"Evreii" in Romania post-Ceausescu: intre 'centralitate' si fobie

Goethe Institut

Bucuresti, 9-11 decembrie 2002

Leon Volovici

"Evreii" in Romānia post-Ceausescu: īntre "centralitate" si fobie

Cred ca un strain venit in Romania, doritor sa studieze, fara sa cunoasca nimic in prealabil, ce se stie si se scrie in Romania despre evrei, cum sunt receptati, in presa, in mediile intelectuale sau in conversatiile banale ar trai o stare de perplexitate continua, derutat de impresiile contradictorii. Daca e naiv si pripit se va grabi sa constate ca Romania e o tara in care pasiunea pentru studierea iudaismului si simpatia generala pentru evrei par sa fie preocuparile esentiale ale cetateanului. Daca, dimpotriva, se va cufunda in lectura ziarului Romānia Mare sau a bogatei maculaturi antisemite etalata la toate standurile de carti, el va fi inclinat sa traga concluzii sumbre despre o societate obsedata de primejdia evreiasca si de scenarii apocaliptice despre complotul mondial evreiesc, despre uneltirile malefice ale Mossadului pentru a distruge Romania, ca prima etapa pentru cucerirea si inrobirea intregii umanitati.

Adevarul este ca nu e nevoie sa fii un strain candid, pentru a fi derutat de semnalele frapant contradictorii pe care le primesti atunci cind vrei sa-ti faci o imagine coerenta si plauzibila despre prezent‏a evreului real sau imaginar in discursul public. Int‏eleg, de aceea, si sunt solidar cu organizatorii acestei conferinte care au preferat sa includa problema antisemitismului intr-un context mai larg al situarii evreilor in istoria si cultura romaneasca, punind-o relatie cu prezen‏a lor, reala sau imaginara, in centrul si estul Europei. Analiza discursului antisemit nu poate fi desprinsa de urmarirea intregului discurs despre evrei inceput imediat dupa caderea comunismului. De altfel, impresiile contradictorii de care pomeneam sunt, in buna masura, valabile si pentru celelalte tari iesite din orbita comunismului, cu unele diferen‏te si particularitati care merita sa fie semnalate 212c21c .

Exista mai multe nuclee, la fel de semnificative, ale prezentei evreilor in discursul public, o preocupare staruitoare pentru evrei, reali sau imaginari. Am putea chiar vorbi de o "centralitate" pozitiva, reala sau ambivalenta, a evreului si a iudaismului in spatiul cultural si intelectual al fostelor tari comuniste - exprimata prin numarul mare de carti despre iudaism, despre personalitati ale iudaismului modern sau filozofi care reprezinta un filon iudaic (Spinoza, Buber, Scholem, Freud, Kafka, Hannah Arendt si multi altii). Este o reala revolutie in plan editorial, vizibila din plin si n Rom nia, unde au aparut si continua sa apara intr-un ritm tot mai accelerat, un numar enorm de studii si eseuri, originale sau traduse, despre iudaism, istoria evreilor, istoria lor intelectuala, despre Israel, studii pe teme biblice si mistica iudaica.

Are loc apoi o institutionalizare a acestui interes prin aparitia unor centre de studii iudaice si introducerea lor in cadru universitar. Cred ca putem detecta, mai ales la nivelul generatiior mai tinere, o schimbare sensibila a perceptiei despre evrei si iudaism, mai aprofundata si mai nuantata, chiar daca, la "subsolul" acestui fenomen se afla uneori a preocupare obsesiva, fie apologetica, fie demonizanta.

Mai sporadica n Rom nia, dar mai constanta n Polonia este preocuparea intelectualilor de a reg ndi si asuma relatia dintre iudaism si crestinism, de a ini‏ia, in termeni moderni, si din perspectiva teologiei post-Holocaust, un dialog intelectual si, in masura in care este posibil, un dialog teologic intre iudaism si lumea crestina.

Schimbari semnificative in reprezentarea evreului au fost provocate de importante schimbari din realitatea politica. Daca evreii din Romania constituie acum, numeric, o mica grupare etnica de citeva mii de oameni, "centralitatea" prezent‏ei lor in imaginarul colectiv si in discursul public e asigurata nu numai de for‏ta traditiei, pozitive sau negative, ci si de ponderea pe care a capatat-o statul Israel si prezent‏a israeliana in peisajul romānesc, in forme diverse si nu todeauna in postura favorabila. Israelul a incetat de a mai fi un tמram exotic sau o tema propagandistica, ci a devenit o realitate - prin relatii politice si economice, relatii culturale si chiar militare, un obiectiv turistic frecvent, chiar un loc de munca pentru zeci de mii de muncitori romani. Mai adaug ca prezent‏a masiva a muncitorilor romani in Israel inseamna o percepere directa, uneori prin experiente traumatice, alteori revelatoare, care va lasa urme, luminoase sau īntunecate, in imaginea despre societatea israeliana si chiar despre universul evreiesc. E un capitol inexplicabil de neglijat de sociologi si de cercetarile de psihologie sociala.

Existen‏ta statului Israel a devenit si un element important, greu de evitat, in redefinirea atitudinii crestine fata de iudaism si fata de evrei. Israelul mai este, totodata, un element-cheie al mitologiei antisemite actuale aliment nd imagistica unui complot mondial, dirijat, se ntelege, de Mossad si de "teribilul lobby evreiesc".

Schimbari substantiale au avut loc in ultimul deceniu si in studierea istoriei evreilor din Romania. Revirimentul editorial de care vorbeam include si acest domeniu. Istoria evreilor din Romania a devenit o tema obisnuita de cercetare. S-a format de pe acum un grup de tineri istorici specializati in istoria evreilor din Romania, cu studii serioase in arhive si in universitati israeliene sau occidentale. Un rol important l-a avut editura Hasefer condusa de minunatul carturar Zigu Ornea; iar pe plan academic-universitar, noile centre de studiere a iudaismului de la universitatile din Cluj, Bucuresti, Craiova, precum si revistele de studii iudaice editate de aceste centre, ca si de Institutul "A.D. Xenopol" din Iasi.

Centrul de studiere a istoriei evreilor din Romānia, sub auspiciile Federa‏iei Comunitatilor Evreiesti din Romānia, a initiat in toti acesti ani publicarea unor lucrari importante despre istoria comunitatii evreilor din Romānia. Straniu este ca multe din aceste lucrari si colectii de documente, mai ales cele privitoare la perioada celui de-al doilea razboi mondial si a regimului Antonescu, ramīn ca si neobservate de catre publicisti sau chiar de catre recenzentii revistelor de specialitate. Este si acesta unul din paradoxurile abordarii tematicii evreiesti in Romānia.

E vorba, cu siguranta, de capitolul cel mai dificil al relatiilor dintre evrei si romāni, marcat de decenii de tacere si de un grad de mistificare resimtit puternic pina astazi, cu toate eforturile din ultimii zece ani de evaluare si studiu.

Dincolo de deformarea propagandistica in istoriografia sau publicistica de inspiratie na‏tionalista, exista dificultatea reala de a pune in relatie perspectivele generate de memorii colective diferite sau chiar opuse - cea evreiasca si cea romaneasca - asupra unor evenimente istorice, atit din perioada celui de al doilea razboi mondial, cit si din perioada instalarii puterii comuniste. Cele doua capitole au devenit in ultimul deceniu focarul unor tensiuni si antagonisme in lumea ideilor, in scrierea istoriei, ca si in discursul politic. Legata direct de aceasta confruntare este dezbaterea privind legitimitatea comparatiei Holocaust-Gulag si Nazism-Comunism. Am in vedere atit fondul dezbaterii intelectuale legitime, dar si manipularea ei politica sau utilizarea ei abundenta in discursul antisemit, un capitol sistematic analizat in recentul studiu al lui Michael Shafir.

Una din formele abuzive ale comparatiei este substituirea unui fenomen cu celalalt, nsotita si de substituirea simbolurilor. Exista o fascinatie a cuvintului "Holocaust" si totodata o fobie. Si n discursul antisemit, termenul e folosit obsesiv, cu intentia de a-l ndrepta mpotriva evreilor, deposedati de un simbol al tragediei lor si acuzati de a fi instigatorii unui "alt Holocaust", mpotriva altor popoare.

In limbajul propagandei antisemite, dar si in discursul "neutru" e o supralicitare a lui, o adevarata inflatie verbala de "genocid" si "holocaust", de toate culorile si n toate mprejurarile, iar rezultatul e tratarea frivola si banalizarea ambelor tragedii.

Pentru ca negationismul este si una din temele conferintei noastre, as vrea sa cinstesc aici memoria unui intelectual de mare tinuta morala, care a murit recent, Ioan Constantinescu, profesor de literatura universala la Universitatea din Iasi. El a purtat polemici extrem de curajoase, justificate cu argumente, impotriva nega‏ionismului si antisemitismului.

O discutie aparte ar merita prezenta acestei teme in discursul politic parlamentar sau prezidential, in diferitele cadent‏e. Efortul de fixa o pozitie oficiala penduleaza intre grija de a satisface exigent‏ele partenerilor si comentatorilor vest-europeni si concesii facute gruparilor politice nationaliste refractare oricarei evaluari critice a trecutului. Se adauga, fireste, si preocuparea oficiala (si rau inteleasa, cred) pentru asa-zisa "imagine a Romaniei" si a istoriei ei, nu foarte departe de cea produsa de propaganda ceausista. Rezultanta a fost, in ultimii ani, un amestec original de declaratii si chiar decizii in directia deschiderii spre o evaluare critica a mitului lui Antonescu si pasi inapoi pentru a nu risca o pierdere de popularitate sau sprijin electoral.

Presa de orientare nationalista este terenul in care "centralitatea" evreului e un element esen‏ial al retoricii sale. Dupa perioada comunista, de reprimare publica, oficiala, a iesirilor antisemite dar de folosire insidioasa a antisemitismului la nivelul ideologiei si al politicii, retorica antisemita si-a reintrat in drepturi. Dupa 1989, ea a produs in numai citiva ani o bogata literatura antisemita n presa extremista de toate nuantele, cu precizarea ca nici unul dintre profesionistii discursului antisemit nu accepta sa fie considerat antisemit. Cum observa odata Andrei Cornea, e un antisemitism fara evrei si fara antisemi‏ti. Nici cei mai inversunati minuitori ai retoricii antisemite (de la C.V. Tudor si Radu Theodoru p na la Razvan Codrescu sau Ion Coja) nu se declara si nu accepta sa fie considerati antisemiti. Mai mult: "Putem spune, - afirma Razvan Codrescu, - cu m na pe inima, ca in Rom nia nu exista antisemiti". (Spiritul Dreptei, p.140) Un nesfirsit serial in Romania Mare profesind forme delirante de antisemitism si de negare a Holocaustului poarta titlul "Antisemitismul nu exista".

Am mai avut prilejul sa constat deplasarea discursului antisemit de la argumentele si sloganurile care vizeaza prezent‏a concreta a evreilor (concuren‏ta economica, "amestecul", "acapararea" etc.) spre argumente si stereotipuri care au in vedere o primejdie abstracta, mai curind irationala. Desigur ca dimensiunea redusa a comunitatii evreiesti din Romania, ca si in alte ‏ari din estul Europei, dupa razboi, datorita Holocaustului si apoi emigrarilor masive, explica in buna masura si schimbarile survenite in discursul antisemit.

Exista o ndelungata traditie a imaginii demonice a evreului n cultura populara a nu putine tari europene, cu deosebire n Centrul si Estul Europei. In acest context, Andrei Oisteanu a analizat intr-o studiu substantial si bine documentat stereotipurile despre evrei in cultura populara romaneasca. Aceste motive populare si religioase continua sa circule n numeroase publicatii, nu totdeauna cu caracter antisemit. "Paradigma conspirationista" pe terenul publicisticii rom nesti, inclusiv "conspiratia evreieasca", a fost excelent analizata n cartea lui George Voicu, Zeii cei rai: Cultura conspiratiei n Rom nia post-comunista (ed. Polirom).

Daca luam ca punct de referinta, pentru Rom nia, temele definite de George Voicu, as distinge ntre stereotipurile "rationale", legate de un context istoric - de tipul: "evreul" ca raspunzator de instalarea comunismului, sau, dimpotriva, raspunzator (si profitor) de caderea comunsimului, - si stereotipurile irationale, dintre care "conspiratia evreiasca" ocupa primul loc.

Toata aceasta retorica abundenta poate lasa impresia unei obsesii generalizate. In realitate, ea raspunde unei propensiuni spre a explica transformarile radicale din ultimul deceniu si dintr-un reflex mai vechi de a vedea strainul (de preferinta evreul) ca sursa a nemultumirilor si frustrarilor provocate de crizele sociale si economice care insotesc aceste transformari. Raspunsul cel mai la indemina, de o coerenta aberanta, il ofera tocmai retorica antisemita.

Evreul ca raspunzator pentru toate aceste nemultumiri ofera posibilitatea de a explica schimbarile radicale, uneori, pe plan individual, catastrofale; el poate justifica si esecurile nationale sau paginile compromitatoare din trecut, poate asigura, cum spune Michael Shafir, "externalizarea vinova‏iei."

Acelasi "evreu" proteic si omnipotent poate fi folosit la discreditarea oponentilor politici, acuzati de a fi evrei, cripto-evrei sau slujind interesele "evreilor". El are apoi un rol important in promovarea unor sloganuri anti-moderne si anti-occidentale, ca si impotriva "globalizarii".

Vazut din afara si vazut comparativ, raspunsul "opiniei publice" la provocarea antisemitismului e mai putin decis in Romania, decit, sa zicem, in Polonia sau Cehia. Antisemitismul continua sa fie considerat o problema a evreilor, desi exista, n lumea intelectuala, nu putine voci implicate in confruntarea, fara echivoc, a antisemitismului si a altor forme de xenofobie.

Nu putin intelectuali vad in retorica antisemita o forma a disolutiei morale care marcheaza prima faza post-comunista, ca un efect intirziat al marasmului din ultima faza a perioadei comuniste si a derutei provocate de schimbarile bruste intervenite dupa caderea regimurilor comuniste. Antisemitismul vulgar s-ar include astfel printre simptomele acestei crize morale, in rela‏tie si cu gradul de trivialitate si violenta din presa. Antisemitismul ar fi din aceasta perspectiva o forma de "pornografie" politica.

Acei intelectuali care se angajeaza in combatarea acestor fenomene, cei care propun o reflectie critica asupra fenomenelor sociale sau a unor capitole controverste din trecut, cei care se opun sloganurilor populiste si demagogiei nationaliste se pomenesc nu o data identificati ca "evrei". Fenomenul este raspindit si in celelalte societati post-comuniste, justificind observatia lui Adam Michnik: "Un intelectual cinstit - scrie el - trebuie sa aiba in vedere ca va avea de confruntat atacuri la fel de brutale si agresive ca si acelea ale antisemitilor impotriva evreilor. Intelectualul cinsitit va avea si el de jucat rolul ‏tapului ispasitor, al 'evreului de sacrificiu.' Dar [incheie Michnik] totdeauna e mai bine sa fii evreu decit sa fii antisemit."

Ca sa ma intorc la strainul socat de varietatea buimacitoare a prezen‏ei evreilor in discursul public, cred ca ii putem spune in incheiere acestui strain ca in Romania exista un real interes pentru evrei si iudaism, ca retorica antisemita, oricit de virulenta, nu exprima o stare de ostilitate generalizata; ca antisemitismul, ca ideologie a unor grupuri extremiste, exista si in Romania; ca exista o circulatie insistenta a stereotipurilor antisemite vechi si noi, asa cum exista o tot mai evidenta opozitie la aceste fenomene si o preocupare mai sistematica de a studia si izola fenomenul. Sa-l mai sfatuim sa urmareasca referintele despre evrei īn īntreaga lor varietate, la toate nivelele sociale si mai ales sa nu se pripeasca sa traga concluzii categorice, nici catastrofice, nici paradisiace. Si sa-i mai dam un sfat: sa urmareasca tendintele evolutiei acestei imagini in timp. In vremea noastra, odata cu fluiditatea accelerata a imaginilor pe care le receptam, se petrec modificari si in evolutia reprezentarilor si a imaginarului colectiv. Iar stereotipurile etnice, inclusiv cele despre evrei, gradul lor de raspindire si virulen‏ta, sunt in directa relatie cu intreaga evolutie a societatii, īn bine sau īn rau.