EXPLORAREA METABOLISMULUI GLUCIDIC.
Mentinerea nivelului normal al concentratiei plasmatice al glucozei reprezinta una
dintre functiile importante ale sistemului endocrin. Nivelul glicemiei reflecta echilibrul între
principalul hormon hipoglicemiant al organismului (insulina) si hormonii hiperglicemianti.
Dintre acesti hormoni, insulina detine un rol esential în mentinerea homeostaziei glucozei.
Primul test efectuat în conditiile unei suspiciuni a dereglarii homeostaziei glucozei este
determinarea glicemiei bazale. Se recolteaza sânge dimineata, a jeun, în conditii bazale, dupa
un repaus caloric de cel putin 10 ore. Se poate preleva sânge venos, arterial sau capilar.
Interpretarea se face în functie de mai multi factori: -metoda de dozare: în principiu metodele
chimice (Hagedorn-Jensen, Somogy-Nelson, Benedickt) dau valori mai mari, fiind
nespecifice. Metodele enzimatice, fiind specifice, dau valori mai mici (glucozoxidaza,
hexokinaza, benzi de autoanaliza- reflectomeri).
provenienta sângelui: sângele arterio- capilar da valori mai ridicate cu circa 5-
15mg%.
Vârsta: are si ea o influenta, valorile bazale crescând cu câte 10mg% pe decada.
Interpretare: Se considera ca atunci când glicemia bazala depaseste valoarea de 110mg% în
sângele venos si 126mg% în sângele arterial, mai ales la dozari repetate, se ridica suspiciunea
unui diabet. Valori mai mici de 50-60mg% indica prezenta unei hipoglicemii.
Dozarea hemoglobinei glicozilate În conditii de hiperglicemie moleculele proteice sufera un
proces de glicozilare neenzimatica, proportional cu marimea cresterii glicemice. Hemoglobina
glicozilata cuprinde mai multe fractiuni denumite A1a, A1b, A1c corespunzator ritmului lor
de migrare cromatografica. Valoarea normala a hemoglobinei A este de circa 8%; pentru
HgbA1c este cuprinsa între 4-5 %. O valoare crescuta (peste 15%) indica un dezechilibru
metabolic major si prelungit. Acest proces al glicozilarii hemoglobinei are loc lent, dar
continuu pe tot parcursul vietii eritrocitelor.
Determinarea HgbA1c a devenit obligatorie pentru urmarirea gradului de echilibru
metabolic
Hiperglicemia provocata pe cale orala (test de încarcare cu glucoza administrata oral)
Întrucât o glicemie a jeun normala nu exclude existenta unui diabet zaharat latent se indica
acest test. Se bazeaza pe determinarea glicemiei în mai multe rânduri dupa o încarcare cu
glucoza
Tehnica Testul se efectueaza dimineata (orele 7 si 10), dupa un repaus nocturn si alimentar
de cel putin 10 ore (se poate consuma doar apa). Cu cel putin 3 zile înaintea efectuarii testului
trebuie asigurat un aport de cel putin 150 g glucide, recomandându-se abtinerea de la fumat
înaintea si în timpul testului. Pe cât posibil nu va lua medicamente ce ar putea modifica
rezultatele. Testul se efectueaza cu subiectul în pozitie sezânda. Se recolteaza prima glicemie
din sânge venos pe nemâncate, apoi se administreaza 75 grame glucoza dizolvata în 300 ml
apa, care trebuie bauta în cel mult 3 minute. Se recolteaza glicemia la 2 ore de la ingerarea
glucozei
Sânge capilar
Diabet zaharat
Glicemia bazala
Glicemia la 2h
110mg%
200mg%
Scaderea tolerantei la
glucoza
Glicemia bazala
Glicemia la 2h
< 110mg%
140-200mg%
Glicemie bazala
modificata
Glicemia bazala
Glicemia la 2h
< 110mg%
< 140mg%
Explorari imunologice Exista unele anomalii ale functiei imunologice care ar favoriza
actiunea unor agenti distructivi ai celulelor beta-insulare.. S-a raportat o crestere a raportului
celulei T helper/T supresor care ar favoriza agresiunea imunologica. S-au pus în evidenta o
serie de anticorpi antiinsule pancreatice (ICA-Islet Cell Autoantibodies), anticorpi
antiGAD decarboxilaza acidului glutamic), anticorpi antiinsulina, anticorpi citotoxici.
Dozarea insulinemiei si a peptidului C.Se folosesc metode radioimunologice. Valoarea
normala a insulinemiei este de peste 10 U/ml. Urmarirea ei are o valoare practica, cei cu
valori foarte joase sunt mai greu de echilibrat metabolic. Dozarea ei are importanta majora în
diagnosticul hipoglicemiilor. Pentru aprecierea mai exacta a secretiei pancreatice se dozeaza
mai nou peptidul C, adica lantul de 31 aminoacizi care leaga cele doua lanturi A si B ale
insulinei în cadrul proinsulinei. Aceasta se secreta în cantitati echimoleculare cu insulina si nu
este degradata de ficat. Se poate calcula sensibilitatea la insulina prin scorul
HOMA:glicemie(mmol/l)xinsulinemie( U/ml)/22,5.
Glicozuria.si dozarea glicozuriei si-a pastrat rolul, semnificând de obicei o hiperglicemie ce
depaseste nivelul de 180mg%. Glicozuria se determina calitativ si cantitativ în urina totala de
24h.
Semnificatie Glicozuria
diabet zaharat manifest. O glicemie peste 180mg% fara glucozurie arata cu mare probabilitate
existenta unei nefropatii diabetice.
Dozarea corpilor cetonici.În echilibrarea metabolica a DZ si urmarirea acesteia, se impune si
dozarea corpilor cetonici. În mod normal, corpii cetonici (acidul betahidrobutiric, acetilacetic
si acetona) sunt nedecelabili cu metodele obisnuite. În eventualitatea în care nivelul lor
sanguin creste vor apare în urina (cetonuria). Se poate doza si cetonemia- fiind în mod normal
cuprinsa între 0 si maxim 5mg%, dar se utilizeaza mai ales determinarea calitativa a
cetonuriei. Exista 2 metode chimice: Legal si Gerhardt.
Metoda Legal. Într-o epubeta se pun aproximativ 10ml urina proaspata si se adauga 10-15
picaturi de reactiv Legal, apoi se lasa sa se scurga încet pe peretii eprubetei 1ml amoniac
concentrat. La nivelul de separatie dintre cei doi reactivi apare dupa un timp, în functie de
cantitatea cetonelor, un inel violet-ametist.
Metoda Gerhardt. Se efectueaza cu 2-3 picaturi de perclorura fier 20%. Acest reactiv da o
culoare rosie-violacee în prezenta cetonelor. Mai nou exista benzi pentru dozarea corpilor
cetonici
Prezenta cetonuriei este echivalenta cu decompensarea metabolica-cetoacidoza. În afara DZ,
cetonuria mai poate apare în inanitie, diaree, varsaturi, hepatopatii grave etc.
|
