Conceptul de marketing
A. Domeniile functiilor intreprinderii
Obiectivul economiei intreprinderii este cunoscut din conducerea economica si in special din activitatea unitatilor economice ale intreprinderilor.
Intreprinderea poate fi in general caracterizata ca si:
unitate tehnica, economica si sociala;
cu sarcina acoperirii unei anumite cereri de pe piata;
cu independenta decizionala;
cu asumarea riscurilor proprii.
Administrarea intreprinderilor poate fi in general caracterizata prin dispozitia asupra bunurilor limitate, care sunt destinate sa stisfaca nevoile si trebuintele umane.
Trebuie ca bunurile limitate sa fie in acelasi timp si bunuri economice, adica in principiu sa fie disponibile si transmisibile. Dispozitia in esenta consta in posibilitatea luarii deciziilor legate de bunurile limitate, in timp ce transmisibilitatea se refera la posibilitatea transferarii dreptului de proprietate. Dispozitia si transmisia bunurilor limitate se realizeaza in diferitele domenii ale functiilor intreprinderii cum ar fi:
aprovizionarea;
productia;
desfacerea;
finantarea.
Obiectivul aprovizionarii il constituie procurarea pentru intreprindere a materialelor necesare de pe pietele de aprovizionare, printre materiale se pot enumera: materii prime si materiale, materiale auxiliare, combustibil sienergie.
In cadrul productiei materialele aprovizionate sunt prelucrate si transformate in produsele finite necesare satisfacerii unei anumite trebuinte.
Obiectul desfacerii este comercializarea produselor finite pe pietele de desfacere.
Aprovizionarea, productia si desfacerea sunt procese economice realizate in intreprindere in staransa legatura cu procesele financiar- economice. Asa sunt de exemplu platile efectuate catre furnizori pentru materialele aprovizionate sau incasarile rezultate din desfacerile catre partenerii de afaceri. Sarcina activitatii financiar- economice este planificarea, stabilirea si varsarea impozitelor concomitent cu corelarea reciproca a fluxului platilor unei intreprinderi.
Domeniile functiilor intreprinderii nu pot fi private izolat, gaspodarirea intreprinderii presupune o puternica interdependenta intre domeniile de activitate.Legat de realizari se evidntiazza legaturile dintre aprovizionare si desfacere pe deoparte si productie pe de alta parte. De accea se pune intrebarea care este ordinea de rang a domeniilor functionale a intreprinderii? GUTEMBERG a formulat in legatura cu aceasta intrebare"Legea compensarii planului" ca in esenta ne spune ca luare deciziilor in domenile functionale trbuie aliniata dupa sectoarele inguste care s-au efidentiat.Este evident ca fiecare domeniu de functiune a firmei poate devenii sector ingust,asa cum ar fi:
aprovizionarea - cand pentru o anumita capacitate de depozitare si productie
pentru un anumit plande productie se solicita materiale pentru care nu se pot procura;
productia - cand nu avem capacitate de productie indestulatoare la dispozitie pentru a satisface cererea de pe piata;
desfacerea - cand in cazul unei aprovizionari si situatii de productie favorabile, cererea comparative cu posibilitatile de aprovizionare si productie este redusa.
B. Marketingul in sensul evaluarii proceselor de piata
Pentru evaluarea activitatii de marketing se pune in mod special problema orientarii
pe piata a unei intreprinderi, de aceea se cerceteaza diferitele aspecte ale intreprinderii vis-à-vis de piata de desfacere si se priveste in acelasi timp insemnatatea diferiteloer demenii ale intreprinderii.
In terile industrializate din vest mentioneaza Ph. Kotler 1986 in una din lucrarile sale se pot diferentia urmatoarele forme de baza privind orientarea intreprinderii pe piata:
orientarea spre productie
orientarea spre vanzari
orientare spre marketing
Orientarea spre productie a unei intreprinderi, vine de la idea ca se vor fabrica acele produse care vor implica costuri reduse in cazul unei productii de masa tinand seama de efectul costurilor regressive, consumatorii solicitand produse cu preeturi scazute pe aceasta baza intrega productie aflata la dispozita lor va fi ceruta.
Intreprinderile orientate spre vanzari,spre deosebire cele orientate spre productie, nu mai pleaca de la idea ca toate produsele vor fi automat plasate ci considera ca necesara o politica agresiva in domeniul vanzarilor. Faza orientarii spre vanzari urmeaza deseori fazei de orientare spre productie, cand cantitatile produse nu se mai vand de la sine.In cazul acestor intreprinderi daca productia se va mentine mai mult timp la acelasi nivelnu se mai putea realize o plasare, fara probleme, fara o corelare corespunzatoare a ofertei cu cererea iar o parte din produsele realizate de intreprindere nu vor mai putea fi vandute.
In cazul intreprinderilor cu orientare de marketing se porneste derularea intregii activitati economice de la stabilirea nevoilor de consum existente pe pietele alese dupa care se impune luarea in considerare si a urmatoarelor aspecte:
o buna cunoastere a partenerilor concurenti si a pozitiei lor pe piata intreprinderii;
- gasirea solutiilor mai eficiente de satisfacere a cererii de piata decat a face concurenta;
- stabilirea masurilor de marketing potrivite pentru influentarea nevolior si trebuintelor pietei pe care activeaza intreprinderea.
Pentru o caracterizare mai detaliata a marketing-ului in sensul evaluarii proceselor piata se evidentiaza mai multe conceptii. Conform lui Ph. Kotler marketingul inseamna:
- planificarea, realizarea si controlul programelor cu ajutorul carora se realizeaza procesele de piata dorite, alegerea pietelor, refacerea si mentinerea a ceea ce trebuie pentru indeplinirea obiectivelor intreprinderii.
Marketing-ul in sensul evaluarii proceselor de piata este in general valabil, in primul rand este valabil pentru pietele de desfacere si aprovizionare a intreprinderii. In al doile rand conceptual de marketing este valabil pentru orientarea obiectivelor si deciziilor intreprinderii. De aici decurg: modelarea, programarea, stabilirea schimbarilor doritepornind de la obiectivele stabilite de intreprindere. In al treilea rand prin acest concept este descris procesul general de schimb respective procesele tipice de transactie intre o intreprindere si pietele sale de aprovizionare si desfacere, anume: transactiile cu bunuri economice, financiare si cu informatii economice.
|
