemarcate, recomandam a nu se parasi marcajul. Deviatiile sunt marcate cu cercuri concentrice si semnul de pestera. Parcurgerea traseului se va face In sens antiorar (coborare pe Somes in versantul drept, urcare in versantul stang).

Vom prezenta in continuare varianta cea mai populara - dinspre Padis. Accesul se face pe marcajele traseelor l si 2 in sens invers (de la cabana Padis) pana la capatul depresiunii Varasoaia Nord. Din punctul In care drumul forestier coteste in unghi drept spre stanga, trecand printre doua doline-ponor, parasim drumul urcand in saua despadurita din fata, unde intalnim marcajul.

Din sa poteca coboara rapid, odata cu apele ce izvoresc din mai multe locuri, si dupa 10 minute, ajungem la un ponor. Aval de acesta, aproape de fundul vaii, marcajul se bifurca. In versantul stang urca varianta pe deasupra pesterii Cetatile Radesei. Sugeram traseul prin pestera, intoarcerea facandu-se pe deasupra. Strabaterea marii galerii nu ridica dificultati la ape mici; o lanterna este obligatorie! ATENTIE la viituri (ploi)! Parcursul subteran masoara 212 m si ne scoate la capatul aval, la confluenta cu Valea Feredeului, care vine din stanga printr-un canion ingust, cu o cascada. De la aceasta confluenta raul se numeste Somesul Cald. Continuam in lungul lui spre aval. pana la confluenta cu paraul Cuciulata (afluent de stanga) in Poiana Radeasa. Aici, traseul se bifurca; o luam spre dreapta, pe versantul drept al Somesului Cald, urcand pana la primul afluent de dreapta, pe care-l traversam. Continuam sa urcam auzind doar vuietul cascadelor prin care acest afluent se napusteste spre Somesul Cald. Vom vedea aceasta cheie salbatica de pe celalalt versant, la reintoarcere). Paraul acesta a fost botezat de CZARAN 'Moloh' - numele unui zeu fenician care cerea sacrificii de copii. Si desi cam departe de Fenicia, numele a ramas caci, data fiind salbaticia zonei, localnicii nu s-au intrecut cu toponimiile Dupa traversarea paraului ajungem la o mica deviatie spre stanga - 'La Belvedere' - obiectiv aflat in varful unui perete de 150 m. Departe spre stanga se vede Vf. Varasoaia de sub care tasnesc Pietrele Radesei. In fata, abruptul Cuciulatei, iar, dincolo de el, culmea Brifa - Vladeasa. Spre dreapta, turnurile calcaroase ale Dosului Capitei par a bara drumul Somesului. Reveniti in poteca, incepem coborarea ce ne duce dupa 40 minute, trecand pe la picioarele celor doua turnuri ale Dosului Capitei, la firul apei. Dupa traversare, intalnim pe malul stang, spre dreapta, marcajul punct rosu ce face racordul cu traseul 12, spre Pestera Onceasa. Circuitul nostru continua spre stanga, spre amonte, dar urcand mai intai abrupt prin padure cale de 15 minute, pana cand poteca se hotaraste s-o ia la stanga, mai domol. Aici se deschide (in dreapta) gura Pesterii Honu - un tunel ca de metrou de 75 m lungime, fara formatiuni. Poteca continua amonte, pe sub peretii Cuciulatei, urcand si coborand printre grohotisuri si copaci cazuti. Dupa cca. 500 m. ajungem la o bifurcatie. Un semn dublu coboara in serpentine spre stanga, pana la Somes. Continuand pe langa Somes, spre amonte, cale de 100 m - nemarcati!! - ajungem la Pestera Uscata, cu o unica sala de mari dimensiuni.

Traseul propriu-zis, continua de la bifurcatie spre dreapta (venind din vale). Imediat dupa bifurcatie, o derivatie la stanga ne conduce la o belvedere impresionanta, de unde este vizibila cheia Molohului, de fapt un soi de conducta verticala elicoidala, taiata in lung.

Revenind in poteca, mai avem mai putin de 10 de minute pana la un stalp indicator In padure. Coboram in stanga si dupa cca. 30 m. o derivatie spre dreapta ne conduce la Tunelul Mic - o strapungere a Vaii Cuciulata. Revenind din nou in poteca, continuam sa coboram la dreapta, pana la firul Vaii Cuciulata (aval de tunel). Traversam valea si coboram putin pana in Poiana Radeasa. Urcam pe Somesul Cald pana aproape de iesirea pesterii Cetatea Radesei. Aici, in loc sa intram in pestera, urmam poteca ce urca in trepte pe muchia din dreapta pesterii. Ajunsi deasupra acesteia, avem o prima derivatie marcata spre stanga, derivatie ce ne duce pe un fel de balcon de unde dominam canionul Radesei, avand chiar sub noi arcada pesterii. Continuand pe poteca principala, ajungem dupa 45 m la o a doua derivatie spre o dolina In stanga, ce se termina cu un put - fereastra cea mai mare din pestera, inca trei astfel de puturi se gasesc (cu marcajele aferente) pe urmatorii 50 m. Revenind in poteca, un ultim put - al cincilea - se deschide langa aceasta. Dupa 100 m de urcus, ajungem intr-o poiana, de unde coboram pe un grohotis pana la firul vaii, in fata magnificului portal amonte al Cetatii Radesei, inchizand astfel circuitul propriu-zis. Calea de intoarcere este identica cu cea de venire.

TRASEUL 12 (cruce rosie) Saua Cumpanatelu - Poiana Onceasa - Pestera Onceasa - Ic Ponor

Durata = 7 ore (cu vizitarea pesterii). Lungime = 16 km. Diferenta de nivel = -700 m.

Acest traseu este mai degraba unul 'de pasaj' , dinspre Stana de Vale spre Ic Ponor. El poate fi insa abordat si dintr-o perspectiva diferita. Astfel, venind pe traseul 2, de la Vladeasa, se poate merge la Pestera Onceasa iar de aici. coborand pe valea Alunul Mic (tot pe marcaj cruce rosie) se poate urma partea de inchidere spre amonte a traseului 11 - punct rosu (vezi descrierea).

In varianta enuntata in titlu, traseul pleaca din Saua Cumpanatelu fiind comun cu traseele l si 1A. Punctul in care traseul nostru se desprinde, luand-o spre sud, se gaseste la cca. 900 m sud-vest de varful Piatra Graitoare. In cca. 15 minute de coborare ajungem intr-o caldare nivala ce seamana cu un circ glaciar. Traversand caldarea, intram in padure si dupa inca 20 minute ajungem intr-o poiana unde intalnim marcajul banda albastra al traseului 2. Pentru vreo alte 20 minute, pana In Poiana Onceasa, cele doua trasee sunt comune. Frumoasa Poiana a Oncesei. cu o abundenta de doline (multe pastrand pana tarziu zapada), trebuie traversata spre est, pana la marginea ei, unde ne gasim pe versantul drept al Paraului Oncesei, care se formeaza chiar in poiana. La intrarea in padure, traseul marcat trebuie cautat cu mare atentie. Traversam padurea pana ajungem pe versantul drept al Vaaii Ponorului (al carui afluent este P.Onceasa). De aici coboram un grohotis cale de vreo 20 minute si apoi o luam spre dreapta, reintrand in padure, pe o poteca aflata la baza unui perete calcaros care ne duce pana la gura pesterii. Aceasta este una din cele mai vechi pesteri transilvane mentionate in literatura, fiind deseori numita Pestera Zmeilor din Onceasa, nume legat de marele numar de schelete de Ursus spelaeus (ursul de pestera, disparut de pe planeta cu mai bine de 10.000 ani in urma). Multe din aceste schelete au ajuns prin muzeele Europei. Cei 340 m ai pesterii sunt usor de vizitat, topografia fiind extrem de simpla.

De la gura pesterii - unde se termina marcajul - o poteca ne conduce cale de 15 minute in Valea Ponorului, la drumul forestier ce coboara 4.5 km in lungul ei, pana la confluenta cu Somesul Cald. De aici mai sunt 1,2 km pana la Ic Ponor, pe drumul de acces Huedin - Padis.