Mediul de activitate al organizatiei

Mediul de activitate al organizatiei

Mediul exterior al organizatiei

Succesul organizatiei depinde si de fortele externe in raport cu ea, ce activeaza in mediul global exterior. Incepand cu anii 90 specialistii au inceput a precauta natura adaptiva a organizatiilor. Insa in teoriile initiale mediul si sistema existau ca entitati relativ omogene. Actualmente se sustine parerea ca continutul si caracterul activitatii sistemelor social economice deschise – organizatiile – in masura considerabila depind de schimbul reciproc de resurse atrase si rezultatele activitatii cu mediul exterior (ME). Factorii din exteriorul organizatiei care 656i87g actioneaza intr-o forma sau alta asupra acestea reprezinta contextul in care organizatia exista.

In literatura de specialitate cea mai simpla grupare a factorilor mediului ambiant: economici, de management, tehnici si tehnologici, socio-culturali, demografici, politici, juridici si ecologici. Insa, mai lesne poate fi apreciata influenta factorilor la gruparea lor :

componentele ME cu influenta directa asupra firmei sau care intercepteaza influenta ei – mediu exterior direct;

componentele ME cu actiune indirecta formeaza mediul exterior general, manifestandu-si influenta prin intermediul primelor.

Caracteristicile ME:

interdependenta factorilor ME – raportul in care schimbarea unui factor actioneaza asupra altor factori. Ex. La cresterea nivelului pretului la materia prima in organizatii creste interesul fata de tehnica si tehnologia mai economicoase.

complexitatea mediului extern – numarul factorilor la care organizatia este obligata sa reactioneze si de asemenea nivelul varietatii fiecarui factor.

Complexitatea ME depinde de proportiile organizatiei: intr. ind. – SA, vorbind despre diversitatea factorilor: piata interna – externa. In linii generale: pentru un mediu mai simplu e suficienta si o structura organizatorica mai simpla.

mobilitatea mediului – viteza cu care au loc schimbarile in exteriorul organizatiei. Majoritatea savantilor sunt de parerea ca mediul organizatiilor contemporane se modifica cu o viteza in crestere.

Mobilitatea mediului pentru diferite organizatii este diferita. Cele mai inalte ritmuri – in industria electronica, aviacosmica, biotehnologica, telecomunicatii; mai lente – productia de masini, alimentara.

In afara de acesta mobilitatea mediului poate    fi mai inalta pentru unele subdiviziuni ale organizatiei (sectia cercetari) si mai mica pentru altele (sectii de productie). Daca insa firma este internationala si fabricarea se efectueaza in diferite tari – mediul pentru sectiile de productie este mai dinamic.

certitudinea mediului - cantitatea si calitatea informatiei de care dispune organizatia in privinta unui factor concret si, de asemenea, siguranta in exactitatea ei.

Daca informatie e insuficienta si sunt indoieli in exactitatea ei, mediul devine mai incert decat in situatia posedam informatia adecvata si sigura. Cu cat mediul este mai incert – cu atat e mai dificila primirea deciziilor efective.

Caracteristicile mediului:

I.      din punct de vedere al gradului de stabilitate:

a.       stabil:

dificultati la schimbarile neasteptate ale pietei;

nevoile clientilor – constante;

rolul cercetarilor si noilor tehnologii – redus;

procedurile – standardizate;

structurile – rigide, cu ierarhie si reglementari strict stabilite;

b.      dinamic:

noi conditii ale pietei;

schimbari frecvente ale necesitatilor clientilor;

noi dezvoltari tehnologice si lansarea noilor produse;

structuri adaptive;

gestiune coparticipativa cu un numar sporit de relatii tangente.

II.           In functie de complexitatea sa:

a.       simplu:

standardizarea proceselor de munca;

structuri centralizate;

b.      complex:

standardizarea cunostintelor necesare si calificarii personalului;

structuri descentralizate.

Deosebim: mediu exterior direct, mediu exterior general.

Mediul exterior direct – elemente:

furnizorii – organizatiile de care beneficiaza intreprinderea pentru asi asigura resursele. Ei pot influenta in sensul propriului avantaj climatul de profitabilitate al organizatiei. In aceasta categorie se includ resursele de materie prima si materiale, de energie, financiare etc. Un element aparte – piata fortei de munca. La evaluarea surselor de forta de munca trebuie luate in consideratie codul muncii si actiunile organizatiilor profesionale.

consumatorii – beneficiaza de produsele sau serviciile organizatiei. Pentru a supravietui organizatia trebuie sa tinda la satisfacerea permanenta a dorintelor si necesitatilor clientilor si sa largeasca cercul lor – sporeste rolul prognozarii cerintelor clientilor, bazate pe studiul evolutiei acestora.

concurentii – cunoasterea acestora si a impactului acestora asupra pietei este vitala pentru firma. Usurinta intrarii pe piata este indicatorul cheie al competitivitatii. Cu cat barierele de intrare sunt mai mari – mai mic pericolul din partea viitorilor concurenti, iar piata mai sigura. Orice initiativa a unei organizatii provoaca o reactie competitionala din partea altor firme. Cu cat replica competitiva este mai puternica – gradul concurentei este mai sporit.

organizatiile guvernamentale – departamentul statistica, fiscal, vamal etc.

organizatiile neguvernamentale – organizatii de protectie a drepturilor consumatorului, organizatii ecologiste, de protectie a drepturilor omului, mass-media, asociatii de fermieri etc

sindicatele

Mediu exterior general – elemente:

m. macroeconomic – starea economiei tarii – indicatori: faza ciclului economic (criza, declin, relansare, prosperitate), rata dobanzii si inflatiei, nivelul si structura somajului.

m. tehnologic – dezvoltarea tehnologica (computerizare, robotizare, dezvoltarea comunicatiilor), care reflecta cunostintele, experienta si creativitatea tehnica. Dezvoltarea tehnologica poate crea noi piete, ofera posibilitati pentru realizarea produselor si serviciilor noi, schimba nivelul preturilor. Accelerarea schimbarilor tehnologive - la scurtarea ciclului de viata al unor produse si tehnologii de fabricatie.

m. socio-cultural – include elementele si relatiile intre ele: cultura generala, valorile etice, traditiile si obiceiurile locale. Factorii socio-culturali ilustreaza modul in care oamenii traiesc, lucreaza, precum si felul in care consuma. Asupra unei firme efectul componentelor sociale ale mediului se manifesta prin angajati, clienti si grupuri sociale.

m. politic – consecintele deciziilor guvernamentale privind politica economica si se instaleaza prin legi si reglementari oficiale si politici economice. Astfel, unele din acestea pot controla accesul la sursele de aprovizionare (tarifele vamale la export), iar altele pot limita accesul la pietele de desfacere.

m. informational.

m. international.

Mediul interior al organizatiei – factorii de situatie din interiorul organizatiei: obiective, structura, sarcini, tehnologia, personalul.

Obiectivele (scopurile) – rezultatele finale sau starea dorita a sistemei la care tinde organizatia. Obiectivele sunt stabilite in procesul planificarii de conducerea organizatiei si sunt aduse la cunostinta membrilor sai.

Varietatea obiectivelor depinde de sfera de activitate: business – cheltuieli minime, beneficii maxime; organizatii necomerciale – cheltuieli minime si responsabilitate sociala. Organizatiile mari au mai multe obiective – sunt complexe – in domenii: ponderea de piata, elaborarea productiei noi, calitatea serviciilor, selectarea personalului etc.

Dar, obiectivele subdiviziunilor de acelasi profil din diferite organizatii sunt mai apropiate decat obiectivele subdiviziunilor aceleasi organizatii.

Apare necesitatea in activitate de coordonare – obiectivele subdiviziunilor trebuie sa fie tangente obiectivelor organizatiei si sa nu intre in contradictie cu obiectivele altor subdiviziuni.

Structura organizatiei – interactiunea logica a nivelurilor de gestiune si subdiviziunilor structurale, constituite astfel incat permit cel mai efectiv a realiza obiectivele organizatiei.

La baza formarii structurii organizatiei se afla:

diviziunea specializata a muncii,

raportul sfera de control – numarul nivelurilor ierarhice.

Sarcina – activitatea (o serie sau o parte din ea) prescrisa spre executie prin metoda stabilita si in termenii stabiliti titularului postului (functiei). Din punct de vedere tehnic sarcinile se inainteaza nu persoanei ci postului.

Sarcinile se diferentiaza ca activitate cu: obiecte, informatie, oameni.

Tehnologia – metoda de transformare a materiei prime (materia fizica sau informatia) in produse si servicii finite.

Tehnologia este influentata de:

standardizare – aplicarea componentelor reciproc substituibile atat in producere cat si in servicii (cunoastem standardizarea elementelor si a proceselor);

mecanizare – substituirea oamenilor prin masini si mecanisme (ultimul pas – linii de asamblare de tip conveier in miscare).

Clasificarea tehnologiilor dupa Vudvord (pentru intreprinderile industriale):

individuala, unica si in serii mici – orientarea la un cumparator concret, executarea dupa specificarea acestuia,

producerea in serii mari sau in masa – articole identice sau asemanatoarea (mijloace de larg consum),

producere neintrerupta – utilaj automatizat    pentru fabricarea unui produs identic dupa caracteristici in proportii mari (uzine metalurgice, statii electrice).

Clasificarea tehnologiilor dupa Tompson (toate organizatiile):

tehnologii cu verigi multiple – executarea treptata a sarcinilor reciproc dependente (linii de asamblare),

tehnologii de mediere – se caracterizeaza prin organizarea relatiilor reciproce dintre grupe de oameni (banci, companii telefonice),

tehnologii intensive – aplicarea unor metode, cunostinte speciale pentru modificarea produsului la intrare (imbogatirea minereului la combinatul metalurgic).

Personalul. Obiectivele organizatiei se realizeaza prin activitatea membrilor ei – factorul central in orice model de gestiune. Succesul activitatii individului este influentat de comportamentul individual determinat de urmatoarele caracteristici:

capacitatile – calitatile individuale ale personalitatii (intelectuale si fizice) – partial provin din ereditate, in mare parte – din experienta. Capacitatile determina predispunerea (potentialul) omului in executarea unei lucrari concrete.

necesitatile – starea interna de insuficiente psihologice sau fiziologice – importante pentru motivare.

asteptarile – in baza experientei si evaluarii situatiei in cauza persoanlul formeaza asteptarile referitor la rezultatele comportamentului sau. Evident, daca oamenii nu cred ca comportamentul impus de organizatie le va satisface necesitatile personale – nu va lucra eficient.

perceperea – fiecare individual determina necesitatile si asteptarile intr-o situatie concreta prin intermediul constientizarii realitatii.

valorile – convingeri generale in privinta ce este bine si ce este rau sau indiferent in viata. Valorile, ca si alte caracteristici individuale se capata partial prin studii.

In organizatie se transpun valorile existente in societate. In cadrul fiecarei organizatii se creaza un sistem de valori propriu – fundamentul culturii organizationale, moralei si obiceiurilor ei. In afara de calitatile individuale sau personale succesul activitatii individului este influentat de mediul si chiar situatia in care se afla. Spre exemplu, cinstea si capacitatea de a inspira incredere depind de situatie. Conducatorul trebuie sa orienteze comportamentul personalului astfel ca sa atinga obiectivele organizatiei, folosind oameni cu calitati necesare realizarii sarcinilor concrete si a forma mediul de lucru care va mentine aceste calitati.

Interdependenta elementelor mediului interior al organizatiei

Elementele mediului exterior al organizatiei