APARATUL RESPIRATOR

APARATUL RESPIRATOR

Omul traieste într-o sfera de aer, indispensabila vietii. Aparatul respirator mijloceste contactul omului cu aerul si este alcatuit din doi plamâni si din conductele aeriene. Plamânul drept are trei lobi iar cel stâng numai doi. Lobii sunt despartiti prin schizuri si 525c25f sunt alcatuiti din segmente si lobuli. Legatura dintre plamâni si peretele toracic este realizata prin pleura, o seroasa dubla parietala, ce se afla în contact direct cu peretele toracic si viscelara care acopera plamânii, mulându-se pe schizurile lombare. Între cele doua foite se afla cavitatea pleurala cu o presiune usor negativa (mai mica decât presiunea atmosferica) si continând o cantitate minima de lichid. Datorita pleurei, plamânii sunt intim legati de peretele toracic, urmând miscarile acestuia.

Aerul patrunde prin orificiile nasului, trece prin faringe, laringe si trahee care în dreptul vertebrei T4 se bifurca în doua bronhii principale. Locul unde bronhiile patrund în plamâni se numeste hil. Ultimele ramificatii ale bronhiilor se termina la nivelul acinului, care este un congumerat de alveole. Alveola este elementul functional respirator, este unitatea cea mai mica din parenchim în care au loc schimburile respiratorii

Sistemul vascular al plamânilor este alcatuit dintr-o retea functionala, ce provine din arteriile pulmonare, aceasta se micsoreaza în diametru, formând capilariile pulmonare, unde au loc schimburile de gaze. Reteaua capilara are o suprafata de 120-150 milimetri patrati, permitând sa treaca un volum de 6-7 litri de sânge la fiecare minut. În stare de repaus nu functioneaza toate capilarele, care pot deveni active în conditii de suprasolicitare (efort, proces patologic). Aceasta este rezerva functionala a plamânilor.

Omul nu poate exista fara aer mai mult de câteva minute (aproximativ 3-5). Respiratia în primul rând asigura eliminarea bioxidului de carbon si absorbtia oxigenului. Aceasta functie include trei timpi: pulmonar, sanguin si tisular. Primul timp realizeaza schimbul de gaze la nivelul membranei alveolo-capilare, care include procesul de trecere a oxigenului din aerul alveolar în sânge si eliminarea bioxidului de carbon din sânge. Timpul doi realizeaza transportul gazelor între plamâni - organ de aport si eliminare. Iar timpul trei reprezinta respiratia interna la nivelul tesuturilor, când oxigenul patrunde în celule, iar bioxidul de carbon - produs rezidual al catabolismului, este eliminat .

Respiratia include mai multe procese: ventilatia, care este o succesiune de miscari alternative de inspiratie si expiratie în timpul carora se aduce pâna la nivelul alveolelor aerul atmosferic bogat în oxigen, si se elimina bioxidul de carbon din alveole în atmosfera. Inspiratia este un act activ iar expiratia un act pasiv. Impulsurile acestei activitati ritmice pornesc din centrul respirator bulbar al scoartei cerebrale care regleaza acest proces.

Volumul de aer, care intra si iese dintr-un plamân este de 8 litri. Ritmul respiratiei este de 12-16 respiratii pe minut si se numeste minut - volum respirator de repaos. Ciclul respirator depinde de doi parametrii: de amplitudinea si de frecventa miscarilor respiratorii (M.V.R. =500ml x 16 = 8l ).

Volumele de aer, care patrund în plamâni nu se raspândesc uniform. La sfarsitul unei expiratii mai ramân în plamân aproximativ 1500 ml aer care poarta denumirea de volum rezidual si care este repartizat în caile aeriene si în alveole. Compozitia aerului alveolar trebuie sa aiba o valoare aproape constanta, aceasta realizându-se prin inspiratie, care face sa patrunda aer atmosferic bogat în oxigen, aer care se amesteca cu cel alveolar. Nu tot aerul ajunge la alveole, o parte (aproximativ 30%) ramâne în caile aeriene superioare. Acesta este spatiul mort anatomic. Nici toate alveolele nu sunt ventilate uniform, aproape 20% ramân neventilate, si se numeste spatiul mort fiziologic. Acest spatiu asigura o compozitie constanta a aerului alveolar.

Principalele tulburari functionale sunt: rinitele, laringitele, bronsitele, cancerele bronhopulmonare, pneumopatiile, pneumopatiile acute si cronice, chistul hidatic pulmonar, emfizemele pulmonare, sclerozele pulmonare, tuberculoza pulmonara, pleuroziile, insuficientele respiratorii, displeile, durerile toracale, tusea, expectoratiile, hemoptiziile, sughitul, tulburarile vocii si altele.