EDUCARE VEZICII
Controlul vezicii urinare este ceva
mai greu de obtinut decât controlul intestinului. De aceea dureaza
mai mult. Exista mai multe motive pentru acest lucru. Mai întâi,
senzatiile fizice care semnalizeaza unui copil ca are nevoie
sa urineze sunt mai putin pronuntate decât cele ale
miscarilor intestinale. În al doilea rând, la copil faptul de a urina
este un reflex automat care este declansat de presiunea vezicii. Cu alte
cuvinte, este mai usor pentru un copil sa se controleze pentru a face
ceva decât pentru a împiedica producerea unui lucru.
Controlul vezicii prezinta
doua aspecte: controlul în timpul veg 616j918g hei si controlul în timpul
somnului. Controlul în timpul veg 616j918g hei survine, în general primul. Doctorul
Gesell a remarcat ca acest lucru se realizeaza în trei etape. Mai
întâi, copilul îsi da seama ca este ud. Apoi întelege
ca este pe cale sa se ude si poate anunta acest lucru. Ceva
mai târziu începe sa anticipeze si sa se gândeasca ca
este pe cale sa se ude. Înainte de a începe învatarea efectiva
a copilului îl puteti ajuta sa exprime aceste etape prin cuvinte.
Tatal poate fi de mare ajutor, în cazul în care aveti un baiat.
Îl puteti lasa sa-si priveasca tatal urinând din
picioare. Daca aceste sugestii vi se par inconfortabile, este mai bine
sa nu încercati aceasta metoda.
Când veti fi
pregatita sa începeti sa educati întradevar
copilul sa-si controleze vezica, va puteti baza pe semnele
biologice care indica o vezica plina si nevoia de a urina.
Puneti-i un slip si spuneti-i ca este destul de mare pentru
a urina fara a mai folosi olita. Daca este baiat, se
poate sa doreasca sa urineze în WC. Aici aveti nevoie de o
mica treapta pe care sa se urce.
Unele carti trateaza
modul de educare al baietilor si fetelor, lasând impresia
ca atât baietii cât si fetele urineaza mai întâi
asezati. Acest lucru nu este deloc natural pentru un
baietel si se datoreaza în mare parte educatiei
primite din partea mamei. Este mult mai normal sa învatati
un baietel sa urineze în picioare. Daca fetita
doreste sa urineze în picioare, lasati-o pâna când
întelege ca nu este prea practic pentru ea.
Va trebui sa
învatati copilul un cuvânt simplu, la nivelul sau, care
sa desemneze aceste functii biologice. "Pipi" este un cuvânt pe care
copilul îl poate spune cu usurinta. Se pare ca acesta este
cuvântul cel mai raspândit. În orice caz, trebuie sa folositi
cuvinte simple si sa evitati expresii complicate pe care unii
parinti le folosesc din exces de pudoare.
La fel de important este sa
învatati copilul sa urineze în locuri diferite, pentru ca
acesta sa nu fixeze pentru a urina un anume loc sau anumite conditii.
Controlul functionarii vezicii pe timpul noptii va urma un
progres lent, cu perioade de ezitare, pâna ce se va instala definitiv. La
început nu contati pe un progres rapid. Recompensati copilul,
felicitându-l pentru "succese" si treceti cu vederea micile
accidente.
Controlul nocturn al vezicii nu
poate fi atins pâna ce nu sunt îndeplinite doua conditii. Mai
întâi copilul trebuie sa fie capabil sa-si controleze aceste
functii în timpul zilei. Apoi, este necesar sa poata
sa-si mentine sfincterele închise fara a se trezi.
Bineînteles, controlul în timpul noptii este mai greu de realizat
decât în timpul zilei; dureaza, de asemenea, mai mult. Ce trebuie sa
faceti, în calitate de parinti, pentru a favoriza controlul
nocturn? Nimic. Absolut nimic. Dezvoltarea naturala a vezicii si
faptul ca micutul a învatat sa-si controleze
functiile în timpul zilei, vor aduce, mai devreme sau mai târziu,
solutia problemei.
Cînd copilul se trezeste în
miez de noapte, cu patul ud, multumiti-va sa schimbati
cearsafurile fara sa insistati asupra faptului.
Un copil pe care îl antrenam
sa-si controleze intestinul si, în timpul zilei, vezica, urmând
metodele descrise în aceasta lucrare, pe care mama l-a învatat
sa se pastreze curat într-o maniera destinsa, nu ar trebui
sa aiba probleme în a obtine controlul nocturn, la vârsta
potrivita. Dificultatile controlului nocturn se vor prezenta la
copilul care a învâtat prin constrângere sa-si exercite
functiile biologice normale în timpul zilei. Acest copil va reusi mai
greu sa deprinda controlul nocturn. Poate fi iritat din pricina
faptului ca se fac presiuni asupra sa. Va refula în mod inconstient
aceasta animozitate împotriva parintilor udând patul noaptea .
Parintii trebuie sa înteleaga faptul ca
micutul nu face aceasta în mod deliberat. Dealtfel, doarme când se
întâmpla acest lucru. Niciodata nu trebuie pedepsit un copil pentru
ca a udat patul noaptea.
Unele cazuri de tulburari
nocturne, foarte putin numeroase, au cauze fizice. Aceste cazuri sunt
foarte clare deoarece prezinta simptome cum ar fi incapacitatea de a se
controla în timpul zilei, ceea ce permite medicului sa determine
anomaliile. În cea mai mare parte a cazurilor copilul uda patul în timpul
noptii din cauza tensiunilor psihologice la care este supus. Daca
aceasta se întâmpla si dupa vârsta de cinci ani,
parintii trebuie sa se abtina sa încerce diferite
metode (în fata acestei probleme parintii sunt capabili sa
încerce cele mai stranii metode). Cel mai indicat este consultarea unui
specialist în locul aplicarii diverselor metode "dupa ureche"
Îi puteti arata copilului
drumul catre toaleta dar nu-l puteti forta sa
mearga înainte sa fie pregatit pentru aceasta. Sa
presupunem ca nu este înca pregatit. Sa presupunem, de
asemenea, ca dupa zece zile, eforturile dumneavoastra de a-l
pastra curat nu duc la nici un rezultat. Concluzia este ca
micutul nu este înca pregatit pentru un astfel de antrenament.
Reveniti la scutece si mai asteptati câteva luni înainte de a încerca din nou. Eu
am început cu baiatul meu când acesta avea doi ani. Dupa o
saptamâna a fost evident ca nu avea deloc chef sa
învete acest lucru la momentul respectiv. Decât sa angajez un conflict,
am revenit la scutece si am încercat din nou la doi ani si
jumatate. Acelasi rezultat. Nu era pregatit. Am încercat din nou
la o luna dupa cea de-a treia aniversare. Atunci, în spatiul a
trei saptamâni a învatat sa-si controleze atât
intestinul cât si vezica. si cu baiatul cel mic am încercat tot
la doi ani. Nu a mers. Am mai asteptat, si am încercat din nou la doi
ani si jumatate. Era pregatit. Trei saptamâni mai
târziu era curat.
