AFECTIUNILE CEL MAI DES INTALNITE ALE FICATULUI
Hepatitele virale sunt provocate de cele mai multe ori de virusurile hepatice de tip A, B, C, D, E, F, G. Īn cursul cercetarilor contemporane se vor depista cu siguranta noi tipuri de afectiuni, care īnca nu se cunosc la ora actuala.
Hepatita provocata de virusul A deseori provoaca epidemii mai ales la copii si soldati, care locuiesc īn grupuri si nu respecta regulile igienice, de aceea afectiunea se mai numeste "boala mainilor murdare". Infectia se transmite īn special prin sistemul digestiv. Ataca celulele parenchimului hepatic si circula prin vasele 848h78i sanguine. Īn majoritatea cazurilor provoaca aparitia icterului.
Aceasta afectiune a fost studiata pentru prima oara de cercetatorul rus Botchin, de aceea īn literatura se mai numeste boala Botchin. Īn timpul celor doua razboaie mondiale hepatita a facut ravagii, murind foarte multi soldati nu datorita gloantelor inamicului, ci datorita virusurilor hepatice. Hepatitele sunt si īn ziua de astazi foarte raspāndite, mai ales hepatita provocata de virusul de tip C, care a devenit un motiv major de ingrijorare a populatiei de pe īntreg mapomondul. Afectiunea este considerata a fi echivalenta cu SIDA si ataca sistemul imunitar al organismului uman. Este regretabil ca pāna acum nu a fost descoperit un tratament efectiv. Nici chiar inventia Interferonului cu ribovirina nu poate rezolva aceasta problema.
Virusul de tip A patrunde īn organism de cele mai multe ori pe cale orala. Perioada de incubatie dureaza 2 - 6 saptamāni. Īn timpul infectiei virusul hepatic de tip A poate fi depistat si īn sānge, īn sucul duodenal si īn fecale. Vectorul principal al infectiei este apa.
Virusul hepatitei de tip B patrunde īn organism prin sānge īn timpul lucrarilor dentare, prin seringi nesterilizate sau prin contacte sexulale. Un pacient infectat cu HBs poate deveni contagios o durata de timp foarte īndelungata, uneori īntreaga viata . Perioada de incubatie a HBs este de la 6 saptamāni pāna la 6 luni. Acest virus nu se depisteaza īn sucul gastric si nici īn fecale. Se inactiveaza la īncalzire de +160 grade Celsius timp de 60 minute. HBs se depisteaza dupa cresterea transaminazelor, gama globulinelor, reactia serologica, punctie biopsica hepatica si microscopie electronica.
Īn cazul infectiilor ficatul are o culoare mai rosie, se micsoreaza sau se mareste considerabil īn volum (fig. 1, 2, 3), apar noduli, care de multe ori se transforma īn carcenomi (fig. 2,5), provocānd ciroza ficatului. Analizele efectuate cu ajutorul microscopului electronic au demonstrat aparitia schimbarilor structurale atāt īn parenchim cāt si īn mezenchim (fig. 6,7,8,9). Astfel ficatul degenereaza, apoi se cronicizeaza, schimbāndu-si forma, structura si functia .
Simptomele cele mai frecvente sunt aparitia tulburarilor dispeptice-atribuite unor mese mai grele, disparitia apetitului de māncare, aparitia greturilor, modificari ale fecalelor: constipatie, diaree, fecale deschise la culoare. Apar dureri epigastrice cu aspect de colica biliara. Uneori infectiile hepatice au debut cu aspect gripal, alteori apar atralgii, miolgii, lambalgii, febra, tumefieri articulare, īmbracānd un aspect "reumatismal". Dar primul simptom care indica existenta infectiei hepatice este aparitia icterului. Hepatita virala evolueaza īn trei faze: preicterica, icterica si de rezolutie. Faza preicterica dureaza de la 3-4 zile pāna la 3-4 saptamāni. Apare astenia, insomnia, cefalia, tulburari dispeptice, stare subfibrilara, apar dureri īn zona hipocondrului drept sau īn fosa iliatica dreapta. Pot aparea manifestari de urticarie, herpes - zoster, irtatii meningiene.
La examenul de laborator se constata hepatomegalie cu o usoara sensibilitate a splinei, urobilinogenie, cresterea transaminazelor, reactii pozitive la sulfat de zinc si cefalina - colesterol. Sunt cazuri cānd afectiunele ficatului nu provoaca aparitia icterului., care poate dura de la 2-3 pāna la 6-8 saptamāni. Dupa aceasta perioada apare pofta de māncare, trece starea fibrilara si urina hipercroma. De asemenea dispar scaunele decolorate.
Īn cazul prezentei virusurilor hepatice creste bilirubina precum si raportul de bilirubina directa si totala cu pāna la 10-25%, se mareste timolul, cresc j-globulinele , sarurile biliare si transaminazele, iar steriobilinogenul scade.
Pacientul poate fi considerat sanatos īn urmatoarele conditii: morfologia ficatului se īncadreaza īn valori normale, se normalizeaza transaminazele si gama globulinelor, revine capacitatea de munca, dispare total antigenul respectiv. Pentru determinarea valorilor care influenteaza starea reala a pacientului este necesar sa fie interpretate corect analizele, nu numai de catre medic dar si de catre pacient.
Primele simptome ale infectiilor hepatice sunt aparitia antigenului sau a anticorpilor virusurilor respective: AgHBs; anti- HCV; HDV īn citoplasma si īn nucleele celulelor hepatice si ale sāngelui. Determinarea gradului de multiplicare a nucleocapsidelor (viremia sau īncarcatura virala) poate constata situatia reala a procesului de infectie virala.
Īn cazul infectiilor cu HBs, care includ ADN bicatenar apar anticorpi anti HBc; anti HBe sau anti HBs. La aparitia HBc replicarea AgHBs este foarte activa, si poate dura timp de mai multi ani de zile daca tratamentul nu este efectiv. Aparitia anti Hbe si a anti HBs īn celulele sanguine si ale ficatului indica aparitia rezistentei organismului precum si īnceputul eliminarii virusurilor din celule.
O alta situatie poate fi atunci cānd anti HBs nu se formeaza si virusurile continua sa se īnmulteasca intens pāna la aparitia cirozei, daca tratamentul nu este efectiv. Prezenta anti HBe indica existenta fazei acute a infectiei si a persistentei multiplicarii intensive al ADN- ului viral.
AgHBs este elementul sigur al persistentei hepatitei B īn celulele sanguine si hepatice. Daca timp de 6 saptamāni AgHBs nu dispare īnseamna ca hepatita virala se cronicizeaza si poate persista timp de multi ani de zile.
AntiHBc si AntiHBe. Primul tip de anticorpi se localizeaza numai īn celulele hepatice, iar al doilea tip se gaseste atāt īn celulele hepatice cāt si īn cele sanguine. AntiHBe indica prezenta fazei acute, si de cele mai multe ori dispare īn 2 saptamāni. Daca AntiHBe nu se elimina timp de cāteva saptamāni, atunci infectia se acutizeaza.
AntiHBc este primul simptom al aparitiei imunitatii organismului fata de AgHBs. AntiHBc poate fi clasat cu imunoglobulinele (IgM), care apar īn perioada regenerarii ficatului. Concentratia mare de AntiHBs indica o faza mai indelungata de replicatie virala īn celulele hepatice. AntiHBc se echivaleaza cu IgG, care poate ramāne īn organism toata viata .
AntiHBe apare īn organism dupa AntiHBc. Ei nu sunt corpi de neutralizare ci servesc ca informatie ca AgHBe se converteste īn AntiHbe si coreleaza cu replicarea intensa a virusului hepatic īn celulele hepatice. AntiHBe poate fi pastrat īn sānge de la cāteva luni de zile pāna la cātiva ani.
AntiHBs apar ultimii īn procesul infectiilor cu AgHBs si indica īnceputul eliminarii virusurilor din organism. Este un simptom de aparitie a imunitatii organismului fata de infectie.
|
